154 matches
-
laminator tablă subțire 812207 laminator de țevi 413203 lansator produse 513206 lăcar 722203 lăcătuș AMC 721407 lăcătuș construcții metalice și navale 721430 lăcătuș-depanator utilaje calcul 722206 lăcătuș la prelucrarea și îndreptarea țevilor ghintuite ------------- Ocupația "lăcătuș la prelucrarea și îndreptarea țevilor ghintuite" a fost introdusă conform anexei la ORDINUL nr. 14 din 14 ianuarie 2005 , publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 83 din 25 ianuarie 2005. 721410 lăcătuș mecanic 721424 lăcătuș mecanic de întreținere și reparații universale 722204 lăcătuș mecanică fină 721408 lăcătuș
EUR-Lex () [Corola-website/Law/202006_a_203335]
-
și alte articole din metal, folosind unelte de mână și mașini-unelte pentru prelucrarea metalului la toleranțe precise. 722201 lăcătuș SDV 722202 sculer-matrițer 722203 lăcătuș AMC 722204 lăcătuș mecanică fină 722205 prelucrător prin electroeroziune 722206 lăcătuș la prelucrarea și îndreptarea țevilor ghintuite 722207 lăcătuș construcții structuri aeronave ------------- Ocupația "lăcătuș construcții structuri aeronave" a fost introdusă conform anexei la ORDINUL nr. 132 din 1 februarie 2013 , publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 6 februarie 2013. 7223 Reglori și operatori de mașini unelte
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248964_a_250293]
-
cu un tun automat de calibrul 30 mm la BMP-2. Următorul vehicul al seriei, BMP-3, folosea atât un tun automat de calibrul 30 mm, cât și un tun 2A70 cu viteză redusă la gura țevii de calibrul 100 mm (țeavă ghintuită, capabil să lanseze și rachete antitanc dirijate). Toate mașinile de luptă ale infanteriei au una sau mai multe mitraliere pentru apărare apropiată împotriva infanteriei. Unele vehicule, precum Puma de fabricație germană sau BTR-90 de fabricație rusă, sunt dotate cu lansatoare
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
dotate cu lansatoare de rachete antitanc dirijate. Acestea sunt folosite de obicei strict defensiv, vehiculele nefiind vânători de tancuri. BMP-3 poate lansa rachete antitanc dirijate la distanța maximă de 4 kilometri folosind tunul 2A70 de calibrul 100 mm cu țeavă ghintuită. Mașinile de luptă ale infanteriei pot avea sau nu ambrazuri în lateral pentru ca soldații din interior să poată executa foc. Unele țări au considerat că aceste ambrazuri sunt utile doar în cazul unor ambuscade și au renunțat la ele deoarece
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
Postura sa este una teatrală, cu o poziție fandată, având mâna dreaptă întinsă mimând lupta. Sabia este improvizată dintr-o coasă și mâna stângă se sprijină pe coada unei toporiști proptită de pământ. Arsenalul de armament ușor, cum sunt pistoalele ghintuite, imită moda turcească iar hangerele sunt ținute în chimirul lat. Compoziția bogată în elemente descrise foarte exact, suferă prin lipsa unei caracterizări mai elaborate și a unui portret psihologic autentic. În cele două portrete ale haiducului Radu Anghel, este de
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
și de miliții. Armele au fost folosite doar în campania din anul 1916, ulterior fiind retrase și înlocuite cu arme cu repetiție. Pușca Martini-Henry model 1879 era o armă portativă neautomată, destinată tragerii la distanțe mici și medii. Avea țeavă ghintuită, zăvorâtă cu închizător culisant, de tip Martini. Sistemul de alimentare era cu acționare manuală cu încărcarea unui nou cartuș pentru fiecare tragere. Evacuarea tuburilor trase se făcea printr-un orificiu din cutia culatei, cu ajutorul unui mecanism extractor cu gheară. "Modelul
Pușcă „Martini–Henry”, model 1879 () [Corola-website/Science/337494_a_338823]
-
2A5 și A6 cu L55, de 120 mm și 55 de calibre lungime, mai puternic decât anteriorul cu lungimea de 44 de calibre. Englezii au decis să-l monteze în Challenger 2 și să renunțe la tunul anterior cu țeavă ghintuită. Statele Unite sunt conservatore și nu au schimbat arma principală din seria M1 din motive economice. Strategia lor a fost să dezvolte muniția și actual posedă cel mai bun perforator de blindaj cinetic din lume, proiectilul Sabot M829A3 din uraniu sărăcit
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
cu fața la drumul Richmond, unde au început să fie atacați de focul de anfiladă al Virginia Horse Artillery în frunte cu maiorul John Pelham. Pelham a început cu două tunuri—un Napoleon neghintuit cu proiectile de 6 kg și un Blakely—ghintuit, dar a continuat doar cu unul după ce al doilea a fost avariat de artileria inamică. "Jeb" Stuart a trimis vorbă lui Pelham că ar trebui să se simtă liber să se retragă din poziția sa periculoasă în acel moment, la
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
