282 matches
-
poartă costume de culori închise și un machiaj macabru. Tocmai aceste două extreme atrag fascinația publicului. Personajele au o înfățișare sumbră și un caracter omenos, plin de calități excepționale la care mulți doar aspiră. Burton înfășoară personajele sale într-un giulgiu care ascunde niște ființe deosebite. “Big Fish” reprezintă trecerea regizorului de la gotic la culoare, dar atinge apogeul prin “Charlie și fabrică de ciocolată”, film în care colaborează din nou cu Jonny Depp. “Charlie și fabrică de ciocolată” Pigment, gust și
Tim Burton () [Corola-website/Science/314824_a_316153]
-
forme care se conturează în spatele scenei. Mimii vânează o „fantomă”, pe care nu o pot captura, alergând în jurul ei în cerc. În cele din urmă, un monstruos „trup târâș” apare și-i mănâncă pe mimi. Cortina finală cade jos, „un giulgiu mortuar”, semnalând sfârșitul „tragediei «Om»” al cărei erou este doar „”. Mama și tatăl lui Poe au fost ambii actori, iar poemul folosește metafore din teatru pe parcursul prezentării vieții umane la un nivel universal. Poemul pare să sugereze că viața umană
Viermele biruitor () [Corola-website/Science/325773_a_327102]
-
prin urmare el nu este nici Vladislav Vlaicu, nici Radu I. De asemenea, se presupune că mormântul a aparținut primei biserici, Argeș I, atestată arheologic sub pavimentul actualei biserici. La deschiderea mormântului, personajul domnesc a fost găsit acoperit cu un giulgiu de mătase mult deteriorat Personajul poartă o tunică purpurie lungă până la jumătatea femurului și strânsă pe trup. Tunica este cusută cu fir și decorată cu mărgăritare, în special la mâneci (manșete și coate), și este închisă în față cu 30
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
cupă de vin. Drogat cu opiu, el vede (sau crede că vede) picături dintr-„un lichid strălucitor și rubiniu” căzând în pahar. Starea femeii se agravează rapid și ea moare câteva zile mai târziu, iar trupul ei este înfășurat în giulgiu pentru înmormântare. Pe când naratorul priveghea peste noapte, el observă o revenire scurtă a culorii în obrajii Rowenei. Ea prezintă în mod repetat semne de revitalizare, înainte de a recădea în moarte aparentă. Pe măsură ce încearcă să o resusciteze, revitalizările ei devin treptat
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
revitalizare, înainte de a recădea în moarte aparentă. Pe măsură ce încearcă să o resusciteze, revitalizările ei devin treptat mai puternice, dar recăderile mai abrupte. În apropierea zorilor, în timp ce naratorul stă epuizat emoțional ca urmare a luptelor petrecute în timpul nopții, trupul înfășurat în giulgiu reînvie încă o dată, se ridică din pat și se îndreaptă, clătinându-se, spre mijlocul încăperii. Când el se îndreaptă să o atingă, ea se ferește, iar giulgiul care-i înfășura capul cade pentru a dezvălui un păr de culoarea penei
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
precum și o cruce din lemn. Din bolta naosului atârna un candelabru de lemn, nevopsit. Absida altarului adăpostea masa altarului ce era din lemn, prestolul fiind din piatră. Masa altarului era acoperită de trei fețe de masă din cânepă, una din giulgiu dar și de o năframă roșie cu flori. Pe masa altarului se afla o cruce de lemn, frumos proporționată și pictată. De cruce era rezemată icoana Sfintei Treimi. Tot pe masă stăteau două sfeșnice din aramă. Pentru proscomidie se folosea
Biserica de lemn din Târlișua () [Corola-website/Science/318940_a_320269]
-
numește "Giulgiul din Torino" și să remarci că acest mic acoperământ parcă păstrează urma trupului lui Hristos din față și din spate. Desigur, știi că Sfinții Părinți din vremuri de demult s-au înfricoșat atunci când le-a fost arătat acest giulgiu ca fiind "Sfântul Graal" văzând că izvodul arată o persoană cu patru mâini, două capete și patru picioare. Indiferent de autenticitatea giulgiului, povestea despre Graal poate fi înțeleasă și în alt mod, ca simbol al dublării trupului lui Hristos. Așadar
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
it? acut de fiin?a poetului, configureaz? liric Întregul peisaj. „Stare a propriului suflet", elementele ce-1 compun: „Întinderile" f??? de sfâr?it, aride, Înv?luite În „promoroac?", satele, câmpia Înve?mântat? cu „un luciu v?l" că Într-un giulgiu, „v?zduhul" respirând reflexele sumbre ale astrului „mort", zidurile p???site ?i ruinele ce „lucesc" sinistru pe câmpul „solitar" sunt de fapt reprezent?ri subiective ale eu-ului liric (epitetul „pustiu" din ultimul vers sugerând acest „transfer al sentimentului" de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aceiași ochi î [l] vedem {EminescuOpXII 46} întins în sala cea mare a palatului, cu fața bătrână descoperită și cu ochii închiși, îmbrăcat în haine regale cu nasturi de aur și blănite cu samur, iar de la cap până la picioare un giulgiu subțire de mătase albă c-o mare cruce de aur. Patriarhul Antiohiei - un arab - citea rugăciunile mortuare sub lumina făcliilor mari de ceară. Om care nu știuse altă limbă decât cea românească, om de-o nepilduită vitejie personală și de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
