283 matches
-
S-a afirmat prin colaborarea în calitate de basist cu celebrul grup de jazz fusion Weather Report, între 1976 - 1981, dar și prin proiecte proprii sau în colaborare cu alți artiști. A rămas în istoria jazzului prin interpretările sale extrem de tehnice la ghitară bass electrică fără tastatură și prin utilizarea inovatoare a armonicilor. În 1988 a fost inclus în Down Beat Jazz Hall of Fame, unul din cei șapte basiști incluși și singurul care a utilizat ghitara bas electrică. este probabil ultimul mare
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
prin interpretările sale extrem de tehnice la ghitară bass electrică fără tastatură și prin utilizarea inovatoare a armonicilor. În 1988 a fost inclus în Down Beat Jazz Hall of Fame, unul din cei șapte basiști incluși și singurul care a utilizat ghitara bas electrică. este probabil ultimul mare muzician al sec. 20, a cărui activitate muzicală, atât interpretativă cât și componistică, a avut un impact major asupra muzicii de jazz. De asemenea, este probabil singurul muzician cu o popularitate enormă atât printre
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
cu el la clubul în care cânta la pian și tobe, atunci când avea vreun contract în zonă. Atras de instrumentele de percuție, a început și el să exerseze, cumpărând un set de tobe. Ulterior, mama sa i-a cumpărat o ghitară, încurajându-l să exerseze la acest instrument. La 13 ani, Jaco a suferit un accident destul de serios la fotbal, la încheietura mâinii, care a necesitat și o intervenție chirurgicală, astfel încât o eventuală carieră de percuționist era compromisă. Primul grup în
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
un instrument de calitate. În scurtă vreme însă, a constatat că acesta, un contrabas clasic, se degrada rapid, datorită umidității din Florida, apoi că nu prea corespundea cu interesul muzicianului pentru R&B, în consecință, l-a schimbat cu o ghitară bass electrică Fender, fabricată în 1960. În aceeași perioadă a întâlnit-o pe Tracy Lee, cea care avea să-i devină prima soție. Pe la începutul anilor '70 obține și primul angajament serios, în trupa de acompaniament C.C. Riders a cunoscutului
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
1981, reunește multe nume de primă mărime ale jazzului, precum Herbie Hancock, Wayne Shorter, Peter Erskine, Hubert Laws și Toots Thielemans. Albumul scoate în evidență talentul componistic al lui Jaco Pastorius, împreună cu dexteritatea sa ieșită din comun în interpretarea la ghitară bas electrică. De asemenea, abilitățile sale în materie de producție și post-producție în studio, fără a mai vorbi de logistică. Bunăoară, contribuția lui Toots Thielemans la muzicuță a fost înregistrată în Belgia. Milkowski, în biografia lui Jaco Pastorius, afirmă că
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
concerteze, plecând în turneu în Japonia. Turneul a fost un real succes, tot atunci apărând primele manifestări bizare ale muzicianului: s-a ras în cap, și-a vopsit fața în negru, și, la un moment dat chiar, și-a aruncat ghitara în Golful Hiroshima. Turneul a fost înregistrat, fiind publicat în Japonia sub numele de Twins I și Twins II, înregistrări care au fost ulterior compilate într-un singur album, destinat pieței americane, care se va numi Invitation. În 1982, a
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
Christian, Bud Powell, Charlie Parker, Dizzy Gillespie, Sarah Vaughan, Bill Evans, Charles Mingus și Wes Montgomery. Jaco s-a făcut remarcat prin stilul său de interpretare, influențat în special de ritmurile afro-cubaneze. Deși nu este primul care a utilizat o ghitară bas fără tastatură, Jaco Pastorius rămâne în istoria muzicii drept cel care a popularizat acest instrument, cu care a reușit să producă tonuri apropiate de corn, cântând în registrul superior. Exemplele cele mai elocvente se găsesc pe albumul Heavy Weather
