209 matches
-
m. Vechimea gheții este de câteva sute de mii de ani. Compoziția izotopică a oxigenului extras din gheață permite reconstituirea temperaturii atmosferei pe o perioadă în urmă de până la 700 000 de ani. În figurile alăturate glaciațiunile au fost următoarele: "glaciațiunea Mindel", care a durat între anii 650 000 - 350 000 î.Hr., "glaciațiunea Riss", care a durat între anii 300 000 - 120 000 î.Hr. și "glaciațiunea Würm", care a durat între anii 80 000 - 10 000 î.Hr. Tot în era cuaternară
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
izotopică a oxigenului extras din gheață permite reconstituirea temperaturii atmosferei pe o perioadă în urmă de până la 700 000 de ani. În figurile alăturate glaciațiunile au fost următoarele: "glaciațiunea Mindel", care a durat între anii 650 000 - 350 000 î.Hr., "glaciațiunea Riss", care a durat între anii 300 000 - 120 000 î.Hr. și "glaciațiunea Würm", care a durat între anii 80 000 - 10 000 î.Hr. Tot în era cuaternară, înainte de cele trei menționate a avut loc "glaciațiunea Günz", care a durat
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
în urmă de până la 700 000 de ani. În figurile alăturate glaciațiunile au fost următoarele: "glaciațiunea Mindel", care a durat între anii 650 000 - 350 000 î.Hr., "glaciațiunea Riss", care a durat între anii 300 000 - 120 000 î.Hr. și "glaciațiunea Würm", care a durat între anii 80 000 - 10 000 î.Hr. Tot în era cuaternară, înainte de cele trei menționate a avut loc "glaciațiunea Günz", care a durat între anii 900 000 - 700 000 î.Hr. În perioada cuaternară variațiile de temperatură
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
000 - 350 000 î.Hr., "glaciațiunea Riss", care a durat între anii 300 000 - 120 000 î.Hr. și "glaciațiunea Würm", care a durat între anii 80 000 - 10 000 î.Hr. Tot în era cuaternară, înainte de cele trei menționate a avut loc "glaciațiunea Günz", care a durat între anii 900 000 - 700 000 î.Hr. În perioada cuaternară variațiile de temperatură n-au depășit 10, iar maximele de temperatură n-au depășit niciodată +4 față de temperaturile actuale. În perioade mai îndepărtate variațiile de temperatură
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
de temperatură n-au depășit 10, iar maximele de temperatură n-au depășit niciodată +4 față de temperaturile actuale. În perioade mai îndepărtate variațiile de temperatură au atins 22, iar maximele +8. În perioada acestor maxime ghețurile au dispărut complet. Studiului glaciațiunilor a relevat perfecta corelație între temperatură, întinderea ghețurilor și concentrația de dioxid de carbon în atmosferă. Figura alăturată prezintă evoluția temperaturilor în ultimii 2000 de ani. Temperaturile figurate în grafic reprezintă mediile pe câte un interval de 10 ani. Întrucât
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
ghețarilor. Datarea inelelor arborilor se poate face pe baza determinării concentrației de carbon 14, activitatea biologică în ultima mie de ani fiind prezentată în figura din dreapta. Variațiile climatice în evul mediu n-au fost așa de mari ca în perioadele glaciațiunilor. Totuși, în ultima mie de ani se observă o perioadă caldă în secolele al X-lea și al XI-lea, perioadă numită "maximul medieval". Este epoca în care vikingii au descoperit Groenlanda, al cărui nume, „Țara verde” indică un peisaj
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
mai importante sunt Dunărea, Rinul și Ron. Râurile cu regim simplu se diferențeaza în funcție de variația debitului: În Europa sunt distribuite numeroase lacuri, variate ca mod de formare, întindere și volum. Cele mai multe și mai mari se află în regiunile afectate de glaciațiunea cuaternară din nordul Europei. În Peninsula Scandinava și în nordul Câmpiei Ruse există câteva sute de mii de lacuri glaciare, ca Ladoga (18 400 km²) și Onega (9610 km²) în Rusia, ca Varern, Vattern, Malaren în Suedia, Saimma în Finlanda
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
se găsește în partea superioară a munților înalți, fiind formată, printre altele, din graminee, afin, merișor și smardar. Fauna de tip tropical, apoi subtropical, din pliocen, cu elefanți, cămile și antilope, a cedat locul faunei de climă rece, din timpul glaciațiunilor.S-a format o faună de tundră și pădurea boreală, cu exemplare de mamut, ren, cerb, urs, rinocer lânos și animale de peșteră, cum ar fi ursul de peșteră. În postglaciar, fauna s-a modificat din nou, ajungându-se la
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
