244 matches
-
de exemplu, este inhibată la creșteri mici ale insulinei plasmatice, în timp ce neoglucogeneza este inhibată de concentrații insulinice mai mari. Astfel, o creștere progresivă a insulinei plasmatice, de la 12,5 la 25 μU/ml, inhibă progresiv producția endogenă de glucoză și glicogenoliza hepatică. Aceste concentrații însă nu inhibă gluconeogeneza. Efectele periferice ale insulinei sunt mai lente, întrucât pentru a ajunge în țesuturile majore (mușchi, adipocite, țesut conjunctiv), insulina trebuie să treacă prin endoteliu (mecanism transendotelial). Trebuie menționat că acțiunea insulinei asupra metabolismului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
insulinei, comparativ cu efectele hormonului asupra metabolismului glucozei (cel puțin la nivelul ficatului). Inhibiția producției hepatice a glucozei (cu 60%) se înregistrează și prin creșterea insulinemiei arteriale sau portale la 14 μU/ml. Mecanismul acestor efecte este reprezentat de inhibiția glicogenolizei. Se consideră că efectul direct al insulinei asupra producției hepatice de glucoză este mai important decât efectul indirect, care este secundar cantitativ. Legendă: OA - oxalacetat; PDH - piruvat dehidrogenaza; GS - glicogensintetaza; GF - glicogen fosfataza; FFK - fosfofructokinaza; PK - piruvat kinaza; PEPCK - fosfoenol
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
sintezei glicogenului, forma sub care este stocată glucoza la regnul animal. Sinteza glicogenului este doar una dintre etapele complexe ale metabolismului hidraților de carbon, care mai include glicoliza, oxidarea piruvatului de către sistemul piruvatdehidrogenazei, ciclul acizilor tricarboxilici, ciclul pentozo-fosfat, gluconeogeneza și glicogenoliza. Pe lângă rolul major al acestor cicluri metabolice în generarea energiei, glicoliza produce spre exemplu, la nivelul eritrocitelor, 2,3-difosfoglicerat, influențând astfel legarea oxigenului la acest nivel, iar în hepatocite metabolismul hidraților de carbon are ca și produs "secundar" glicerolul, necesar
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
intraventriculară are un efect inhibitor asupra apetitului și aportului de apă (2). Efectul glucagonului se produce asupra unor receptori specifici care activează adenilat-ciclaza și cresc astfel concentrația intracelulară de cAMP. La nivelul ficatului produce inhibarea sintezei de glicogen și stimulează glicogenoliza și neoglucogeneza, crescând astfel producția hepatică de glucoză. La nivelul adipocitelor stimulează lipoliza și implicit crește cetogeneza hepatică (3). Eliberarea de glucagon este produsă de diverși stimuli: hipoglicemia, scăderea concentrației de acizi grași liberi, creșterea concentrației unor aminoacizi, descărcări adrenergice
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
cerebrale), care pe lângă accentuarea deficitului de insulină produc și stimularea intensă a secreției hormonilor de contrareglare. Atât în cetoacidoza diabetică, cât și în starea hiperglicemică hiperosmolară, acest context hormonal produce "virajul" metabolismului spre o stare de catabolism intens tradusă prin glicogenoliză, neoglucogeneză, lipoliză, proteoliză și cetogeneză. Deși nu întru totul susținută de argumente concrete, cea mai plauzibilă explicație a lipsei cetogenezei în starea hiperglicemică hiperosmolară este faptul că insulinosecreția, chiar și minimă, este suficientă pentru a menține inhibată lipoliza. La pacienții
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
specifică betablocantelor liposolubile, de tipul propranololului și poate fi determinată de unul sau mai multe mecanisme: hipoxie celulară ca urmare a scăderii debitului cardiac; efect toxic direct asupra sistemului nervos central determinat de blocarea canalelor de sodiu; hipoglicemie prin inhibarea glicogenolizei. Elemente de diagnostic clinic Toxicitatea beta-blocantelor se exprimă prin tulburări cardiovasculare, respiratorii, hipoglicemie și mai rar prin tulburări digestive și nervoase (tabel 2). Tabel 2. Manifestările clinice În intoxicația acută cu beta-blocante 1. Cardiovascular: bradicardie sinusală; hipotensiune; prelungirea conducerii atrioventriculare
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