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
apropiate de corn, cântând în registrul superior. Exemplele cele mai elocvente se găsesc pe albumul Heavy Weather și pe albumul Hejira al lui Joni Mitchell. Una din cele mai importante inovații ale lui Pastorius în domeniul tehnicii de interpretare la ghitară bas electrică este utilizarea armonicilor, prin amortizarea corzii în nodul armonic, rezultând astfel o notă mai înaltă decât ar fi rezultat în mod normal. A utilizat această tehnică pentru a compune diverse melodii, așa cum se vede în piesa “Portrait of
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
amortizarea corzii în nodul armonic, rezultând astfel o notă mai înaltă decât ar fi rezultat în mod normal. A utilizat această tehnică pentru a compune diverse melodii, așa cum se vede în piesa “Portrait of Tracy”. Jaco Pastorius este asociat cu ghitara Fender Md. 1962, denumită și Bass of Doom (Basul pierzaniei). Ghitara originală avea taste metalice. Jaco a afirmat la un moment dat că ar fi îndepărtat el însuși tastatura, ulterior însă, avea să afirme că așa a cumpărat-o. Jaco
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
decât ar fi rezultat în mod normal. A utilizat această tehnică pentru a compune diverse melodii, așa cum se vede în piesa “Portrait of Tracy”. Jaco Pastorius este asociat cu ghitara Fender Md. 1962, denumită și Bass of Doom (Basul pierzaniei). Ghitara originală avea taste metalice. Jaco a afirmat la un moment dat că ar fi îndepărtat el însuși tastatura, ulterior însă, avea să afirme că așa a cumpărat-o. Jaco avea să finiseze ulterior tastatura cu rășină epoxy (Pettit's PolyPoxy
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
fără, el a preferat întotdeauna ultimele, afirmând că tastele amortizează viteza. Celebra sa chitară bas, Bass of Doom, a fost furată înainte să fie internat în spitalul Bellevue, la scurtă vreme după ce o dăduse la reparat în 1986. În 1993, ghitara se găsea într-un magazin de instrumente muzicale din New York, proprietarul amintindu-și că ar fi cumpărat-o de la un necunoscut. Instrumentul a fost achiziționat în 2008 de către Robert Trujillo, basistul de la Metallica, care îl utilizează uneori în concerte. Acesta
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
Erskine, Randy Brecker, Bob Mintzer, David Bargeron, Jimmy Haslip, Gerald Veasley, John Pastorius IV, Julius Pastorius, Marz Pastorius, Ira Sullivan, Bobby Thomas, Jr., și Dana Paul. La 20 de ani de la moartea muzicianului, firma Fender a lansat pe piață o ghitară bas fără tastatură, un instrument high class, cu numele lui Jaco Pastorius. În data de 1 decembrie 2008, parcul din centrul orașului Oakland Park a primit numele muzicianului. Lista aproape exhaustivă a albumelor oficiale ce conțin înregistrări ale lui Jaco
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
CD-uri, concerte, proiecte, turnee, colaborare cu ICR). Între [[7 mai]]-[[13 mai]] [[2007]] a avut loc în [[România]] un concurs internațional de jazz (""International Jazz Competition""). Dintre compozitorii și interpreții români de jazz contemporani sunt de menționat: [[Decebal Badila]] - ghitara bass, contrabas, pian, compozitor JOE ZAWINUL- INOVATOR CONTINUA STILUL FUSION INCEPUT DE MILES DAVID [[Categorie:Jazz]]
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
