826 matches
-
dezarmat și că noaptea aceea era potrivită pentru o eventuală răzvrătire a sclavilor săi. Rămase așadar pe vine vreme de cîteva ceasuri În hățișul cel mai Încîlcit din ierburile rare, insensibil la zgîrieturile provocate de crengile spinoase sau la Înțepăturile ghimpilor de cactus, hipnotizat de spectacolul Îndepărtatei erupții, simțindu-se atît de mărunt și de neputincios cum nu se mai simțise niciodată de-a lungul extrem de dificilei sale existențe. Natura ținuse să facă o demonstrație a puterii ei uluitoare În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cei mai mulți dintre locuitori erau adunați în lungul Străzii Mari și înaintea apelului strigau la comandă: "Ura" și "Să trăiți!" După ce a reușit să se apropie cît de cît de Vilă s-a zgîriat din păcate pe obrazul stîng într-un ghimpe, se întunecase de-a binelea și din cauza emoției s-a împiedicat într-un vrej, a ieșit în uliță. De unde se afla putea zări lumina aprinsă la ferestrele de sus, acolo unde stătea de obicei domnișoara K. F. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trandafirul În inimă și care zăcea Între păstorul Ioan și prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr‑odată, ca pălit de adierea timpului și a cugetului. Mai Întâi va auzi susurul apei din bolta grotei, mai Întâi va simți ghimpele din inima sa. Scăldat În tihnă, cugetul său de adormit trudnic, cugetul său cufundat În bezna jilavă a grotei nu se putea dezmetici numaidecât, căci trupul i se vlăguise de atâta tihneală, iar sufletul Îi era bântuit de vedenii. Chemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la culoare și pielea roz. Stai! Adam a vrut să-l cheme, să țipe la Karl să se Întoarcă. Nu pleca, i-a venit să strige. Dar a rămas tăcut și nemișcat, as cuns În frunzișul des și plin de ghimpi. Acum era În stare să se stăpânească și să tacă, Își ținea respirația și număra rar până la zece. Cu multă vreme În urmă Învățase să-și controleze astfel frica. Camionul a dat Înapoi, apoi a țâșnit Înainte, stârnind nisipul și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
altul. Ea și-a dat seama că omul dorea să rămână la distanță și să exprime astfel fără cuvinte, dar și fără greș: În ce mă privește, n-am nici un chef să te văd pe-aici, Îmi stai ca un ghimpe În coastă, o s-o facem noi și pe-asta și-o să te cari cât mai repede cu putință. — Vă mulțumesc că mă primiți atât de grabnic, i-a zis. O să Încerc să vă răpesc cât mai puțin timp cu putință
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o oră așa matinală, ora la care simțurile amorțite înclină către voluptate, logic părea imposibil ca ei să taie parcul ca doi străini, fără să se atingă măcar, câte speranțe își pusese Sidonia în acea dimineață, cum așteptase ca pe ghimpi, acasă, întoarcerea fiului, cât dorise, cât implorase forțele naturii să-i întârzie venirea. Trofin dormea fără să aibă habar de frământările soției sale, ea se plimbase ca o leoaică în fața ferestrei, spiona, triumfa la fiecare minut trecut, îl și vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
definitiv, își spuse Carmina, chiar sunt nedreaptă, Ovidiu este drăguț cu rudele mele, poate de hatârul meu, mi-ar fi fost mai dificil dacă ar fi abordat un aer înțepat și disprețuitor și ar fi stat în fotoliu ca pe ghimpi, cu nările strânse parcă din dorința de a inspira cât mai puțin din aerul acelei case, cu pleoapele lăsate pe jumătate, dorind să se înțeleagă, cu orice preț, că pică pe el de plictiseală. Atunci ea ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-l ating. Dar deodată, am prins curaj și l-am luat în brațe. Mâinile mele mici mângâiau blana lui pufoasă. M-am gândit să-i pun numele Lăbuș. Când am ajuns acasă, m-am uitat la piciorul lui. Avea un ghimpe și nu mă lăsa deloc să-l ating. Se ferea, strângându-și piciorul la piept. Nici nu știu cum i lam scos. L-am bandajat apoi. Se uita la mine cu mulțumire. L-am mai ținut câteva zile în casă, apoi lam
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