linii mari aceleași acțiuni fizio-farmacologice, efectele lor se sumează, potențând reacții ale stimulării directe simpatice. Totodată, componenta circulantă adrenergică prelungește de 5-10 ori efectele reacțiilor simpatice directe, datorită inactivării mai lente a acesteia. La rândul său, intensificarea proceselor metabolice de glicogenoliză hepatică și musculară privește numai adrenalina, în timp ce noradrenalina crește semnificativ doar rezistența vasculară periferică. La nivel cardiac, adrenalina posedă, de asemenea, efecte mai pronunțate decât noradrenalina, datorită stimulării mai puternice a receptorilor beta-adrenergici vasodilatatori. Spre deosebire de noradrenalină, adrenalina influențează puțin tonusul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
contractilitatea miocardică cresc, musculatura netedă vasculară se contractă mai ales la nivel gastrointestinal și renal, contribuind la redistribuirea și dirijarea sângelui spre musculatura scheletică, bronșiile se dilată favorizând preluarea O2 atmosferic și eliminarea CO2 din organism. Concomitent, are loc intensificarea glicogenolizei hepatice și creșterea glucozei sanguine, indispensabilă metabolismului energetic cerebral și muscular. La rândul său, predominența parasimpatică inductoare de „rest and digest”, reduce frecvența cardiacă și crește motilitatea și secrețiile glandulare ale tubului digestiv (glande salivare, gastrointestinale, căi biliare, pancreatice), intensificând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
derivate din endoderm, care includ căile biliare, vezica biliară, uterul, vezica urinară și bronhiile, sunt inhibate pe cale simpatică și excitate pe cale parasimpatică. Stimularea simpatică are de asemenea multiple efecte metabolice, precum eliberarea de glucoză la nivel hepatic, creșterea glicemiei, creșterea glicogenolizei hepatice și musculare, creșterea forței de contracție a musculaturii, creșterea ratei metabolice bazale și creșterea activității corporale și mintale, în general. Nu în ultimul rând, inervația simpatică și cea parasimpatică sunt implicate în activitatea sexuală masculină și feminină prin angorjarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a noradrenalinei eliberate este potențată de lansarea concomitentă în circulație a adrenalinei din glanda medulosuprarenală, sub influența impulsurilor sosite de la centrii vasomotori pe calea marelui splanhnic. În afara acțiunii simpaticomimetice bine cunoscute, adrenalina provoacă efecte hiperglicemiante, atât directe, rezultate din intensificarea glicogenolizei hepatice, cât și indirecte, prin intermediul complexului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal, eliberator de ACTH și glucocorticoizi. Stimulând indirect secreția de hormoni glucocorticoizi, adrenalina circulantă intensifică fenomenul de gluconeogeneză, în vederea refacerii substratului metabolic necesar combustiilor tisulare. Activarea complexului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal de către adrenalină constituie, de altfel, una
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
biologice depind de prezența și densitatea celor două tipuri de receptori adrenergici (alfa și beta) cu subtipurile respective. Stimularea receptorilor alfa1-adrenergici provoacă contracția musculaturii netede vasculare, uterine, pupilare și pilomotorii. Pe plan metabolic, adrenalina produce hiperglicemie ca urmare a activării glicogenolizei hepatice și inhibării secreției de insulină. Receptorii alfa2-adrenergici provoacă inhibarea eliberării presinaptice și relaxarea musculaturii netede vasculare și intestinale. La rândul lor, receptorii beta1-adrenergici predomină la nivelul fibrelor miocardice, adipocitelor și celulelor hepatice, producând creșterea contractilității și frecvenței cardiace, lipoliză
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și inhibării secreției de insulină. Receptorii alfa2-adrenergici provoacă inhibarea eliberării presinaptice și relaxarea musculaturii netede vasculare și intestinale. La rândul lor, receptorii beta1-adrenergici predomină la nivelul fibrelor miocardice, adipocitelor și celulelor hepatice, producând creșterea contractilității și frecvenței cardiace, lipoliză și glicogenoliză însoțită de gluconeogeneză. Receptorii beta2-adrenergici se găsesc atât la nivelul vaselor coronare, cerebrale și mușchilor striați și netezi, cât și în tiroidă, pancreas, paratiroide și aparatul juxtaglomerular renal secretor de renină. Paralel cu efectele ergotrope hiperglicemiante și cetogene, adrenalina crește
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
