517 matches
-
este asigurată de histoarhitectura tunicii mijlocii a peretelui uterin în timpul gestației. Structura histologică a miometrului în gestație, care asigură rezistența uterului la rupere în timpul parturiției prezintă următoarele caracteristici: celule musculare sunt înconjurate de o rețea de reticulină; celule miocite devenite gigante se anastomozează cu congenerele prin prelungiri digitiforme; țesutul elastic devine abundent în perimisium și subseroasă se organizează sub formă de lame; hiperplazia rețelei vasculare din stratul plexiform, (BOTĂREL S. și col. 1982). Contracțiile uterine se realizează prin mecanisme fizice, metabolice
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
BOITOR I., 1984). Înainte de parturiție apar spații libere între vilii materni, prin desprinderea lor de vilii fetali. Are loc hialinizarea pereților vaselor de sânge, proliferarea subintimală și obliterarea lumenului. Înaintea procesului de detașare a placentei apar leucocite și multe celule gigante, binucleate și polinucleate cu rol resorbtiv și fagocitar. Maturarea finală a placentoamelor necesită o secreție crescută de estradiol 17 β și estronă pentru mai mult de 5 zile antepartum . Un nivel ridicat de progesteronă în săptămânile anterioare parturiției are o
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
se numește front de activitate. Perioada digestivă (2-3 ore de la ingestie) se caracterizează inițial prin contracții segmentare urmate de contracții peristaltice. Se mai descrie și un alt tip de motilitate numită propulsie în masă. Aceasta se caracterizează prin contracții migratoare gigante care se propagă pe distanțe mari de intestin. Ele se pot propaga și retrograd în cadrul vomei. Se pot asocia cu dureri abdominale (crampe) și diaree. Asigură fiziologic propulsia în masă (în special în intestinul gros) și îndepărtarea stimulilor nocivi. Reglarea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
se numește front de activitate. Perioada digestivă (2-3 ore de la ingestie) se caracterizează inițial prin contracții segmentare urmate de contracții peristaltice. Se mai descrie și un alt tip de motilitate numită propulsie în masă. Aceasta se caracterizează prin contracții migratoare gigante care se propagă pe distanțe mari de intestin. Ele se pot propaga și retrograd în cadrul vomei. Se pot asocia cu dureri abdominale (crampe) și diaree. Asigură fiziologic propulsia în masă (în special în intestinul gros) și îndepărtarea stimulilor nocivi. Reglarea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
se numește front de activitate. Perioada digestivă (2-3 ore de la ingestie) se caracterizează inițial prin contracții segmentare urmate de contracții peristaltice. Se mai descrie și un alt tip de motilitate numită propulsie în masă. Aceasta se caracterizează prin contracții migratoare gigante care se propagă pe distanțe mari de intestin. Ele se pot propaga și retrograd în cadrul vomei. Se pot asocia cu dureri abdominale (crampe) și diaree. Asigură fiziologic propulsia în masă (în special în intestinul gros) și îndepărtarea stimulilor nocivi. Reglarea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
funcțional. Se pare că mai importantă este rectificarea ce permite curentului să circule mai ușor de la prefibră la postfibră, decât în sens opus. Sinapse rectificatoare au fost observate în sinapsa motorie la rac (Furshpan și Porter, 1959) și în fibrele gigante ale motoneuronilor pectorali la pești. Din punct de vedere funcțional au fost descrise sinapse electrice excitatorii, care transmit informația cu viteză mare fără întârziere și sinapse inhibitorii, la care excitabilitatea postsinaptică este diminuată ca urmare a cuplajului anodic. În ambele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
scurte (contracții segmentare, cu efect de amestecare și propulsor). Trecerea de la activitatea de tip interdigestiv la cea de tip digestiv se face prin comenzi centrale (declanșate de ingestie; absente la hrănire parenterală) transmise pe cale vagală. Propulsia în masă. Contracțiile migratoare gigante durează 18-20 s (mai multe unde lente), se propagă cu ~1 cm/s pe distanțe mari (mai multe porți deschise în sistemul nervos enteric) și sunt mai puternice decât contracțiile peristaltice obișnuite (probabil datorită neuronilor motori excitatori din circuitul accesor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ca să mă Întind și i-am spus la obraz cu și mai mare avânt: — Goal pentru River, madam! Io voiam să vorbim dă scenar, adică dă libret, ăla de l-ați Înfruntat asear. O Carte Mare, Produsu la o țeastă Gigantă. Matale nu vi să pare? — Ce să-mi pară mie lăturili alea cu opiu! Nimic, da chiar nimic nu i-a plăcut lu Telescop Cárdenas. Mi-am permis o schimonoseală necurată. — Părerea lu matale, i-am zis, nu-mi strică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
