129 matches
-
peisaje dezolante numite pământuri rele. Versantul este astfel măcinat în mod uniform, pe toată suprafață să, retrăgându-se paralel cu el însuși. Prin retragere, la baza să rămâne un câmp tot mai întins, ușor înclinat, dar neted, care se numește glacis de eroziune. Evoluția în timp, este legată în primul rând de ritmul adâncirii văilor (și respectiv al înălțării scoarței), sau de stagnarea acesteia pe perioade diferite. O dată cu adâncirea unei vai, versantul se naște și crește, dezvoltându-se ascendent și îmbrăcând
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
ce se nasc și merg spre avale. Această nouă pantă a fost denumită de către W. Penck « versant cu mișcare dispersa », iar de către alții (W. Davis și H. Bauling « versant în echilibru » sau de maturitate, dar de cele mai multe ori este denumită glacis sau pediment (când este mai puțin înclinat și foarte extins). Contactul sau cu abruptul se face, foarte rar în unghi și cel mai adesea printr-o ruptură de pantă concavă, formă care se imprimă întregului versant. Versanții de tip concav
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
acestui tip de versant se produce nivelarea zonelor înalte, nivelarea versanților înșiși. Procesul de nivelare îmbracă două forme : a) reducerea aproape totală a suprafețelor cu pante abrupte și înlocuirea lor cu pante de tip pediment; b) micșorarea continuă a pantei glacisurilor. a)Abrupturile se restrâng prin retragere către părțile superioare. Coborârea altitudinilor, inclusiv a celor absolute, capătă viteză maximă din momentul în care versanții văilor vecine se întâlnesc pe cumpăna și dau crește. Este perioada când cumpăna se dezintegrează, apar înșeuări
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
se întâlnesc pe cumpăna și dau crește. Este perioada când cumpăna se dezintegrează, apar înșeuări, iar între ele se detașează masive ce capătă tot mai mult aspect de insule, numite inselberg. b)Al doilea aspect al nivelării privește însăși dezvoltarea glacisului, respectiv extinderea și reducerea pantei sale. În prima faza, glacisul este foarte restrâns și cu pantă mare. O dată cu reducerea abruptului scade și volumul sfărâmăturilor. În plus la partea inferioară a glacisului materialele ajung deodebit de reduse că granulometrie, necesitând o
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
cumpăna se dezintegrează, apar înșeuări, iar între ele se detașează masive ce capătă tot mai mult aspect de insule, numite inselberg. b)Al doilea aspect al nivelării privește însăși dezvoltarea glacisului, respectiv extinderea și reducerea pantei sale. În prima faza, glacisul este foarte restrâns și cu pantă mare. O dată cu reducerea abruptului scade și volumul sfărâmăturilor. În plus la partea inferioară a glacisului materialele ajung deodebit de reduse că granulometrie, necesitând o pantă de deplasare tot mai mică. Înclinarea glacisului scade deci
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
b)Al doilea aspect al nivelării privește însăși dezvoltarea glacisului, respectiv extinderea și reducerea pantei sale. În prima faza, glacisul este foarte restrâns și cu pantă mare. O dată cu reducerea abruptului scade și volumul sfărâmăturilor. În plus la partea inferioară a glacisului materialele ajung deodebit de reduse că granulometrie, necesitând o pantă de deplasare tot mai mică. Înclinarea glacisului scade deci spre talveg și crește progresiv spre cumpăna. Scăderea pantei pedimentului are o limita inferioară, ce coincide cu încetarea posibilității de deplasare
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
prima faza, glacisul este foarte restrâns și cu pantă mare. O dată cu reducerea abruptului scade și volumul sfărâmăturilor. În plus la partea inferioară a glacisului materialele ajung deodebit de reduse că granulometrie, necesitând o pantă de deplasare tot mai mică. Înclinarea glacisului scade deci spre talveg și crește progresiv spre cumpăna. Scăderea pantei pedimentului are o limita inferioară, ce coincide cu încetarea posibilității de deplasare a sfărâmăturilor. Când acest stadiu este atins, pe cea mai mare pare a unor foste unități înalte
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
capătă aspect de peneplenă (aproape - câmpie) sau de suprafață reziduală finală (W.Penck, 1924). Mai recent L. King (1951) denumește o astfel de suprafață pediplenă, pornind de la același concept al lui Penck, retragerea paralelă a versanților și formarea de pedimente. Glacisul este o formă de relief cu pantă redusă, ușor înclinată (2-5 grade), care mărginește un abrupt sau un versant înclinat. Reprezintă forme de tranziție, cu profil general concav. În funcție de origine se disting: glacis de eroziune¬ - format prin eroziunea unor roci
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
