728 matches
-
întrucât e "glod". (Paranteză: ca să le fac plăcere lui Snegur și Voronin voi spune că "glod" e pur și simplu un cuvânt neaoș "moldovenesc". Așa-i: dar tot eu susțin că-n județul Iași există un sat care se numește... "glodul gândurilor"! Și Iașul, cu voia Dvs s-ar găsi în partea astălantă de Moldovă!) Mi se sugerează: - Ia-o pe "sus". Acolo lași mașina pe asfalt. Ce aflu? În capul harmanului de la Nichifor Paniș, s-a înălțat casa lui "Tolea
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
Al nostru e pămîntul acesta fără viitor./ Al nostru e coșmarul acesta lipsit de cel ce-l visează./ Ai noștri sînt monștrii născuți de o minte străină./ A noastră e și fetița oligofrenă.// Da, noi sîntem mulțimea de paie și glod/ poporul de iarbă, urzică și ștevie/ noi creștem ca mușchiul la umbra joasă a zidurilor/ ne înmulțim în tăcere ca buruienile, ca păpădia/ pe noi nimeni nu ne poate distruge/ ne poate doar călca în picioare/ ne poate doar da
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
investițiilor la drumul de acces la cabanele de pe Valea Ialomiței, oprite în acest moment la limita dintre județele Prahova și Dâmbovița, în Vârful Dichiu. De asemenea, cea de-a doua alternativă de acces este bifurcația din DN 71, din satul Glod, care merge spre Sanatoriul Moroeni, cunoscut ca Drumul Orzei, până la Cabana Zănoaga, după care urmează șoseaua care șerpuiește pe lângă Lacul Bolboci, până la Padina și Peștera. Recent, au apărut informații că un grup de investitori israelieni doresc să investească în Zona
Care este miza deplasării lui Victor Ponta la Hotelul Peștera by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/40053_a_41378]
-
Articolele Autorului Să fi fost o dulce nebunie, Curtată doar pe clape de pian, Sonor de dor și blând alean, Pictat pe pânza arămie? Sau să fi fost un gând grăbit, Prins la vestonul incomod, Ca floarea cu miros de glod, Ascunsă cu un gest pripit? Poate s-a frânt în zborul clipei, Cuprinsă de neliniștea din piept, Atunci când, spusă pe nedrept, I-a insultat tăcerea umbrei... Poate a fost culcușul unor vise, Chemate, doar, de note muzicale, Și-n tromba
MOTIVARE... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384709_a_386038]
-
Sufletul îți iese afară, Bunătatea să-și deșarte, Căznindu-se să mă doară, Să mă iubească... de moarte. Parcă văd că-n nimb de zare, Unde viața nu-i păcat, S-au pus îngerii la sfat, Dacă să-mi dea glod sau soare, Că prea sus m-am avântat, Să te iubesc așa tare. M-a rușinat truda lor... (Domnul mă blagoslovească, Că nu-i om să nu greșească!...) Mă rugai îngerilor Să-mi lase viața lumească, Să te iubesc până
PSEUDO-PSALM de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384817_a_386146]
-
din an adunau popoare cu slavă sacră, pentru un șotron cosmic. Nu-și cunoștea vârsta Ștefan, dar doica ținuse oarece socoteală și îi spusese că are cam șaptesprezece ani. Privi iar călăreții. Stolnicul și flăcăii înaintau pe drumul plin de glod și se pierdură încetul în spatele Dâmbului Melcilor. Când trecură de gruieț, stolnicul Constandin văzu înainte satul, unul din satele moșiei sale, cel mai apropiat de mlaștina pe care odată vroise s-o asaneze și unde acum, când văzduhul se limpezise
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
iau forma de cântec a sânilor tăi. Numai îndrăgostiții vor ști cum să-și îmbrace toamna cu tristețea aramei și flacără nouă ispitelor rod. Altfel, o să plouă, o să plouă, putreziri or să plouă bolând, până când inima se va face de glod. Până la vară va trebui să-nvăț iarna lin colind, cu fulgi mari, de Crăciun! Sănii cu aripi negre la cai, zurgălăi până-n cer, zurgălăi de argint , până hăt... Râsul tău - zurgălăi, și bătăi - hohot alb rotunjit din omăt! Până la vară
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > UNEORI SEARA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1161 din 06 martie 2014 Toate Articolele Autorului Erau cetăți ruinate și blocuri de sticlă, fața în lucru a unei epoci... Drumuri măcinate de glodul nepăsării, dorințe rămase la marginea lumii. Păpuși de porțelan cumpărate de la vechituri îmbrânceau trecutul pe scări, în amintirea lor pe podul minciunilor se știa tot ce fumegă orașul înainte să se aprindă. Uneori seara cerul cade pe umerii goi, speranțele
UNEORI SEARA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360279_a_361608]
-
