774 matches
-
rezultat în urma dezaminării aminoacizilor este înlăturat tot de către hepatocite, transformându-se în uree (funcția ureogenetică). Ficatul are rol și în sinteza aminoacizilor neesențiali. Hepatocitele efectuează interconversia aminoacizilor (a fenilalaninei în tirozină, a metioninei în cisteină). Metabolismul hepatic al lipidelor Pe lângă glicogen, în ficat se depozitează și mici cantități de grăsimi neutre. Ficatul îndepărtează din circulație chilomicronii rezultați în urma absorbției grăsimilor digerate în intestin. Sub acțiunea unei lipaze hepatice, grăsimile neutre din sânge sau ficat sunt descompuse în glicerol și acizi grași
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
grași liberi din plasma sanguină reprezintă principala sursă de energie, prin β-oxidare. Enzimele glicolitice au activitate redusă, iar conținutul de mioglobină este mare. Glucoza este preluată activ, insulino-dependent. Izoenzima cardiacă a LDH favorizează conversia de lactat în piruvat. Rezervele de glicogen sunt mici și pot fi mobilizate sub acțiunea catecolaminelor. Efectele hormonale asupra metabolismului miocardic includ stimularea captării de glucoză de către insulină, stimularea glicogenolizei și glicolizei de către adrenalină, stimularea sintezei proteice de către tiroxină. Reacțiile anabolice sunt în mod normal limitate la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
AND-ul nuclear. Aparatul sau complexul Golgi reprezintă niste prelungiri ale reticulului endoplasmatic spre periferia celulei, sub forma unor rețele și vezicule mici. Are rol în sinteza substanțelor complexe și în transportul lor. Reticulul endoplasmatic agranular sintetizează lipide și stochează glicogen. Mitocondriile sunt organite în interiorul cărora au loc reacțiile oxidative. Atunci cănd necesitățile energetice cresc, mitocondriile se înmulțesc prin diviziune, ele fiind la origine microorganisme distincte ce au trăit în simbioză cu celulele animale. Lizozomii conțin enzime hidrolitice, intervenind în distrugerea
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
tampon. Când presiunea parțială a oxigenului din aerul inspirat este scăzută pH-ul are tendința de a deveni alcalin, deoarece sunt stimulați centrii respiratori și se produce hiperventilație. c) Ficatul transformă acidul lactic rezultat mai ales în urma activității musculare în glicogen și transformă anionii și cationii în săruri neutre. d) Pielea elimină prin transpirație diverși acizi (uric, lactic), dar și baze. Glandele sudoripare au proprietatea de a-și ajusta pH-ul secreției în funcție de pH-ul sangvin. Astfel, când pH-ul sangvin
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
furnizat de hemoglobină pentru utilizarea unor cantități mari de acid lactic. În cursul efortului fizic consumul de oxigen al miocardului îl egalează pe cel al întregului organism în stare de repaus. Miocardul poate folosi în scopul producerii de energie și glicogen (în condiții anoxibiotice), grăsimile din depozitele proprii sau acizii grași din sângele circulant, și mai puțin aminoacizi. În cursul efortului fizic inima folosește ca substrat energogenetic în special acid lactic. Deoarece acidul lactic este un produs rezidual al mușchiului striat
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
fiind implicate riboflavina (vitamina B2), citocromii (proteine plasmatice ce conțin fier), citocromoxidaza (proteină plasmatică ce conține cupru), în acest mod fiind produse cantități suplimentare de energie. Într-o primă etapă substanțele de origine alimentară sau precursorii energogenetici din rezervele organismului (glicogen, lipide, proteine) sunt catabolizati până la substanțe simple (monozaharide, acizi grași, glicerol, aminoacizi), din aceste reacții rezultând o cantitate mică de energie. În etapa următoare compușii simpli intermediari ai metabolismului glucidic, lipidic și protidic sunt catabolizați parțial rezultând apă, dioxid de
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
1 cal intervin în metabolizarea lipidelor rol plastic, prin sinteza unor constituienți tisulari sau ai membranelor celulare rol funcțional, intrând în structura acizilor nucleici și a unor enzime Glucidele provin exclusiv din aportul exogen și sunt reprezentate de polizaharide (amidon, glicogen, celuloză), dizaharide (zaharoză, maltoză, lactoză) și monozaharide (hexoze-glucoză, fructoză, galactoză și pentoze cuprinse în structura acizilor nucleici sau a altor substanțe complexe). Glucidele complexe, cu excepția celulozei, sunt scindate hidrolitic până la monozaharide - forma absorbabilă. Monozaharidele absorbite în intestinul subțire ajung în
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
structura acizilor nucleici sau a altor substanțe complexe). Glucidele complexe, cu excepția celulozei, sunt scindate hidrolitic până la monozaharide - forma absorbabilă. Monozaharidele absorbite în intestinul subțire ajung în ficat, unde din galactoză și din fructoză se sintetizează glucoză. În ficat se sintetizează glicogenul (ce constituie rezerva de glucoză) și lipide (30% din glucidele de proveniență exogenă servesc la sinteza de lipide). O parte din glucoza hepatică este eliberată în circulație. Rezervele de glicogen se fac nu numai în ficat, ci și în mușchi