paralelă a versanților și formarea de pedimente. Glacisul este o formă de relief cu pantă redusă, ușor înclinată (2-5 grade), care mărginește un abrupt sau un versant înclinat. Reprezintă forme de tranziție, cu profil general concav. În funcție de origine se disting: glacis de eroziune¬ - format prin eroziunea unor roci friabile la baza unor abrupturi; glacis de acumulare (aluvial, coluvial, proluvial) - format prin acumulare la baza unui versant. Coluviile sunt materiale acumulate la baza versantului, rezultate prin spălare în suprafață, șiroire, procese gravitaționale
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
cu pantă redusă, ușor înclinată (2-5 grade), care mărginește un abrupt sau un versant înclinat. Reprezintă forme de tranziție, cu profil general concav. În funcție de origine se disting: glacis de eroziune¬ - format prin eroziunea unor roci friabile la baza unor abrupturi; glacis de acumulare (aluvial, coluvial, proluvial) - format prin acumulare la baza unui versant. Coluviile sunt materiale acumulate la baza versantului, rezultate prin spălare în suprafață, șiroire, procese gravitaționale; sunt formate în general din materiale fine. Proluviile sunt depozite sub formă de
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
în sectoarele cu pantă redusă ale acestora; sunt formate din materiale grosiere, de regulă pietrisuri, nisipuri și argile depuse de torenți și ravene la gurile lor; că formă de relief corespund conurilor de dejecție. În funcție de poziție și formă se deosebesc glacisuri: de front structural (în zonele de cuestă sau cu suprafețe strucurale), de piemont (la poalele muntelui), de vale (la contactul lunca-frunte de terasă; lunca-versant) și glacis versant (versanții concavi și scurți care mărginesc o vale). În funcție de materialele dominante la suprafață
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
că formă de relief corespund conurilor de dejecție. În funcție de poziție și formă se deosebesc glacisuri: de front structural (în zonele de cuestă sau cu suprafețe strucurale), de piemont (la poalele muntelui), de vale (la contactul lunca-frunte de terasă; lunca-versant) și glacis versant (versanții concavi și scurți care mărginesc o vale). În funcție de materialele dominante la suprafață întâlnim glacisuri: în roca, detritice (domină materialele alohtone) și mixte. Pedimentul este o suprafață de eroziune ușor înclinată și dezvoltată pe roci dure. Se disting două
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
front structural (în zonele de cuestă sau cu suprafețe strucurale), de piemont (la poalele muntelui), de vale (la contactul lunca-frunte de terasă; lunca-versant) și glacis versant (versanții concavi și scurți care mărginesc o vale). În funcție de materialele dominante la suprafață întâlnim glacisuri: în roca, detritice (domină materialele alohtone) și mixte. Pedimentul este o suprafață de eroziune ușor înclinată și dezvoltată pe roci dure. Se disting două elemente: inselbergul (relieful rezidual) și pedimentul propriu-zis, despărțite între ele de un unghi(ruptură de pantă
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
râurilor; în locul muntelui eroziunea a creat o câmpie ușor ondulată, numită peneplenă. Cea mai rapidă nivelare a reliefurilor înalte are loc în climatele secetoase și se face prin glacizări; aici interfluviile se reduc că lățime, dar rămân mereu înalte, până ce glacisurile le sparg unitatea, divizandu-le în munți insulari(inselbeguri). Când glacisurile au ajuns să se extindă roată în jurul munților insulari, sunt de obicei foarte netede și sunt numite pedimente. Din unirea acestora, pe distanțe mari, ia naștere o câmpie de
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
peneplenă. Cea mai rapidă nivelare a reliefurilor înalte are loc în climatele secetoase și se face prin glacizări; aici interfluviile se reduc că lățime, dar rămân mereu înalte, până ce glacisurile le sparg unitatea, divizandu-le în munți insulari(inselbeguri). Când glacisurile au ajuns să se extindă roată în jurul munților insulari, sunt de obicei foarte netede și sunt numite pedimente. Din unirea acestora, pe distanțe mari, ia naștere o câmpie de eroziune mai netedă decât o peneplenă, ce se numește pediplenă. Tot
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
Pe versanții omogeni că rocă, solifluxiunea poate avea caracter areal, rezultând versanți de solifluxiune. În profilul acestora apar: în partea superioară un sector înclinat unde afloreaza rocă, în baza un sector acumulativ gros de 2-5 m, iar între ele un glacis cu o peliculă fină de gelifracte. Culoarele de avalanșe și semipalniile nivale se formează pe versanții cu înclinare mare, în urma producerii repetate, pe aceleași trasee a avalanșelor. Sunt lungi de mai multe sute de metri, iar în partea superioară au
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
și termenul de lunca. Ultima noțiune este mai complexă, cuprinzând și porțiuni neinundabile care se găsesc, ca poziție în albia majoră. Astfel de microforme neinundabile sunt : popinele sau gradistele (martori din terase sau din interfluviu), conurile de dejecție și trenele (glacisuri). Lunca este deci o albie mai complexă, care apare în timpul profilului de echilibru că o materializare a acestuia. Structura luncii rezultă din însăși geneză ei. În fundament se află rocile în loc, retezate aproximativ la același nivel. Urmează un strat de
