282 matches
-
de Foc, cu o scrisoare de Vintilă Horia, București, 1993; „Momentul adevărului” și alte prospectări critice, Sibiu, 1994; Focul de pistol al lui Settembrini. Pagini regăsite din condica unui ușer, Sibiu, 1995; Celălalt Coșbuc, postfață Constantin Cubleșan, Sibiu, 1995. Traduceri: Ghitare cu ghimpi. Cântece și poeme contestatare din Europa și America Latină (Parafraze, tălmăciri, interpretări), București, 1993. Repere bibliografice: Dan Coman, Marginalii la romanul „Taina albă”, ST, 1956, 6; Nicolae Manolescu, Un „polemist” și sursele lui de informare, RL, 1991, 26; Sorin
POPPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
cântec, București, 1967; Cui îi e frică?, București, 1967; Zâmbiți, vă rog, București, 1967; De iarnă..., București, 1968; Retușați modelul, Timișoara, 1968; Zamfir Chiț-Chiț, București, 1968; Misterioasa dispariție a balaurului Coca, București, 1969; Aventurile lui Așchiuță, București, 1970; Băiatul cu ghitara, București, 1971; Și-am încălecat pe-o șa..., București, 1971; Șut... gol, București, 1971; Zboară, zboară..., București, 1971; Grădina poveștilor, București, 1972; Poveste la grădina zoologică, București, 1976; Verișorii, București, 1977; Fabule și pseudofabule, București, 1986; Delfinul va sta în
POPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288970_a_290299]
-
componente esențiale ale universului său liric. Poetul este, așa cum se autodefinește, un „fiu al stepei”, în sufletul căruia sălășluiește „dorul cocorului” și care e atras mereu de „pânze de catarg”, chiar dacă uneori se identifică lăuntric cu „vulturii răniți”, cu niște „ghitare sfărâmate”, cu „copaci pustii”. Spre a ține piept „ceții” și „ruginii”, cheamă „răsăritul” soarelui și „seninul” cerului, duioșia cântecului de dragoste. Conjugând notația realistă, în manieră tradițională, cu sugestia metaforică, poemele lui, nu lipsite de platitudini și stângăcii, impresionează prin
NENCEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288421_a_289750]
-
finalizat o amplă antologie a poeziei preromantice și romantice europene, rămasă în manuscris. Temeinicia artizanală a transpunerii marii poezii a lumii în românește îl așază pe B. printre traducătorii importanți ai ultimelor decenii. SCRIERI: Stupii cu pricina, Cluj, 1962; Când ghitara-i de prisos, București, 1963; Dănilă o ia razna, București, 1963; Judecata, București, 1964; Curcubeul negru, București, 1969. Traduceri: Frederik Antal, Clasicism și romantism și alte studii de istoria artei, București, 1971; Shakespeare, Sonete, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 1974; Poezia trubadurilor
BOSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
Singur numai cavalerul suspinând privea balconul Ce-ncărcat era de frunze, de îi spînzur-prin ostrețe, Roze roșie de Șiras și liane-n fel de fețe. Respirarea cea de ape îl îmbată, ca și sara; Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara: O arată-mi-te iară-n haină lungă de mătasă, Care pare încărcată de o pulbere-argintoasă, Te-aș privi o vieață-ntreagă în cununa ta de raze, Pe când mâna ta cea albă părul galben îl netează. {EminescuOpI 153} {EminescuOpI 154} Vino
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în cununa ta de raze, Pe când mâna ta cea albă părul galben îl netează. {EminescuOpI 153} {EminescuOpI 154} Vino! Joacă-te cu mine... cu norocul meu... mi-aruncă De la sânul tău cel dulce floarea veștedă de luncă, Ca pe coardele ghitarei răsunând încet să cadă... Ah! E-atît de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă. Ori în umbra parfumată a buduarului să vin, Să mă-mbete acel miros de la pânzele de în; Cupido, un paj șăgalnic, va ascunde cu-a lui
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ore libere Sună Din vechi acordeon, De-a zilelor bravade... Relativ, Pardon. Când ore libere Sună Uitări și abandon, De-a lumii baricade... Relativ, Pardon. * ARMINDENI Profil de burg gigant Și atmosferă, rară, Amar parfum de liliac Și bonduri de ghitară. Plăceri De-o zi de sărbătoare, Voioase, vechi moravuri... Spre câmp se duce Și dumbrave Eroua lume muncitoare. Și după altă zi, Post festum - Îndemânări de cruci Pe străzi Și în tramvaie, Spre necesarul randament Din monotona Muncă. * STUDIU Lângă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Gambrinus“. Am băut mult, am depănat amintiri. Am aflat de la Pacula, în cele câteva ceasuri cât am stat cu el, atâtea „taine“ ale anilor de liceu cât nu mi-aș fi imaginat că erau pe atunci. Fusese confidentul fetelor, din cauza ghitarei lui. Și a felului aiurit, împrăștiat de a fi. Atunci mi-a vorbit de Nela. Cum ținea ea la mine în acei ani de școală (știam asta) și puțin i-a păsat de el și de sacrificiul lui cu repetenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu pricepi?