2,403 matches
-
română, ci mai multe, "interactive, inegale, eterogene, adesea polare și angajate în conflicte ireductibile". După 1989, s-a ieșit din "închiderea metafizică a național-comunismului" și s-au produs "discursuri (post)moderne pe teme care înainte fuseseră aproape integral confiscate de giganticul aparat al limbii de lemn." Această schimbare n-a rămas fără reacții. Exemplul manualelor alternative de istorie, respinse de "o clasă politică ignară" și de o intelectualitate plecată la "vînătoare de vrăjitoare" și iubitoare de autodafeuri, este primul care-i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
autenticității) la miile de evenimente - toate accidentale. Informația mai suferă și o altă distorsiune - nici aceasta privind acuratețea, ci, mult mai grav, funcția ei: în loc să înlesnească un contact - și un contract - eficient cu realitatea, ea țese, împreună cu altele asemenea, un gigantic ecran de proiecție pentru problemele individuale ale ,,receptorului", documentând cu date concrete plasarea în afară a unei dinamici inconștiente și a unor responsabilități nu mai mult decât personale (deși omogene la nivel statistic). Nici vorbă așadar despre o poziție tranșantă
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
scurt portret al lui Benoîte, din povestirea amintită: "O neverosimilă tînără femeie surprinsă din profil pe motocicleta ei, ce pare că atacă un inamic invizibil. Lungi plete, probabil blonde, îi țin loc de cască. Tînăra despică vîntul ronalpin agitînd un gigantic ac de pălărie. Din poncioul ei de piele aranjat cu artă - un croi amintind puțintel ținutele de scenă ale lui Johnny Halliday - se detașează două globuri de oțel. Amplasamentul globurilor corespunde vag cu al sînilor"... Hélène Lenz - Iaduri. Povestiri sadi
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
surogate (și de critică, și de politică). Altfel spus, făceau și critică și politică, alcătuind antologii. Din tipul "istoriilor literare" amintesc antologiile lui Marin Mincu (Poezia română actuală) și Constantin Abăluță, în care este cuprinsă toată poezia șaptezecistă. Ambele sînt gigantice. Pînă aici, povestea despre antologii a ignorat complet o latură esențială: impactul asupra cititorului. în România nu a prins încă modelul "cele mai frumoase poezii". Supraestetizarea și supraideologizarea literaturii ne-au îndepărtat serios de lucrurile simple, de inițiativele simple. Criteriul
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
radicală, ascunsă sub motivația că E. Lovinescu merită o critică dreaptă. Nu-i recunoaște decît meritul unei opere de vulgarizare a unor documente rare, recent publicate. Dacă însă, prin acest roman, Lovinescu credea că a "prins sub lupa sa pe giganticul Eminescu" e o autoînșelare. Romanul e, de fapt, o evocare a lui Mite Kremnitz în care Eminescu ocupă locul secund. Lovinescu a făcut imprudența de a-i răspunde, în Adevărul, lui Călinescu, acuzîndu-l de părtinire, deci de neobiectivitate. Concepția mea
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
preferințelor sale arătate Iliadei lui Homer, Idilelor lui Teocrit, Anabasisului lui Xenofon, romanului Daphnis și Chloe al lui Longos, Bucolicelor lui Vergiliu ș.a. De asemenea, latura satirică a creației macedonskiene vădește întîlniri cu Dialogurile morților ale lui Lucian ("cel mai gigantic poet latin") și cu Satirele lui Iuvenal. Dar mai caracteristică, pe linia romantismului nativ, este, evident, atracția exercitată de poeții "noi", chiar dacă ei au preconizat un program mai mult ori mai puțin diferit de cel romantic. Aceștia îi vor media
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
n-ar fi înțeles; sau, dacă ar fi înțeles, ar fi scris un roman, rusesc. Se va vedea însă... André Maurois scrie în biografia sa că Balzac nu avea să fie contactat - ceea ce ar fi împovărat sfînta Rusie cu o gigantică nerozie - și că el sosise la Petersburg pe data de 29 iulie 1843. Balzac se grăbește să noteze în jurnalul Evei (Hanska, n.n.): "Am sosit la 17 iulie (după stilul polonez) și pe la prînz am avut fericirea s-o revăd
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
Pavel Șușară O lucrare gigantică, de 4/ 5,6 m, a expus la Hotelul Sofitel, în aripa din stînga, acolo unde lumina vine de sus prin imensa cupolă de sticlă, tînăra artistă Mirela Trăistaru. Formată la Cluj, în ambianța culturală transilvăneană pentru care expresionismul central
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
nimic. Să nu profiți de acest unghi distinct e o eroare categorică, o pierdere pentru tine, nu pentru individul din diasporă. Cum se vede viitorul Americii și al Europei de la fereastra biroului dumneavoastră, din Universitatea Catolică? Nu-mi plac întrebări gigantice de acest fel, nu sunt profet sau înțelept atoatecuprinzător. Dar hai să încercăm. Lumea este efemeră. Tipurile de civilizație trăiesc o vreme, apoi ajung la un stadiu de epuizare. Europa însăși - se vede mai limpede - e în această stare; cum
