244 matches
-
avansa ipoteza redată schematic în fig. 6: inițial existența unei insulinorezistențe periferice selective, în țesutul muscular și în hepatocite (59). Aceasta va induce o discretă creștere glicemică datorită utilizării scăzute a glucozei în mușchi, ne-inhibării complete a gluconeogenezei și glicogenolizei în ficat. Creșterea glicemică, chiar discretă, induce o stimulare ?-celulară cu realizarea unui discret hiperinsulinism. Hiperinsulinismul asociat cu creșterea glicemică va devia glucoza disponibilă către singurul țesut insulinodependent sensibil la insulină, care este adipocitul. Aici s-ar încheia prima spirală
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
creșterea sintezei de acid oxalacetic și malat din piruvat; - intensificarea la nivel hepatic a activității piruvat-carboxilazei, fosfoenolpiruvat carboxikinazei și glucozo-fosfatazei și secundar a neoglucogenezei; - dozele mici de tiroxină (T4) cresc sinteza de glicogen în prezența insulinei, în timp ce dozele mari creează glicogenoliză și secundar depleție de glicogen; - creșterea degradării insulinei. La nivelul metabolismului lipidic hormonii tiroidieni determină: - accelerarea lipolizei prin acțiune directă (via sistemul AMPc-adenilatciclază) sau prin potențarea acțiunii catecolaminelor, hormonului de creștere, glucocorticoizilor, glucagonului; - creșterea oxidării acizilor grași liberi; - stimularea sintezei
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
8). Funcția metabolică majoră a catecolaminelor este mobilizarea rapidă a substraturilor de la nivelul ficatului, țesutului adipos și mușchilor scheletici în vederea obținerii de energie. Efectele catecolaminelor, glucagonului și glucocorticoizilor sunt în general antagonice celor ale insulinei: - la nivel hepatic, catecolaminele activează glicogenoliza, inhibă sinteza de glicogen și stimulează gluconeogeneza. Interacțiunea catecolaminelor cu receptorii β2 adrenergici antrenează stimularea adenilatciclazei și secundar sinteza de AMPc ceea ce determină inițierea cascadei enzimatice AMPc-dependentă și conversia glicogen fosforilazei din forma inactivă în forma activă. Stimularea α1 receptorilor
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
stimulează gluconeogeneza. Interacțiunea catecolaminelor cu receptorii β2 adrenergici antrenează stimularea adenilatciclazei și secundar sinteza de AMPc ceea ce determină inițierea cascadei enzimatice AMPc-dependentă și conversia glicogen fosforilazei din forma inactivă în forma activă. Stimularea α1 receptorilor adrenergici activează fosforilaza și secundar glicogenoliza și crește gluconeogeneza în hepatocitele izolate prin mecanism independent de AMPc. Supresia secreției de insulină și stimularea secreției de glucagon induse de catecolamine cresc suplimentar sinteza hepatică de glucoză. Catecolaminele stimulează cetogeneza hepatică prin creșterea eliberării de acizi grași liberi
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
catecolaminelor cu β receptorii adrenergici, activarea adenilatciclazei și fosforilarea lipazei inactive de către proteinkinaza A. Activarea proteinkinazei A de către catecolamine determină fosforilarea altor proteine reglatoare de la nivelul adipocitului, respectiv fosforilazkinaza, glicogen sintetaza, GLUT 4. Ca și la nivel hepatic, catecolaminele stimulează glicogenoliza în țesutul adipos prin mecanism α1 și β2 adrenergic. - la nivelul țesutului muscular, catecolaminele stimulează glicogenoliza prin activarea β 2 receptorilor și secundar producția de lactat. Tot prin mecanism β adrenergic catecolaminele stimulează mobilizarea trigliceridelor de la nivelul muschiului scheletic și
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
A de către catecolamine determină fosforilarea altor proteine reglatoare de la nivelul adipocitului, respectiv fosforilazkinaza, glicogen sintetaza, GLUT 4. Ca și la nivel hepatic, catecolaminele stimulează glicogenoliza în țesutul adipos prin mecanism α1 și β2 adrenergic. - la nivelul țesutului muscular, catecolaminele stimulează glicogenoliza prin activarea β 2 receptorilor și secundar producția de lactat. Tot prin mecanism β adrenergic catecolaminele stimulează mobilizarea trigliceridelor de la nivelul muschiului scheletic și scad eliberarea de aminoacizi. - la nivel renal, catecolaminele stimulează producția de glucoză în celulele tubulare proximale
