207 matches
-
prin caracterul lor multidisciplinar, contribuie la cunoașterea imaginii de care Suedia se bucură în întreaga lume. În afara conjuncturii internaționale, istoria Suediei prezintă, de asemenea, exemple de tratare specifică, care constituie un fundament solid autohton. Teritoriul suedez, eliberat de ghețarii ultimei glaciațiuni cu 10.000-12.000 de ani în urmă, era locuit, în antichitate, de triburi germanice. Cu 8500 de ani înainte de Hristos, ghețarii se retrăseseră spre centrul Suediei, potrivit opiniei unor specialiști în domeniu; Atlanticul reușise să se unească cu Marea Baltică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
extrage gheață de la adâncimea de 3500 m. Vechimea gheții este de câteva sute de mii de ani. Compoziția izotopică a oxigenului extras din gheață permite reconstituirea temperaturii atmosferei pe o perioadă În urmă de până la 700 000 de ani. Studiului glaciațiunilor a relevat perfecta corelație Între temperatură, Întinderea ghețurilor și concentrația de dioxid de carbon În atmosferă. Efectul de seră este un fenomen natural prin care o parte a radiației terestre În infraroșu este reținută de atmosfera terestră. Efectul se datorează
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Cojocaru Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93130]
-
și fraternității umane (publicarea în 1915 a cărții Deasupra învălmășelii provocase în Franța un uriaș val de proteste naționaliste). Autorul lui Jean-Christophe nu salută cu mai puțin entuziasm începuturile revoluției ruse apoi, după ce aceasta se angajează pe calea sîngeroasă a "glaciațiunii" birocratice, înțelepciunea lui Gandhi. Încercarea sa de a realiza o sinteză între tatăl revoluției bolșevice și apostolul nonviolenței, l-a adus într-un impas care însă nu știrbește cu nimic caracterul emblematic al căutărilor întreprinse și care coincid cu aspirațiile
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
000 de eretici. Tot pentru simplificare, să zicem că media pedepselor a fost de 10 ani. Dacă înmulțim acești zece ani cu cele două milioane de victime, obținem 20.000.000 de ani pentru totalul deținuților politici. Înfricoșător. Cifră geologică. Vîrsta glaciațiunilor, multiplicată cu opt. Sau, la scara evoluției umane, de patruzeci de ori mai mult decît paleoliticul, mezoliticul și neoliticul, împreună. Iar performanța aceasta halucinantă aparține judecătorilor militari, grupului restrîns de activiști de partid care, în locul șepcii și salopetei proletare, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și prin falsă compătimire, prin mistificare sau prin scrisori anonime, prin micile Învățătoare sau prin inchizitori”. Configurația de ierarhii, coduri și obiective, urmărind proiectul răului absolut organizat, realizează până la urmă tocmai atomizarea existenței, vidarea comunicării, depersonalizarea, dezordinea spaimei, opacitatea apatiei, glaciațiunea perfectă a terorii. Oarba opresiune dirijată are În vedere o colectivitate masificată Într-un unic trup enorm și supus, care „vede”, Însă, totul, fără a accede la sursa ascunsă care i-a deformat și degradat clipa: un trup „global”, inert
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
asupra producției literare franceze, Încît militantismul ei de pînă atunci s-a văzut pus serios În chestiune. Pentru cîtva timp, proza franceză care a contat s-a retras din lume, a negat istoria. Am putea vorbi despre apariția unei mici glaciațiuni a literaturii franceze, tot mai puternice pînă În anii 1970, apoi despre o relativă Încălzire și, În fine, de pe la mijlocul anilor 1990, despre o Încălzire bruscă, de multe ori artificială: de la „scriitura albă” a lui Camus la fierbintea autoficțiune, trecînd