conținea praful de pușcă, turnarea acestuia pe țeavă, introducerea glonțului și presarea lui, odată cu resturile arse de focurile anteriore, cu vergeaua. În momentul dării focului, gazele de ardere împingeau puternic baza glonțului, deformându-l și împingându-l înainte pe țeava ghintuită. Datorită mișcarii de rotație pe care o căpăta în țeava ghintuită și datorită lipsei pierderilor de gaze pe lângă glonț, proiectilul căpăta o mai mare viteză, era eficace până la o distanță mai mare și curăța mai bine țeava de detritusul ars
Glonțul Minié () [Corola-website/Science/303305_a_304634]
-
presarea lui, odată cu resturile arse de focurile anteriore, cu vergeaua. În momentul dării focului, gazele de ardere împingeau puternic baza glonțului, deformându-l și împingându-l înainte pe țeava ghintuită. Datorită mișcarii de rotație pe care o căpăta în țeava ghintuită și datorită lipsei pierderilor de gaze pe lângă glonț, proiectilul căpăta o mai mare viteză, era eficace până la o distanță mai mare și curăța mai bine țeava de detritusul ars. Un test din 1849 făcut la Vincennes a demonstrat că la
Glonțul Minié () [Corola-website/Science/303305_a_304634]
-
la începutul campaniei din anul 1916 din timpul Primului Război Mondial, fiind în evidență un număr de 31 de bucăți. Obuzierul era destinat în principal pentru distrugerea fortificațiilor pasagere și a forței vii adăpostite a inamicului pe câmpul de luptă. Țeava era ghintuită, fiind construită din oțel forjat. Proiectilele erau explozive sau încărcate cu șrapnele. Pentru atenuarea reculului era folosit un sistem cu „sapă elastică”. Obuzierul era montat pe un afet mobil cu două roți cu spițe din lemn, pentru transport montându-se
Obuzier „Krupp” de 120 mm, model 1901 () [Corola-website/Science/337589_a_338918]
-
a fost utilizată și de Armata României, începând cu campania din anul 1916, fiind achiziționate în total un număr de 60.000 de bucăți. Pușca Mannlicher era o armă portativă neautomată, destinată tragerii la distanțe medii și mari. Avea țeavă ghintuită, zăvorâtă cu închizător manual. La modelul 1895, închizătorul era rotativ. Sistemul de alimentare era cu acționare manuală și încărcător tip sector cu 5 cartușe. Evacuarea tuburilor trase se făcea printr-un orificiu din cutia culatei, cu ajutorul unui mecanism extractor cu
Pușcă cu repetiție „Mannlicher”, model 1888/1895 () [Corola-website/Science/337495_a_338824]
-
s-au angajat într-un aprig duel de la împotriva celor 13 ale lui Jackson. Spre deosebire de alte ciocniri din Războiul Civil, aici, artileria confederată era în avantaj. Tunurile unioniștilor se aflau în raza de acțiune a tunurilor neghintuite confederate, iar tunurile ghintuite ale unioniștilor își pierdeau avantajele la distanțe atât de mici, trăgând multe proiectile peste capetele țintelor lor. Una din victimele tirului de artilerie a fost Judith Carter Henry, o văduvă invalidă de 85 de ani, care nu și-a putut
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
s-au folosit la scară largă tranșeele și bombardamentele „oarbe” de artilerie (care se bazau mai mult pe datele obținute de patrulele de recunoaștere decât pe observarea directă a câmpului de luptă). Folosirea gloanțelor Minié și a armelor cu țevi ghintuite au crescut în mod semnificativ puterea de foc a aliaților. În timpul Războiului Crimeii, militarii britanici și francezi au învățat de la camarazii lor turci să folosească "trabucele din hârtie" - țigările - prin folosirea tutunului mărunțit presărat într-un petec de hârtie de
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
se află Hanul Ancuței) și Piatra Neamț, pe partea dreaptă a drumului județean. El a servit ca loc de popas pentru harabalele negustorilor și pentru olăcari. Clădirea hanului avea pereți groși din piatră nefasonată și două intrări monumentale cu porți grele, ghintuite. În scopul de apăra hanul de atacurile nocturne ale tâlharilor, ferestrele au fost micșorate până la dimensiunile unei simple metereze, iar porțile erau ferecate din interior cu drugi sau bârne. Interiorul era format dintr-o curte interioară ("șandramaua"), aflată sub un
Hanul de la Șerbești () [Corola-website/Science/321893_a_323222]
-
trei colturi și care fiind vârâta după un șerpar servește drept batista de buzunar. Tot după șerpar e și teaca cu doua despărțituri în care este un cuțit si o furculița cu doua clenge lungi si cu plăselele de os ghintuite. Pălăriile sunt rotunde peste care sunt învârtite niște fire de aur foarte îngust împletite". Bineînțeles că din aceasta perioadă și pană acum portul s-a schimbat foarte mult. Femeile se îmbrăcau în poale si cămașa din pânză țesută de ele
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