“ „Nu înțeleg, dom’le. Nu s-a prins rusa de mine. Așa, un text mai simplu, de ziar, mai descifrez. Dar poezie...“ M-a privit lung, neîncrezător, apoi a ridicat din umeri. „Oricum, Vîsoțki se-nțelege numai cu ghitara. E de cântat, nu de recitat. Dacă apare vreunul cu ghitara pe aici, am să-ți arăt cum e cu Vîsoțki.“ Nu a apărut vreun ghitarist nici la următoarele ginuri. Nici nu-l mai pândeam. Începusem să-i povestesc lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de mine. Așa, un text mai simplu, de ziar, mai descifrez. Dar poezie...“ M-a privit lung, neîncrezător, apoi a ridicat din umeri. „Oricum, Vîsoțki se-nțelege numai cu ghitara. E de cântat, nu de recitat. Dacă apare vreunul cu ghitara pe aici, am să-ți arăt cum e cu Vîsoțki.“ Nu a apărut vreun ghitarist nici la următoarele ginuri. Nici nu-l mai pândeam. Începusem să-i povestesc lui Matvei cum eram cât pe ce să învăț rusa prin corespondență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Soarta nu ți-a fost deloc ușoară; Sufletul e prins în vâlvătăi, Gândul ca o piatră grea, de moară. Plângi acum, ți-e sufletul amar, Plângi, femeie dulce, ca vioara, Plângi femeie-n drumul spre altar, Corpul iți vibrează ca ghitara. IOAN GHEORGHIȚĂpseudonim Ion Caesarion Născut în com. Grindu, jud. Tulcea, la 15 septembrie 1961. în 1986 obține premiul revistei „Steaua” la concursul național de poezie”Panait Cerna” și debutează cu un grupaj de versuri în revista clujeană ”Echinox”, mai publică
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
O, pentru toți care te cheamă Te plâng, te cer sau te visează, Fii, binecuvântată, mamă, O, mamă, binecuvântează! Din “ Cântecul mamei și al copiilor” SONET Credeai că n‐o să treacă niciodată Iubirea, poezia, primăvara... Te‐ ai cumințit? Ai azvârlit ghitara Ce‐ a proslăvit atât pe adorată? O mai asemeni pietrei din Carrara Venerei între oameni aruncată? Mai socotești iubirea nesecată Poet îndrăgostit de Dona Clara? Visând, întreabă‐ te ce mai rămâne Pe urma călătoarei tale zâne Din toate câte‐au
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
oameni aruncată? Mai socotești iubirea nesecată Poet îndrăgostit de Dona Clara? Visând, întreabă‐ te ce mai rămâne Pe urma călătoarei tale zâne Din toate câte‐au fost odinioară? Un fir uscat din floarea dăruită Din ce‐ ai cântat ‐ ecouri de ghitară Din ce‐ ai simțit - o strofă nesfârșită... Paris, martie 1910 Din „Falanga literară și artistică, 21 III, 191 0 134 Ioan Costache Enache S‐a născut la 16 octombrie 1919 în satul Porcișani, comuna Boțești, județul Vaslui (fost Fălciu). Este
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să asigure viitorul lui Lică . Cu vârful ghetelor roșii, voite mai strimte totuși decât cerea moda - lui Lică îl plăcuse totdeauna gheata strmsă pe picior - Lică împrăștia în drum spre casa Rimilor mormane de foi uscate; unele cântau ca o ghitară când le zdrobea, altele putrede ca un covor de Smirna și toate vopsite la fel cu rochiile femeilor, care nu mai vroiau să poarte decât culori de aur textil, proaspăt ori vechi, și culori de rugină. IX Când doamna Vera
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
alcătuiau un mic altar Înălțat pentru cinstirea corridelor, așezate cu grijă, cutiile de țigări de foi lîngă sticlele de Jerez, la care se adăuga vinul roșu ca sîngele taurilor spre sfîrșitul după-amiezii, cu dansuri pasodoble care se transformau seara În ghitare creole trecînd printre mesele de la han, fiindcă sîntem În 1800, domnilor, cum spune cîntecul: mai puneți whisky În pahare, octombrie e sărbătoare, cu-amurguri violete! Au sosit la Lima toreadorii cei superstițioși, dar care nu se tem de loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