capăt, săptămîna următoare, sperînd într-o foarte altă zi. Dacă apăs palmele pe pleoape, redevin tînăra femeie neliniștită, gata să împingă trenul, să ajungă mai repede. După fumul de țigară de pe culoar, aerul rece. Forfota Gării de Nord, ea căutîndu-l c-un ghimpe în inimă: dacă n-a venit? Și palma bărbatului, întinsă a încurajare: "Sînt aici". Îmi primise trupul, sîngele roșu și frumos, curs pentru el. Gura pe gîtul umed de teamă, mîinile de pianist iubindu-mă. "O să cînt pe umerii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai pare măruntă și urîtă ca o mătreață. Hohotesc de una singură cînd îmi amintesc de drăciile lui Miron. De falsul necrolog, anunțînd "moartea de anacolut după o lungă și grea suferință a lui Vladimir Mistrie". A fost nu un ghimpe ca mine, ci o sulă (după o spusă de domeniu public) în coasta șefului. Un golan. Biroul și-l ornase cu tot soiul de trăznăi. De la MORE PRICKS than KICKS ("Noroc că pișpi nu știe decît rusește. Da-i traduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Testul de literatură Astăzi, copiii au primit la testul de literatură universală analiza pe text a unui fragment din "Privighetoarea și Trandafirul" a lui Oscar Wilde. Fragmentul se referă la travaliul de o noapte al privighetorii cu pieptul înfipt în ghimpele trandafirului. Privighetoarea nu crede în nesăbuința iubirii, ea cântă toată noaptea până la ultima picătură de sânge și urzește în roșu, pe raza lunii, trandafirul cel trufaș. Toată lumea e nemulțumită. E adevărat că textul făcea parte din bibliografie, dar de ce tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
A dormit și a visat un trandafir superb, de un roșu aprins, ce creștea în interiorul ei, ca într-o seră fără aer și lumină. Și trandafirul se hrănea din venele ei și devenea tot mai roșu și mai mare și ghimpii lui creșteau și se apropiau tot mai amenințător de organele ei vitale. Tot mai dureros resimțea apăsarea ghimpilor în organele sale, în timp ce trandafirul devenea din ce în ce mai mare, desăvârșit în formă și din ce în ce mai roșu. Cum să oprești acea creștere splendidă a trandafirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o seră fără aer și lumină. Și trandafirul se hrănea din venele ei și devenea tot mai roșu și mai mare și ghimpii lui creșteau și se apropiau tot mai amenințător de organele ei vitale. Tot mai dureros resimțea apăsarea ghimpilor în organele sale, în timp ce trandafirul devenea din ce în ce mai mare, desăvârșit în formă și din ce în ce mai roșu. Cum să oprești acea creștere splendidă a trandafirului, când ai vrea să vezi până unde poate să meargă acea desăvârșire a lui? Și ea se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
desăvârșit în formă și din ce în ce mai roșu. Cum să oprești acea creștere splendidă a trandafirului, când ai vrea să vezi până unde poate să meargă acea desăvârșire a lui? Și ea se simțea precum privighetoarea lui Wilde cu pieptul apăsat în ghimpele trandafirului ce se urzea în roșu în plină iarnă. Un frig îngrozitor, cu frisoane, însoțit de o durere ascuțită o trezește lent din somn. Aprinde lumina, trandafirul cel roșu și trufaș încă stăruie în mintea ei. Abia aștepta să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gesticulând cu dreapta, ea ținând la piept cu ambele mâini o garoafă ofilită de culoare incertă, asemenea gândurilor zburând spre viitorul lipsit de lăudărosul ăsta transpirat, care-și îngroașă vocea special pentru a-și dovedi virilitatea, pândind prima tufă, cu ghimpi, gunoaie și scaieți, pentru o dovadă scurtă și gata, pantofii cu scârț ai tinerilor de cartier, de o eleganță grețoasă: cămașa pensată la spate pentru evidențierea pectoralilor, pantalonii evazați la 35 cm, depășind bombeul, cu buzunarele pline cu semințe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ce vrei cu ei. Ăsta ar fi deja un mare dezavantaj, spune Comandantul. — Rămîne de văzut, zice Regizorașul, nu și dacă lichidăm pe cine trebuie, la momentul potrivit. Tu n-ai pe nimeni care să-ți fi stat ca un ghimpe sub piele în toți anii ăștia? — într-atît cît să-mi vină să le trag un glonț în cap? — Exact. — Nu, spune Comandantul, cercetîndu-și sumar memoria. — înseamnă că nu ești militar adevărat, un militar care nu simte din cînd în cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
