172 matches
-
să aibă avere și să trăiască după bunul plac". Pas cu pas, fiecare dintre constructele cuminți, idealizante ale Utopiei își pierd substanța, până în punctul în care ele ne apar demonetizate, fantoșe ale idealului de-odinioară. Totul capătă dimensiuni grotești, de la giuvaierurile cu care sunt împodobiți locuitorii acestei lumi și până la festinurile gastronomice încărcate cu slănină peste care curg "pâraie de vin"; hiperbolizate atât ca prezență, cât și ca semnificație, tablourile enumerative de sorginte populară subminează, ca pretutindeni în cele cinci cărți
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a femeii, dependentă de simțuri („tremurul întregii ei feminități dornice”), care îi dictează comportamentul amoros. Cu piesele de teatru P. s-a bucurat de succes, la public îndeosebi, dar nu numai. După elogiile, scăpate de sub control, ale lui Brătescu-Voinești (un „giuvaier”, „cea mai frumoasă, cea mai bine făcută dramă ce s-a scris în românește”), mulți oameni de condei s-au grăbit să-și procure Păcatul. Părerile, și la lectură, și după premiera din 1924, au fost împărțite. Unii (Camil Petrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich and strange, fastuoasă și ciudată, nesupusă firii, cu oase de roșu coral și ochi de perle albe, un giuvaier al mării. Cântecul acesta este mai sus de sfera omenescului și a pieirii, străbate în el închipuirea cosmică a acelui duh neîngrădit și, nu mai puțin, libertatea elementelor, ruperea lor din cătușele constrângerilor legiuite. * Elementele în care se întoarce, slobod
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pe scenă drapelul turcesc capturat la Grivița de către ostașii Batalionului al II-lea de vânători; Mihail Pascaly a recitat poezia Steaua României de G. Sion, iar Constantin Dimitriade, Balcanul și Carpatul de Alecsandri (Massoff, Teatrul românesc, vol. II, p. 386). giuvaierurile și le aruncă pe scenă. Niciodată un public român nu a fost atât de mare. Lista ofițerilor morți sporește neîncetat. În groaznica bătălie de la 6 sep tembrie au căzut morți: maiorul Nicolae Ion (15 dorobanți); căpitan Năs tase N.; căpitan
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
clasificare pe specii: cântece bătrânești (balade), doine (cântece de dor), cântece haiducești (de codru), hore sau cântece de jale. El dă și o versiune franceză a baladelor (1855), căreia Mérimée îi consacră o recenzie, comentată de Sainte-Beuve. Vrând să restituie „giuvaierurilor” culese frumusețea lor originară, găsește de cuviință să intervină în texte: adaugă versuri sau chiar născocește „cântece” întregi; firește, gestul stârnește iritarea unor comentatori mai vigilenți (M. Schwartzfeld ș.a.). Dar e un merit care nu i se poate trece cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
feminină. La 1818, William Mac Michael releva asocierea, în cadrul acesteia, a rochiilor cusute la Viena din mătase franțuzească cu papucii și cingătorile grecești. Elegantele timpului pozează pictorilor în rochii „empire“, cu talia strâmtă și înaltă, fără a renunța însă la giuvaierele orientale și la bogatele șaluri de cașmir. Pe puntea vasului austriac „Ferdinand“, navigând între Galați și Constantinopol, atenția lui Edouard Thouvenel este atrasă de o prințesă moldoveană, nepoată de domn fanariot. „Costumul acestei ilustre doamne - observă diplomatul francez - era împrumutat
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
pleca de aici liber, doar escortați de educatoare. Porțile sunt închise pentru bărbații adulți din cartierul arab, dar nu și puștoaicelor care aleargă prin grădini cum ar face-o și în Luxemburgul parizian. Întâlnirea normalității cu extraordinarul, există oare vreun giuvaier mai adevărat? Poate că n-ar trebui să împărtășesc hârtiei această emoție poznașă, iresponsabilă și foarte naivă (oare ce le învață învățații islamiști pe aceste ștrengărițe în școlile Wafq? Să recite Coranul? Să strige slogane?), la numai două zile după