repede. Și grăbește-te și dumneata, adăugă, ajutînd-o pe Susan să se dea jos din automobil; de Îndată ce sînt gata, vino cu ei aici, ca să mergem Împreună la corridă. Ușa ascensorului se deschise la etajul patru; ajungeau pînă la ei acordurile ghitarelor eu muzică flamenco pe care o instalație stereofonică perfectă Îți permitea să le apreciezi În toată splendoarea de cum intrai În apartamentul rotofeiului Luis Martin. Un lacheu Îi aștepta la ușă invitîndu-i să intre și acum se puteau auzi bine toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar mai dezlipi de el. „La toate aș fi dispus să renunț, dar la havane niciodată!“, strigă rotofeiul și se stîrni un hohot de rîs general, cineva dădu drumul mai tare la muzică și Încăperea prinse să vibreze la sunetul ghitarelor de flamenco, În timp ce rotofeiul, cu țigara de foi În gură, se Întorcea la bar ea să pregătească Încă un rînd de piscosauers după formula lui magică, un secret pe care avea să-l ia cu el În mormînt, În afară de cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fiindcă ura aparatele electrice și-i plăcea să facă pe barmanul zornăind maracasurile, se aud răsunînd cuburile de gheață În shaker-ul de argint și rotofeiul priceput și epicureu se simte transportat În insulele Bahamas. Dar numai o clipă. Fiindcă ghitarele de flamenco, glasurile cîntăreților reproduse cu mare fidelitate de instalația stereofonică și afișele care Împodobesc barul, living-ul, dormitorul și biroul, afișe pînă și de la corrida aceea pe care-ai pierdut-o, Îl readuc pe rotofeiul Romero la agreabila realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trandafirii ca pe un sugar Înfășurat În scutece și, nespus de mîndru, toarnă tacticos lichidul albicios și Înspumat În paharele de cocteil și anunță fericit că e gata un nou rînd de piscosauers. „Susan! Juan Lucas! strigă Încercînd să acopere ghitarele de flamenco: gustați acest nectar al zeilor!“ și el Însuși se Îndreaptă spre ei, el Însuși le Întinde paharele care produc o senzație de răcoare În palmă și pe buze. Ei gustă și laudă băutura, fiecare În felul său: Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui și Gargajo, extrem de nervos, Începu să salute În dreapta și În stînga și spuse că a stat la masă, că a fost nevoit să meargă la niște rude. Era ziarist și Încă foarte abil și În pofida monstruozității lui, pe care ghitarele de flamenco, vinul și coniacul, atmosfera aceea de petrecere și frumusețea femeilor o sporeau la culme, Gargajo era iubit de mulți dintre bărbații aceia care acum Îl Îmbrățișau și-i strigau că pentru petrecerile lunii octombrie se Îmbrăcase mai urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse, dar Juan Lucas apucase să-și ia zborul și ironia se filtra pînă la el transformată În compliment și accentua atmosfera spaniolă... — Un copil pe nume Julius ne așteaptă. Nu mai lipsea decît Pruncul Iisus din Triana 1 și ghitarele cu muzică flamenco. — Un copil pe nume Julius ne așteaptă, Îl imită Susan și ar fi bătut step În glumă, dar suedeza, Dumnezeu știe cum, Își vîrÎ amîndouă mîinile În buzunarele de la spate ale pantalonilor și sînii Îi crescură insolenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Susan Îl anunță că avea un alt cadou pentru el și că i-l cumpărase gîndindu-se că poate ar fi vrut să se distreze cu ceva pînă veneau operele complete ale lui Mark Twain. Julius primi pachetul gîndindu-se că micuța ghitară n-avea nimic de-a face cu volumele lui Mark Twain și că sigur era ceva la care mama se gîndise În ultimul moment. Și a ghicit, pentru, că Într-adevăr Susan, rătăcind complet dezorientată și milionară printr-un magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ei de la hipodrom, văzu vioara Într-o vitrină și i se păru că lui Julius la cei cinci anișori ai lui, urechiat cum era, i-ar sta foarte bine să cînte la vioara, Julius reuși să desfacă pachetul cu micuța ghitară și văzu ca e o vioară. „O vioară fără profesor, din fericire“ Își spuse, uitîndu-se la Juan Lucas, care poruncise să fie adus curcanul și chiar În clipa aceea Își Întorcea fața spre locul unde stătea Julius. — Chiar de mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de mileniu, burniță fină cade peste hăurile de prin lacurile de acumulare, mai nimicul cotidian mă cuprinsese când ochii mi-au căzut pe o balerină care se gudura șăgalnic pe lângă o roză suavă, privea melancolic balerina, în spatele ei cântau din ghitare doi menestreli flancați dreapta-stânga de niște draperii transparente. Ați priceput, sper, că ochii mi-au căzut pe o emisiune liric întocmită la unul din canalele publice de televiziune. Menestrelii cântau duios muzică populară îmbrăcați ca niște barmani din aceștia de la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
îi aruncă din colțul lui o privire dușmănoasă: "De mine nici nu-i pasă! Nu s-a uitat o singură dată să vadă ce fac. Toată viața a fost la fel. Eu n-am contat. Au interesat-o doar cârpele, ghitara ei, sindrofiile. M-a lăsat cu 37, 5 temperatură și-a plecat la o partidă de rummy. N-am uitat asta niciodată! Și chestia cu Polizu! Se sărutau în fața ușii. A trebuit să mă plimb un ceas ca să nu dau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]