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
au fost neobosit intensificați de critică, au făcut din ele o stație obligatorie pentru aproape orice scriitor care Își revendica proiectul de la vîrsta modernă a umanității. Astfel, deși atmosfera a Început la un moment dat să se Încălzească, memoria micii glaciațiuni nu s-a pierdut. Societatea franceză se Încălzește brusc În 1968, dar mai puțin decît s-ar părea, atîta vreme cît revolta studențească n-a fost mai mult decît punctul terminus al unei „Îndoieli hiperbolice” pe care intelectualul francez postbelic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu este cunoscută apartenența confesionala. Cele dintâi dovezi ale existenței unor comunități pe pământul Dobrogei aparțin mousterianului (paleoliticului mijlociu, cca 100 000-35 000 î.Hr.). Perioada aceasta corespunde cu sfârșitul celei de-a treia interglaciații (Riess-Wurm) și cu prima parte a glaciațiunii următoare (Wurm), fenomene care au avut urmări importante asupra florei și faunei dobrogene, asupra vieții și activității oamenilor. În perioada feudala, pe ruinele romano-bizantine de la Cap Midia s-a dezvoltat cetatea "Zanauarda", fapt care vine să demonstreze continuitatea locuirii pe
Năvodari () [Corola-website/Science/296982_a_298311]
-
legată de continentul European. Ceea ce astăzi este Canalul Mânecii (English Channel) era atunci un fluviu ce curgea spre vest și era alimentat de afluenți care mai târziu au devenit Tamisa și Sena(Seine). Această zonă a fost depopulată în perioada Marii Glaciațiuni, așa cum au fost și alte regiuni ale Insulelor Britanice. În timpul recolonizării, după dezgheț, cercetarea genetică arată că Anglia de azi a fost ultima zonă a Insulelor Britanice care a fost repopulată, cam acum 13.000 de ani. Popoarele migratoare care
Anglia () [Corola-website/Science/296827_a_298156]
-
istoria omenirii, cunoscută sub denumirea de epoca pietrei cioplite sau paleolitic: "palaios" = vechi și "lithos" = piatră (cuvinte grecești), cuprinde cea mai lungă perioadă de timp (aproximativ între 1.000.000 și 10.000/8000 î. Hr.). Geologic, corespunde pleistocenului sau epocii glaciațiunilor din perioada cuaternară, când în structura geomorfologică a pământului au loc schimbări impor-tante, valabile și pentru lumea vegetală și animală. Caracteristica epocii paleolitice este totala dependență a hominizilor de natură. Economia avea un caracter „prădalnic”. Sursa principală de alimentație o
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
dintre pești, babetele de Baikal și omulul. Primul cercetător care a apreciat acest exemplar biologic deosebit a fost polonezul Benedykt Dybowski. Focile de Baikal, iubitoare de apă dulce, rămân una dintre cele mai importante particularități ale lacului. În timpul uneia dintre glaciațiuni, o parte dintre focile de mare au migrat în aval. Când Baikal a devenit un lac fără cale de comunicare cu marea, ca urmare a deplasării plăcilor litosferei, focile au fost separate de mediul lor natural. În prezent, aproximativ 70
Lacul Baikal () [Corola-website/Science/298660_a_299989]
-
Câmpia Sileziei și colectează apa râurilor care izvorăsc din Munții Sudeți, cauzând adesea inundații. Cursurile central și inferior ale Odrei sunt condționate atât de structura geologică a substratului, cât și de formarea terenului sub influența fluxului de apă din timpul glaciațiunii. În cursul inferior, aproape de Widuchowa, Oder se împarte în două brațe: de Vest și de Est, acestea aflându-se în legătură cu alte ramificații. Partea de jos a văii este mlăștinoasă. Odra de Est creează o mare întindere de apă în apropiere
Oder () [Corola-website/Science/299540_a_300869]
-