convins de asta și Îl Încurajase În mai multe rânduri. Poate că Într-o zi, când va fi devenit altul decât cel de acum... În scurt timp, unul din străjeri reveni cu câțiva saci de cânepă, din care Întocmiră un giulgiu improvizat, În care poetul porunci să fie Învelit omul, având grijă ca, În timpul operațiunii, chipul să Îi rămână ascuns. Abia când cadavrul fu strâns legat cu niște frânghii, se simți mai liniștit. Măcar pentru câteva ceasuri, vestea morții lui Brandan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ceilalți în spatele neputinței acolo rumegă idei nervi frustrări dorințe neîndeplinite vise spulberate frica de interacțiune setea de mărire nejustificată în sufletele lor se depune praful ferestrele nu sunt deschise niciodată miroase a viață stătută o îmbâcsire cotidiană așezată ca un giulgiu peste conștiința searbădă acesta nu poate fi decât drumul cel mai scurt către propria minimalizare 6 iulie 2011 Starea națiunii O menghină de timp, rugina ca o plagă, Doar scrâșnetele vieții subzistă, furibund, Ca să primești o moarte îți trebuie o
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
fi emigrat către suflete mai calde oameni îngrețoșați de propriile gânduri priviri înfipte în asfaltul rupt un obraz sfâșiat călcat în picioare fără milă de la un capăt la celălalt al deziluziei contemporane o lume cu cerul deasupra ei ca un giulgiu peste care Dumnezeu varsă în fiecare zi lacrimile îngerilor 9 august 2011 Părul tău îți ating părul abia atunci se strecoară liniștea în mine poeți lunatici închid ochii se ascund în spatele carafelor undeva (poate într-un alt timp) ni se
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
care închipuie forme de delfini sau alte asemenea modele. Dreptunghiul spațios cuprins între aceste patru laturi conține „Baia Exterioară“, o întindere de apă caldă naturală (între 26 și 28 de grade în toate anotimpurile), peste care, în timpul iernii, plutește un giulgiu de abur gros. Se zice că Baia Exterioară ar fi cel mai mare bazin din Europa, dar s-ar putea să fie o exagerare. În orice caz corespunde standardurilor olimpice și e folosită, în special în lunile reci, de atleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
odată cu învățătura, crezul și botezul Mielului sacrificat, și cele șapte simboluri-relicve sacre proteguitoare, ale grației Acestuia, menite să le șteargă muritorilor, păcatul din Eden: Așchiile din Sfânta Cruce, apoi Sfânta Lance, Marama Sfântă și Cununa de Acacia, Sudarium-ul și Sfântul Giulgiu, și Potirul Sfânt. Tu, Mare Maestru, amintește-ți! Adu-ți aminte cum ai fost binecuvântat, în Ptolemais Antiohia, pentru onoarea neprețuită de a duce Cupa lui Iosif din Arimateea, ucenicul tainic al Domnului nostru, departe, cât mai departe, spre Nord
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cîrpă și Îi vine să cînte. E Întins pe masa de operație, bustul Îi e acoperit cu ceva ce ar trebui să fie un cearceaf steril. Pacientul privește amuzat toată această desfășurare, i se pare că e Învelit Într- un giulgiu, dar nu e trist, din contră, Îi vine să rîdă. Asistentele pregătesc instrumentele pe o măsuță alăturată. Se aude un sunet industrial, de obiecte grele, din fier. Pacientul e În continuare vesel, le urează la mulți ani și Întreabă dacă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unde scheletul era depus pe o împletitură vegetală, iar la Bârlad-Dealul Țuguieta, cel de-al doilea schelet (al femeii) era așezat pe un strat subțire de prundiș. În afara bazinului, la Stoicani - Galați, defunctul din M3 a fost înfășurat într-un giulgiu și depus între două podele de lemn (fragmentele de lemn descoperite susțin afirmația); alte schelete au fost așezate în sicrie de lemn (Stoicani - Galați, Arsura - Vaslui), iar resturile de scânduri putrezite și de împletituri de rafie și rogojină dovedesc acest
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
încearcă să răspundă întrebării când a avut loc moartea clinică a lui Gavrilescu: "la sfârșitul primului episod (de insolație) în fața porții grădinii, acum, în acest "leșin", ori mai târziu, în timpul "visului", când se simte învelit într-o draperie "ca un giulgiu"? Greu de descifrat în ambiguitatea texului, deși înclin să "optez" pentru primul moment! Este totuși evident că toate acestea trei formează o continuitate, un "rit al trecerii", cu momente succesive de modificare a conștiinței"311. Călătoria lui Gavrilescu este o
