170 matches
-
și cea de-a doua, unde împărătesele nășteau, în întregime îmbrăcate în porfir. De-aici și numele prinților, cărora li se spune porfirogeneți. Într-un vestibul, în fața camerei primei nopți, am văzut opt medici care, judecându-i după haine și giuvaiere, treceau drept foarte iscusiți. Heraclion, arătând spre o ușă, a spus: - Acolo înăuntru zac fiicele mele. Garibaldo s-a oprit în fața medicilor. - Aș vrea înainte de toate să pun acestor iluștri învățați o întrebare. Ce tratament ați folosit până acum? S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rău în mai rău numai citind cu mai multă atenție o anume scrisoare de la Teja. Mă informa despre o întâmplare miraculoasă. În timp ce se afla la pat din pricina unei dureri de piept, un fur a forțat ușa bisericii și a furat giuvaierele de pe trupul lui Rotari și de pe cel al Gailei. Întorcându-se acasă, hoțul s-a culcat, și, de îndată ce a adormit, i s-a arătat în vis Ioan Botezătorul, amenințându-l îngrozitor și zicându-i: „Cum ai îndrăznit să te-atingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scrisorii se plângea de faptul că acești catolici unelteau pentru a pune mâna pe biserica lui, căutând să-l învinuiască de profanare. Ceea ce s-a și întâmplat: la scurt timp după cele petrecute, deoarece el nu contenea să protesteze din cauză că giuvaierele, în cele din urmă înapoiate de fur, fuseseră adjudecate de tezaurul bisericii, în loc să fie nu repuse pe trupul lui Rotari și pe al Gailei, a fost dat afară. Dar lucrul cel mai oribil s-a petrecut în al treilea an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cel puțin așa spunea în timp ce-mi aranja părul în cosițele meșteșugite pentru care mama mea adevărată nu avea timp sau răbdare. E aproape imposibil să exagerezi atunci când povestești despre frumusețea Rahelei. Chiar și bebeluș fiind, era ca un giuvaier pentru oricine o purta în brațe, un ornament, o plăcere neprețuită - copilul cu ochii negri și cu părul de aur. I se zicea Tuki, adică „dulceață”. Toate femeile se întreceau în avea grijă de ea, după ce mama ei adevărată, Huna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acesta, pe cel al năstrușnicului raion de instrumente muzicale: „deci, dacă vrei să-ți cumperi o stație/mergi de la Lizeanu o stație/și ajungi la magazinul Bucur Obor./ acolo găsești măturici și muzicuțe cu schimbător,/acolo sunt raioane speciale/cu giuvaieruri și diamanticale/de plastic/și te servesc vânzătoare cu râset encomiastic/și cu ocheade vâlvoi...”. Chiar și în Georgicele, poezii cu tematică „rurală”, asemănătoare întrucâtva Liliecilor lui Marin Sorescu, dimensiunea metatranzitivă rămâne de natura evidenței. Semnificativ este în acest sens
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
logofăt Neculai Balș a stăpânit tot timpul Torceștii și Țigăneii, după moartea lui Grigorie al III-lea Ghica, ne convingem și din izvodul de zestre întocmit de tată pentru fiica sa, Catinca, la 30 iulie 1795, izvod în care, pe lângă giuvaieruri și argintărie, sunt trecute ca zestre „moșia Torceștii și Țigăneii, la Tecuci pe apa Bârladului, cu mori în Bârlad”. Catinca, cunoscută și cu prenumele Ecaterina, aflăm că „s-au însoțit cu Alexandru Grecianul, marele spătar”. În Condica Liuzilor din 1803
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
era rudă cu Neculai Apostol, recurge la prevederea dreptului de preemțiune și o răscumpără, trecându-o în stăpânirea sa. Mai târziu, pe 30 iulie 1795, în foaia de zestre, prin care vornicul atunci Neculai Balș își va dota fiica cu giuvaiere, argintărie în vase și tacâmuri, moșiile „Torceștii și Țigănei la Tecuci, pe apa Bârladului, cu mori [...]”, la urmă înscrie și „12 sălașe țâgani de vatră”, adică șezători pe moșie. Este vorba de țiganii din categoria numită vătrași, cu așezări stabile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
să aibă avere și să trăiască după bunul plac". Pas cu pas, fiecare dintre constructele cuminți, idealizante ale Utopiei își pierd substanța, până în punctul în care ele ne apar demonetizate, fantoșe ale idealului de-odinioară. Totul capătă dimensiuni grotești, de la giuvaierurile cu care sunt împodobiți locuitorii acestei lumi și până la festinurile gastronomice încărcate cu slănină peste care curg "pâraie de vin"; hiperbolizate atât ca prezență, cât și ca semnificație, tablourile enumerative de sorginte populară subminează, ca pretutindeni în cele cinci cărți
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
