481 matches
-
ambiguu, undeva la intersecția motivului cu limbajul, pictorul neinteresîndu-se nici de motivul în sine, dar nici de limbajul pur și autist. Controlînd, însă, cu multă abilitate, ambele treasee, pictura lui Marin Gherasim este una în care motivul transpare, iar limbajul glisează între referință și autoreferință, iar acest lucxru poate fi observat încă de la început, în acel gen de compoziții în care un peisaj, de pildă, reprezintă mai mult o stare interioară, un anumit tip de memorie culturală și afectivă, și într-
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6701_a_8026]
-
de emfază, dar și de inhibiții, viziunile lui Eugeniu Nistor traduc, într-un vers mai degrabă destins decât tensionat, refluxul unor trăiri condensate în labirintul memoriei sau metafora căutării obârșiilor în palimpsestul unei realități ce-și trădează mai mereu condiția, glisând înspre relieful fragil, inconstant, halucinant al imaginarului. Prin versurile sale din această carte, pliate pe elementaritate și pe tonalitățile amintirii elegiace, Eugeniu Nistor își asumă o identitate lirică inconfundabilă și legitimă, definindu-se ca un poet de autentică trăire și
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
era fericit. Idealul pentru erou nu mai este izbânda, răzbunarea sau redobândirea bunului renume, ci fericirea, iar această fericire trece prin faptul de a nu mai fi erou și de a distribui responsabilitatea la nivelul fiecărui cetățean al Gotham-ului. Regizorul glisează de la tema individuală către o vastă panoramă a unui oraș care nu mai e dominat doar de un singur rău, fie el și Bane, ci de răul potențial pe care îl creează anarhia. Gothamul devine un fel de republică bananieră
Gothamdämmerung by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4424_a_5749]
-
suntem cu toții/ clonele lui Vladimir și Estragon// nu suntem siguri că va veni așteptatul / cum nici Beckett nu era// așteptăm cu stoicism/ cu obstinație cu înverșunare/ duse până în buza absurdului...”) îmbină confesiunea demistificantă cu un fel de ceremonie a alienării glisând pe simboluri semnificative. Cina cea de toamnă atrage atenția asupra unui poet credibil care mizează pe discreție
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
la În căutarea timpului pierdut), a mașinilor, locuințelor, obiectelor de vestimentație. Din fericire însă apar și momente narative ceva mai interesante, în care Murakami se joacă și cu personajele, și cu cititorii, amestecând realități istorice, fragmente biografice, inversând roluri și glisând în permanență între două lumi - cea a anului 1984 și cea a fictivului 1Q84. Efectul este fascinant, asemănător cu acela izbutit de David Lynch în Mulholland Drive. Povestea nu se mai țese în jurul unor personaje ci a unor roluri pe
Înapoi în 1Q84 by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4534_a_5859]
-
Sedus de mirajul imaginarului livresc, dar și de aventura formelor concretului mundan, Constantin M. Popa comentează, în paginile sale, teme de mare impact asupra gândirii contemporane (toposul identitar, diversitatea culturală, dilemele cotidianității și ale socialului), prin intermediul unei scriituri disponibile, ce glisează de la notația nudă la ceremonialul reveriei fascinate de relieful propriilor rememorări.
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
se află povestea Dorotkăi, al cărei idealism se dizolvă rapid în contact cu lumea reală, regizorul ne oferă și un studiu de caz, despre migrarea forței de muncă și despre eșecul aproape programat pentru populația regiunilor mai sărace. Existența Dorotei glisează de la relativa promiscuitate la prostituție alături de colegele ei rămase fără un loc de muncă și pe care nimic nu le așteaptă acasă. Terifiant este acest rău care se infuzează lent, paralizând zbaterile fetelor abandonate în căutarea unui mijloc de subzistență
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
însoțesc). Cu ce se ocupă, în definitiv, aceste fantoșe imaginate de Mușina? Cu nimic. Își exercită, pur și simplu, biografia. Toate par să rămână, de la un punct încolo, ancorate într-un prezent fără sfârșit. Așa încât observațiile privitoare la structură pot glisa fără mari probleme de la un poem la altul. În Xenofilia, de pildă, zădărnicia atinge paroxismul: „Xenofilia joacă tenis de mică./ N-a câștigat nici un meci. Dar/ Continuă să joace. Mama ei/ A albit tot încurajând-o: «Xenofilia, fata mamei,/ Vei
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
reveriilor unui citadin nostalgic. Accentul cade pe melancolie”. Tot așa, în poezia În miezul verii, „atmosfera are o neașteptată tușă metafizică”. Lumea lui Coșbuc, o descoperă Petru Poantă acum, ca fiind „plină de mișcare și culoare, deopotrivă veselă și dramatică”, glisând pe o scală a reprezentărilor metaforice „de la realismul cinetic breughelian din Iarna pe uliță până la studiul minuțios al gesturilor domestice dintr-o gospodărie rurală din Dragoste învrăjbită. Sunt unghiuri de înțelegere, de abordare a universului coșbucian, pe care exegeții de