Sufletul îți iese afară, Bunătatea să-și deșarte, Căznindu-se să mă doară, Să mă iubească... de moarte. Parcă văd că-n nimb de zare, Unde viața nu-i păcat, S-au pus îngerii la sfat, Dacă să-mi dea glod sau soare, Că prea sus m-am avântat, Să te iubesc așa tare. M-a rușinat truda lor... (Domnul mă blagoslovească, Că nu-i om să nu greșească!...) Mă rugai îngerilor Să-mi lase viața lumească, ... Citește mai mult PSEUDO-PSALMde
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Sufletul îți iese afară,Bunătatea să-și deșarte,Căznindu-se să mă doară,Să mă iubească... de moarte.Parcă văd că-n nimb de zare, Unde viața nu-i păcat,S-au pus îngerii la sfat,Dacă să-mi dea glod sau soare,Că prea sus m-am avântat,Să te iubesc așa tare.M-a rușinat truda lor...( Domnul mă blagoslovească,Că nu-i om să nu greșească!...)Mă rugai îngerilorSă-mi lase viața lumească,... XV. IUBIRE TRISTĂ, de Nicolaie
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
umil , Să vă salut , S-apoi , ferit de ochii curioși , O lacrima în colț de ochi , Sub pleoapa tremurânda , Se scurge-ncet Pe-obrazul stâng ... Și plâng , si plâng , Si nimenea nu știe . Sunt biet hoinar Pe drumuri prăfuite . Prin glod , prin ploi , Bătut de vânt , Cu suflet trist Și ochi râzând , Cu zâmbetul amar , In colt de gură . Referință Bibliografica: Hoinar pe drumul vieții / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1934, Anul VI, 17 aprilie 2016. Drepturi
HOINAR PE DRUMUL VIETII de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384969_a_386298]
-
de nefirești cuvinte. Spun pace, dar credința a zămislit robia, Mănându-și prozeliții în aprige războaie, Profeții poartă aur și-n suflete noroaie, Încătușatul suflet a propășit prostia. Mă-ngenunchează teama, sau mă doboară ura? De ce îmi simt zenitul în glod, lângă nadir? De ce-n cătușe-i cerul și-i sânge pe mundir? De ce mințim viața mimând Sola Scriptura? Deșartă încercare, jalonul de hârtie: Credința în mai bine, în suflete se scrie! *** Referință Bibliografică: (sola scriptura) / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
(SOLA SCRIPTURA) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384456_a_385785]
-
nu vrea să zburd prin vis. Când cred și sper într-un decor vibrant, în loc de-albastrul cer văd un neant. De ce abdic mereu și nu cutez din frici să mă ridic ca să visez? Par blestemat să merg numai prin glod și să nu-mi fie dat să am vreun rod, Când știu că stau pe bogății de har ce-așteaptă să îl dau oricui în dar. Simt Vin dintr-un demult ce-a fost parcă ieri și în care-ascult foșnet
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384527_a_385856]
-
Acasă > Versuri > Visare > MĂ RIDIC Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Mă ridic azi, Din țărâna, Plin de glod, Murdar pe palme . Dar, privirea mi-e senina . Ochii limpezi De lumină. Se înalță către îngeri . Simt miros de cer, În mine ! De albastre zări senine . Raze sfinte, Mă săruta, Ingeri-imi întind o mână... Și ma-inalt acum, Din țină
MA RIDIC de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382365_a_383694]
-
Te oprești expirând din rărunchi privești în jur inspiri prin toți porii mirosul pământului reavăn cum mai plesnesc mugurii fragezi pe ramuri și vinețiul norilor se diluează cu un clipocit în neliniștea apelor dar picioarele îți sunt încă afundate în glod așa că îți petreci cu mai multă grijă funia peste grumazul obosit și-naintezi prin clisa vâscoasă trăgându-ți cu încă un pas viața la edec. Referință Bibliografică: LA EDEC / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2040, Anul VI
LA EDEC de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382501_a_383830]
-
genunchi, toropit, în fața lutoaselor statui e un biet hoit de iele nuntit. Tabloul șapte Femeile mai seduc, mai se lasă, uitând pe bărbat în urmă, cuc, sărmanul mumificat cade în plasă. Tabloul opt Șirul se formează ducându-se întins prin glodul ce filtrează cerul învins. Tabloul nouă Ei ocolesc lacul-groapă de tăceri dezbrăcat, și cu nuditatea lor sapă printre zile și nopți, divizat. Tabloul zece Dau ocol lacului într-o frenetică vervă facându-și nod capului în goană scrâșnită, acerbă. Tabloul unsprezece
