24,310 matches
-
ar fi de datoria sa să aibă o părere, pe care să ne-o comunice și nouă, că până acum nu i-am prea auzit glasul pe marginea acestui subiect. (De fapt, eu cred că nu i-am prea auzit glasul deloc, motiv pentru care ignor poziția sa în legătură cu politica culturală a mediilor.) Ce părere au intelectualii responsabili, implicați sau nu în structurile societății civile? De ce n-au reacționat atunci când Horia Bernea i-a incitat să se pronunțe, printr-o scrisoare
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
căuta să aflu, la o lectură atentă, care era pe atunci "chipul fericirii" visat de locuitorii acestor meleaguri. Deși a fost atribuit mai multora, textul, până la o probă definitivă, rămâne anonim, acest lucru sporindu-i puterea generalizatoare - se aude un glas din mulțime; numai că această mulțime cuprinde de fapt boierimea mijlocie, și în speță, cea atașată domnului. Mai remarcăm și faptul că acest grup social, cu un cuvânt important de spus mai ales în viitor, are încă de acum schițată
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
În acest sens este de semnalat că deși autorul este la curent cu tot ce se întâmplă mai însemnat pentru țară pe plan internațional, nimic din aspectul cosmopolit al curții brâncovenești nu transpare în cronică. Avem de-a face cu glasul unui "conservator" și "neaoșist" care încă nu și-a ideologizat mesajul. Cu același profil politic apare și cel aproape idolatrizat de autor - domnitorul Constantin Brâncoveanu. Evident, Principatele se aflau "pe marginea prăpastiei" și "clasa politică" se zbătea să găsească o
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
adică pe Moromete) că citește mii și mii de volume, zeci de mii și mii de cărți pe an, toată biblioteca, -ai? să-l văd!" Aici, se întâmplase o adevărată minune. Din toată ura țărănească ce i se citea în glas, pe figură, Marin Preda scoase instantaneu un behăit al lui, cum făcea, o behăială lungă și veselă, admirativă, și apropiindu-se de Ivasiuc, îi puse mâna pe umăr: - așa e, monșer, așa e! făcea. Mă uitam la ei, uluit. Mai
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
Din cei doi îndrăgostiți nu mai rămân până la urmă decât două voci: "El - Te simt ca și cum am fi, tu și eu, aripile unei singure păsări. Ea - E ciudat că mai putem comunica. Ar trebui să avem de-acum un singur glas. El - Va veni și asta." Teatrul lui Matei Vișniec este o neliniștitoare călătorie între două extreme. De la cinism la cruzime ("Intendentul - Dle General, morții cer să fie amestecați, dați printr-o uriașă mașină de carne, transformați în pastă și duși
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
noi așa avem ordin de la șefi". Neinspirat ca de obicei, în timp și spațiu, am riscat o întrebare: "Dumneavoastră ce respectați de fapt, legea sau ordinul?". Stupoare! Mai ceva ca la ședința de partid. "Ordinul, bineînțeles!" răspund "uniformizații" într-un glas. Asta încă n-ar fi fost nimic! Fascinată de logica răspunsului, mulțimea încetează scandalul. Mașinile circulă mai departe prin parc, împotriva legii. Copiii se retrag nedumeriți. N-au devenit, încă, pe deplin români... În acel moment am înțeles reacția unui
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
de trecut "proba apei"; dacă se duceau la fund și nu mai ieșeau niciodată la suprafața erau absolvite de vină post mortem și doar dacă nu se înecau, erau arse pe rug). Nici guvernul nu stă degeaba. îi căinează "cu glas mare" pe bieții părinți, le interzice, practic, o investiție avantajoasă și liberă, dar nu dă nici un ajutor pentru liceu: nici profesorilor, nici elevilor, nici editorilor, nici autorilor. Cînd ies profesorii sau studenții în stradă, guvernanții se plîng că nu sînt
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
care a citit fragmentul inițial al capodoperei cervantine a fost ambasadorul Columbiei, Enrique Arias Jiménez, urmat de ambasadorul Spaniei, Jesús Atienza Serna, de cel chilian, Manuel Hinojosa Muñoz și de Antonio Correa Bonet. Timp de patru ceasuri s-a dat glas unor crîmpeie din faimosul roman, alese după voința fiecăruia și reproduse în principal în limba lui Cervantes și în română, dar și în germană, franceză, engleză, catalană și bulgară. Astfel, au intervenit: Directorii de la Institutul Goethe - Hans Georg Thönges, Institutul
Madrid - București: Zilele Cervantes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15254_a_16579]
-