plete, unde Îi licăreau niște cercei micuți din aur, În formă de biluțe - aproape niciodată nu purta bijuterii; obișnuia să facă aluzii la doamnele venețiene care, ca să Încalce legile Împotriva luxului ostentativ, se plimbau urmate de slujnicele care Își arătau giuvaierurile. Mie Îmi va ajunge asta, adăugase. Apoi, după ce se ridicase În capul oaselor, Întinzându-și picioarele lungi băgate În blugii murdari de pământ (râdea Încetișor, și așa o auzise Faulques depărtându-se), Își potrivise geanta cu camerele foto și o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tablou? Markovic s-a apropiat, scărpinându-și tâmpla. A pus ceașca de cafea pe masă și a aprins altă țigară. — Nu știu, a spus, scoțând fumul pe nas. A fost o luptă Îndârjită, iar acum ostașii Învingători fură hainele și giuvaierurile morților. Călărețul cu armură e comandantul lor și pare fără de milă. Dar pare și că le cere pentru el femeia pe care o vor viola. Ajunși aici, croatul s-a uitat la Faulques. Văd povestea, a spus. Dumneata ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
în umbră. Purta o cușmă ascuțită verde cu auriu, pe care era prinsă desupra frunții o fibulă grea, cu o piatră prețioasă, și o tunică din catifea aurie, cu umerii marcați și cu un guler verde, înalt, sub bărbia masivă. Giuvaierul de pe frunte și firele aurii din țesătura gulerului străluceau în lumina focului. O mantie de blană albă îi învelea umerii, prinsă cu o broșă de argint, de forma unui dragon. Veșmintele îi erau extraordinare; mă simțeam aproape la fel de speriat de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich and strange, fastuoasă și ciudată, nesupusă firii, cu oase de roșu coral și ochi de perle albe, un giuvaier al mării. Cântecul acesta este mai sus de sfera omenescului și a pieirii, străbate în el închipuirea cosmică a acelui duh neîngrădit și, nu mai puțin, libertatea elementelor, ruperea lor din cătușele constrângerilor legiuite. * Elementele în care se întoarce, slobod
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich and strange, fastuoasă și ciudată, nesupusă firii, cu oase de roșu coral și ochi de perle albe, un giuvaier al mării. Cântecul acesta este mai sus de sfera omenescului și a pieirii, străbate în el închipuirea cosmică a acelui duh neîngrădit și, nu mai puțin, libertatea elementelor, ruperea lor din cătușele constrângerilor legiuite. * Elementele în care se întoarce, slobod
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lucrat, Dar câte din astea ai publicat? Cât ai devenit de bogat? Sincer, îmi pari...nemâncat! -Vecine! Nu credeam a-nțelege, a ști! Sunt bucuros că ai pus punctul pe I! De fapt am venit să-ți ofer Cântecul meu giuvaier, Care spue -mă crezi? Cum că ai frunzele verzi, Și florile roze și albe, Ca florile dalbe, Ai ajuns în lume departe, Te voi face erou într-o carte... -Gata cu lingușeala! Ce vrei? Spune-mi scurt și în grabă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
meditației. Fetele presară flori pe drum, aduc spice și parfumuri, pentru că Isis e natura care se reînnoiește, copacul care înflorește; de aceea copacul ei sacru este sicomorul, al cărui lemn nu se strică. Femeile poartă văluri ușoare, sandale aurite și giuvaieruri, fiindcă Isis e inteligența care a descoperit toate artele. Coruri de adolescenți și chimvale, harpe arcuite, sistre de bronz, argint și aur își împletesc armoniile sunetelor și le amestecă cu parfumurile sacre. Fiindcă Isis este strălucitoarea Stăpână a muzicii, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
reală vătămare pentru interesele țării, pe care publicul n-o cunoaște în întregimea ei, daca nu se redeschidea largă poarta imigrațiunii evreiești, ceea ce nu se putea face fără d. baron. Și câte alte binefaceri nu-i mai datorim acestui neprețuit giuvaier al diplomației romîne? Numai unul Dumnezeu le știe și le poate plăti după cum merită. [18 februarie 1881] [""TELEGRAFUL ROMÎN" DIN SIBIIU... "] "Telegraful romîn" din Sibiu publică următorul articol ca o părere ce merită a fi cunoscută și de românii de peste
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
crud. Tempora mutantur et nos mutamur in illis. Cel care n-avea întru nimic a compromite interesele țării pentr-o decorație e azi patriot, a subscris o hârtie de sumisiune necondiționată către onor. d. Ioan Brătianu, deci azi e un giuvaier al partidului dominant, plumbul s-a prefăcut în aur, cristalul de stâncă în diamant. Nu vom discuta mult asupra marelui om de stat, precum se numea însuși în articolele scrise manu propria în "Presa". E ușor a defini natura acestui