venit ca o mângâiere de mamă pe fruntea arsă de griji a lui Gruia. Involuntar, a dus mâna, ca În copilărie, când căuta mâna mamei așezată pe fruntea dogorită de „fierbințeală”... Gândul la acele momente au smuls - pentru o clipă - ghimpii temerilor... Mergeau tăcuți. Profesorul a lăsat acest interval de tăcere pentru ca Gruia să-și poată aduna gândurile și să le pună Într-o ordine logică... Abia când au ajuns la poarta profesorului, acesta s-a oprit și, după o răsuflare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Da’ ce pretenție poți să ai de la un grăjdar?...” Pentru a arăta parcă secretarului de partid că intervenția lui nu avea nici o legătură cu examenul, rectorul a mulțumit pentru participare doar membrilor comisiei. Gândul de veghe, care ședea ca pe ghimpi așteptând sfârșitul examenului, l-a luat pe Gruia pe sus: „Bravo, cumetre! Ai făcut-o și pe asta! Acum vreau să-ți văd fruntea senină și pasul liniștit, domnule lector!...” „Un bob zăbavă, vecine. Să așteptăm cuvântul final al comisiei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ei își găsește atât de bine expresia. Iar acum, probabil, se bucură pe deplin de victoria lor asupra mea, căci bucuria începe acolo de unde încetează disconfortul, și oricăruia dintre noi îi vine greu să se miște, atunci când trăiește cu un ghimpe în coaste, care nu-i dă pace defel! Tot ascultând, pe chipul tânărului începea să se zugrăvească pronunțat mirarea, amestecată cu mâhnire și cu indignare. El îi ceru din priviri Mariei să vorbească mai departe, iar aceasta îl ascultă numaidecât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vorbăreață și cu niciun chip nu suferea aglomerările de oameni; aproape deloc nu-i plăcea prezența sa proprie printre ei și, oricât ar fi mimat el o prestanță impecabilă și o siguranță de sine neclintită, el tot parcă simțea un ghimpe în coaste, ce nu-l lăsa să fie în largul lui. Nu-i plăcea să iasă-n lume, îi plăcea doar să se afunde-n ea, într-a sa. În plus, mereu zicea că n-are timp pentru nimeni, că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ultim zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de emoții teribile îi trecură prin inimă atunci, ca un ghimpe înțepându-l și făcându-l să tresară puternic. Parcă presimțise, încă de la pornirea scandalului, că exact asta are să se întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până atunci, să-și cruțe mama și să se străduiască să facă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
au adunat la Casa Scriitorilor, unde mai mulți scriitori proeminenți au citit și poemul său Moartea Caprioarei. El a fost înmormântat la cimitirul Bellu, după ce procesiunea funerară a trecut prin fața mormântului lui Mihai Eminescu. Labiș a fost cu siguranță un ghimpe în coasta regimului. După Revoluția română din 1989, Gheorghe Tomozei a scris, „Labiș este primul poet român disident .... El a anunțat o pauză feroce între poezie și ideologia zilei. Mai mult decât sigur, închisoarea nu era prea departe pentru el
Personalitatea zilei: Nicolae Labiș by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80634_a_81959]
-
cineva! Acasă, cînd a intrat în curte - cîinii, pe el! Scheunau fericiți, iar Max lupul i-a pus labele pe piept și l-a împins cu botul, să-l scarpine pe ceafă. Că o fi auzit cîinii, că stătea pe ghimpi cu gîndul la el, iese maică-sa din casă, îmbrăcată în negru după Gheorghe, țipă "Ioi, Mihăiuț!" și fuge înapoi, apucată. Se întoarce cu oala de ciorbă aburindu-i în brațe, să-l întîmpine cu plin. El ce să mai
Locuri rezervate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7006_a_8331]
-
de mult ar fi ținut acestea (ori măcar una din ele) la el, le-ar fi cerut prea mult pretinzîndu-le puțină atenție la propria capodoperă". Să presupunem că, spre binele literelor românești, nu s-a întîmplat așa ceva. Și încă un ghimpe ce ar putea zgîria conștiința corectă a literatorilor: "Jurnalele, memoriile, însemnările de acest tip au reprezentat, de altminteri, și singura literatură de sertar care s-a găsit în România". Poate că nu e totuși așa, dacă ne gîndim la romanele
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
obține o imagine bidimensională. Astfel apare o disociere de cîntăreții nostalgiei rustice, adînciți în perspectivă, prin paseism: Ne închinăm depărtării / care ne pedepsește / cu nourii copți / și cu nopți / în canoane,// genunchii zilelor noastre, / pe colțuri de piatră trăsnită,/ pe ghimpii electrici de trandafiri, / pe zgură mocnită și schijă, // picotim cu fruntea pe crinii / cu vipere-n strîmtele cupe, / cu urechile-nvinse, / scheunări și lătrări, // spiridușii prozei, abțibilduri,/ cu măscări ne ațin pe cărări, / cîntări gîtuite, sub stele sfrijite, // ce stele
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]