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
ml, iar cea a adrenalinei de 0,06 ng/dl. Timpul lor de înjumătățire este foarte scurt, de ~ 1 minut. Adrenalina și noradrenalina sunt incluse printre hormonii de contrareglare datorită acțiunii lor hiperglicemiante. Aceasta se realizează prin două mecanisme: creșterea glicogenolizei hepatice și scăderea fluxului de glucoză către țesuturi. Cea din urmă acțiune (cantitativ mai importantă decât prima) se datorează inhibării secreției pancreatice de insulină printr-un mecanism alfa-adrenergic (4). În timp ce efectele cardiovasculare sunt mai puternice după noradrenalină, efectele metabolice se
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]
-
importantă decât prima) se datorează inhibării secreției pancreatice de insulină printr-un mecanism alfa-adrenergic (4). În timp ce efectele cardiovasculare sunt mai puternice după noradrenalină, efectele metabolice se datoresc în primul rând adrenalinei. Un efect metabolic al adrenalinei este acela al activării glicogenolizei în mușchiul striat, accelerând eliberarea lactatului în sânge. În țesutul adipos, activarea lipazei promovează eliberarea de AGL ca un carburant adițional față de glucoză (8). În concluzie, adrenalina și noradrenalina stimulează glicogenoliza, promovează neoglucogeneza și scad nevoia periferică de glucoză mobilizând
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]
-
Un efect metabolic al adrenalinei este acela al activării glicogenolizei în mușchiul striat, accelerând eliberarea lactatului în sânge. În țesutul adipos, activarea lipazei promovează eliberarea de AGL ca un carburant adițional față de glucoză (8). În concluzie, adrenalina și noradrenalina stimulează glicogenoliza, promovează neoglucogeneza și scad nevoia periferică de glucoză mobilizând și alți carburanți utilizabili de țesuturile dependente de glucoză. Ambele catecolamine se află sub control simpatic direct. În timp ce adrenalina este eliberată direct în sânge ca răspuns la stimulii stresanți, noradrenalina este
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]
-
testului este mult limitată de răspunsul insulinemic exagerat, înregistrat adeseori în stările caracterizate prin insulinorezistență, ca de exemplu în: obezitate, acromegalie sau în sindromul Cushing (40, 46, 56, 59). La pacienții cu hipoglicemie datorită unei afectări hepatice asociate cu o glicogenoliză defectuoasă, creșterea glicemiei după administrarea glucagonului este mică (sub 15 mg/dl). La pacienții (de regulă copii) cu glicogenoză de tip I, se înregistrează paralel o creștere marcată a lactatemiei, aceasta din urmă fiind rapid corectată prin administrare de glucoză
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
transport de glucoza/activitate hexokinazică și precede momentul instalării clinice a bolii. Tot prin această metodă s-a demonstrat că, spre deosebire de subiecții normali, la care 1/3 din producția de glucoza într-un post de 22 ore este dată de glicogenoliză și 2/3 de neoglucogeneză, la diabetici producția hepatică de glucoză este crescută cu circa 20%, sursa fiind în mică măsură glicogenoliza și aproape exclusiv gluconeogenezar 1.19. Tomografia în emisie de pozitroni (TEP) Această tehnică imagistică introdusă în medicină
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
normali, la care 1/3 din producția de glucoza într-un post de 22 ore este dată de glicogenoliză și 2/3 de neoglucogeneză, la diabetici producția hepatică de glucoză este crescută cu circa 20%, sursa fiind în mică măsură glicogenoliza și aproape exclusiv gluconeogenezar 1.19. Tomografia în emisie de pozitroni (TEP) Această tehnică imagistică introdusă în medicină în ultima vreme permite aprecierea in vivo a fluxului sanguin, a ritmurilor metabolice sau a densității receptorilor. Este o tehnică neinvazivă, care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