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017. Otravă ai picurat pe tâmpla Amorțită de durere! Pelin și răzvrătire; Puhoaie revărsate peste grădini în floare. În loc s-aduci lumină și cântece de slavă, Te-ai înecat în gloduri Și patimă deșartă! Vrei să-ți hrănești durerea, În lacrimă de sânge! Nu muști din miezul pâinii, Nici din bucate-alese! Lași buzelor, otrava Ce-ai adunat în minte! Ești zgură,-n loc de flăcări! Iar templul de-nchinate, Ți-e noaptea
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Vino la mine să îți dau iertare. Viața te împinge spre concluzia ei, Și-un simțământ de groază te apucă Căci visele de faimă s-au sfărmat... Ia jugul meu, ca pacea să-ți aducă. Cu tine am pașit prin glod și plâns, Cu tine peste-al morții trist hotar, Zdrobit am fost in colții ei de foc Sperînd că ai să vii să guști din har. Adu-ți aminte... nu te-am făurit Ca să tot bați din tobe fără tihnă
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
cât e ziua de mare pe marginea faliei și privesc apa tulbure, care tot crește, alimentată de ploile ce nu mai contenesc - în vreme de iarnă! - și de izvoare nevăzute. Poate unii își imaginează ziua în care Stațiunea, amestecată cu glodul, va aluneca la vale ca o plăcintă. Râul, blocat, va forma un lac. De sus, de pe creastă, curioși veniți de aiurea vor zări în unda limpede case aproape intacte, Primăria, fără Primar, fără Magistrat, numai cu pești uriași, intrând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
hanul. Am înțeles că ați rămas fără o lescaie. Nici chiar așa, mărite han! - glăsui spătarul. Nu știi vorba ceea? „Săracă țară bogată, bate vânt și crește piatră”. Dar dacă dai piatra la o parte, aurul strălucește până și-n glodul drumurilor. Și nici țăranii noștri nu sunt de ici, de colea. Scutură-i puțin și încep să mârâie. Mai scutură-i puțin și se adună în cete. Mai scutură-i încă puțin și se retrag în munți. Și dacă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și încep să mârâie. Mai scutură-i puțin și se adună în cete. Mai scutură-i încă puțin și se retrag în munți. Și dacă tot i-ai adus în munți pune-i să scoată aurul care nu strălucește în glodul drumurilor. Asta e! — Și cu mine cum rămâne? - șopti Huruzuma, jucându-se cu o pleată de-ale lui Iovănuț. — Tu ești copilă, asta ești, și trebuie să stai acasă! șopti Iovănuț, realmente tulburat. Episodul 18 îN DRUM SPRE HÂRLĂU (MOLDOVAÎ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rând, sub frecușul energic al harnicelor mâini monahale cădeau de pe trupurile lor în apa tot mai tulbure din încăpătorul lavabou prafurile roșcate ale Pocuției, cele aspre din Țara Leșească, vântoasele ce se ridică și orbesc drumeții în pusta de la Pesta, glodul negru al Serbiei, nisipurile fine ale Adriaticei și în fine mirosul dulceag de mucegai al falnicei Veneții. Fornăind ca un armăsar tânăr, Iovănuț zvârlea cu clăbuci în toate părțile, în vreme ce mult mai liniștit, cu mișcări măsurate, Metodiu își masa ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În alte cadastre, normal, ca după orice perioadă de vicisitudini ale istoriei, era divizată conform următoarelor secțiuni: calitatea terenurilor arabile, forestiere, noile denumiri pentru satele cu populație de limbă germană și pentru așezările coloniștilor. Cred că nimic n-a scăpat: glodul Înțepenit de pe cizmele de cauciuc cumpărate de la un soldat beat; diareea apoasă provocată de niște sarmale alterate de la un birt din Indija; o aventură cu o servitoare bosniacă de prin Sombor, o răsturnare zdravănă de pe bicicletă În apropiere de Čantavira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și ploaia preface praful Într-o noroială aurie vîrtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau În lut ca-n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și pînă și trăsura domnului subprefect lăsau urme adînci În glod, darămite o căruță greoaie la care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
proba adevărată, nu mai lovise În gol. Ridicase o dată mîna deasupra capetelor celor doi cai (Valdemar și Cristina, așa se numeau) și pocnise În aer pe deasupra urechilor. Caii tresăriră din pleoștire și așa, greoi, iavaș-iavaș, o porniră În galop prin glod, spre marea bucurie a fetițelor din căruță, care se Îmbrățișară și chicotiră, chipurile Înfricoșate, deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era-ntr-un costum de tweed englezesc (căci nu trebuie să omitem acest amănunt din cauza biciului nou, abia cumpărat), peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]