arie totală de cca. 324,000 km. Zona este străbătută de numeroase râuri, tipul de sol și însăși tipul de vegetație ce crește acolo fiind cunoscut sub numele de muskeg. Formele de relief sunt rezultatul acțiunii ghețarilor din timpul ultimei glaciațiuni. În schimb, cea mai mare parte a coastelor estice reprezintă marginea vestică a Scutului Canadian, fiind stâncoase și deluroase. Vegetația de aici este de tipul pădurilor boreale, iar mai la nord de tip tundră. Printre cele mai mari râuri și
Golful Hudson () [Corola-website/Science/307006_a_308335]
-
preistorică datată acum 10.000 de ani din care ar fi evoluat japonezii de astăzi, o altă parte este de părere că originile ainu pot merge în timp până acum circa 35.000 - 40.000 de ani, în timpul ultimei mari glaciațiuni care a unit insulele nipone de Asia. Există încă o legendă ainu care spune ca „ainu au apărut cu sute de mii de ani înainte ca Fii Soarelui să o facă”. Testele genetice efectuate asupra localnicilor au arătat că aceștia
Ainu (populație) () [Corola-website/Science/313894_a_315223]
-
urmă cu 12 - 10.000 de ani. La fel s-a întâmplat și cu alți membri ai megafaunei pleistocene, precum mamutul lânos și cerbul gigant. Conform celor mai recente teorii, dispariția a fost produsă de combinația funestă între schimbările climatice (glaciațiunile au determinat întinderea ghețarilor peste o mare parte a emisferei nordice, reducând suprafața pe care marile erbivore își puteau găsi hrană) și vânarea de către oameni, la care s-ar fi adăugat eventual, o răspândire a unor boli grave în populațiile
Rinocer lânos () [Corola-website/Science/333746_a_335075]
-
din județul Brăila. Altitudinea generală este de și este dominată de crovuri. Pământul satului are o altitudine cuprinsă între 20 și 39 m. Geologic depozitele aparțin Pleistocenului (prima epocă a Cuaternarului, în care a apărut omul și au avut loc glaciațiunile). Se întâlnesc o serie de movile (gorgane) cu înălțimi de 4-6 m deasupra nivelului câmpiei. Acestea sunt creații antropice, morminte ale unor conducători, vechi de peste 2000 de ani. Ulterior au fost folosite pentru a transmite semnale de avertizare în caz
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
Albina neagră europeană (), denumită și albina neagră este o subspecie a albinei melifere europene, Apis mellifera. După sfârșitul ultimei glaciațiuni, cu circa 10.000 de ani în urmă, numai albina neagră a reușit să plece din sudul Franței spre ținuturile din nordul Europei. Astfel a devenit singura albină care trăiește la nord de munții Alpi. În prezent, ea este răspândită
Apis mellifera mellifera () [Corola-website/Science/308763_a_310092]
-
se întâlnesc în regiunile depresionare cu climat rece și umed și pe platourile înalte muntoase. În fapt sunt aglomerări de mușchi de tip Sphagnum, dar elementul interesant îl constituie prezența coniferelor, unele dintre ele relicte glaciare rămase "captive" după ultima glaciațiune terminată acum mai bine de 10.000 de ani). De cele mai multe ori se întilnesc specii de pin, de molid sau brad, mai rar specii de flori. Drenajul apei este slab, datorită turbei care este la origine un sol plin cu
Tinovul Șaru Dornei () [Corola-website/Science/325294_a_326623]
-
lupii cenușii cu aproximativ 15.000 ani în urmă. Deși au fost găsite în Siberia și Belgia rămășițe de câini domesticiți în urmă cu aproximativ 33.000 de ani, niciuna dintre aceste specii nu pare să fi supraviețuit după ultima glaciațiune. Testarea ADN-ului sugerează o scindare evoluționară între câini și lupi în urmă cu circa 100.000 ani, dar nu au fost găsite specimene mai vechi de 33.000 ani care să fie în mod clar, morfologic, câini domestici. În
Câine () [Corola-website/Science/299193_a_300522]
-
nimic mai prejos decât flora. Și pentru faună, acest ținut cu un climat aparte reprezintă limita nordică a arealului de răspândire a multor specii. Din cercetările efectuate în Munții Aninei a rezultat că această zonă reprezintă un refugiu din timpul glaciațiunilor care a permis supraviețuirea unor specii terțiare ca: Amphimellania holandri dintre nevertebrate și Cobitis elongata dintre vertebrate. Fauna de nevertebrate este dominată de coleoptere și opilionide, urmate de colembole, arahnee, chilopode, izopode, orthoptere, formicide, gasteropode, larve de diptere ș.a.. Unele
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
subteran. Ieșirea apei la lumină se făcea prin Pojarul Poliței. Continuând dizolvarea, apa coboră în Avenul din Șesuri cu ieșire la suprafață în Izbucul Poliței. Golul rămas uscat al Scărișoarei, în urma prăbușirii avenului de intrare, se umple cu gheață în timpul glaciațiunilor. După încălzirea vremii gheața începe să se topească și dispare jumătate din volum, dar este alimentată în fiecare iarnă cu un nou strat la suprafață. Topirea are loc și la bază ghețarului, astfel că de la bază dispare o secțiune și