important decât cel al glucagonului, acesta din urmă devine dominant în cazurile de consum exagerat glucidic de efort, stres psiho-emoțional etc. Hipoglicemia exercită efecte stimulante și asupra sistemului nervos simpatic, prin intermediul centrilor glicoreglatori hipotalamici. Adrenalina eliberată din glandele medulosuprarenale, activând glicogenoliza hepatică, va contribui la îndepărtarea hipoglicemiei severe. La efectul hiperglicemiant al glucagonului și adrenalinei se adaugă, în orele și zilele următoare, hormonul de creștere și cortizolul, secretați în exces ca răspuns la hipoglicemia prelungită. O mare parte din glucoza formată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vasodilatatoare ale VIP sunt predominante pe teritoriile mezenteric și pulmonar. Prezintă o acțiune inotrop pozitivă pe mușchiul cardiac, crește debitul cardiac, relaxează mușchiul traheal și pe cel bronșic și crește minut-volumul respirator. VIP prezintă acțiuni metabolice manifestate prin lipoliză și glicogenoliză, asociate cu stimularea cAMP, eliberarea de insulină și glucagon. Administrat la om, scade absorbția de apă, sodiu și clor din jejun și crește secreția pancreatică bicarbonată. Are capacitatea de a stimula adenilatciclaza și acumularea de cAMP în celulele intestinale epiteliale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
precursor al glucagonului, atât pancreatic, cât și intestinal, ce mai conține în structura sa și fragmente ale altor peptide intestinale. Enteroglucagonul este răspândit la nivelul duodenului, jejuno-ileonului și în regiunea fundică a stomacului. Acțiunile sale fiziologice sunt reprezentate de stimularea glicogenolizei, gluconeogenezei și cetogenezei. Efectele enteroglucagonului sunt dominate, ca și în cazul glucagonului de origine pancreatică, de acțiunea sa glicogenolitică, în principal prin mobilizarea hidrocarbonatelor din depozite. Celelalte acțiuni sunt mai slabe decât ale hormonului pancreatic. Alte acțiuni care au fost
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vasodilatația cutanată și sudație. Astfel, hipotalamusul coordonează atât mecanismele termogenetice inductoare de căldură, cât și pe cele termolitice de îndepărtare a excesului caloric, asigurând echilibrul balanței termice. Componenta vegetativă simpatică a termoreglării influențează simultan atât termogeneza metabolică realizată de intensificarea glicogenolizei hepatice și musculare, însoțită de lipoliza țesutului adipos brun pe cale 1-adrenergică, cât și inhibarea pierderilor de căldură produse de reacțiile vasomotorii cutanate și sudorale. Spre deosebire de fibrele simpatice vasoconstrictoare adrenergice eliberatoare de noradrenalină și neuropeptid Y ca și cotransmițător, fibrele simpaticului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se însoți de o tulburare clinică definită. Dimpotrivă hipersecreția de glucagon (ca de exemplu în glucagonoame) induce un diabet zaharat secundar, care dispare prin ablația chirurgicală a tumorii. Acțiunea hiperglicemiantă a glucagonului se datorește activării fosforilazei hepatice și inducerii unei glicogenolize puternice. La om, 75% din glucoza eliberată bazal din ficat este mediată de glucagon. Perfuzia cu somatostatin (care inhibă secreția de glucagon) blochează glicogenoliza hepatică, facilitând hipoglicemia. Printr-un mecanism complex, glucagonul menține producția hepatică de glucoză în funcție de consumul periferic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
ablația chirurgicală a tumorii. Acțiunea hiperglicemiantă a glucagonului se datorește activării fosforilazei hepatice și inducerii unei glicogenolize puternice. La om, 75% din glucoza eliberată bazal din ficat este mediată de glucagon. Perfuzia cu somatostatin (care inhibă secreția de glucagon) blochează glicogenoliza hepatică, facilitând hipoglicemia. Printr-un mecanism complex, glucagonul menține producția hepatică de glucoză în funcție de consumul periferic al acesteia. Un al doilea mecanism hiperglicemiant este acela al stimulării neoglucogenezei din aminoacizi, din piruvat și din lactat. Interesant de notat că, atunci când
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