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cel mare pentru a doua zi, lângă prăvălia aurarului, al cărui nume a stârnit un nou bombănit din partea lui Gundo: Iov. Ne-a rugat, în caz că ne-ar fi întrebat cineva, să spunem că era mijlocitorul nostru pe lângă aurar pentru un giuvaier care urma să fie donat unei biserici. Noaptea nu ne-a priit deloc. Ne dădeam seama că ajunseserăm la o răscruce periculoasă: dacă Aronne nu găsea o dezlegare în privința locului unde era închis Rotari, eram nevoiți să urmăm căi necunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și cea de-a doua, unde împărătesele nășteau, în întregime îmbrăcate în porfir. De-aici și numele prinților, cărora li se spune porfirogeneți. Într-un vestibul, în fața camerei primei nopți, am văzut opt medici care, judecându-i după haine și giuvaiere, treceau drept foarte iscusiți. Heraclion, arătând spre o ușă, a spus: - Acolo înăuntru zac fiicele mele. Garibaldo s-a oprit în fața medicilor. - Aș vrea înainte de toate să pun acestor iluștri învățați o întrebare. Ce tratament ați folosit până acum? S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rău în mai rău numai citind cu mai multă atenție o anume scrisoare de la Teja. Mă informa despre o întâmplare miraculoasă. În timp ce se afla la pat din pricina unei dureri de piept, un fur a forțat ușa bisericii și a furat giuvaierele de pe trupul lui Rotari și de pe cel al Gailei. Întorcându-se acasă, hoțul s-a culcat, și, de îndată ce a adormit, i s-a arătat în vis Ioan Botezătorul, amenințându-l îngrozitor și zicându-i: „Cum ai îndrăznit să te-atingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scrisorii se plângea de faptul că acești catolici unelteau pentru a pune mâna pe biserica lui, căutând să-l învinuiască de profanare. Ceea ce s-a și întâmplat: la scurt timp după cele petrecute, deoarece el nu contenea să protesteze din cauză că giuvaierele, în cele din urmă înapoiate de fur, fuseseră adjudecate de tezaurul bisericii, în loc să fie nu repuse pe trupul lui Rotari și pe al Gailei, a fost dat afară. Dar lucrul cel mai oribil s-a petrecut în al treilea an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu flori de fir în 8 foi, coți 36, za taleri 80292. Acestor garderobe luxoase li se adăugau piesele de îmbrăcăminte cuprinse în obișnuitele - în cazul elitelor - daruri dinaintea nunții”, pe care mirele (de fapt socrii) le făcea miresei (haine, giuvaieruri, faimosul „bohcealâc”, cămăși, batiste). Ștefan Brâncoveanu, de pildă, primea - spre a dărui, evident - felurite scule: inele („1 inel iar diamant roza, za taleri 1600”; documentul reținea, însă, și giuvaierurile „date mai nainte”), gherdane, cercei, lefturi („1 left mai mare cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nunții”, pe care mirele (de fapt socrii) le făcea miresei (haine, giuvaieruri, faimosul „bohcealâc”, cămăși, batiste). Ștefan Brâncoveanu, de pildă, primea - spre a dărui, evident - felurite scule: inele („1 inel iar diamant roza, za taleri 1600”; documentul reținea, însă, și giuvaierurile „date mai nainte”), gherdane, cercei, lefturi („1 left mai mare cu diamanturi roze și ceape cu picior de zmaragd, za taleri 1600”), brățări, lanțuri, salbe, „1 țintă de ișlic cu diamanturi, za taleri 500”, „flori de mărgăritari cu robine, taleri
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
votiv de la Mănăstirea Trei Ierarhi, pe care îl descrie: „în spatele său [al Domnului Vasile Lupu] este soția sa, care e Cercheza Doamna [Ecaterina Cercheza sau circaziana - nota ed.], îmbrăcată cu o haină de brocart de aur și de samur, cu giuvaierurile ei de aur, și [purtând un] calpac de samur. în spatele ei sunt fiicele sale, una care în Polonia [Maria era fata făcută de Vasile Lupu cu prima soție, Tudosca Bucioc; ea fusese măritată cu prințul lituanian Janusz Radziwstt - nota mea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
II, p. 113, doc. 117) -, cu compartimentele respective din foile de zestre ale fiicelor lui Constantin Brâncoveanu (tipărite de Ștefan Greceanu în ediția Vieții lui Constandin Vodă Brâncoveanu de Radu Greceanu, București, C. Gögl, 1906, p. 282 și urm.). Iată giuvaierurile date de Vodă Ilincăi, măritată întâi cu Scarlat Mavrocordat și apoi cu Șerban Greceanu: „1 cunună de 15 bucăți, tot cu diamanturi, za taleri 1200; 1 left tot cu diamanturi și cu 2 picioare de balaș și unul de zmaragd
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiindu-i macar viu și bărbatul; iar pe zestrile ei, pân-va trăi bărbatul ei, n-are treabă cu dinsele să le oblăduiască”), supravegheată cu atenție de proprietară ori de donatori (în 1645, Maria, fiica lui Necula, mare pitar, inventaria giuvaierurile - cercei de aur, trei perechi, un inel de aur, alți cercei făcuți în mangale, veșmintele - ii, chinteșe, nemteale, rochii, vitele - patru cai, patru iepe, patru boi, patru vaci, țiganii și moșiile date ca zestre fiicei ei, Vilaia; mai înainte, în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiind nevoie, pentru această înstăpânire, de porunci drastice ale Domnului (Ștefan al II-lea Tomșa dădea dispoziție - în 1622 - lui Gligore, Ruscăi și Nastei, nepoții după soț ai Alexandrei din Popcești, ca mătușa lor „să fie lăsată în pace”, căci giuvaierurile și banii disputați i se cuvin, întrucât „au trăit împreună 80 de ani și nu au avut fii”, iar, după moartea femeii, averea urma a fi a Mănăstirii Bisericani), văduvele împlineau - cele mai multe - această obligație a administrării. Ajutate (dacă bărbații lor
