131 matches
-
aristocraților și al răz -320 boiului, atitudine care, din 1792, îl opune girondinilor; deputat al Parisului în Convenție, se sprijină pe Comuna din Paris. În Convenție, este unul dintre șefii montaniarzilor, aripa radicală a acelei adunări; contribuie decisiv la eliminarea girondinilor ămai-iunie 1793). În 27 iulie, devine membru al Comitetului Salvării Publice, unde este atotputernic. Gravitatea primejdiilor care amenințau Revoluția și Franța îl determină să promoveze o putere centralizatoare, întemeiată pe virtute și pe teroare; în martie 1794 obține de la Convenție
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
PLATIÈRE, JEANNE MARIE sau MANON PHILIPON, Doamna ăParis, 1754-Paris, 1793). Fiica bijutierului parizian Philipon, se căsătorește cu Jean-Marie Roland de la Platière, înainte de Revoluție inspector general al comerțului și manufacturilor, apoi ministru de interne între 1792 și 1793 și prieten al girondinilor, care frecventau salonul literar și politic al Doamnei Roland, femeie de spirit, plină de farmec, devotată idealului eroic antic și tezelor lui Rousseau; după căderea girondinilor ajunge, odată cu ei, la eșafod, unde - din câte spune Lamartine în Istoria girondinilor - rostește
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
comerțului și manufacturilor, apoi ministru de interne între 1792 și 1793 și prieten al girondinilor, care frecventau salonul literar și politic al Doamnei Roland, femeie de spirit, plină de farmec, devotată idealului eroic antic și tezelor lui Rousseau; după căderea girondinilor ajunge, odată cu ei, la eșafod, unde - din câte spune Lamartine în Istoria girondinilor - rostește cuvintele rămase vestite: „O, libertate, câte crime se comit în numele tău“ ă8 noiembrie 1793). Girondinii, conduși de deputați ai departamentului Gironde, cu capitala la Bordeaux, ocupau
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
al girondinilor, care frecventau salonul literar și politic al Doamnei Roland, femeie de spirit, plină de farmec, devotată idealului eroic antic și tezelor lui Rousseau; după căderea girondinilor ajunge, odată cu ei, la eșafod, unde - din câte spune Lamartine în Istoria girondinilor - rostește cuvintele rămase vestite: „O, libertate, câte crime se comit în numele tău“ ă8 noiembrie 1793). Girondinii, conduși de deputați ai departamentului Gironde, cu capitala la Bordeaux, ocupau din 1791 dreapta Adunării Legislative; au ajuns la putere în martie 1792, în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
farmec, devotată idealului eroic antic și tezelor lui Rousseau; după căderea girondinilor ajunge, odată cu ei, la eșafod, unde - din câte spune Lamartine în Istoria girondinilor - rostește cuvintele rămase vestite: „O, libertate, câte crime se comit în numele tău“ ă8 noiembrie 1793). Girondinii, conduși de deputați ai departamentului Gironde, cu capitala la Bordeaux, ocupau din 1791 dreapta Adunării Legislative; au ajuns la putere în martie 1792, în tim pul ministeriatului Domnului Roland, și au pierdut-o la 13 iunie; făcuți responsabili de eșecul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Galați], f.a.; Pasărea măiastră, Vălenii de Munte, 1909; Poezii alese, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1909. Traduceri: Al. Dumas, Castelul brâncovenesc [Strigoiul Carpaților, fragm.], în Castelul brâncovenesc, Carnavalul Veneției și Visul vieței omenești de Michel-Angel, București, 1852, Iacobinii și girondinii, București, 1855, Isaac Lachedem, I-IV, București, 1855-1856, Cei patruzeci și cinci, I-III, București, 1856-1857, Contele de Monte Cristo, I-VIII, București, 1857-1858, Marie Stuart, București, 1858, Marchiza de Brinvilliers, București, 1858; Byron, [Poezii], în Potpuri literar, București, 1852
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
amenințată de pericole de neimaginat, se afla (n discu(ie iar libertatea presei era incompatibilă cu exercițiul puterii într-o perioadă de criză atît de gravă. Toate publica(iile de opoziție au fost suprimate ori s-au autolichidat. Succesiv, ziariștii girondini, mai apoi cei plini de furie, ca Hébert, sau moderații, ca Desmoulins, au fost executați. Comitetul de Salvare publică a putut conta în cele din urmă numai pe cîteva publica(ii, printre care Journal de la Montagne, Journal des Hommes libres
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
iar moșiile la care se refugiau constituiau un adăpost sigur. În exil, tinerii plecau cu punga plină și primeau acolo veniturile proprietăților din țară. La Galați, pe dimia unde cîțiva bonjuriști fuseseră urcați cu forța, aceștia cîntă în cor "Marșul girondinilor"; consulii străini îi adăpostesc în locuințe unde autoritățile nu au acces; funcționarii însărcinați cu reprimarea mișcării se poartă cu fiii marilor boieri mai degrabă crispat și respectuos; conversațiile esențiale au loc, firește, în limba franceză, iar întreaga "revoluție" se desfășoară
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