4, 5 mmol/l) și este urmată de creșterea producției hepatice și renale de glucoză și de scăderea utilizării periferice a glucozei (15). O scădere a glicemiei sub 80 mg/dl duce la creșterea secreției pancreatice de glucagon ce stimulează glicogenoliza și neoglucogeneza hepatică. Stimularea simpatică și creșterea secreției de epinefrine apar la un nivel ușor mai accentuat al hipoglicemiei și are drept efect inhibarea secreției de insulină, scăderea utilizării periferice a glucozei, stimularea lipolizei și proteolizei, ca și susținerea glicogenolizei
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
glicogenoliza și neoglucogeneza hepatică. Stimularea simpatică și creșterea secreției de epinefrine apar la un nivel ușor mai accentuat al hipoglicemiei și are drept efect inhibarea secreției de insulină, scăderea utilizării periferice a glucozei, stimularea lipolizei și proteolizei, ca și susținerea glicogenolizei în mușchii periferici, asigurând astfel cantitățile substrat necesare pentru neoglucogeneza hepatică și renală. Asocierea unui complex de simptome, ce include foamea, permite pacientului să ia rapid măsurile necesare (ingestia de glucide) pentru a favoriza restabilirea nivelului normal al glicemiei. Răspunsul
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
ce nu se pot alimenta, li se va administra glucoză iv (33-50%), ce remite rapid simptomele neuroglicopenice. Glucagonul va fi indicat la pacienții tratați cu insulină ce prezintă alterarea stării de conștiență. Deoarece mecanismul său de acțiune constă din stimularea glicogenolizei hepatice, cu creșterea eliberării hepatice de glucoză, glucagonul nu va fi indicat la pacienții cu hipoglicemie prelungită, la care depozitele hepatice de glicogen sunt epuizate, la cei cu afecțiuni hepatice, alcoolici sau malnutriți. În cazul hipoglicemiilor induse de sulfonilureice, cele
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
vs. anabolism (pierdere ponderală). Anabolismul se face prin stimularea sintezelor de glicogen (din glucoză), de trigliceride (din acizi grași) și a masei musculare (din aminoacizi). Prin utilizare, concentrația acestor metaboliți în sânge scade. Catabolismul se face prin stimularea proceselor de glicogenoliză (hepatică), lipoliză (adipocitară, în special) și proteoliză (musculară, în special). Cu alte cuvinte, atât o creștere inadecvată a insulinei, cât și o scădere inadecvată a ei este urmată fie de implozie metbolică (în hiperinsulinism), fie de explozie metabolică (în hipoinsulinism
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
celulelor musculare. Faptul este logic, întrucât mușchiul consumă 70-80% din glucoza metabolizată în condiții bazale. În consecință, acesta este cel mai important sediu al insulinorezistenței. Această insulinorezistență ar putea fi datorată primar scăderii activității glicogensintetazei, enzimă implicată în echilibrul glicogeneză/glicogenoliză. Ulterior însă, insulinorezistența musculară s-ar putea datora creșterii marcate (de 3-4 ori) a conținutului de trigliceride din vacuolele lipidice prezente în celulele musculare (32, 46). Subliniem că această caracteristică fndamentală a diabetului zaharat este o caracteristică intrinsecă (datorată prezenței
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
110 mg/dl sau, mai recent, 100 mg/dl) se datorează uneia din următoarele trei tulburări: 1.Captarea și utilizarea scăzută a glucozei în periferie, în țesuturile insulino-dependente (în special în mușchi și adipocite); 2.Producerea prin neoglucogeneză și prin glicogenoliză și eliberarea în circulație a unei cantități crescute de glucoză, din ficat; 3.Un răspuns secretor β-celular inadecvat întârziat sau neproporțional cu creșterea glicemică. Aceasta din urmă se va manifesta în primul rând asupra proceselor homeostatice glicemice controlate de către insulină
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
și amenințătoare pentru viața pacientului (9). 7. Prioritățile energetice ale organismului Prima prioritate este asigurarea surselor energetice ale celulelor nervoase. În starea postprandială, necesarul energetic cerebral este asigurat numai de glucoză. În condiții de post prelungit, glucoza este asigurată prin glicogenoliză din ficat și prin gluconeogeneză din ficat și rinichi. În plus, o parte din energie este asigurată prin arderea corpilor cetonici: β-hidroxibutiric și acidul acetoacetic. A doua prioritate este reprezentată de refacerea rezervelor proteice (parțial consumabile în postul prelungit), în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