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în umbră. Purta o cușmă ascuțită verde cu auriu, pe care era prinsă desupra frunții o fibulă grea, cu o piatră prețioasă, și o tunică din catifea aurie, cu umerii marcați și cu un guler verde, înalt, sub bărbia masivă. Giuvaierul de pe frunte și firele aurii din țesătura gulerului străluceau în lumina focului. O mantie de blană albă îi învelea umerii, prinsă cu o broșă de argint, de forma unui dragon. Veșmintele îi erau extraordinare; mă simțeam aproape la fel de speriat de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
oameni mai interesanți. Femei frumoase la care să te uiți. G. și B.B. par atît de integrați în lume: stau pe terasă, la malul mării, iar eu trec pe lîngă ei și-i privesc, gelos și nefericit. Totuși eu am giuvaierul. Aș putea să colind terase și mai jinduite și să mă opresc acolo. Nemurirea e o convenție, un elefant alb. O inutilitate. N-are nici o logică să te pregătești pentru ea. Nu poate isca nici un fel de bucurie, nici un fel
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
în acrostih). Canzonierul dovedește interesul pentru poezie al lui Tomasi di Lampedusa, despre care se spune, de altfel, că umbla cuSonetele lui Shakespeare asupra sa; desăvârșind imaginea unui prinț mai degrabă oriental, care, după moda medievală, trebuia să poarte și giuvaierul rimelor. Sicilia, aflată la întretăierea mai multor civilizații, a cunoscut și pasiunea pentru poezie a arabilor, de altfel imaginea statică, a unei lumi menite mai degrabă meditației, somnului și morții, e chiar reversul modului de viață occidental. Stilul sicilienilor, care
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
picioare, purta pantofi subțiri, cu vîrful ascuțit, ciorapi galbeni, albaștri, liliachii. Gîtul i se înalță trufaș dintr-o cravată somptuoasa de muselina. O pălărie bicorn îi acoperea capul împodobit cu o perucă mov, iar în mînă albă, îndantelată, scînteind de giuvaiere, răsucea elegant un baston scump... (oh, c'est incoyable, c'est incoyable, mă paole d'honneu^). Cu timpul însă - modă, vai, e atît de efemera! - personajul s-a metamorfozat. Zorzoanele regalității demodîndu-se, el părăsi opoziția monarhista, bicornul, panglicile, fervoarea și
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
baltă, baobab, bilă de fildeș, bluzițe, bocet, brișcă, brumă, brună, buze, burlane, calești, canapea, carne dulce, catifea, căpșună, ceai, cearșafuri, ceasornic, chelnerițe, ciorapi, coapse, crini, dantele, dimineți, Dimov, după-amieze, eleve, fecioare, fese, fetițe, fițe, fântâni, fleașcă, fleț, flori, fluturi, fraged, giuvaiere, glezne, iederă, ierburi, îngeri, jartiere, lacrimi, lapte, leuștean, Lou, mansarde, mărar, mătase, mâl, melci, miere, moale, motani, nimfe, nostalgie, orologii, pahare, parfumuri, păianjeni, pătrunjel, perne, pielea goală, ploaie, pofte, portocală, praf, rai, râme, rochii, rondel, rouă, sâni, sfârcuri, spume, subsuori
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
ce decide soarta unui / Învinuit, din doisprezece-or fi / Doitrei tâlhari mai ticăloși decât / Cel judecat. Justiția pedepsește / Ce vede. Legea n-are cum să știe / Că hoții-i judecă pe hoți. E clar / Că ne-aplecăm și luăm un giuvaier/ Căci l-am zărit pe drum; însă călcăm, / Făr’ a avea habar, pe-oricare lucru / Pe care nu-l vedem.”
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
transpunere sunt firești (iar româna lui Șahighian e mult mai expresivă). Ce nu mi-e clar e de ce versiunea de azi (având la bază un volum din 2009) are nouă versuri în plus: „M-am pomenit dintr-odată fără cuvinte/ giuvaiere din lumea ce-a fost copilăria mea/ degeaba am scotocit în gâtlejul din care vorbele răpăiau cândva/ între dinții de care se-atingeau foșnind etc.” (p. 49). Au fost, acestea, eliminate de Cenzură? Nu mi se pare probabil, ele fiind
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
a gol în urma coliziunii cu un perete mult prea răbdător: Pentru noi îmbrățișarea/ era o lume/ și nu ne miram de unde." Cînd nu cată spre ceruri-nalte, poemele se deghizează stîngaci în cîntece populare și își doresc să semene cu giuvaierurile adunate de Blaga sau își subțiază vocea după boabele și fărîmele argheziene. E un progres față de grotescul filozofărilor în cascadă din alte poeme, dar vocea falsează voioasă ca la o serbare școlară. Versurile care apar pe ultima copertă ne lămuresc
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]