355 matches
-
Nu-i vorbă în dodii, ori deșarte vedenii, E însuși poporul cel pe care-l trage la rost. Priviri pierdute, speriate, ori goale, Bieții soldați și-aruncă mirați. „Ce-i veni azi bunicii să vorbească agale?” Își tot ziceau printre ghionturi de frați. „Îmi veni”, răspunse bătrâna, așa, într-o doară, „Să vă pun la încercare pe toți. Nu vedeți cum gloanțele zboară? Ce vreți, să cerșiți schilozi pe la porți?” „Dar vorbește, odată, limpede, mamă!” O rugă olteanul cu glas repezit
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
treceau în ciclul doi de stagiu militar să beneficieze de privilegii dar veteranii nu plecaseră încă. Simion se strecurase ca un motan, dornic să toarcă, în culcușul de la baza cuierului. Îl luase somnul. A fost scos cu greu. Nici după ghionturile primite nu i-a pierit starea de somnolență. Părea a fi un soldat cu reflexe atrofiate privind modul de a reacționa la comenzile militare. Nu se poate spune același lucru despre Bert. Un soldat adevărat doarme într-o oră cât
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
pietoni. Odată ajunși în parc, energiile au fost eliberate și s-au deplasat în fugă spre un pâlc de bănci, ceva mai departe de cele ocupate de pensionari. Deja vorbeau aproape toți și, ca de obicei, și-au dat câțiva ghionți pentru a-și asigura locul lângă colegul sau colega preferată. Andrei a cerut să se facă liniște. Ca într-un stup de albine ce se îndepărtează s-a liniștit larma celor ațâțați de curiozitate. Așadar, când observă că grupul ce
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
exist eu explodez stiloul meu și-aruncă lava și cerul își pornește nava Sufletu-mi arde pe hârtie tăcerea țipă că e vie și nimeni totuși nu întreabă de unde-atâtea stele-n iarbă Și-n cer de unde-atâtea flori un ghiont își dau și gata zbori Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: IMPLOZIE STELARĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 992, Anul III, 18 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IMPLOZIE STELARĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 992 din 18 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365062_a_366391]
-
era cazul, pentru a opri joaca ei periculoasă pentru cele mici. Eleonora, începu să-și sărute sora, ca și cum ar fi sărutat un băiat. Simțea stângăcia partenerei sale de joacă. Când nu-i plăcea cum reacționează, îi mai dădea câte un ghiont sub coaste și îi explica cum să-și țină gura, limba, cum să răspundă la ce face partenerul în brațele căreia se afla. Cu o mână îi mângâia sânul și cu cealaltă cobora, mângâindu-i abdomenul spre solduri, apoi îi
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
zeci de oglinzi interioare, în final reflectându-se copleșitor. I se pare că toți au observat defectul ei, că pe toți îi deranjează și atunci, rușinată, nu știe pe unde să se mai ascundă... Colega de bancă îi dădu un ghiont: - Iar te-ai ascuns în lumea ta, nebuno? Astăzi a fost primul ei spectacol, un vis multicolor ca reflectoarele care i-au zăpăcit ochii, cu un public excelent care a ajutat-o foarte mult. Își amintește cum a intrat pe
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
îngândurat. Aștepta toată ziua într-un colț al ogrăzii să vină mai repede noaptea, să savureze iarăși și iarăși nemărginirea și misterele întunericului. Și așa trecură anii, și timpul se lăsă peste ei. Acum, noaptea, curcanul îi dădea câte un ghiont cocoșului: - Trezește-te, gornistule! La ora asta trebuia să fi cântat deja! Și sărea cocoșul buimac de somn și trăgea câteva cântări. E drept, în ultima vreme nu mai răsuna satul, glasul îi era mai răgușit și nu mai avea
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
dus... Motoarele avionului torc plăcut precum pisicile din jurul sobei. Singura, proteza moșului, scoate niște sunete de parcă ar trece camionul pe o șosea pe care s-a aruncat antiderapant. Mă fac că îmi schimb poziția și îi trag „din greșeală” un ghiont ușor cu cotul. Imediat se întoarce într-o parte și... tace! E dresat! Știe el care e antidotul pentru poluare sonoră nazo-buco-faringiană. Acum doarme lin, scoțând din când în când câte un oftat laponic. Mi-e somn și mie! Oare
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
Stihuri > Prietenie > UITARE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Eu prind un vifor în uitare Și nu te las să-ți pierzi nici timbrul Când în oglinzile neclare Se-mpleticește-n ghionturi timpul. C-o creangă de măslin te-ntâmpin Din pacea lumii fur o clipă Și ura din arsuri pre-ntâmpin Diluviu-ascund pe sub aripă. Trecutul ți l-am atârnat Pe-o ramură din pomul vieții În noduri răsturnând păcat Crucificând topirea gheții
UITARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351836_a_353165]
-
și timp să mergem să servim prânzul sau nu îți mai este foame? - Îmi este o foame de lup. - Parcă te-ai înfruptat destul de bine din corpul meu, tot nu ți-ai astâmpărat foamea? glumi Mircea pentru care primi un ghiont în coaste de la iubita sa, care fugi să-și continue dușul ce a fost întrerupt, rămânându-i șamponul în părul neclătit. - Mai intru și eu să te spăl pe spate? o întrebă Mircea. - Mai târziu. Acum nu mai am chef
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
înghionti cu putere, arătându-i pe tabel locația sufletului receptor - un trib din Africa de mijloc. Șansele ca sufletul respectiv să bucure inimile a mii de oameni, într-o sală de concert, erau ca și inexistente. Supărat, Angelo-i răspunse la ghiont cu un brânci energic, împingându-l pe acesta înspre cazan. Șocul avu efect asupra canelei, din care se scurse o cantitate mare de mixtură închisă la culoare. Angelo-i încremeni, iar Draco-j scoase un răcnet de entuziasm. Era 20 aprilie 1889
SUFLETIŞTII de DAN NOREA în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350518_a_351847]
-
nu ai decât câteva luni, de când profiți de dulceața fructului lui Adam! - Nu de Adam am eu nevoie, ci de tine ! - Mulțumesc că ai specificat acest lucru. Eram atât de îngrijorat că te gândești în altă parte... Am simțit un ghiont ușor, în loc de răspuns la gluma mea ironică. Episodul scăldatului de mai sus s-a repetat nu peste mult timp. Ori de câte ori soacra mea nu era prin casă, fiind plecată, ba pe la vecini, ba la fiica din curte, cumnățica mea simțea nevoia
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350717_a_352046]
-
pentru că arta umilinței, aceea care te înalță, nu cea care te zdrobește, e una cunoscută de el, grație divinității, din plin. O dezlegare spirituală, am putea spune, de toți și de toate nu în cer, ci aici, pe pământ, de ghionturile durerii mute strânse laolaltă în greaua de sensuri matrice a verbului ontologic a fi... De câte ori încerci să te apropii de esență, aproape întotdeauna ești dominat de sentimentul neputinței. Acela de a nu fi în stare să atingi cu propriile tale
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
nu mă-ntrebi, distinsă doamnă, (că întins stau între corzi și îs prea trist că mă condamnă clica asta de irozi). iar mă întrebi, doamnă distinsă, ce mă ține să mă scol? mi-i lumânarea tot aprinsă, nu-mi dă ghiont să mă răscol. cărările mi-s toate-nchise, nu am loc nici prin boscheți; mă plimb ca un moroi, prin vise, și ca un sclav între pereți. de la vecini a carne friptă pute, și nu au habar (că-s încă
SĂ NU MĂ-NTREBI, DISTINSĂ DOAMNĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 841 din 20 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345669_a_346998]
-
paralaxa Benjaminilor. Peștii În încercările sale de a complace iubiților săi, poezia a devenit o performanță exhibiționistă a unui avatar aproape frustrat, umflat de un talent distins sub o oratorie directă, personalizată într-un cadru impersonal, care are nevoie de ghiontul unui semafor roșu ca să se oprească; și să asculte. Din partea editorilor, șocul și noutatea conduc parada peste o cerere oximoronică de redare a unui veșmânt precis, în care ești educat de la “asigurați-vă că folosiți spații duble în prezentare, altfel
E VOIE LA SĂRUTAT? PROSTITUȚIA SCRISULUI SOAR (SOARING-WORDS.COM) de SOAR în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352112_a_353441]
-
pasarelă - asfaltul moale greieri pînă mai ieri - pitiți în role doar doi mai țîriîe stins afișul toamnei degradeul frunzelor - de-acum doar nudul rapidul blocat - ciocănind șina, o cioară își face de lucru în undiță peștișorul de aur... și-un ghiont: iar sforăi Referință Bibliografică: Autori români de haiku, Corneliu Traian Atanasiu / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 263, Anul I, 20 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356508_a_357837]
-
abia dacă mai puteau să respire. M-am ridicat de la masă, mi-am împăturit ziarul, m-am dus la bar, am plătit nota și am plecat, oftînd ușurat. Licurișca, fir-ai tu să fii! Și Licurișca mi-a dat un ghiont. Apărea cînd nici nu te gîndeai. Hai la lac, puștiule, că ne așteaptă Thomas. Crapă să mănînce mititei cu muștar și cu hrean. Pe drum i-am povestit despre nunțile care se puneau la cale în văgăună. Stai să vezi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