Jacques-Cartier (Quebec, înălțime de 1268 m) și Vârful Carleton (Noul Brunswick, înălțime de 817 m). O parte din Munții Apalași găzduiesc o floră și o faună endemice, bogate și se consideră nu au fost acoperite de gheață în cursul ultimei glaciațiuni. Partea de sud a regiunilor Quebec și Ontario, în zona Marilor Lacuri (mărginită de Râul Ontario pe partea canadiană) și în bazinul Râului Sfântul Laurențiu, este o câmpie sedimentară bogată. Înainte de colonizarea acesteia și de marea dezvoltare urbană din secolul
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
sale asigură aproape 9% din proviziile de apă din surse regenerabile la nivel mondial, Canada deține un sfert din zonele umede din lume și se află pe locul trei în lume în ceea ce privește volumul de gheață, după Antarctica și Groenlanda. Din cauza glaciațiunii extinse, Canada are mai mult de două milioane de lacuri. Din cele care se află numai pe teritoriul Canadei, mai mult de 31.000 au suprafața cuprinsă între 3 și 100 km², iar 563 au suprafața mai mare de 100 km²
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
lupii cenușii cu aproximativ 15.000 ani în urmă. Deși au fost găsite în Siberia și Belgia rămășițe de câini domesticiți în urmă cu aproximativ 33.000 de ani, niciuna dintre aceste specii nu pare să fi supraviețuit după ultima glaciațiune. Testarea ADN-ului sugerează o scindare evoluționară între câini și lupi în urmă cu circa 100.000 ani, dar nu au fost găsite specimene mai vechi de 33.000 ani care să fie în mod clar, morfologic, câini domestici. În
Câine () [Corola-website/Science/299193_a_300522]
-
vis-a-vis de cartierele Altona și St. Pauli. Malurile sunt legate prin poduri precum și prin tunelul vechi al Elbei și tunelurile noi. La nord și la sud de fluviu terenul este o luncă înaltă ("Geest"), din nisip și grohotiș, apărută în urma glaciațiunilor. Lunca joasă ("Marschland" sau "Marsch") din nisip și mâl, din imediata apropiere a fluviului, este rezultatul a secole de inundații provocate de maree. Ambele maluri sunt însă acum îndiguite, vechi diguri amintesc încă de timpuri în care cartiere întregi stăteau
Hamburg () [Corola-website/Science/298945_a_300274]
-
kilometrul pătrat este una dintre cele mai scăzute din lume. Cea mai dens populată parte a țării este Coridorul Québec City-Windsor în sud-est. La nordul aceste regiuni se găsește vastul Scut Canadian, o zonă stâncoasă erodată de-a lungul ultimei glaciațiuni, cu soluri sărace, dar bogată în minerale, cu lacuri și cursuri de apă abundente. De fapt, teritoriul Canadei încorporează peste 60% din lacurile planetei. Newfoundland se află la gura Golfului Sfântului Laurențiu (Gulf of Saint Lawrence), cel mai lat estuar
Canada () [Corola-website/Science/297759_a_299088]
-
din despărțirea unui supercontinent din Neoproterozoic, numit Rodinia. Întinderile de apă din această perioadă sunt puțin adânci, dar răspândite. Se presupune că climatele acestei perioade au fost sensibil mai calde decât cele ale precedentelor perioade, în care s-au înregistrat glaciațiuni ( glaciațiunea Varanger). Rata de desprindere a continentelor din supercontinentul preexistent a fost destul de mare pentru a fi putut fi considerată o anomalie. Datorită complexităților, mișcările exacte ale plăcilor continentale sunt foarte greu de descris. Ceea ce trebuie menționat este faptul că
Cambrian () [Corola-website/Science/297896_a_299225]
-
despărțirea unui supercontinent din Neoproterozoic, numit Rodinia. Întinderile de apă din această perioadă sunt puțin adânci, dar răspândite. Se presupune că climatele acestei perioade au fost sensibil mai calde decât cele ale precedentelor perioade, în care s-au înregistrat glaciațiuni ( glaciațiunea Varanger). Rata de desprindere a continentelor din supercontinentul preexistent a fost destul de mare pentru a fi putut fi considerată o anomalie. Datorită complexităților, mișcările exacte ale plăcilor continentale sunt foarte greu de descris. Ceea ce trebuie menționat este faptul că toate
