417 matches
-
Învierii. Fiecare Fir de iarbă brodează Mantia de brocard a Împăratului Vieții într-o dumnezeiască Primăvară a Sfintelor Paști. Fiecare Floare își pune corola și mireasma pe Hitonul de aur al Veșnicului Arhiereu. Fiecare Ramură înflorită chitește cu adâncă venerație Giulgiul gol de unde a țâșnit Flacăra nestinsă a Celui Prea Sfânt. Fiecare Licăr de apă se preface în lacrimi de bucurie, când Arhanghelul Gavriil anunță: Duminica Învierii. Fiecare Stea și Astru consființesc Aura Purtătorului și Dătătorului de Viață. Fiecare Câmpie, Deal
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
este alcătuit din cămașă cu cheiță (șiruri de flori printre care se află o împletitură de culoare neagră), cu obinzică (o bentiță la gât de unde pornesc crețurile) și catrință cusută cu mătase neagră pe postav negru, cu tăietură, poale cu giulgi. Cămașa bărbătească este din panama albă, cusută cu bumbac negru la mânecă, cu stani (o bucată de material care vine de jos și merge până pe spate, din ea fiind tăiată gura), pavă (bucata de pânză de sub braț), cline (clinuri), barburi
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
15 ani. Dorința ei a fost să devină actriță, dar cum mama s-a opus, a făcut un curs de croitorie la Târgu-Mureș. La Festivalul Văii Gurghiului poartă un costum vechi, alcătuit din: năframă de mătase cu ciucuri, cămașă de giulgi de casă (pânză de casă în care firele de bumbac sunt amestecate cu cele de cânepă sau este țesută numai din cânepă), cusută cu bumbac și mărgele, în motive florale și naționale, de culoarea florilor, cu șipcă (dantelă) din bumbac
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
inutilă, doamna a rămas cu noi și un întreg autocar s-a rugat pentru sănătatea ei pe toată durata excursiei. Singura urmare a incidentului a fost că în Torino am ajuns prea târziu și n-am mai reușit să vedem giulgiul lui Christos. Pentru mine n-a fost o pierdere atât de mare, dar aveam colegi care îl considerau unul dintre scopurile principale ale excursiei. Auzindu-i, am conchis că giulgiul lui Christos aduce mai mulți turiști în Torino decât uzinele
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
ajuns prea târziu și n-am mai reușit să vedem giulgiul lui Christos. Pentru mine n-a fost o pierdere atât de mare, dar aveam colegi care îl considerau unul dintre scopurile principale ale excursiei. Auzindu-i, am conchis că giulgiul lui Christos aduce mai mulți turiști în Torino decât uzinele FIAT și echipa Juventus la un loc. Câteva emoții mi-a dat la început un tip bondoc, incult, gălăgios, despre care aveam impresia că e genul de mitocan agresiv. Până la
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
de ficțiune. Statutul pe care Eminescu îl acordă autobiografiei este mai degrabă acela de trăire a clipei, de autor, personaj și interpret: poetul se dedublează, chiar și în Luceafăr: “Parea un tânar voievod Cu par de aur moale, Un vânat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale.” Ipostaza de nemuritor întrece în însemnătate pe cea de personaj de ficțiune, de basm românesc. Poetul însuși, se vede un Luceafăr aparținând nemuriri. Stea, ce luminează înaltul cerului pe o cale de expresie, considerându
AUTOBIOGRAFIA POETULUI ÎN OPERA LUI EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362136_a_363465]
-
LUMINAȚIA Întâi Noiembrie... Când s-au scurs zece luni din acest an? Habar n-am. Parcă mai ieri a fost Paștele. A trecut și vara, au zburat și frunzele, poleind pământul cu galbenul lor veșted. Mâine-poimâine, ninsoarea va acoperi, cu giulgiul ei imaculat, mizeria, dându-i o tentă de puritate. Dar până atunci... Până atunci....e abia întâi Noiembrie. E „Luminația”... un obicei a cărui origine se pierde în negura anilor. Ei și? Are vreo importanță obârșia acestui ritual de comemorare
LUMINAŢIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365898_a_367227]
-
Adevărat vă zic vouă: am fost dis-de-dimineață la mormânt. Piatra era îndepărtată și mormântul gol! Auzind acestea, fără a mai sta pe gânduri, Ioan zice: Să mergem iute la mormântul Domnului. Toți trei se îndreptară spre mormânt, intrară și văzură giulgiul întins pe pământ. Petru, neînțelegând încă ce se întâmplase cu adevărat, rămâne mirat și exclamă: ─ Învățătorul nostru a fost luat! Dar de către cine? Ioan, cu sufletul întristat și încărcat de durere, se adresă lui Petru: Hai să dăm de veste
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit" (Mat. 4,16). Scutecele Pruncului, de un alb imaculat, contrastează cu fundalul întunecat, trimițând către lumina ce răsărise, dar și către giulgiul găsit de femeile mironosițe și de apostoli în mormântul Domnului, căci Nașterea anunță Jertfa de pe Cruce și Învierea: „Cu scutecele tale dezlegi legăturile greșelilor și cu multa sărăcie pe toți îi îmbogățești, Îndurate; că, venind în ieslea dobitoacelor, izbăvești pe