de bunătatea lui. Firește că dacă n-avea chef, dar nimeni nu-i merita încrederea în afară de el, părinții nu erau în stare să aprecieze o aromă diferită. Îi oferea bomboana parcă implorându-l, dar Mario înțelese dorința care-i tulbura glasul, acum îl învăluia cu o strălucire care nu provenea de la lună, și nici măcar de la Delia. Puse paharul cu apă pe pian (nu băuse în bucătărie) și luă cu două degete bomboana, cu Delia alături așteptând verdictul, cu răsuflarea jinduitoare de parcă
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
elevii școlilor profesionale, ai „grupurilor școlare” și-ai liceelor de cartier în care singura oră ținută regulat este aceea de educație fizică, pe maidanul-teren de sport al școlii. De vreo opt ani, cu excepția prezenței total neinspirate la urna de vot, glasul studențimii nu s-a mai auzit deloc. Lucru, de altfel, previzibil: dacă singurii lideri cât de cât cunoscuți ai studenților au fost, începând cu 1990, Marian Munteanu și Luis Lazarus, inși cu o stranie evoluție socială ulterioară, e explicabil cum
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]
-
-și asculta, ca într-un ritual perfect al inactivității, analizele ce le însoțesc. Eu am carnete, el, benzi de magnetofon. Vocea sună ciudat. Puternic, major. Scrisul meu pare bizar. Acolo, pe bandă, cuvintele sînt rostite cu siguranță, cu vioiciune în glas, cu aplomb. Acelui Krapp, mai tînăr, mai viril, mai important, îi place să emită tot felul de teorii, să comită evaluări și să facă portrete, să descrie, absurd, chipuri, senzații, situații, iubiri. Îi place să se imprime pe banda de
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
pare să-i scape aproape nimic din ce ar putea fi un posibil argument al intensității percepției. O sensibilitate neoromantică e lăsată să sentimentalizeze liber, dezinhibat față în față cu imaginile, gesturile și mișcările exterioare ale cuplului: „dorința / e când glasul tău / îmi lasă / urme pe piele”, „firul de păr de pe pernă / îmi taie respirația / în două”, „răscolit de vânt, părul tău / transmite mesaje indescifrabile”. „Poeme în doi” pentru că între privitor și privit există o permanentă energie, o tentație a identificării
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
dintre cei ce lucrează la catedră și scriu în revistele și ziarele de largă circulație să nu fi înțeles necesitatea de a mediatiza lucrările universitare dincolo de Universitate? Rezultatele ar fi putut avea efecte benefice... Cel puțin într-o diminuare a glasului unor neofiți - cu înfăcărări patriotarde senatoriale televizate - care apără „puritatea” limbii noastre de astăzi. Spunem și noi - ca și domnul Nicolae Manolescu, acum cîtva timp - „ascultați-i pe lingviști!” Ei știu... Numai că lingviștii nu știu întotdeauna (sau nu reușesc
Universitare... by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13503_a_14828]
-
d-l Brătianu s-a smucit de pe fotoliu căutând să dea ființei sale plictisite și perfide aparența agerimii și a sincerității. A schițat un gest, a bâlbâit o silabă. Camera însă, unanimă, nu mai avea nervi destui pentru a suporta glasul pițigăiat și viziunea plumburie a fostului dictator, a intrigantului din culoarele Cotrocenilor. Cuvântarea i s-a oprit în gât, mimica i-a înghețat ș...ț Trăsăturile chipului său compus și supravegheat se trădară o clipă într-o strâmbătură sinistră, într-
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
Convorbirilor”, media relațiile lui cu Iacob Negruzzi, îi era sprijin moral, confident (chiar și în chestiuni amoroase), sfătuitor juridic și reprezentant. Foarte interesantă e, de pildă, scrisoarea în care ieșeanul îi relatează autorului din București cum a decurs lectura cu glas tare, de către Titu Maiorescu, a manuscrisului Scrisorii pierdute, în salonul literar din casa lui Iacob Negruzzi: „Seara erau de față Nicu Gane și soția cea rătundă, Raletti cu nevasta, D-na Heege - bătrână și fiica ei D-na Greceanu și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
undeva la umbră, pe iarba și-așa arsă de soare căci n-o udă nimeni... Ah, de-am fi fost la Zürich! Ne-am fi răcorit cu apa rece din cele câteva sute de fântâni care împânzesc orașul, îngânați de glas de ape am fi plonjat printre lebede în Limmat-ul curat ca lacrima, ne-am fi întins apoi la soare pe iarba de lângă alei sau la umbra copacilor protejați discret de gărdulețe, i-aș fi recitat din Eluard sau ne-am
Orașul, amorul și domnișoara cu coș portocaliu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13551_a_14876]
-