atribuită lui Laozi, În care este expusă, prin intermediul unei serii de parabole, doctrina mistică a taoismului. Tapioca. Aliment important În multe țări latino-americane, o feculă obținută, prin uscare sau prăjire, din rădăcina de mandioca, plantă perenă din familia Euformiaceelor. Tatú Gigante. Priodontes giganteus, măsoară până la 1 m lungime și atinge 60 kg. Are urechi de mari dimensiuni și trăiește În regiuni puternic irigate, cum sunt selvele tropicale ale Americii de Sud. Thebusiene. Vezi Pardo de Figueroa, Mariano. Tortilla quemada. „Omletă arsă“; prăjiturică rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
exsudative pot avea o evoluție variabilă spre: resorbție, cazeificare sau organizare conjunctivă. Leziunile foliculare, au ca element de bază foliculul tuberculos. Microscopic acesta este alcătuit dintrunul sau mai multe straturi de celule epitelioide, care înconjoară una sau mai multe celule gigante care ocupă zona centrală. Celulele gigante au mai mulți nuclei, dispuși în coroană sau în potcoavă, iar citoplasma este acidofilă și omogenă. Periferia foliculului, este formată de o zonă de limfocite. La nivelul acestei leziuni nu se află vase sanguine
Capitolul 7: INFECŢIILE CHIRURGICALE CRONICE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
spre: resorbție, cazeificare sau organizare conjunctivă. Leziunile foliculare, au ca element de bază foliculul tuberculos. Microscopic acesta este alcătuit dintrunul sau mai multe straturi de celule epitelioide, care înconjoară una sau mai multe celule gigante care ocupă zona centrală. Celulele gigante au mai mulți nuclei, dispuși în coroană sau în potcoavă, iar citoplasma este acidofilă și omogenă. Periferia foliculului, este formată de o zonă de limfocite. La nivelul acestei leziuni nu se află vase sanguine și/sau limfatice, iar prin colorarea
Capitolul 7: INFECŢIILE CHIRURGICALE CRONICE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
omul pe cale alimentară sau prin inoculare directă în cursul unui traumatism. Anatomie patologică: Caracteristică pentru toate micozele este leziunea de tip folicular alcătuită astfel: în centru un abces cu polimorfonucleare și macrofage, stratul mijlociu format din celule epitelioide și celule gigante, iar la periferie se găsește o reacție limfo-plasmocitară banală, acompaniată de leziuni de scleroză mai mult sau mai puțin precoce și de intensitate variabilă, precum și leziuni de vascularită. Această leziune în cocardă, are suficiente elemente de asemănare cu leziunea bacilară
Capitolul 7: INFECŢIILE CHIRURGICALE CRONICE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
efectele anesteziei și intervenției asupra aparatului respirator sunt minime și rapid compensate. Bolnavii cu rezervă funcțională respiratorie redusă, cu hipoxemie sau/și hipercapnie, au risc crescut; la această categorie se contraindică intervențiile în regiunea abdominală superioară, cura herniilor sau eventrațiilor gigante care vor accentua deficitul respirator prin „restricții” importante. Anestezia loco-regională (rahianesteziile înalte), sunt de asemenea contraindica-te datorită paraliziei mușchilor respiratori accesori. Anestezia generală cu IOT oferă avantajul unei mai bune monitorizări asupra funcției respiratorii dar comportă riscuri intrinseci (depresiune
Capitolul 4: EVALUAREA BOLNAVULUI CHIRURGICAL. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Radu Moldovanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1183]
-
paraziți liberi sau închistați, localizați la nivelul vilozităților, în special în stromă, în trofoblast, în celulele endoteliale ale vaselor corionului și a gelatinei lui Wharton, precum și în deciduă. Leziunile vilozitare sunt de tipul infiltrat inflamator mononuclear, histiocitar și cu celule gigante. Degenerescența edematoasă a vilozităților coriale se întâlnește relativ frecvent. În toxoplasmoza congenitală, parazitul manifestă un tropism evident pentru sistemul nervos central și ochi, indiferent de celelalte localizări sistemice a infecției mai mult sau mai puțin evidente. Această localizare preferențială nu