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]
-
încredințat cele mai multe manuscrise și-i mărturisea cu o sinceritate absolută: "J'écris pour vous" și semna "Celui qui vous doit sa nouvelle vie" sau "votre fils spirituel"5. Scriind în franceză, Panait Istrati n-a abandonat limba maternă, ci a glisat ceea ce îi era mai specific și intraductibil în noua limbă și a atras eticheta de exotism lingvistic istratian. Nerenunțarea la fondul ancestral lexical și la sonoritățile pe care le vehiculau cuvintele românești seamănă cu o marcă originală, inimitabilă. Autoarea tezei
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
rupt o parte din alte partide, PNL, PSD la vremea aceea și și-a construit o structură, care se numește UNPR, cu care a făcut o majoritate oarecare. Asta vrea și domnul Ponta. După care, iarăși, acea majoritate falsă a glisat către PSD și acum domnul Ponta pe aceeași tactică încearcă să rupă o parte din PNL, s-o gliseze în partea cealaltă, lucruri de tipul ăsta, care după părerea mea sunt jenante pentru acest secol politic în România". Liderul liberal
Mircea Diaconu, atac la Ponta, pe tema refacerii USL: O tactică jenantă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/31550_a_32875]
-
numește UNPR, cu care a făcut o majoritate oarecare. Asta vrea și domnul Ponta. După care, iarăși, acea majoritate falsă a glisat către PSD și acum domnul Ponta pe aceeași tactică încearcă să rupă o parte din PNL, s-o gliseze în partea cealaltă, lucruri de tipul ăsta, care după părerea mea sunt jenante pentru acest secol politic în România". Liderul liberal a precizat că "Bătălia se dă cu tine însuți în primul rând, și aici mă refer la toți oamenii
Mircea Diaconu, atac la Ponta, pe tema refacerii USL: O tactică jenantă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/31550_a_32875]
-
trecutului sanktpetersburghez, fie către pitoreasca și exotica lume din casa copilăriei de pe Cheiul Englezesc - nu e întâmplătoare. Lumea poetului emigrant Cerdîn- țev stă inițial sub semnul unui sentiment al nefamiliarului, reflex al înstrăinării, capricioasa stradă Tannenberg (care „se rotise și glisase într-o parte și-n alta” până să ia forma familiară a noului său cămin) „începând cu un oficiu poștal și terminându-se cu o biserică, asemenea unui roman epistolar”. Strada ca un roman nu e o imagine întâmplătoare, dacă
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
său liric va impregna inconfundabil desfășurarea elocinței. Poate fi detectată, în enunțarea constantă și ostentativă a responsabilității morale și duhovnicești, o motivație persuasivă expresă, dar accentul răspicat pus pe propria persoană - "de gîtul mieu spînzură sufletele voastre" -, ca inovație discursivă glisează oarecum semnificația într-o zonă ce se depărtează vizibil de finalitatea presupusă a demersului. Deși aparține structural problematicii retorice, relația creatorului cu auditoriul său, cuantificată verbal, reține în mod legitim atenția cercetătorului literar, fie măcar din rațiuni pragmatice. Dincolo de toposul
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
a aceleiași revolte parodice față de pericolul convenționalizării discursului (chiar și a celui suprarealist), pe care criticul o constata, volum cu volum, în poezia mai nouă a anilor '80. Nu întîmplător, el conchide: "suprarealist în esență, crezul său po(i)etic glisează, prin conștientizarea vădită a procedeelor caracteristice mișcării dirijate de André Breton, spre un post-suprarealism și, ca atare, către o poziție "postmodernă"". Finalmente, această carte e un răspuns dat atît celor care se îndoiesc de autenticitatea discursului "suprarealist" al lui Gellu
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
ar fi mai corect ca, în virtutea înțelegerilor bilaterale cu... Mă rog, cu!, ca să nu avem vorbe. La orice caz, personal cred că ar fi cu mult mai uman și mai în spiritul unui fair-play să se utilizeze un mic desant glisat pe axa... He, care axă? Una! pe o axă, înțelegi? Și problema s-ar rezolva... Adică să rămânem fără parla...?, îl întreb înfricoșat. -Da, și? Ay, Doamne! Sper să fie doar o criză... Parmenia vine cu pălinca, Claustrina îl spală
Experiment cu Claustrina.. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10188_a_11513]
-
front, după cum o altă mamă grijulie (dar parcă ar fi aceeași în sentimente și atitudine) îl caută și îl îngrijește pe al doilea Marcu într-un spital parizian. Identitățile de nume nu înseamnă personaje identice, deși destinele sunt aceleași. Prozatorul glisează abia perceptibil de la un caz la altul și riscul confuziilor e mare, întrucât e vorba de doi Marcu dintr-o aceeași familie (unchi și nepot), care însă nu au avut cum să se cunoască: doi Marcu, cu vieți foarte diferite