Cambrian () [Corola-website/Science/297896_a_299225]
-
crede că motivul apariției oceanelor a fost o "ploaie" de comete din perioada timpurie a Pământului. Impacturile ulterioare cu asteroizi au modificat și ele mediul înconjurător într-o manieră decisivă. Schimbările de orbită ale planetei pot fi considerate răspunzătoare pentru glaciațiunile produse de-a lungul istoriei, care au acoperit suprafața terestră cu un strat de gheață. Terra nu are alți sateliți naturali în afară de Lună. Corpul ceresc Cruithne a fost calificat în mod greșit drept satelit al Terrei, fiind în realitate un
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
arie totală de cca. 324,000 km. Zona este străbătută de numeroase râuri, tipul de sol și însăși tipul de vegetație ce crește acolo fiind cunoscut sub numele de muskeg. Formele de relief sunt rezultatul acțiunii ghețarilor din timpul ultimei glaciațiuni. În schimb, cea mai mare parte a coastelor estice reprezintă marginea vestică a Scutului Canadian, fiind stâncoase și deluroase. Vegetația de aici este de tipul pădurilor boreale, iar mai la nord de tip tundră. Printre cele mai mari râuri și
Golful Hudson () [Corola-website/Science/307006_a_308335]
-
Albina neagră europeană (), denumită și albina neagră este o subspecie a albinei melifere europene, Apis mellifera. După sfârșitul ultimei glaciațiuni, cu circa 10.000 de ani în urmă, numai albina neagră a reușit să plece din sudul Franței spre ținuturile din nordul Europei. Astfel a devenit singura albină care trăiește la nord de munții Alpi. În prezent, ea este răspândită
Apis mellifera mellifera () [Corola-website/Science/308763_a_310092]
-
America Centrală este acasă, la specii din America de Nord și de Sud, plus un număr mare de specii endemice Această diversitate tulpini de a fi o zonă de tranzit între două continente, două mari regiuni oceanice și un refugiu în timpul diferitelor din cauza glaciațiuni din trecut sau izolarea geografică care au transformat zona în insule. Endemism sunt în prezent 7% din specii cunoscute, dar această cifră este înșelătoare, deoarece este una dintre cele mai diverse biologic regiuni din lume și numărul mare de specii
America Centrală () [Corola-website/Science/303018_a_304347]
-
final al acestora? Tradițiile pascuane se referă, în sens metaforic, la o putere spirituală denumită "mâna" și cu ajutorul căreia statuile putea fi făcute să „meargă” din cariera spre locuri dinainte alese. Având în vedere latitudinea insulei, efectele climatice ale Micii Glaciațiuni (din 1650 până în 1850) ar fi putut exacerba defrișarea începută de locuitori. Totuși, această afirmație rămâne doar o speculație. Mulți cercetători, cum ar fi [Finney (1994), Hunter Anderson (1998), P.D. Nunn (1999, 2003), Orliac (1998)] au atras atenția asupra Micii
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
din 1650 până în 1850) ar fi putut exacerba defrișarea începută de locuitori. Totuși, această afirmație rămâne doar o speculație. Mulți cercetători, cum ar fi [Finney (1994), Hunter Anderson (1998), P.D. Nunn (1999, 2003), Orliac (1998)] au atras atenția asupra Micii Glaciațiuni ca fiind unul dintre factorii care au contribuit la suprasolicitarea resurselor insulei și astfel la dispariția palmierilor. Oricum, experții nu au căzut încă de acord asupra datei când palmierul Râpă Nui a dispărut. În cartea sa "Collapse", Jared Diamond respinge
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]