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
alcoolici și vârstnici); erizipelul flegmonos formă de tranziție între forma comună și flegmonul difuz, ce evoluează frecvent spre supurație; erizipelul gangrenos (necrotic) formă gravă, chiar mortală. Apare la nivelul scrotului, vulvei, pleoapei, fiind însoțit de gangrenă superficială precoce și edeme gigante, fiind întâlnită la bolnavii tarați. erizipelul recidivant cu caracter repetitiv și sechele restante. 2. topografice: erizipelul fețeirăspunde repede la tratament, dar neglijat poate duce la necroza tegumentelor palpebrale; erizipelul membrelor inferioare are o evoluție dificilă, frecvent către complicații supurative. erizipelul
Capitolul 6: INFECŢII ACUTE LOCALIZATE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
nitric .............................................................. 64 Exsudatul și tipurile lui ......................................................... 66 Granulocitele neutrofile ............................................... 69 Granulocitele heterofile sau pseudoeozinofile ............. 72 Granulocitele eozinofile ............................................... 73 Granulocitele bazofile și mastocitele ........................... 74 Chemotaxia și chemokinele ......................................... 77 Celulele sistemului monocitar-macrofagic .................. 81 Corpii lui Kurloff ................................................ 82 Macrofagele ........................................................ 83 Celulele epitelioide și gigante ............................. 86 Celulele prezentatoare de antigene ..................... 87 Celulele M .......................................................... 88 Sistemul celular limfoplasmocitar ............................... 89 Celulele sau limfocitele B ................................... 90 Celulele sau limfocitele Ț ................................... 91 Celulele NK ........................................................ 94 Alte celule participante la procesul inflamator ..... 95 Plachetele și trombocitele ............................................ 97 Moleculele biologic active
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
limfoplasmocitare ........... 135 Inflamațiile eozinocitar-eozinofilice ............................ 136 Inflamațiile mastocitare ............................................... 138 Inflamațiile fibroase ..................................................... 139 Inflamația mixomatoasă ............................................... 139 Inflamațiile granulomatoase ........................................ 140 Morfogeneza granulomului infecțios ........................... 141 Morfogeneza granulomului de corp străin inert .......... 146 Morfogeneza granulomului micotic ............................ 147 Morfogeneza granulomului parazitar .......................... 147 Inflamații difuze cu celule gigante .............................. 148 Terminarea inflamațiilor ....................................................... 149 Particularități ale inflamațiilor la pești ................................. 154 Bibliografie ................................................................................... 155 A. MORFOPATOGENEZA PROCESELOR INFLAMATORII INTRODUCERE Fără a minimaliza manifestările altor procese patologice fundamentale, considerăm că procesele inflamatorii domină patologia animală, prin complexitatea lor morfofuncționala și prin implicațiile lor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sau chiar multiplicate pe plan local (Fig. 2.7Ă. Fig. 2.7. Unele celule participante la exsudat (După Thomson, R.G., 1984Ă. 1. granulocite neutrofile; 2. granulocite eozinofile; 3. limfocite; 4. plasmocite; 5. plasmoblast; 6. macrofag; 7. celule epitelioide, 8. celulă giganta. Granulocitele polimorfonucleare (PMNĂ se situează pe primul plan. În cadrul lor se deosebesc: neutrofilele, pseudoeozinofilele, bazofilele/ mastocitele și eozinofilele/ eozinocitele. Granulocitele neutrofile sunt parteneri și protagoniști activi ai reacțiilor inflamatorii acute (Rainard, 1993Ă. Granulocitele neutrofile sunt cele mai numeroase leucocite 25-40
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