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
cu „felii de viață” a încă-tînărului Cărtărescu nu are aproape nimic a face cu experiențele lui din interiorul macro-proiectului totalitar. Poetul vede realitatea înconjurătoare, dar nu pe cea a socialismului real; ocolește cu un fel de repulsie profilul „omului nou”, glisînd prin tablourile vivante ale altor scriitori, „pe linie”; și pune în locul cotidianului ceaușist unul cu inserții occidentalizante și americanofile. Însă nici această substituire compensativă a lagărului socialist prin fantasma feminină cu Kenny Rogers și cea personală cu John Lennon nu
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
de autori s-ar întinde pe pagini întregi. Voi exemplifica puțin: Dialogul se axează pe axa brainstormingului, argumentația vine imprevizibil din acumulările erudite, temele se succed realist conversative, la fel și exemplificările din opere celebre,- la Pedro, detaliile gândirii sunt glisate pe operele românești; iată o idee, * Regele, Poetul și Curtea, la care profesorul Petre Isachi opune ideaticii borgeziene, narațiuni și poetici românești- “Pedro: Un poet schopenhauerian de la Gurile Dunării, deopotrivă (re)cunoscut (de inițiați) și contestat de unii din Republica
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
insulă necunoscută și ostilă. Sau, dacă vrei, casa se transformase într-o cetate care se pregătea de un lung asediu. Nu ca în filme, cu intrări și ieșiri secrete, pereți dubli, scări care nu duc nicăieri, rafturi de biblioteci care glisează, disimulând încăperi ascunse, nici chiar așa, totuși cu ascunzători pe care le improvizam, schimbam și diversificam, profitând de dezordinea sau falsa dezordine, pe care ne străduiam s-o întreținem și chiar s-o îmbunătățim, dacă pot spune așa. Începeam o
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
semnifică partea întunecată a vieții, doliul, adâncul, abisul cel fără de fund, tristețea, dezolarea, în timp ce albul este culoarea purității, a neprihănirii, a bineloui și a spiritualității. Omul, veșnic împărțit între cele două extremități, oscilând când într-o parte, când în cealaltă, glisând pe gheața subțire a lucidității, a patimilor, a dorințelor care trebuie satisfăcute, are în permanmență dinainte-i, cele două posibilități, într-un fel de maniheism indus, care ține de condiția lui de om cu trup și suflet, minte și spirit
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
drum, ce era firesc după atâta muncă, și să mă discrediteze. La noi, aici, nu numai în ce mă privește, nedreptățile se țin lanț! S-a încercat să se stopeze scoaterea la concurs a postului de profesor pe care sunt glisat din 1983. Până la urmă, decanul, grupul de presiune studențesc, în care cei mai violenți sunt câțiva repetenți și grupul de cadre didactice ostile n-au reușit. Postul este acum scos la concurs și, surprinzător, s-a acceptat sugestia mea ca
Întregiri la bibliografia lui Mihai Drăgan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2604_a_3929]
-
-Desigur, desigur, îmi răspunde promt vocea elegantă de femeie. Cobor imediat. Abia de-apuc să mai bolmojeasc: -Am impresia că-i o glumă... Cum așa mașină pentru...? Nu apuc să-mi termin vocal îndoiala, că ușa garajului încorporat în vilă glisează acompaniat de niște sonuri plăcut-avertizante, făcând loc proprietarei s-apară. Plăcuta senioară mă conduce la mașină, îndemnându-mă s-o priveasc, s-o cercetez... După clipele de stupoare trăite, fără să dau curs invitației, mă-ndrept cu ceva eleganță către
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
Toate Articolele Autorului Aceasta este prima cronică publicată de mine, sub semnătura Gabriela A. Stuparu. Cine iși mai amintește? Trenul sub microscop Alex. RUDEANU Aparent simpla și banala poveste a unui fantomatic tren spre iubire este tema pe marginea căreia glisează Alex. Rudeanu în volumul său de nuvele, “Rapidul 24 spre iubire”(Editura Albatros, 1988). Titlul, ales dintr-o arie semantică proprie doar scriitorilor care cunosc principiul potrivit căruia faptul cel mai complicat este să dai seamă asupra lucrurilor foarte simple
TRENUL SUB MICROSCOP de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384885_a_386214]
-
teoretică, ci o idée exprimată în formă sensibilă. Cartea are două părți, fiecare cuprinzând capitole cu anu¬mite denumiri, din care nu lipsește cuvântul „insulă”, acel întreg înconjurat de o altă formă a întregului, caracterizat printr- o specificitate proprie. Romanul glisează între poe¬mul prozodic și proza poematică cu ele¬mente din marginea fabulației; se deschide cu un moment al nașterii autorului asistată de cele trei Sorți: Zâna Sorții, a Dragostei și a Sănătății. Descoperim în paginile cărții un amestec subtil
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]