hanul moftangiilor, Mai în glumă, mai în serios); la radio este autorul unor emisiuni literare și al unor spectacole. Prima carte de nuvele a lui U., Dealul fetelor (1977), va fi urmată de Insula adolescenței (1980) și de Băiatul cu ghitara (1981), consacrate vieții tinerilor în formare. Deși pe alocuri se simte amprenta ideologiei oficiale, narațiunile dezvăluie un prozator cu reale aptitudini: subiecte și caractere bine conturate, expresivitate și oralitate stilistică. Povestirile și scheciurile intitulate Cazuri și necazuri (1986) și Eu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290387_a_291716]
-
Chișinău și Bălți (Teatrul Luceafărul, Teatrul de Păpuși Licurici, Teatrul Satiricus ș.a.). Ca scenarist și regizor, U. a realizat filmul artistic Văleu, văleu, nu turna (1991). SCRIERI: Dealul fetelor, pref. Ariadna Șalari, Chișinău, 1977; Insula adolescenței, Chișinău, 1980; Băiatul cu ghitara, Chișinău 1981; Cazuri și necazuri, Chișinău, 1986; Eu sar de pe fix, Chișinău, 1995. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Basarabia sub steaua exilului, București, 1994, 123; A. Trifan, O seară de neuitat, „Pro-Vatra” 1996, 1; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 221. N. B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290387_a_291716]
-
Ungaria, numit „Tom White” fiindcă numele liderului, vocalistul și interpretul la harmonică de gură Fehér Tamás semnifică „Toma cel Alb”, adică mai pe englezește spus Tom White. Alături de protagonist au cântat la intensități sonore maximale și au țopăit Motyouski Lászlo - ghitară electrică, Szilagyi Mihály - bass acustic (acționat în picioare, culcat și cu capul în jos) și Regel Ferenc - baterie. Cei trei incitându-l pe solist cu ale lui căderi în genunchi pe scenă și plimbări degajate prin public grație microfonului său
Epicentrul blues-ului by Florian LUNGU [Corola-journal/Journalistic/83857_a_85182]
-
pe Mike Godoroja, autorul conceptual al proiectului și vocalist de intensă trăire a emoției interpretative, totodată hărăzit narator. Showul plin de culoare și expresivitate, evantaiul timbral realizat prin apelarea la un întreg instrumentar uzitat în desfășurarea momentelor - ne referim la ghitară acustică și electrică, mandolină, buzuki, dulcimer, acordeon, claviatură electronică, percuții - au conferit recitalului relief, coerență și nerv, aplaudat ca atare de spectatori. În încheiere, Mike Godoroja a apelat la un artificiu inspirat, în interpretarea piesei „Sweet Home, Chicago” devenită... „Sweet
Epicentrul blues-ului by Florian LUNGU [Corola-journal/Journalistic/83857_a_85182]
-
început de drum, acesta însemnând interpretarea destul de cuminte a unor cover-uri pentru teme de blues îndeobște larg cunoscute. Dar ne-a făcut plăcere să întâlnim în repertoriu și o piesă a colegilor clujeni de la „Nightlosers”. Bogdan Molea - baterie, Andy Bejnariu - ghitară solo, Raul Sălăgean - voce și ghitară și Tudor Rogoz - ghitară bass, laolaltă „Big Tonez” se află neîndoielnic pe calea adevărului estetic pe care doresc să-l promoveze, rezultatele fiind așteptate în viitorul proxim. Un aer de prospețime și nedrămuită implicare
Epicentrul blues-ului by Florian LUNGU [Corola-journal/Journalistic/83857_a_85182]
-
destul de cuminte a unor cover-uri pentru teme de blues îndeobște larg cunoscute. Dar ne-a făcut plăcere să întâlnim în repertoriu și o piesă a colegilor clujeni de la „Nightlosers”. Bogdan Molea - baterie, Andy Bejnariu - ghitară solo, Raul Sălăgean - voce și ghitară și Tudor Rogoz - ghitară bass, laolaltă „Big Tonez” se află neîndoielnic pe calea adevărului estetic pe care doresc să-l promoveze, rezultatele fiind așteptate în viitorul proxim. Un aer de prospețime și nedrămuită implicare l-a adus cu sine stenica