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
și din fructoză se sintetizează glucoză. În ficat se sintetizează glicogenul (ce constituie rezerva de glucoză) și lipide (30% din glucidele de proveniență exogenă servesc la sinteza de lipide). O parte din glucoza hepatică este eliberată în circulație. Rezervele de glicogen se fac nu numai în ficat, ci și în mușchi, aceste țesuturi conținând principalele depozite. Orice celulă poate polimeriza glucoza și își face rezerve de glicogen atunci când cantitatea de glucoză din mediul extracelular o depășeste pe cea necesară satisfacerii necesităților
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
sinteza de lipide). O parte din glucoza hepatică este eliberată în circulație. Rezervele de glicogen se fac nu numai în ficat, ci și în mușchi, aceste țesuturi conținând principalele depozite. Orice celulă poate polimeriza glucoza și își face rezerve de glicogen atunci când cantitatea de glucoză din mediul extracelular o depășeste pe cea necesară satisfacerii necesităților energetice ale celulei. Glicogenoliza hepatică duce la eliberarea în sânge de glucoză, material energogenetic pentru întregul organism, în celelalte țesuturi glicogenoliza evoluând până la produși finali de
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
minute de efort maximal. Catecolaminele eliberate în cursul efortului muscular intens determină intensificarea glicogenolizei musculare. În cazul unui efort fizic prelungit și de intensitate mare glucoza sangvină provenită din glicogenoliza hepatică este folosită ca principal substrat energetic, pe măsură ce rezerva de glicogen a mușchiului scade. Glicigenul hepatic are o rată mai mare atât de consumpție cât și de refacere comparativ cu glicogenul hepatic, deoarece primul are rolul ca prin hidroliză să furnizeze glucoză întregului organism și mai ales neuronilor, în timp ce ultimul are
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
prelungit și de intensitate mare glucoza sangvină provenită din glicogenoliza hepatică este folosită ca principal substrat energetic, pe măsură ce rezerva de glicogen a mușchiului scade. Glicigenul hepatic are o rată mai mare atât de consumpție cât și de refacere comparativ cu glicogenul hepatic, deoarece primul are rolul ca prin hidroliză să furnizeze glucoză întregului organism și mai ales neuronilor, în timp ce ultimul are exclusiv rol local. Este deosebit de interesant faptul că doar în cazul epuizării rezervei de glicogen ca urmare a efortului intens
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
și de refacere comparativ cu glicogenul hepatic, deoarece primul are rolul ca prin hidroliză să furnizeze glucoză întregului organism și mai ales neuronilor, în timp ce ultimul are exclusiv rol local. Este deosebit de interesant faptul că doar în cazul epuizării rezervei de glicogen ca urmare a efortului intens un mușchi își poate creea ulterior stocuri de glicogen mai mari decât cele inițiale și deci să-și sporească volumul și capacitatea de efort. Lipidele asigură prin oxidarea lor la nivelul fibrei musculare în paralel
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
să furnizeze glucoză întregului organism și mai ales neuronilor, în timp ce ultimul are exclusiv rol local. Este deosebit de interesant faptul că doar în cazul epuizării rezervei de glicogen ca urmare a efortului intens un mușchi își poate creea ulterior stocuri de glicogen mai mari decât cele inițiale și deci să-și sporească volumul și capacitatea de efort. Lipidele asigură prin oxidarea lor la nivelul fibrei musculare în paralel cu glucoza energie suficientă susținerii unor eforturi îndelungate, deși arderea glucidelor este mai economică
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
musculare în paralel cu glucoza energie suficientă susținerii unor eforturi îndelungate, deși arderea glucidelor este mai economică din punct de vedere al costului de oxigen, ceea ce face ca acestea din urmă să constituie un combustibil preferențial. Rezultă că stocurile de glicogen condiționează capacitatea de efort aerob. După 2-3 ore de efort fizic proporția de lipide utilizate în scop energetic relativ față de glucide începe să crească proporțional cu timpul. Proteinoliza musculară este un fenomen condiționat de eliberarea în cantitate mare a hormonilor
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
pentru sinteza ATP, iar din aceasta doar 40 50 % este transformată în lucru mecanic. În repaus mușchii scheletici obțin cea mai mare parte a refacerii energiei prin respirație aerobă, din acizi grași, pe când în timpul exercițiilor musculare sunt folosiți mai ales glicogenul muscular și glucoza sangvină. Modalitatea de obținere a energiei (aerobă sau anaerobă), depinde de tipul de fibră musculară, fibrele de tip I, lente, având o respirație aerobă iar fibrele de tip IIb, rapide, având o respirație anaerobă. Această clasificare este
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