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
Uniunii Sovietice celui de-al doilea Congres Unional al Scriitorilor Sovietici": "Poporul sovietic așteaptă de la scriitorii săi să creeze figuri veridice și luminoase ale glorioșilor noștri contemporani, care rezolvă sarcinile colosale legate de ridicarea neîncetată a industriei grele [...] care înalță gigantice centrale electrice, perfecționează metodele de construcție, valorifică milioane de hectare de pămînturi înțelenite [...] Poporul sovietic vrea să vadă în scriitorii săi luptători înflăcărați care se angrenează activ în viață, care ajută poporul să construiască o societate nouă [...], în care să
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
rar, încît seamănă mai degrabă cu fenomenele astronomice decît cu cele pămîntești. Istoria oamenilor are unități de măsură mult mai mici. Secolul însuși este o unitate prea mare pentru nevoile lor, fie politice, fie culturale. Mileniul este, el, o unitate gigantică, valabilă doar pentru macroistoricii de tipul lui Toynbee. Știu o singură istorie literară care o folosește: aceea a lui Shuici Kato pentru literatura japoneză, al cărei prim volum se intitulează Prima mie de ani. E necesar pentru astfel de divizări
Sfîrșit de an, de secol și de mileniu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16531_a_17856]
-
este uneori declarat și alteori disimulat. Protagonistul cărții se numește, alternativ, Mircea Nedelciu și Diogene Sava (acesta fiind prezentat ca un absolvent al Facultății de Istorie, originar dintr-un sat din Bărăgan, Boroana, și angajat al Marelui Institut de Istorie, gigantică instituție științifico-propagandistică, specifică unei dictaturi comuniste). Referirile la Mircea Nedelciu se fac la persoana întâi și persoana a doua, iar cele la Diogene Sava - la persoana a treia. Secvențele despre Mircea Nedelciu iau frecvent aspectul unor însemnări de jurnal intim
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
pipăit crestele Himalaiei sau pustiul încins al deșertului Gobi. Atunci îmi dădusem seama că pătrundeam în altfel de civilizație, în cu totul alta decît cea europeană. Străjuită de lanțul Himalaiei, de imensitatea deșertului celui mai întins din lume plus Zidul gigantic pe care aveam să mă cațăr gîfîind de emoție dar și de grandoarea neomenească. Abea atunci îmi adusesem aminte de Condiția umană: La Chine est la Chine et le reste du monde est le reste du monde. Mai tîrziu, mi
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
cu turban alimentînd răbdătorul animal cu ulei marca X vărsat dintr-un bidon pe care scrie mare ENDE. Să nu rîdem. Ar fi un sfîrșit pitoresc numai, umoristic, de desen animat. Cînd am fi putut s-o terminăm cu o gigantică explozie nucleară... Criza însă, știm, este (criza mondială) semnul unei noi calități a civilizației omenești care încearcă să-și facă drum. Tot așa a fost și cu aburul Și va fi, în viitor, și cu electricitatea simplă ori cu energia
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
fu întîmpinat Piper cînd vaporul acostă la New York. Nici chiar fabuloasa vedere a liniei orizontului cu Statuia Libertății, despre care Sonia îi spusese că o să-l emoționeze, nu a fost idilică. O ceață deasă se lăsase peste apă și clădirile gigantice abia scoteau capetele din ea, ca și cum s-ar fi deplasat lent peste Battery și s-ar fi îndreptat spre chei. În acel moment atenția lui Piper se deplasă de la priveliștea Manhattanului spre o mulțime de oameni aparținînd în mod evident
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
așa mă mai pot înțelege cu omul, se prea poate ca fără veste să alunec în haos, însă nu pot face altfel. Sînt și eu o fărîmă din abisul primordial și cu el zac împreună cu tine, cititorule, într-o statuie gigantică de zeu sfărîmat". Cultul primordialității îi dezvăluie un fond de om vechi, capabil a împărtăși, într-o manieră am zice hölderliniană, fervorile unei umanități mîntuite în chip păgîn prin chiar intensitatea vitalității sale care-i scaldă în lumină trăsăturile, inclusiv
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
căsătorește cu Alma este condamnat la moarte, Elias Canetti își amintește de făptura ei uriașă, invadatoare, împodobită cu un surîs dulceag și cu ochi mari, albaștri, sticloși. Cînd farmecele au început să pălească, Alma își făcea apariția umbrită de pălării gigantice, ornate cu pene de struț, semănînd ba cu un d'Artagnan, ba cu un travestit, sau cu un armăsar înhămat la un car funebru, scria aceeași Claire Goll. Personaj shakespearian prin natura ei ambivalentă, colosală, prin lumile în care s-