dormea dus, cu capul pe umăr, pufăind ușor printre buzele întredeschise. Stă uscățiv, deșirat, privind cu uimire tulpina nucului, pe care umbra acoperișului șopronului se înălțase binișor, în timp ce noi, încă tolăniți pe saltelele umplute cu ghije de porumb, ne dăm ghionți și ne îndemnăm unul pe celălalt cine să-i spună bătrânului că la ora prânzului, în drum spre casă, venind dinspre atelierele de practică ale școlii profesionale, văzuserăm cu ochii noștri un drapel negru atârnând la poarta unei clădiri modeste
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
le întărită pe orăcăitoare. Cînd prinde o broască, țipă fericită, excitata, răvășita de invazia hormonilor libidinoși și copiii dau grămadă peste ea. O înghesuiesc, orăcăie, le curg balele, țopăie într-un picior, se prostesc, sar la bătaie, isi trag picioare, ghionturi, palme, tălpi, scuipături, broască este eliberată sau omorîta cu pietre, madam Jorjet scoate o altă frunză din chiloți și pescuitul de batraciene se reia. Pauză. Am castrat nodul gordian. Punem înapoi în raft volumul Annales Laurissenses, fericiți că armata lui
CAP 7 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355185_a_356514]
-
luni, timp în care mai schimbăm din când în când câteva cuvinte prin stațiile de emisie-recepție. Apoi se petrecu miracolul ! În depărtarea spațiului observ, cu deosebită încântare, două puncte luminoase care se măresc văzând cu ochii. Peste câteva minute urlu ghiont de fericire și mă zbengui ca un copil prin cabina strâmtă și urâcioasă. „Ne-au găsit ! Suntem salvați !” Prin hublou se zăreau două astronave-mamă, perfect identice, care se apropiau. Apoi încremenii. Pe partea opusă apărură alte câteva zeci, sute, poate
PROIECŢIA UNIVERSURILOR PARALELE (SAU CUM S-A PRĂBUŞIT UN SPAŢIU INFINIT ÎNTR-UN PUNCT NEALTERAT PENTRU UN NOU BIG BANG) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370525_a_371854]
-
norocul peste tine, nu alta. (Doamna Cucu iese și se întoarce cu un buchet mare de flori). DOAMNA CUCU: Felicitări domnu' Firică. FIRICĂ: Felicitări la mama dumneavoastră, nu la mine. (Coana mare îl cheamă la ordine din priviri plus un ghiont, intră Cucu aducând o sticlă de șampanie.) CUCU: Felicitări pentru tinerii miri. Cum e domnu' Firică să te măriți la vâțrsta a treia? FIRICĂ: Nu eu... dumneaei. Adică eu nu... COANA MARE: Ai văzut ce îndrăgostit este? Nici nu mai
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
lângă dușuri cu o student apetisantă. Nicio jenă nu exista între cele două generații, nepoata și bunicul cum păreau a fi ei despuiați și ce contrast între cele două corpuri expuse. - Zici că era apetisantă studenta? Săndica îi trimise un ghiont între coaste. Asta ca să te înveți minte să te mai uiți după trufandale apetisante. - Au, ce-mi faci? Mă doare! Nu ți-am spus că doar într-o zi am mers cu un coleg, cu mașina. Era un gălățean de
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
vise și mi-am urmat țelul printre speranțe neatinse. Am strâns într-un buchet de adevăr orice minciună și într-o vaza de iubire orice urmă de ură. Am facut un vis frumos dintr-o suma de coșmaruri Iar din ghionturi si-mbrancituri, prea frumoas e daruri. Am sperat atunci când nu mai era de sperat M-am ridicat când nu era de ridicat. Pe toate astea adunate Le-am scris frumos că pe o carte E cartea vieții și a sorții O
MONUMENT de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354655_a_355984]
-
Ioane, tu ai două inimi? - Nu am două inimi, Casandră, da' am una mare-mare ... Dar, ca mai mereu, tocmai atunci când nu te aștepți, nepoftitul răsare și el prin preajmă și se amestecă în vorba celorlalți. Și, așa, tam-nesam, după două-trei ghionturi brodite în cuvinte, i se făcu poftă de pere sântilești, poame care tocmai erau pe terminate în părul din ograda gazdei. Pomul își făcea veacul chiar lângă peretele casei, unde ferăstruica odăii fetei era deschisă. Cu broscoiul zbătându-se în
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
cadouri, la fiece persoană, M-așteaptă-n poarta mea saci cu amăgeală. Eu sunt uitatul de dincolo de ape, Dincolo de nori, de soare și de stânci, Umbra mea firavă nicăieri nu-ncape Aici, unde-mi făcu vicleana soartă brânci. 19-12-11 Dau țărmului un ghiont Am vrut să trec oceanul, iar astăzi sunt ocean Și semăn doar cu cerul când este azurit. Sub el mă-ntind la soare, albastrul meu tavan... Dorm anii mei în valuri cu tenebru bombănit. Sub brațul meu aud cum unda
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]