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nașterii și a morții"319: "Ferice de ei...", "- De ele... sunt țigănci", " Așa am auzit și eu"320 caracteristice fiindu-i "întunericul, tăcerea, spaima, teroarea obiectelor, goliciunea aproape grotescă a trupului diform, senzația finală de înfășurare în draperie "ca un giulgiu" și de sufocare în "pâslă""321. Eliade arăta într-un studiu că numai eroii trec în moarte întregi, adică păstrându-și memoria și personalitatea; oamenii simpli își continuă "viața" larvară într-un infern de umbre vlăguite și fără memorie 322
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
domul), Palladio (porticul) ?i Borromini (turlele). P�n? la urm?, toate aceste opere par timide �n raport cu lucr?rile c?lug?rului G. Guarini (1624-1683). Inspi-r�ndu-se din opera lui Borromini, el anim?, la Torino, �n capelă Sf�ntului Giulgiu de la catedral? (1667-1690) ?i �n biserică Sf�ntul Lorenzo (1668-1687), �nveli?ul interior cu inflexiuni coordonate cu o decoră?ie de o extrem? bo-g??ie ritmic? ?i cromatic?. Dar, mai ales, el realizeaz? aici cupole ale c?ror �ndr?zneal
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
marea iubire pentru Hildegard, pe care o pierduse pentru mai comuna Elsa, cu care se și căsătorise. Fetele îl părăsesc și Gavrilescu rătăcește printr-un labirint ciudat, se înfășoară la un moment dat chiar într-o draperie, ca într-un giulgiu care îl sufocă. Mitul labirintului care, după Eliade, este imaginea propriu-zisă a inițierii, se regăsește concentrat în scena în care protagonistul se rătăcește printre draperiile prețioase și paravane („îi luă mâna și-l conduse repede către o căsuță veche, pe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
excesivă a timpului, comprimarea lui prin încercarea neizbutită de a-1 ține în loc, urmată de o îmbătrânire subită: era "mai slab decat se știa, și totusi cu pântecul slab și umflat", semnificș îndreptarea spre moarte, personajul fiind prins într-un giulgiu, simbol al morții. Ieșirea de la țigănci este însoțită de aceleași evenimente care preced intrarea: timpul își reia cursul, ceasul arăta orele opt, căldura este încă puternică, același uruit infernal al roților de tramvai. Totul pare la fel, număi că acum
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
un ochi pios, menit să le Împrospăteze culoarea, se estompează și se șterg ușor, ușor În ceață. Ramele lor sînt cel mai bun pretext pentru lucrarea harnică a păianjenului. PÎnza păianjenului se prinde de ele și Învăluie ca Într-un giulgiu al uitării orice tablou. Și rareori mai scapă ceva din această pînză a morții. Căci, simbolic vorbind, este vorba de o a doua moarte. Aceea definitivă, a amintirii. Iar pînza păianjenului, deși extrem de subțire, este cum nu se poate mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nepieptănat și o jachetă veche de lână, îmbrăcată pe dos. Am pornit-o din nou spre casă. Drumul spre hotel fusese plăcut, dar acum se lăsaseră frigul și întunericul și, pe când mă apropiam de Capul Shruff, soarele apusese, deși un giulgiu de lumină zăbovea încă pe cerul de un azuriu compact, radios, spălat de orice nor. Luceafărul se ivise uriaș și scânteietor deasupra mării, în apropierea unei bucăți de lună anemică și fadă; începeau să clipească și punctulețele palide ale altor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și frecată de ploaie, se afla totuși în toane rele, venind spre noi în valuri mari, cocoșate, lunecoase, fără urmă de spumă până în clipa când se întâlneau cu stânca într-o țâșnire de frișcă. Soarele continua să ardă, deși un giulgiu de ploaie sură estompa încă orizontul. Un curcubeu unea marea cu uscatul. Golful Raven avea o culoare de sticlă verde, pe care nu i-o mai văzusem până atunci. O clipă m-am întrebat pe unde-o fi Rosina. Urcasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
realitate: „nu schimba iar vorba”. Gavrilescu nu este lăsat să se piardă În trecut, să se rătăcească În memorie. Fetele sunt grăbite („căci trece timpul, trece timpul”), și profesorul este supus la mai multe probe. Se vede Înfășurat Într un giulgiu (viziunea morții), În altă clipă Îi pare că visează și, trezit, Își dă seama că e Îmbrăcat altfel decât intrase, cu șalvari și tunică de mătase galben- aurie. În această confuzie totală numai Încercarea eroului de a-și povesti viața
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]