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
apei era cu 6 m mai mic în anii 6000 î.Hr., dar cum piramidele și terasele au minim 12 000 de ani (metoda C14), nivelul mării era cu 14-14 m mai scăzut în anii 12-1000 î.Hr.. topirea ghețarilor din ultima glaciațiune (în anii 25000 î.Hr.) a inundat zone mari din Florida și Bahamas (pământuri unite odinioară în mase continentale conform geologilor). Prin mijlocul insulelor Bahamas există azi un canion foarte adânc numit "The Tongue of Ocean" ("Limba Oceanului"), care în timpul realizării
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
Câmpia Sileziei și colectează apa râurilor care izvorăsc din Munții Sudeți, cauzând adesea inundații. Cursurile central și inferior ale Odrei sunt condționate atât de structura geologică a substratului, cât și de formarea terenului sub influența fluxului de apă din timpul glaciațiunii. În cursul inferior, aproape de Widuchowa, Oder se împarte în două brațe: de Vest și de Est, acestea aflându-se în legătură cu alte ramificații. Partea de jos a văii este mlăștinoasă. Odra de Est creează o mare întindere de apă în apropiere
Oder () [Corola-website/Science/299540_a_300869]
-
sub raport altimetric, ea ocupă o poziție periferică în cadrul Masivului Suhard și este puternic fragmentată de rețeaua transversală, care a dus la individualizarea mai multor culmi secundare. Cu toate că partea înaltă a masivului Omu s-a aflat deasupra limitei zăpezilor permanente, glaciațiunea cuaternară se pare că nu a afectat și Munții Suhard. În schimb, în pleistocen întregul masiv s-a aflat în etajul modelării periglaciare, care a lăsat urme vizibile și astăzi. De altfel și în postglaciar sînt întrunite condiții favorabile formării
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
împărțit în două. Apă din partea estică se varsă spre Atlantic, în timp ce în partea vestică, apa curgea spre Pacific prin Bazinul Amazonian. Este cunoscut faptul că s-au produs schimbări semnificante în Pădurea Amazoniana în ultimii 21.000 de ani datorită glaciațiunii și apoi a deglaciațiunii. Datele arheologice arată că primii oameni s-au stabilit aici acum 11.200 de ani. Primul european care a călătorit de-a lungul Amazonului a fost Francisco de Orellana în anul 1542. Pădurile tropicale găzduiesc foarte
Pădurea Amazoniană () [Corola-website/Science/315118_a_316447]
-
restul cursului râului cu câteva milioane de ani. În plus, valea râului fiind mai îngustă în partea de la vărsare, s-a sugerat faptul că până în Pleistocen râul curgea spre est. Restul râului s-a format treptat, pe măsură ce ghețarii apăruți în timpul Glaciațiunii Wisconsin au început să se retragă spre nord. La sud de Stevens Point, apele rezultate din topirea gheții se vărsau inițial în lacul glaciar Wisconsin care exista în partea centrală a actualului stat Wisconsin. În urmă cu 15000 de ani
Râul Wisconsin () [Corola-website/Science/312980_a_314309]
-
insula Noua Guinee. Marea comunică cu Oceanul Indian și Oceanul Pacific. Ea are o suprafață de 650.000 km², având adâncimea medie de 150 m și cu o adâncime maximă de 3.680 m. Marea a luat naștere în ultima perioadă de glaciațiune. In trecutul îndepărtat populația asiatică a reușit să treacă pe o porțiune de uscat în Australia. Apa mării de la suprafață este tot timpul anului foarte caldă. este mărginită la vest de Marea Timor, la est se află strâmtoarea Torres, Papua-Noua
Marea Arafura () [Corola-website/Science/314183_a_315512]
-
000 de eretici. Tot pentru simplificare, să zicem că media pedepselor a fost de 10 ani. Dacă înmulțim acești zece ani cu cele două milioane de victime, obținem 20.000.000 de ani pentru totalul deținuților politici. Înfricoșător. Cifră geologică. Vîrsta glaciațiunilor, multiplicată cu opt. Sau, la scara evoluției umane, de patruzeci de ori mai mult decît paleoliticul, mezoliticul și neoliticul, împreună. Iar performanța aceasta halucinantă aparține judecătorilor militari, grupului restrîns de activiști de partid care, în locul șepcii și salopetei proletare, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Institutul Hidrografic al Marinei portugheze analizează informațiile pentru a stabili dacă piramida subacvatică este construită de om sau nu. Structura piramidală se află chiar în mijlocul Atlanticului, este scufundată de aproximativ 20.000 de ani. În acea vreme, pe Pământ ultima glaciațiune era la apogeu, iar de la epoca glaciară precedentă trecuseră 2.000 de ani. Firește, speculațiile privind piramida gigant n-au întârziat să apară. În primul rând piramida scufundată a fost raportată la finalul lui 2012, iar anunțul oficial s-a
Misterul piramidei din Atlantic. Ce controverse s-au deschis printre arheologi () [Corola-journal/Journalistic/62624_a_63949]