Epicentrul blues-ului by Florian LUNGU [Corola-journal/Journalistic/83857_a_85182]
-
cover-uri pentru teme de blues îndeobște larg cunoscute. Dar ne-a făcut plăcere să întâlnim în repertoriu și o piesă a colegilor clujeni de la „Nightlosers”. Bogdan Molea - baterie, Andy Bejnariu - ghitară solo, Raul Sălăgean - voce și ghitară și Tudor Rogoz - ghitară bass, laolaltă „Big Tonez” se află neîndoielnic pe calea adevărului estetic pe care doresc să-l promoveze, rezultatele fiind așteptate în viitorul proxim. Un aer de prospețime și nedrămuită implicare l-a adus cu sine stenica trupă timișoreană reunind pe
Epicentrul blues-ului by Florian LUNGU [Corola-journal/Journalistic/83857_a_85182]
-
stenica trupă timișoreană reunind pe generic prenumele celor patru componenți: așadar Bogy Nagy, cântăreț de forță dar îndeosebi un veritabil stăpânilor al muzicuței (harmonică de gură), incendiarul ghitarist și vocalist Mircea Bunea, Victor Miclăuș - poate cel mai bun bass-ist (ghitară bass) din Banat și stabilul, tehnicul ritmician Levi Molnar. Instrumentiști experimentați dar și improvizatori plini de fantezie, fiecare dintre cei patru și toți laolaltă au cucerit prin sinceritate și feeling autentic. Pe aceleași coordonate ale profesionalismului indiscutabil, mai vechi cunoștințe
Epicentrul blues-ului by Florian LUNGU [Corola-journal/Journalistic/83857_a_85182]
-
prospețimea, parcă, a primei priviri. Pe ploaie, cînd simțurile se ascut, și temerile vătuite scot lucii de armă, căutarea, inutilă, scormonește drumuri închise: "Aș voi să găsesc o asemănare/ Și caut în zgomote și murmure,/ În viori, în naiuri și ghitare/ Ecoul nedeslușit și turbure.// Noaptea s-a întunecat cu alte nopți în fund,/ Și din noapte-n noapte, nopțile urzite/ Cern ploaia cu nisipul mărunt/ Ca niște site." (Ploaie). Coșmarul căderii din noapte în noapte e ciupit, din loc în loc
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
total nepotrivite pentru un doctor, mai ales un doctor care lucra în linia lui. La parterul clădirii era un magazin de instrumente muzicale. Și-acum îmi aduc aminte un nume: Straciatella. În vitrină era o familie întreagă, care cânta la ghitară în microfon - niște fetișcane și niște băieți cu pantaloni scurți, care nu atingeau încă podeaua când stăteau pe scaun, iar sunetele care acopereau strada - foarte rece în acea seară, după ce ninsese - și corzile ghitărilor țipau încă mai puternic decât huruitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de reculegere, de gândire, de visare, a unei nerăbdări, a unei ostentații și a unei curiozități superficiale, de aceeași natură cu cancanul și cu colecțiile de cunoștințe în genul „cine știe câștigă”. În schimb, tinerii în blue-jeans și desculți, cu ghitara pe umeri, care merg pe jos sau cu autostopul pentru a privi în zare pe Arno de pe Ponte-Vecchio, pentru a sta pe treptele Domului de la Florența, pentru a contempla frescele exterioare de la biserica Arbore sau catedrala din Chartres repetă într-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
complicațiile citadine; în "intimitatea orașului / copacii / plini de bube, cu coroanele lor de mir" veghează "tembelizați"; absurdul dezechilibrează inevitabil: "Îmi ies din fire și iar mă sui deasupra mea"; bacovian parcă grotescul bate spre delir: "O fată / întunecată / cântă la ghitară, creanga de pe nour șfichiuie / mortul: nu mai suport nesiguranța zilei de mâine, nu / mai suport, îmi / astup urechile, urlu, bat din picioare"; o lume pe dos pare damnată în perpetuitate: "Vai, vai: atracții... atracții... în grădina / pentru discuții / filozofice (...) porcii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]