tehnologie de pe vreme războaielor napoleoniene: corăbii cu pânze, cu carena din lemn nearmat, înarmate cu tunuri cu încărcare frontală, cu țeavă lisă. Britanicii în special igonoraseră noile tehnologii: motoarele cu aburi, construcția din metal a corpului vasului, tunurile cu țeavă ghintuită și proiectilele explosive. Toate acestea fuseseră inventate deja în 1827, dar introducerea lor în domeniul naval se lovise de împotrivirea puternică a eșaloanelor superioare ale marinei. Marina britanică nu a început să folosească vase cu abur până în deceniul al cincilea
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
genunchi, fără guler, cu mâneci lungi și largi. Aveau cioareci albi, strânși pe picior și erau încălțați unii cu opinci, alții cu cizme. Pe cap purtau pălării cu borul larg și calota rotundă. La brâu erau încinși cu șerpare late „ghintuite”, în care purtau pistoale. Purtau mustăți mari, răsucite în sus și pletele lungi până la umeri. Se înțelege că pe vreme urâtă se îmbrăcau mocănește, cu cojoace și sărici. Astăzi ei poartă o cămașă albă, cu crețuri, lungă până la genunchi, peste
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
socialiste”, contra Îndrumătorilor care făceau colectivizare forțată... Adică degradarea ce era? Nu aveai voie când te eliberezi să alegi sau să fii ales... Și unde ați fost dus după proces? După proces, În mai, ne-au pus lanțuri la picioare, ghintuite, ne-au pus În dubă și ne-au dus la Gherla. Și acolo am stat... șase ani, și de acolo am plecat. Ceilalți, alde Niculaie, au fost aduși la Baltă (Balta Brăilei - n.n.), da’ pe mine nu m-au dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tot dacă n-aș fi știut de pe cînd eram în sat să-i bag mîna în gură și să-i strîng între degete maxilarul de jos, că a fugit scheunînd cît e hăul. Am avut timp să-i smulg zgarda ghintuită, cu care am intrat în casă și i-am dat țăranului cîteva de mă pomenește, cred, și acum. Copilului, care slobozise cîinele, cînd s-a repezit să-și apere tatăl, i-am dat una cu piciorul că mă mir cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
militar" din secțiunea Viața economică și socială. În ceea ce privește evoluția armelor de foc și armamentelor în ultimii 150 de ani, principala inovație în cea de-a doua jumătate a secolului XIX a fost trecerea de la țeava lisă a muschetelor la țeava ghintuită a puștilor, tunurilor și pistoalelor, de la încărcarea acestor arme de foc pe la gura țevii la încărcarea pe la culată și de la proiectilele de formă sferică la cele de formă conică. Tot în cea de-a doua jumătate a secolului XIX apare
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de la Brno, nemții au schimbat numele puștii-mitraliere Zb model 26 în Mg-26 (Machinengewehr). Tunul. Ca și pușca, tunul era și el de două tipuri constructive: tunul neghintuit din fontă, cu încărcare pe la țeavă, și tunul din oțel (e.g. tunul Krupp), ghintuit, cu încărcare pe la culată. La Königgrätz, majoritatea tunurilor austriece erau cu încărcare pe la țeavă, în timp ce prusienii au folosit tunurile Krupp cu încărcare pe la culată. Poate părea ciudat, dar comandanții militari britanici au avut o mare reticență și inerție, Marea Britanie fiind
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în domeniul transporturilor era căruța sau carul de la formele lor primare până la cele mai avansate, iar în timpul iernii săniile tot făcute din lemn. Ca arme se foloseau arcul și săgețile, măciuca din lemn tare de corn care era simplă sau ghintuită, ca unelte îmblăciul pentru bătut grâul, orzul, ovăzul, fasolele, mazărea, haldanii, dar care putea deveni și o armă redutabilă în fața dușmanilor, la fel coasa și toporul cu o coadă lungă tot din lemn. Dintre instrumentele muzicale enumerăm: fluierul, cavalul, vioara
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Biroul de mișcare", "Brașov Secția de întreținere Tîrgu Mureș", o cîștigat la loto aseară, ce numere o ieșît rămîi tablou! 1, 2, 32, 35, 45, 46! Tîrgu Mureș Nord bomba culorile în ștersături, bomba lipsa lor în centru cu turelă ghintuită catedrala ortodoxă, focoase alb-roșii bujorii pe gard, de energia văii nivelate barza singură, acolo plătește cinstit, da, bă, da' directora! sun-aia ca și chestie, "Pavaje și borduri vibropresate" Dumbrăvioara, ambientul trebuie să fie sanctuarul, șoimul pe sîrmă de telegraf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
socialiste”, contra îndrumătorilor care făceau colectivizare forțată... Adică degradarea ce era? Nu aveai voie când te eliberezi, să alegi sau să fii ales... Și unde ați fost dus după proces? După proces, în mai, ne-au pus lanțuri la picioare, ghintuite, ne-au pus în dubă și ne-au dus la Gherla. Și acolo am stat... șase ani, și de acolo am plecat. Ceilalți, alde Niculaie, au fost aduși la Baltă (Balta Brăilei - n.n.), da’ pe mine nu m-au dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]