care aștepta nemișcat. - Scuzați-mă, n-am vrut să vă lovesc... spuse ea. Acesteau au fost ultimele ei cuvinte... La ora douăsprezece și un sfert capul ei se rostogolea la picioarele Libertății. " Așa a murit - exclama liric Lamartine în Istoria Girondinilor - această regină lejeră în prosperitate, sublimă în dezastru, neînfricată pe eșafod: un idol al curții mutilat de popor. La Cimitirul Madeleine, unde trupul ei decapitat a fost aruncat peste alte cadavre, Maria-Antoaneta a rămas trântită în iarbă de la 16 octombrie
Nefericirea unei regine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6646_a_7971]
-
fost ministru al Afacerilor Străine în intervalul februarie-mai 1848. A scris, printre altele: poezii: Meditații poetice (1820), Lacul (1820); proză: Călătorie în Orient (1835), Jocelyn (1836), Rafael (1849), Confidențe (1849), Graziella (1852), Viața lui Mahomed (1854); 3. lucrări istorice: Istoria girondinilor (1847), Istoria revoluției din 1848 (1849); Istoria Restaurației (1851, 8 volume), Istoria Turciei (1853-1854), Istoria Rusiei (1855). 74 Alfred de Musset (1810-1857). Poet, prozator și dramaturg romantic francez. A scris, printe altele: poezii: Noaptea de mai (1835); Noaptea de octombrie
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
la Paris. 93 Charles-Frédéric, conte de Reinhardt (1761-1837). Diplomat francez de origine germană, născut la Würtemberg. Se stabilește în Franța, unde devine preceptorul copiilor unui negustor calvinist din Bordeaux, în 1787. În 1789 ia parte la revoluție, afiliindu-se ulterior girondinilor, apoi iacobinilor (1790). Abatele Siéyès îl propulsează în primul său post diplomatic, de secretar de ambasadă la Londra, în 1792, unde îl cunoaște pe Talleyrand. A urmat postul de prim secretar la Neapole (1793), apoi de șef de divizie în
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
obișnuință, la presiunea controlului social sau din cu totul alt motiv? Trebuie interpretat. Să luăm alt exemplu. Biografii îl descriu pe Joseph Fouché în unanimitate drept o ființă amorală, abilă, perfidă și intrigantă. A fost partizanul Convenției, mai întâi ca girondin, apoi ca iacobin, a contribuit la căderea lui Robespierre, a fost ministru al Directoratului, apoi al Imperiului, apoi, în sfârșit, s-a coalizat cu Ludovic al XVIII-lea și i-a devenit ministru. A afișat întotdeauna valori care conveneau, la
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
la monarhie, de la monarhie la republică, de la republică la imperiu și de la imperiu iar la republică. Personalul și uneori nomenclatura instituțiilor s-au schimbat, dar realitatea a rămas aceeași: caracteristica dominantă era centralizarea iar statul domina societatea civilă. Oponenții centralizării Girondinii Probabil ar fi putut să fie altfel. Nu toți cei care au cautat schimbarea în Franța erau republicani revoluționari sau extremiști cum au fost iacobinii. Am văzut că unii reformatori erau în favoarea monarhiei constituționale și a democrației parlamentare după modelul
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cautat schimbarea în Franța erau republicani revoluționari sau extremiști cum au fost iacobinii. Am văzut că unii reformatori erau în favoarea monarhiei constituționale și a democrației parlamentare după modelul britanic. Printre revoluționari se formaseră antagonisme, cea mai importantă fiind cea dintre girondini și montagnarzi (supranumită și iacobinii). Girondinii (astfel numiți din cauză că mulți deputați din această sciziune erau originari din Gironde, o regiune de lângă Bordeaux), erau o diviziune din cadrul Adunării Naționale condusă de Jacques-Pierre Brissot (1754-1793). Girondinii și montagnarzii erau, de fapt, "frères
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
revoluționari sau extremiști cum au fost iacobinii. Am văzut că unii reformatori erau în favoarea monarhiei constituționale și a democrației parlamentare după modelul britanic. Printre revoluționari se formaseră antagonisme, cea mai importantă fiind cea dintre girondini și montagnarzi (supranumită și iacobinii). Girondinii (astfel numiți din cauză că mulți deputați din această sciziune erau originari din Gironde, o regiune de lângă Bordeaux), erau o diviziune din cadrul Adunării Naționale condusă de Jacques-Pierre Brissot (1754-1793). Girondinii și montagnarzii erau, de fapt, "frères ennemis"* în sensul că amândouă diviziunile
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cea mai importantă fiind cea dintre girondini și montagnarzi (supranumită și iacobinii). Girondinii (astfel numiți din cauză că mulți deputați din această sciziune erau originari din Gironde, o regiune de lângă Bordeaux), erau o diviziune din cadrul Adunării Naționale condusă de Jacques-Pierre Brissot (1754-1793). Girondinii și montagnarzii erau, de fapt, "frères ennemis"* în sensul că amândouă diviziunile proveneau în mare din aceeași clasă socială a liber-profesioniștilor cum ar fi avocații și notarii.25 Aceștia cădeau de acord asupra multor lucruri precum înființarea republicii și ideea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