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
ce căpătase o culoare albăstruie, de armament, bine uns, și își duceau degetele la nas, de duhoare. Dacă omul n-ar fi avut miros, ar fi fost ca mai înainte - morunul uriaș, cu forma lui aerodinamică amenințătoare... Cei mai mulți, contemplînd peștele gigantic, spărgeau semințe de bostan. Tînărul teolog, cu Ilvi de mînă, priveau și ei morunul. Doar băiatul părea că mănîncă și el semințe; dar nu erau semințe; Ilvi își rodea înverșunat unghiile, scuipînd în jos cojile. Ceilalți duceau de zor mîna
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
Vlad a reprezentat, și reprezintă încă în sculptura noastră, un amestec ciudat de energie și de disperare, de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare lentă a formei pînă în pragul disoluției. Un bun regizor al volumului gigantic și al suprafeței impresioniste, un contemplativ calm și un expresionist ultragiat și sangvin, un sacerdot al antropocentrismului și un iconoclast în plină criză de răzvrătire, toate aceste personaje se găsesc simultan și succesiv în sculptura lui Ion Vlad. Tocmai această
O somație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16103_a_17428]
-
tinereții solidară cu Rică a cărei prezență continuă să se manifeste prin gesturi și gânduri de altădată. Azi mă întreb dacă eseul meu despre Supraveghere nu poartă și pecetea lui? La Turda i-am văzut Gaițele, spectacol pentru care instalase gigantice oglinzi grație cărora bătrânele provinciale spionau orașul, iar la București, în taxi-ul în care ne urcasem, împreună cu Ovidiu Iuliu Moldovan, pentru a-l conduce, în plină criză, la spitalul neuropsihiatric, el nu înceta să-mi spună, strângându-mă de
Coroana de tinerețe și moarte by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2676_a_4001]
-
doar un roman bine scris, ce aduce în primplan câteva teme fierbinți ale istoriei contemporane: segregația, rasismul, violența și violul, plăgi vii ale Americii din anii Marii Depresiuni - și nu numai. Nu e de mirare, așadar, că a devenit un gigantic hit comercial. Nici critica nu l-a ignorat. Apărut în vara lui 1960, primește Premiul Pulitzer în 1961 și e transpus cinematografic în 1962. Filmul e recompensat, la rându-i, cu Oscar. Identificăm, așadar, toate ingredientele Visului American: succes instantaneu
Să nu crezi o pasăre cobitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2373_a_3698]
-
cum se știe - în „Scrisoarea a III-a”, în care memoria colectivă încetează să mai fie un simplu pretext ori cadru. Aici se reconstituie, prin imagini artistice, o epocă de glorie medievală, un domn simplu „după vorbă, după port”, dar gigantic prin fapte, o țară, Țara Românească și o lume eroică și creștină de la finele secolului al XIV-lea. Domnul și oastea formează un corp militar și religios care apără credința și „moșia”, adică Țara, fără ezitări și sincope. Oastea, alcătuită
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
suntem pregătiți să întâmpinăm acest val al schimbării. Din păcate, în politica românească postdecembristă, lipsește cu desăvârșire o viziune pe termen lung. Lipsește harta viitorului. Dacă România ar înțelege ce șansă uriașă are în plină criză, ar face un salt gigantic, nu doar pentru refacerea ei, ci și pentru a ocupa o poziție de lider imbatabil, cel puțin în zona balcanică. Am putea restaura dreptatea socială, apăra suveranitatea țării și conserva tradițiile neamului românesc. Să nu uităm că România nu este
Preşedintele Clubului de la Roma pe Europa, Dr. Călin Georgescu, despre crunta realitate românească [Corola-blog/BlogPost/92616_a_93908]
-
să schimbe prea mult din obiceiurile de consum ale societății americane. În SUA încă se mai folosesc containere de styrofoam care se degradează în 500 de ani și miliarde de pungi de plastic care apar și plutesc ca niște insule gigantice în mijlocul celor 5 oceane planetare sau în cele mai îndepărtate și nepoluate colțuri ale planetei alterând permanent sănătatea și echilibrul ecosistemelor respective. În climatul artistic contemporan, un artist nu mai aparține unei singure culturi ci, mai degrabă, se caracterizează prin
“Artistul contemporan trebuie să fie capabil să identifice problemele reale ale societăţii în care trăieşte…” [Corola-blog/BlogPost/92671_a_93963]
-
Dracula a lui Bram Stoker, nici Dark Shadows nu cred că ar trebui judecat prea aspru. Mi-a placut maxim anti-product placementul McDonald’s din Dark Shadows (îl veți recunoaște în scenă în care Barnabas se înfiorează în fața M-ului gigantic galben pe care il crede simbolul lui Mefistofel), iar CGI-ul și cinematografia (plus coloana sonoră, despre care vorbeam mai sus) sunt de excepție. Așadar, duceti-va și vedeți filmul, o să vă placă.
Umbre întunecate [Corola-blog/BlogPost/99408_a_100700]