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
că nu a fost de față să-și ia și el rămas bun de la Maica Domnului și a rugat pe ceilalți să fie deschis mormântul. Iar la deschidere au constatat că acesta era gol și în el se afla numai giulgiul care mărturisea despre ridicarea ei la cer. Trupul Maicii Domnului care este și Maica noastră a tuturor credincioșilor dar și Maică a Vieții, nu putea să fie prins de putreziciunea morții care stăpânește destinele acestei lumi! Între cei care au
ADORMIREA MAICII DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366555_a_367884]
-
simbolul morții și al Învierii, iar prin chipul uman pe care îl are sugerează totodată ființa duală a lui Iisus Hristos, de fiu al omului și fiu al Domnului, de Dumnezeu întrupat în pământesc. Pânza de culoare albă reprezintă atât giulgiul Mântuitorului și puritatea vieții acestuia, cât și haina duhovnicească a omului. Salcia, înlocuitor românesc al finicului, sugerează bucuria cu care Iisus a fost întâmpinat de pământeni și mai este încă așteptat și întâmpinat în sufletele oamenilor. Florile sunt simbolul frumuseții
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
eu, ecou ca frunza, cel Ce veșnicii străbate... Când existai, nu existam Și n-aveam timp și loc ceresc, Ca frunza frântă pe un ram Eu toamna uit să mai trăiesc... Lumi de dincolo de lume Mă absorb în neagra pânză: Giulgiul toamnelor postume Ca un praf din praf de frunză... Referință Bibliografică: Dor nebun de toamnă / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1017, Anul III, 13 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DOR NEBUN DE TOAMNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352439_a_353768]
-
neînceperea creației: „Copil degenerat - / Învinețit, transfigurat, / Ieri, a murit în delir” (Proză, 1965:133). Un Patriarh al prevestirii, George Bacovia a fost cel care din întuneric a adus lumina plăpândă a visului morții lumii profane și a îmbrăcat-o în giulgiul vaietului nocturn: „Aci, prozaici pământeni, / Pe drumuri a murit, / De zurnetul de bani înăbușit, / În lumea asta cu dugheni” (Proză, 1965:133). Poet al nopții și al lugubrului, fire extremă a iubirii în noapte: „Tristă, după un copac pe câmp
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
mireasma-și presară... În noi răsari... (De Nașterea Domnului) Dragostea noastră-i slabă, întreruptă-ades De grija libertății oarbe, fără chip, Căci nu cunoaște-odihna din care a purces Ci își afundă noima în mișcător nisip. Dar Tu, acum, Te naști și giulgiurile morții De pe cuvinte cad, sub raza din înalturi Ce fără veste sfarmă încuietoarea sorții Și-mpărtășește harul lăuntricelor salturi. În noi răsari și Te pogori cu heruvimii, Iar inima ne-o speli cu lacrima iubirii, Și ca un prunc se
FLORIN CARAGIU ,COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351398_a_352727]
-
apei cu piciorul unduirilor strigată călcâiului te iubesc te iubesc nu pleca înainte de a strivi norii incandescentei atingeri a nopții de mai să te cunoști apoi cum nu se cunosc lacrimile între ele când se ating de același tipar al giulgiului serii să te știi să te simți aevea ca facerea luminii în dumnezeire și să nu uiți să nu uiți că exiști pentru că eu te-am zămislit ... Citește mai mult să crești umbra cum îți spunla marginea măriiîn adierea brizeice
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
porumbel al treceriidin aer în steasă atingi liniștea apeicu piciorul unduirilor strigată călcâiuluite iubesc te iubesc nu plecaînainte de a strivi noriiincandescentei atingeria nopții de maisă te cunoști apoicum nu se cunosc lacrimile între elecând se ating de același tiparal giulgiului seriisă te știisă te simți aeveaca facerea luminii în dumnezeireși să nu uițisă nu uiți că exiștipentru că eu te-am zămislit... VII. TRIST, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 902 din 20 iunie 2013. tu ai fost
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
umbra unei frunze-n vânt, Cu părul, barba, geana Mai albe decât neaua-n pisc De munte iarna, vara, Cu străluciri de obelisc. Purtând pe chip povara Înțelepciunii prin ani mulți, Mai mulți decât stejarul, I se înfățișă desculț În giulgiul alb ca varul. Și dinainte rupt din trunchi, Pe sfânt în piept primindu-l, Sfios feciorul în genunchi De jos în sus privindu-l, I-a mulțumit, i-a sărutat Gingașa-i mână dreaptă, S-a ridicat și l-a