de caracterul pulsator al insulinei. Scăderea producției hepatice de glucoză ar putea fi secundară scăderii afluxului precursorilor neoglucogenetici din țesuturi către ficat (AGL și aminoacizi). Recent, Adkins și col. (1) identifică o sensibilitate graduală a diferitelor procese biochimice față de insulină. Glicogenoliza, de exemplu, este inhibată la creșteri mici ale insulinei plasmatice, în timp ce neoglucogeneza este inhibată de concentrații insulinice mai mari. Astfel, o creștere progresivă a insulinei plasmatice, de la 12,5 la 25 μU/ml, inhibă progresiv producția endogenă de glucoză și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
de exemplu, este inhibată la creșteri mici ale insulinei plasmatice, în timp ce neoglucogeneza este inhibată de concentrații insulinice mai mari. Astfel, o creștere progresivă a insulinei plasmatice, de la 12,5 la 25 μU/ml, inhibă progresiv producția endogenă de glucoză și glicogenoliza hepatică. Aceste concentrații însă nu inhibă gluconeogeneza. Efectele periferice ale insulinei sunt mai lente, întrucât pentru a ajunge în țesuturile majore (mușchi, adipocite, țesut conjunctiv), insulina trebuie să treacă prin endoteliu (mecanism transendotelial). Trebuie menționat că acțiunea insulinei asupra metabolismului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
insulinei, comparativ cu efectele hormonului asupra metabolismului glucozei (cel puțin la nivelul ficatului). Inhibiția producției hepatice a glucozei (cu 60%) se înregistrează și prin creșterea insulinemiei arteriale sau portale la 14 μU/ml. Mecanismul acestor efecte este reprezentat de inhibiția glicogenolizei. Se consideră că efectul direct al insulinei asupra producției hepatice de glucoză este mai important decât efectul indirect, care este secundar cantitativ. Legendă: OA - oxalacetat; PDH - piruvat dehidrogenaza; GS - glicogensintetaza; GF - glicogen fosfataza; FFK - fosfofructokinaza; PK - piruvat kinaza; PEPCK - fosfoenol
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
glicemia prin adaptarea capacităților de preluare și respectiv de producție a glucozei. Ficatul și rinichiul sunt singurele organe capabile să furnizeze glucoză pentru uzul altor țesuturi. Ambele pot sintetiza glucoză prin gluconeogeneză, dar numai ficatul poate produce glucoză și prin glicogenoliză deoarece deține cantități importante de glicogen și are și aparatul enzimatic necesar. Mușchiul nu poate face glicogenoliză decât până la glucozo-6-fosfat deoarece este lipsit de glucozo-6-fosfatază și va elibera glucoză din glicogen numai după glicoliză și numai pentru necesitățile proprii. 2
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
organe capabile să furnizeze glucoză pentru uzul altor țesuturi. Ambele pot sintetiza glucoză prin gluconeogeneză, dar numai ficatul poate produce glucoză și prin glicogenoliză deoarece deține cantități importante de glicogen și are și aparatul enzimatic necesar. Mușchiul nu poate face glicogenoliză decât până la glucozo-6-fosfat deoarece este lipsit de glucozo-6-fosfatază și va elibera glucoză din glicogen numai după glicoliză și numai pentru necesitățile proprii. 2.1.1. Producția hepatică de glucoză. 2.1.1.1. În perioada interprandială, după cum am mai menționat
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
hematopoetică, țesuturi glucodependente) dar și țesuturilor insulinodependente (mușchi, țesut adipos, țesuturi glucoindependente) în condițiile menținerii unei glicemii constante (în medie 80-90 mg/dl). Căile metabolice prin care se realizează acest deziderat în fazele precoce (primele 6-8 ore) sunt reprezentate de: glicogenoliză și gluconeogeneză în special hepatică și oxidarea acizilor grași (figura 3). În primele 4-5 ore interprandiale, sub influența scăderii raportului insulină/ glucagon în vena portă ca stimul esențial, sunt mobilizate rezervele de glicogen hepatice (și mai puțin renale) prin activarea
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]