de exemplu mușchiul solear necesită 100 ms pentru a atinge tensiunea maximă). Fibrele lente sunt capabile să mențină contracția mult timp fără apariția oboselii. Fibrele rapide de tip IIb sunt adaptate la respirația anaerobă, au o rezervă mai mare de glicogen și enzime glicolitice, în schimb au mai puține capilare și mioglobină. Din cauza conținutului mai redus de mioglobină se mai numesc și fibre albe. Tensiunea maximă este atinsă într-un timp mai scurt (7,3 ms la mușchii extraoculari), dar rezistența
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
și pentru miocard cresc cantitatea globală de proteine miofibrilare și raportul dintre cantitatea de proteine contractile și cantitatea de proteine sarcoplasmatice. Există un paralelism între creșterea cantității de fosfor total și a diferitelor fracțiuni ale acestuia și creșterea depozitului de glicogen. În perioada de dezvoltare a capacității funcționale a mușchiului striat crește conținutul acestuia în lipide și inițial crește apoi scade cantitatea de acizi nucleici legați de proteine. Mușchiul somatic are o activitate colinesterazică mai mică la adult decât la individul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
le facă pe aceste persoane excesiv de nervoase și agitate, din cauza stimulării excesive a sistemului nervos. Oxidanții rapizi își obțin energia prin digerarea unor cantități mari de grăsimi și proteine animale, care sunt trimise la ficat pentru a fi transformate în glicogen. Ficatul eliberează apoi glicogenul în fluxul sangvin sub formă de glucoză - singura formă de combustibil pe care organismul o poate arde - în doze măsurate gradate, după necesități. Acesta este motivul pentru care oxidanții rapizi necesită un aport constant de proteine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
persoane excesiv de nervoase și agitate, din cauza stimulării excesive a sistemului nervos. Oxidanții rapizi își obțin energia prin digerarea unor cantități mari de grăsimi și proteine animale, care sunt trimise la ficat pentru a fi transformate în glicogen. Ficatul eliberează apoi glicogenul în fluxul sangvin sub formă de glucoză - singura formă de combustibil pe care organismul o poate arde - în doze măsurate gradate, după necesități. Acesta este motivul pentru care oxidanții rapizi necesită un aport constant de proteine și grăsimi în regimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
este absorbită direct în fluxul sangvin și transportată la creier din alimente bogate în glucoză, cum ar fi strugurii și mierea. O altă sursă este micul dejun bazată pe carbohidrați și rafinarea acestora în glucoză. O a treia sursă e glicogenul, care este produs și depozitat în ficat, din descompunerea proteinelor și a grăsimilor. Atunci când rezervele relativ limitate de glucoză din alimentele bogate în glucoză și din digerarea carbohidraților sunt epuizate, ficatul transformă în glucoză glicogenul depozitat și o eliberează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
O a treia sursă e glicogenul, care este produs și depozitat în ficat, din descompunerea proteinelor și a grăsimilor. Atunci când rezervele relativ limitate de glucoză din alimentele bogate în glucoză și din digerarea carbohidraților sunt epuizate, ficatul transformă în glucoză glicogenul depozitat și o eliberează în fluxul sangvin, asigurând furnizarea unei cantități constante de zahăr în sânge, pentru creierul care funcționează și consumă continuu. Pentru a descompune proteinele și grăsimile ca să producă glicogen, ficatul trebuie, la rândul lui, să ardă glucoză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
digerarea carbohidraților sunt epuizate, ficatul transformă în glucoză glicogenul depozitat și o eliberează în fluxul sangvin, asigurând furnizarea unei cantități constante de zahăr în sânge, pentru creierul care funcționează și consumă continuu. Pentru a descompune proteinele și grăsimile ca să producă glicogen, ficatul trebuie, la rândul lui, să ardă glucoză, pentru a susține acest proces metabolic. O persoană care urmează o dietă capricioasă ce exclude toți carbohidrații și zaharurile, de exemplu, este incapabilă să furnizeze rezerve suficiente de glucoză pentru a procesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
exemplu, este incapabilă să furnizeze rezerve suficiente de glucoză pentru a procesa proteinele și grăsimile pe care le consumă. În consecință, creierul acestei persoane este lipsit de toate cele trei surse de glucoză - alimentele naturale bogate în zahăr, carbohidrații și glicogenul hepatic. Dacă, pe de altă parte, dieta dictează eliminarea proteinelor și a grăsimilor, corpului îi lipsesc rezervele suficiente de glicogen hepatic pentru a prelua ștafeta atunci când se consumă toată glucoza din sânge. Eliminarea totală a grăsimii din regimul alimentar este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
consecință, creierul acestei persoane este lipsit de toate cele trei surse de glucoză - alimentele naturale bogate în zahăr, carbohidrații și glicogenul hepatic. Dacă, pe de altă parte, dieta dictează eliminarea proteinelor și a grăsimilor, corpului îi lipsesc rezervele suficiente de glicogen hepatic pentru a prelua ștafeta atunci când se consumă toată glucoza din sânge. Eliminarea totală a grăsimii din regimul alimentar este o mare nesăbuință, deoarece grăsimea este una dintre cele mai bune surse de energie din alimente. Grăsimea oferă de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]