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
literare și aici este prezent Esenin, cel mai fidel prieten în spirit: ,,- Stai, Serghei! Pe mine cui mă lași/ În răscruci de spaime și de vis,/ Pradă la strigoi și ucigași?/ Auzeam din cer: - M-am sinucis...// Steaua noastră-mbracă giulgi de fum/ Și-n tăcere sufletu-mi îngropu-l./ Să ne poarte chiotul de-acum/ Numai plopul știe, numai plopul.”(Chiot cu Esenin) Alteori universul poetic este dominat de trăiri la nivelul senzației ( Strigăt orb, Îți ghicesc tăcerea, Rouă pârjolită, Oarba
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
conștientă de nevrednicia de a atinge astfel de subiecte și datoria morală de a transmite lumii ce are de spus, Melania Cuc alege cea de a doua variantă. Isus al ei se află chiar în podul unei biserici transilvănene, cu giulgiul pe fața strivită de acoperiș, așteptând ca ea să-l scoată la lumină, așa cum ierarhii scot moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva de ziua ei, în curte, la Iași, pentru pelerinii veniți să se închine la ele și să le venereze. Gândurile
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
să dispară din memorie, ci trebuie fixat, fie și pe pânză ori pe sticlă, cu vopsele tempera ori cu acuarele. Ca să nu mai vorbim de cerneală. Pe starea cea mai propice a poeților: neliniștea, amintirile se pot imprima ca pe Giulgiul cel sfânt din Torino care a păstrat Fața Mântuitorului. Acolo, între Bosfor și Dardanele, sub cupola prea largă ca să poată fi cuprinsă toată odată cu brațele mele de mamă, mă aștepta, de la anul 537 fix, Iisus al Ortodoxiei, El, cel blând
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
niște frunze, Se plimbă vocalele pe lângă noi, Aruncăm cuvintele lăuze Și ne strecurăm printre soare și ploi. Destinul nostru doarme în vatră, aproape, Și râde precum Gioconda la Luvru de noi, Ne spălăm de păcate cu prosoape, Un fel de giulgiuri pline de sânge și de noroi. Plouă câteodată pe noi cu erori, Suntem la cină Iuda Iscarioteanul, Aducem la masă un buchet de flori Și-l uităm în vază putrezit tot anul. Zilele trec ca tramvaiele rătăcite, Poetul aruncă la
A MAI TRECUT DIN VIAŢĂ UN AN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356751_a_358080]
-
anume pusese aceste miresme în foc. Concluziile anchetei sugerau faptul că Iisus din Nazaret fusese furat de către ucenicii săi după ce străjerii adormiseră. Erau arătate și unele nedumeriri în legătură cu furtul corpului, printre care lipsa oricăror urme de la intrarea în mormânt, precum și giulgiurile care nu fuseseră desfăcute, acestea fiind impregnate de amestecul de smirnă și aloe, o substanță lipicioasă, greu de înlăturat de altfel, operațiune care se făcuse totuși fără nici un fel urme. Magistratul Lucius Simbinacus inserase încă o nedumerire în textul anchetei
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
acestea fiind impregnate de amestecul de smirnă și aloe, o substanță lipicioasă, greu de înlăturat de altfel, operațiune care se făcuse totuși fără nici un fel urme. Magistratul Lucius Simbinacus inserase încă o nedumerire în textul anchetei care se referea la giulgiurile celui dispărut. De ce se munciseră ucenicii să fure un trup gol? Cui folosise aceasta sau ce semnificație avea acest lucru? Preliminariile anchetei arătau faptul că înlăturarea giulgiurilor ar fi costat ceva timp pe răpitori, ori în situația dată, raportul menționa
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
Lucius Simbinacus inserase încă o nedumerire în textul anchetei care se referea la giulgiurile celui dispărut. De ce se munciseră ucenicii să fure un trup gol? Cui folosise aceasta sau ce semnificație avea acest lucru? Preliminariile anchetei arătau faptul că înlăturarea giulgiurilor ar fi costat ceva timp pe răpitori, ori în situația dată, raportul menționa că răpitorii nu ar fi avut timp de asemenea lucruri. Specificațiile arătau că giulgiul cu care fusese înfășurat corpul nu fusese deci desfăcut, iar mahrama fusese împăturită
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
aceasta sau ce semnificație avea acest lucru? Preliminariile anchetei arătau faptul că înlăturarea giulgiurilor ar fi costat ceva timp pe răpitori, ori în situația dată, raportul menționa că răpitorii nu ar fi avut timp de asemenea lucruri. Specificațiile arătau că giulgiul cu care fusese înfășurat corpul nu fusese deci desfăcut, iar mahrama fusese împăturită și așezată în apropiere. Centurionul Iunianus care fusese desemnat martor la punerea în mormânt a galileeanului recunoscuse că giulgiurile descoperite în noaptea aceea în mormântul gol păreau
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]