din capilarele sinusoide ale ficatului; - celulele retoteliale din splina și din limfonoduri; - celulele Langerhans din piele; - celulele macrofagice din mezotelii; - celulele mezangiale din glomerulii renali; - microgliile din SNC; - celulele sinoviale de tip A; - osteoclastele din țesutul osos; - celulele epitelioide și gigante din inflamațiile granulomatoase. Tot în această familie trebuie inclus și histiocitul, atât de frecvent menționat în literatura medicală, marginalizat sau chiar eliminat prin Nomina Cytologica din 1966. Noi îl folosim în continuare cu atributul de monocit tisular mulți- sau totipotent
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
stimulare a formării coloniilor; GM = factorul granulocitar monocitar; HGF = factorul de creștere al hepatocitelor; NO2 = oxidul nitric; PAF = factorul de activare plachetară. Macrofagele tisulare se pot divide în alte macrofage, deci se multiplică local sau formează celule epitelioide și celule gigante (Thomson R. G., 1984; Pépin, 1993Ă. Ultimul cercetător pentru a sublinia rolul macrofagelor în inflamații, reproduce expresia lui Solbach și colab. (1991Ă, după care: „macrofagul dă tonul, dar limfocitul este șeful de orchestră”. IOAN PAUL86 Celulele epitelioide sunt monocite activate
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
citoplasma epitelioidelor poate emite prelungiri care se anastomozează între ele sub forma unei rețele - celule epitelioide dendrocitare (Paul I., 1989Ă. Celulele epitelioide tipice, prin sincițializare sau fuziune, sub impulsul factorului de fuziune al macrofagelor - MFF - se pot transforma în celule gigante. Apariția acestora poate fi și urmărea unui plasmodiu, a multiplicării continue a nucleului, fără diviziunea citoplasmei. Celulele gigante sunt deci, celule mari, cu 2, 3 sau chiar 200 nuclei, formate prin fuziunea mai multor macrofage activate sau a celulelor epitelioide
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
I., 1989Ă. Celulele epitelioide tipice, prin sincițializare sau fuziune, sub impulsul factorului de fuziune al macrofagelor - MFF - se pot transforma în celule gigante. Apariția acestora poate fi și urmărea unui plasmodiu, a multiplicării continue a nucleului, fără diviziunea citoplasmei. Celulele gigante sunt deci, celule mari, cu 2, 3 sau chiar 200 nuclei, formate prin fuziunea mai multor macrofage activate sau a celulelor epitelioide prin continuarea diviziunii nucleilor, dar inhibarea diviziunii citoplasmei. Încă în 1972, Poste atrăgea atenția asupra infecțiilor cu Herpes
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
continuarea diviziunii nucleilor, dar inhibarea diviziunii citoplasmei. Încă în 1972, Poste atrăgea atenția asupra infecțiilor cu Herpes - si Paramyxovirus-uri, în cursul cărora există tendința virusurilor respective de a fuziona cu membrana celulelor gazdă și a induce formarea de sinciții celulare gigante cu sute și chiar mii de nuclei. Factorul fuzional este prezent la toate paramixovirusurile, reprezentat prin „proteină F” încorporată după fuziune în dublul strat lipidic al membranei celulei gazdă. Nuclei similari cu ai celulelor epitelioide pot fi situați că un
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
lipidic al membranei celulei gazdă. Nuclei similari cu ai celulelor epitelioide pot fi situați că un inel sau în potcoava la periferia citoplasmei, în zona centrală a citoplasmei sau dispersați în toată masă acesteia. Încercările de diferențiere etiologica a celulelor gigante după dispoziția nucleilor în: celule gigante de tip Langhans, cu nuclei dispuși la periferie și celule gigante de corpi străini, cu nuclei dispuși peste tot, nau fost validate (Thomson, 1984Ă. Nici identificarea unor așa-numite celule gigante de tip Touton
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
similari cu ai celulelor epitelioide pot fi situați că un inel sau în potcoava la periferia citoplasmei, în zona centrală a citoplasmei sau dispersați în toată masă acesteia. Încercările de diferențiere etiologica a celulelor gigante după dispoziția nucleilor în: celule gigante de tip Langhans, cu nuclei dispuși la periferie și celule gigante de corpi străini, cu nuclei dispuși peste tot, nau fost validate (Thomson, 1984Ă. Nici identificarea unor așa-numite celule gigante de tip Touton, caracterizate printr-o citoplasma cu vacuole
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]