comunism, asociate cu „setul infailibil de trucuri lacrimogene”, cu efect de masă garantat. Rezultatul a fost o mistică a Conducătorului suprem, de tip comunist-fascist, căruia i-a închinat un veritabil ritual cvasireligios, care Conducător se rostea - nu-i așa? - prin glasul baritonal al „marelui Preot”, în aclamațiile bigoților de tip nou, exaltați de toate vîrstele, în speță tineri amețiți de grandoarea insolitului ceremonial. Chiar și „faptele bune” pe care le-a săvîrșit Păunescu, poate dintr-un impuls benefic, poate pentru a
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
un deal din apropiere. În cîteva clipe avea să ajungă lîngă noi. O șoaptă se răspîndi prin grupul nostru: “Ei sînt, caravana fantomă.” Eram toți ca paralizați, aveam parcă pe frunte o umbră stranie și nu ne vorbeam decît cu glas scăzut, cu ochii fixați pe cei sosiți. Aceștia se apropiau, foarte repede după cum ni se părea nouă, într-un nor de praf și de ceață. Cînd fură alături, descălecară cu toții și dădură fuga spre noi, încîntați, pare-se, să dea
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
Și-apoi nimic nu s-a-ntimplat Decît oră finală. Te-am iubit fiindcă erai frumoasă Și continuai să fii și mai frumoasă, Dar nu doar pentru asta te-am iubit. Te-am iubit și pentru corpul tău O voce că un glas de Dumnezeu De corpul tău odată mi-a vorbit. Și te-am iubit pe cînd erai divină Te iubesc si-acuma, în ruină Cînd nu mai e nimic de retrăit. Îmi lipsești de cînd s-a dus Tot ce-a
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
libertatea subtilă a discursului: "Cutăruia, ajuns director/ din mic șofer de Volgă mare,/ ce-l luase, cu aplomb pe rector,/ la întrebări, că de ce n-are/ o diplomă ( nici el n-avea,/ dar sta-n fotoliu de mașină),/ Dimov/ cu glas de catifea:/ «Pentru că n-am avut mașină».// Aceluiași director, care,/ dîndu-l afară, cu un șpiț/ în spate, pe un oarecare,/ îi spuse, cum te-nchei la șliț,/ satisfăcut, «Ei, dom Dimov,/ ce zici?», acesta ( ca un miel de blînd): «Păi
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
decât aceea pe care o acuză când este departe de ei. Între Preludiu și Voicu Enăchescu s-a instituit acea fraternitate capabilă să pună în funcțune partajul reciproc al inimii, al muncii și al talentului. Să plămădești o orchestră din glasuri umane este ca și cum ai construi o corabie cu care vrei să înconjuri lumea. Mai întâi trebuie să-ț alegi materialul; apoi să-l asamblezi bucățcă cu bucățcă, polisându-l în cele mai ascunse unghere, și-ț vei da seama cât de
Fraternitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13802_a_15127]
-
bine, dar nici mai rău decât majoritatea celor care ni se adresează, sfâșiați între îndoială și speranță: „Se întunecă și ploaia/ cade peste visuri vii/ ceața rece se așterne,/ noian de melancolii/ mă cuprinde./ Vreau să strig./ Răcit sunt; iară/ glasul nu este al meu/ primăvara să răsară/ din nou sufletului greu./ Aștept, albă lumină/ caldă să mă împresoare/ să redea speranța vie/ sufletului ce mă doare." Mici defecte, loc comun pe tot cuprinsul, pașnicul cuvânt noian, conform cadenței ce se
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
atunci ") și de mînă cu un puști de nici zece ani, fiul regizorului, căruia îi transmite premiul... Depardieu a vorbit despre cei doi prieteni, a încheiat, lumea aplaudă, dar el se întoarce din drum, ca să mai spună ceva, cu un glas de o infinită tristețe: "Aș vrea să adaug că cei care nu ne iubeau atunci, ne iubesc acum"... Așa se scrie istoria.
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
ei, să câștige, să supraviețuiască celuilalt, răpindu-i până și aerul și tot ce l-ar mai fi făcut să reziste... Deși, gata înlănțuiți între ei, într-o unitate de nedesfăcut, legați unul de altul, urlând împreună într-un singur glas, ca și cum fiecare, și viitorul Ion unu și viitorul Ion doi, s-ar fi căznit de pe atunci să fie DOI, într-unul singur, mai mult și decât însăși natura putea să-și permită, căutând în alianța, prefăcută, cu celălalt, propria sa
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
cronicar gastronomic. Din câte aflăm, Păstorel a fost și este singurul scriitor autor a peste 200 de cronici gastronomice publicate În țară, dar și peste hotare. Mai ales, În ultimii ani din viață, Păstorel a avut rubrici În publicațiile Magazin, Glasul patriei, La Roumanie nouvelle și La Roumanie d'ajourd'hui. Cronicile lui erau atractive, presărate cu poante, descrieri În imagini alese, sclipitoare, scrise În versuri sau În proză, În limbile română sau franceză. Adeseori cronicile sale gastronomice se dovedeau a
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]