o proteină acidică de ~ 48 kDa, conținând o secvență aminoacidică asemănătoare cu peptidul hormonal pancreastatin. Termenul de pancreastatin derivă din proprietatea sa de a inhiba secreția de insulină (12, 34). Acțiunile antiinsulinice se înregistrează și în hepatocite (unde peptidul induce glicogenoliză) și în adipocite (unde are efect lipolitic). Pancreastatinul inhibă transportul glucozei și lipogeneza, ambele dependente de insulină. Aceste efecte sugerează un posibil rol al pancreastatinului în inducerea insulinorezistenței periferice. Singura acțiune a insulinei care nu este inhibată, ci stimulată de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
este nevoie de metabolizarea altor substraturi energetice. Dacă efortul are durata de 45-60 secunde (1,3-1,6 minute, după Guyton, 1996) sursa energetică este reprezentată de glucide, care sunt degradate pe cale anaerobă fie prin glicoliză (în cazul glucozei), fie prin glicogenoliză (în cazul glicogenului muscular). Importanța acestor surse constă în faptul că astfel se poate susține un efort submaximal pe o perioadă de până la un minut, energia necesară resintezei creatin fosfatului fiind eliberată rapid. Ambele procese menționate se desfășoară în prezența
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
1991): Scăzând din 4 ATP cele 2 molecule de ATP consumate în primele trei reacții, se constată că randamentul energetic în degradarea anaerobă a unei molecule de glucoză în două molecule de acid L- lactic este de 2 ATP. În glicogenoliză, prin fosforoliza glicogenului, în prezența enzimei numită a - glucanfosforilază (glicogenfosforilază sau fosforilază), se formează glucozo-1-fosfatul, izomerizat apoi în glucozo-6-fosfat, reacție catalizată de fosfoglucomutază. În continuare, glucozo-6-fosfatul urmează calea glicolizei până la producerea de acid lactic. Legat de reversibilitatea proceselor anaerobe lactacide
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
chimică, provenită din scindarea ATP-ului. Pentru refacerea acestuia se utilizează energia depozitată în creatinfosfat. Așadar, această ultimă formă de energie nu intervine în mod direct în contracție. La rândul său, creatinfosfatul este refăcut datorită energiei obținute din glicoliză și glicogenoliză. 1.3. Factori limitativi ai puterii maxime anaerobe alactacide și lactacide 1.3.1.Factori limitativi ai puterii maxime anaerobe alactacide a.Numărul, intensitatea și capacitatea de coordonare a impulsurilor nervoase Componenta nervoasă este cea responsabilă de eficiența contracțiilor musculare
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
fructozei în glucoză și sfârșind cu gluconeogeneza și formarea diverșilor compuși de metabolism intermediar. Glicogenul este cel mai important depozit glucidic hepatic, reprezentând 7-10 % din masa ficatului normal. Reglarea acestor procese se realizează de către insulină prin stimularea glicogenogenezei și inhibarea glicogenolizei și gluconeogenezei; adrenalina stimulează glicogenoliza, iar glucagonul glicogenoliza și gluconeogeneza. Gluconeogeneza este sinteza de glucoză din piruvat provenind din alte surse: lipide, aminoacizi, acid lactic. Are loc în special în ficat și rinichi; este stimulată de glucagon și adrenalină și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
cu gluconeogeneza și formarea diverșilor compuși de metabolism intermediar. Glicogenul este cel mai important depozit glucidic hepatic, reprezentând 7-10 % din masa ficatului normal. Reglarea acestor procese se realizează de către insulină prin stimularea glicogenogenezei și inhibarea glicogenolizei și gluconeogenezei; adrenalina stimulează glicogenoliza, iar glucagonul glicogenoliza și gluconeogeneza. Gluconeogeneza este sinteza de glucoză din piruvat provenind din alte surse: lipide, aminoacizi, acid lactic. Are loc în special în ficat și rinichi; este stimulată de glucagon și adrenalină și inhibată de insulină; este importantă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
formarea diverșilor compuși de metabolism intermediar. Glicogenul este cel mai important depozit glucidic hepatic, reprezentând 7-10 % din masa ficatului normal. Reglarea acestor procese se realizează de către insulină prin stimularea glicogenogenezei și inhibarea glicogenolizei și gluconeogenezei; adrenalina stimulează glicogenoliza, iar glucagonul glicogenoliza și gluconeogeneza. Gluconeogeneza este sinteza de glucoză din piruvat provenind din alte surse: lipide, aminoacizi, acid lactic. Are loc în special în ficat și rinichi; este stimulată de glucagon și adrenalină și inhibată de insulină; este importantă pentru menținerea glicemiei
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]