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
conuri piemontane, pentru a le putea deosebi de cele obișnuite care nu evoluează spre piemont. Râurile mari dau conuri extinse și plate, iar cele mici, conuri restrânse și înclinate. În faza următoare conurile ajung la îngemănare și se construiește un glacis aluvial. Când glacisul acumulativ se formează pe suprafețe de mai multe sute de km piemontul devine în fapt, o câmpie piemontana, care se construiește în cea mai mare parte fosilizând câmpia anterioară. Panțele sale sunt foarte reduse, adesea sub 0
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
a le putea deosebi de cele obișnuite care nu evoluează spre piemont. Râurile mari dau conuri extinse și plate, iar cele mici, conuri restrânse și înclinate. În faza următoare conurile ajung la îngemănare și se construiește un glacis aluvial. Când glacisul acumulativ se formează pe suprafețe de mai multe sute de km piemontul devine în fapt, o câmpie piemontana, care se construiește în cea mai mare parte fosilizând câmpia anterioară. Panțele sale sunt foarte reduse, adesea sub 0.5‰. Stadiul de
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
și calcare sarmațiene rezistente la eroziune. Se caracterizează prin masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse de structură și petrografie, prin prezența de zone depresionare tipic subcarpatice, precum și printr-un contact brusc cu câmpia sudică, prin intermediul unei înguste fâșii de glacis. De pe versanții sudici izvorăsc râuri precum Tohani (Ghighiu), Năianca și Sărata. Arealul aparține bazinelor hidrografice ale Buzăului și Ialomiței. Se întîlnesc aici 3 tipuri de zone de vegetație datorită unei mari varietăți de condiții de microclimat: stepă, silvostepă și pădure
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
sudică a subcarpaților Buzăului - din care dealul Istrița face parte, are caractere specifice reliefate prin contact brusc cu câmpia (în partea de vest cu cea a Gherghiței și, în partea de est cu cea de subsidență a Buzăului prin fâșia glacisului Istriței de 110-300 m), masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse net de structură și petrografie, precum și zone depresionare tipic subcarpatice. Astfel, contactul dealului către Câmpia Română se realizează deosebit de brusc atât prin linii de falie (în partea de est
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
înclinată puternic, continuarea culmii principale făcându-se spre Siret cu o fâșie de dealuri sculptate în marne și gresii, cu vai adânci săpate de o eroziune accentuată. Porțiunea localizat între Siret și Pietricica a evoluat în cuaternar în regim de glacis piemontan, format după înălțarea culmii. Prelungirea sudică a culmii, Piemontul Orbenilor, este alcătuit din prundișuri și nisipuri pliocen-cuaternare. Trăsăturile actuale ale reliefului s-au format în Pleistocenul superior și în Holocen. Culmea reprezintă cumpănă apelor dintre bazinele hidrografice ale râurilor
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
desprind crește sub formă de prelungiri înguste, scurte și paralele (unele cu aspect de hogbackuri), orientate spre nord-est: Dealul Nou-Sărata (574 m), Dealul Lărguța (561 m), Dealul Dumăriei (461m), Dlealul Dumache (523 m), Dealul Brădișu (525 m). Morfologic, spre est glacisul piemontan este separat de către abruptul morfotectonic (cu diferențieri altitudinale de 250-300 m în partea centrală și 100-150 m în zonele nordică și sudică), de culme. În dealurile Cărunta, Capătă și Cireșul, versantul estic da astfel impresia unor munți mijlocii și
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
ansamblu este al unor culmi domoale cu interfluvii largi, uneori aproape orizontale (dealurile de pe stânga Trebișului), excepție spre limită de nord-vest (spre obârșiile Slatinei, Văii Budului și Cârligatei) unde apar câteva forme mai semețe. Fâșia de contact dintre abrupt și glacis - unde racordul se face brusc - este foarte fragmentată. Rocile slab rezistente la eroziune ale glacisului, au favorizat o evoluție a rețelei hidrografice care l-a fragmentat în diferite culmi deluroase și microdepresiuni de contact tectono-erozive și erozive: Slatina (tectono-erozivă, cu
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
Trebișului), excepție spre limită de nord-vest (spre obârșiile Slatinei, Văii Budului și Cârligatei) unde apar câteva forme mai semețe. Fâșia de contact dintre abrupt și glacis - unde racordul se face brusc - este foarte fragmentată. Rocile slab rezistente la eroziune ale glacisului, au favorizat o evoluție a rețelei hidrografice care l-a fragmentat în diferite culmi deluroase și microdepresiuni de contact tectono-erozive și erozive: Slatina (tectono-erozivă, cu iviri de ape sărate), Trebiș (eroziva, pe cursul mijlociu al Trebișului), Osebiți (eroziva pe un
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]