25 Aceștia cădeau de acord asupra multor lucruri precum înființarea republicii și ideea că Revoluția ar trebui "exportată" celorlalte țări prin intremediul războiului, dar felul în care acestea erau interpretate, era total diferit, la fel și sprijinul oferit. Brissot și girondinii aveau sprijinul claselor bogate, iar concepția lor asupra republicii datora mult modelului american, în timp ce Robiesperre, Danton și iacobinii aveau sprijinul claselor de jos (sans-culottes) iar republica lor era inspirată de Rousseau.26 Girondinii puteau accepta un monarh ales care domnea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
la fel și sprijinul oferit. Brissot și girondinii aveau sprijinul claselor bogate, iar concepția lor asupra republicii datora mult modelului american, în timp ce Robiesperre, Danton și iacobinii aveau sprijinul claselor de jos (sans-culottes) iar republica lor era inspirată de Rousseau.26 Girondinii puteau accepta un monarh ales care domnea peste republică și nu vedeau acest lucru ca pe o contradicție, în timp ce iacobinii erau pentru abolirea completă a monarhiei. În cele din urmă iacobinii au fost responsabili pentru ghilotinarea lui Ludovic al XVI
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și nu vedeau acest lucru ca pe o contradicție, în timp ce iacobinii erau pentru abolirea completă a monarhiei. În cele din urmă iacobinii au fost responsabili pentru ghilotinarea lui Ludovic al XVI-lea și a familiei sale, un act pe care girondinii l-au dezaprobat cu înverșunare. În final, după cum se știe, Revoluția a dus la teroare și dictatura iacobină, iar în procesul de radicalizare girondinii au fost nimiciți de aceeași violență care îi va distruge în cele din urmă și pe
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
responsabili pentru ghilotinarea lui Ludovic al XVI-lea și a familiei sale, un act pe care girondinii l-au dezaprobat cu înverșunare. În final, după cum se știe, Revoluția a dus la teroare și dictatura iacobină, iar în procesul de radicalizare girondinii au fost nimiciți de aceeași violență care îi va distruge în cele din urmă și pe iacobini. Totuși, girondinii au lăsat în urmă un număr de idei care nu au dispărut niciodată în întregime din istoria politică a Franței. Ceea ce
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dezaprobat cu înverșunare. În final, după cum se știe, Revoluția a dus la teroare și dictatura iacobină, iar în procesul de radicalizare girondinii au fost nimiciți de aceeași violență care îi va distruge în cele din urmă și pe iacobini. Totuși, girondinii au lăsat în urmă un număr de idei care nu au dispărut niciodată în întregime din istoria politică a Franței. Ceea ce ne interesează aici sunt diferențele de opinie asupra felului în care noua Republică ar trebui organizată teritorial. În timp ce iacobinii
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au dispărut niciodată în întregime din istoria politică a Franței. Ceea ce ne interesează aici sunt diferențele de opinie asupra felului în care noua Republică ar trebui organizată teritorial. În timp ce iacobinii și, mai târziu, bonapartiștii, erau în favoarea unui stat puternic centralizat, girondinii pledau în favoarea provinciilor și a unei descentralizări moderate. În același timp, nu au pus problema unității națiunii sau statului. Nu se știe cu siguranță dacă erau într-adevăr "federaliști" după cum susțineau dușmanii acestora. Trebuie să ne amintim că "federalismul" era
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
pentru a-i descrie pe cei care se opuneau Revoluției. Am găsit aceasă frază, "le fédéralisme parle bas-bretone", și la Barrère, prin care făcea referire la forțele de reacție și conservatorism. Ceea ce se pare că i-ar fi motivat pe girondini a fost temerea că Adunarea Națională și noul stat vor fi dominate de Paris și de clasele populare pariziene care aveau o influență semnificativă asupra iacobinilor. Pentru a evita acest lucru, au căutat să redreseze balanța prin acordarea unei poziții
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
adică, au favorizat o descentralizare moderată. Nu este dificil să discernem ceea ce numim "girondism" în diferite momente ale istoriei Franței, nici măcar în perioada curentă a reformelor de descentralizare, dar acest termen urmează să anticipeze principalul subiect al acestei cărți. Reacționarii Girondinii au acceptat principiile de bază ale Revoluției și întemeierea statului-națiune republican. Dar existau alte forțe care se opuneau nu numai Revoluției, ci și însuși statului-națiune și, în mod deosebit, democrației reprezentative liberale pe care acesta o vestea. Acestea erau în
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
regionaliștii"; fiecare instituție este înființată printr-o anumită percepere a statului francez și a felului în care teritoriul acestuia ar trebui organizat. "Departamentaliștii" provin din iacobini și cred în unitatea și indivizibilitatea Republicii, în timp ce "regionaliștii" se aseamănă mai degrabă cu girondinii și cred în necesitatea recunoașterii diversității Franței. Nu este deloc surprinzător că geografi ca Jean-François Gravier sau istorici precum Fernand Braudel ar trebui incluși printre regionaliști, în timp ce politicienii naționali precum François Mitterrand (de stânga) sau Jacques Chirac (de dreapta) ar
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]