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ordinului din fiecare jurisdicție sau țară, se făceau pregătiri pentru lansarea unui manifest sau a unui pamflet care anunța începutul noului ciclu. Acest manifest sau decret anunța deschiderea "unui mormânt" în care se afla "trupul" unui mare maestru, C.R.C., alături de giuvaieruri rare și scrieri secrete, care acordau descoperitorilor puterea de a recrea organizația secretă de la început. Opinia publică, care nu cunoștea tradiția, considera evenimentul ad literam. Acest lucru a fost cu atât mai adevărat în momentul descoperirii tiparului. S-a considerat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de numeroase straturi profane, se descifrează prin efort inițiatic, prin capacitatea de interpretare, ca și în cercetarea științifică, a numeroaselor semne, de evitare a pistelor false, înșelătoare. Un farmec cu totul aparte, senin, obținem prin fantastic în La țigănci, un giuvaier al literaturii lui Mircea Eliade, construcție de un echilibru și o armonie clasice. Elementul surpriză devine aici, fară a eșua în feerie, un vehicul al încântării pure. Liberă de orice intenție extraartistică, nuvela poate aminti povestea indiană (rezumată în Noaptea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
feminină. La 1818, William Mac Michael releva asocierea, în cadrul acesteia, a rochiilor cusute la Viena din mătase franțuzească cu papucii și cingătorile grecești. Elegantele timpului pozează pictorilor în rochii „empire“, cu talia strâmtă și înaltă, fără a renunța însă la giuvaierele orientale și la bogatele șaluri de cașmir. Pe puntea vasului austriac „Ferdinand“, navigând între Galați și Constantinopol, atenția lui Edouard Thouvenel este atrasă de o prințesă moldoveană, nepoată de domn fanariot. „Costumul acestei ilustre doamne - observă diplomatul francez - era împrumutat
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
securizant. Este om al ordinii, un clasic prin structura intelectuală, drept pentru care în plan creator, cum subliniază și Eugen Simion, bunul-simț clasic învinge pe omul romantic din Heliade. Cel care a scris E. Lovinescu, scepticul mîntuit descoperă și remarcă giuvaieruri lirice într-un ocean de simple banalități preromantice și în unele locuri vag romantice, precum noroi de flăcări (inspirat comentat), sau tulburătorul vers: Lumina sa e vocea, prin ea vorbiți vederii și aș adăuga încă două versuri din Mihaida: Și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pleca de aici liber, doar escortați de educatoare. Porțile sunt închise pentru bărbații adulți din cartierul arab, dar nu și puștoaicelor care aleargă prin grădini cum ar face-o și în Luxemburgul parizian. Întâlnirea normalității cu extraordinarul, există oare vreun giuvaier mai adevărat? Poate că n-ar trebui să împărtășesc hârtiei această emoție poznașă, iresponsabilă și foarte naivă (oare ce le învață învățații islamiști pe aceste ștrengărițe în școlile Wafq? Să recite Coranul? Să strige slogane?), la numai două zile după
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Domn al Universului el face să se învârtă roata. Potrivit legendei, un bătrân ṛși, Asita, a observat pe cer, deasupra locuinței sale din Himalaya, o mare petrecere a zeilor. Întrebându-i de ce se bucură, aceștia i-au răspuns: „Copilul Înțelepciune, giuvaierul / Așa de prețios că pereche nu-și are, / S-a născut la Lumbīnī, pe pământ Śăkya / Pentru fericire și bucurie în lumea oamenilor”. Auzind acestea, Asita a zburat până la Kapilavatthu, a cerut să-l vadă pe noul-născut, l-a luat
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pe scenă drapelul turcesc capturat la Grivița de către ostașii Batalionului al II-lea de vânători; Mihail Pascaly a recitat poezia Steaua României de G. Sion, iar Constantin Dimitriade, Balcanul și Carpatul de Alecsandri (Massoff, Teatrul românesc, vol. II, p. 386). giuvaierurile și le aruncă pe scenă. Niciodată un public român nu a fost atât de mare. Lista ofițerilor morți sporește neîncetat. În groaznica bătălie de la 6 sep tembrie au căzut morți: maiorul Nicolae Ion (15 dorobanți); căpitan Năs tase N.; căpitan
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
stă la baza tehnicilor budiste și a fost descoperită de Buddha înainte de iluminarea sa. Ea poate fi enunțată în moduri diferite: Recunoașterea celor patru Adevăruri Nobile și urmarea primilor pași ai "Căii cu opt brațe" necesită „refugiul” la cele Trei Giuvaieruri (sanscrită: त्रिरत्न Triratna sau रत्नत्रय Ratna-traya, pali: तिरतन Tiratana) ale budismului. Budismul tibetan adaugă uneori încă un refugiu în persoana învățătorului lama. Cele trei giuvaieruri ale credinței sunt
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]