802 matches
-
2 cromozomi X, sunt asimptomatice. Sindromul Alport evoluează spre IRC. Boala Goodpasture este o afecțiune de cauza necunoscută caracterizată prin prezența în sânge a anticorpilor anti- MGB; boala se manifestă prin hemoragii pulmonare (hemoptizie) și hematurie fiind o cauză a glomerulonefritei progresive severe ce evoluează spre IRC. Îngrijirea bolnavului cu nefropatie diabetică Definiție Nefropatia diabetică este o boală cronică și progresivă, care apare ca o complicație la 1/3 din bolnavii cu diabet zaharat. Nefropatia diabetică evoluează frecvent spre insuficiența renală
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
a filtrării glomerulare și creșterea creatinemiei. Etiologia insuficienței renale cronice : - diabetul zaharat cauzează aproximativ jumătate din insuficiențele renale cronice; - HTA netratată poate determina, în timp, deteriorarea semnificativă a rinichiului; - afecțiuni care distrug parenchimul renal bilateral, scad capacitatea funcțională a rinichiului: glomerulonefrita cronică, pielonefrita cronică, nefropatie diabetică, rinichi polichistic ; - uneori survine după o afecțiune acută (necroză corticală bilaterală) ; - după nefrectomie de necesitate (pionefoză litiazică) sau accidentală a unui rinichi unic sau chirurgical ; - medicație nefrotoxică (Gentamicină, Kanamicină, AINS, diuretice, Paracetamol, sulfamide, cefalosporine - consumate
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
Hipertensivi d. Cu boli de sistem. 8. Identificați semnele si simptomele din IRA: a. Oligurie /anurie b. Azotemie c. Halucinații/confabulații d. Edeme palpebrale și la membrele inferioare. 9. Proteinuria și lipiduria sunt semne caracteristice în: a. Litiaza renală b. Glomerulonefrită c. Sindrom nefrotic d. Prostatită . 10. Hematuria terminală se găsește în afecțiunile: a. Rinichiului b. Ureterelor c. Vezicii urinare 11. Caracterele edemelor renale: a. Țesuturilor sunt mărite de volum și tegumentul are culoarea albastru violaceu b. Sunt localizate la membrele
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
cu capac roșu. 25. Testele de coagulare sunt monitorizate în caz de: a. Insuficiență respiratorie b. Terapia cu anticoagulante c. Înainte și după operația pe cord și de transplant renal. 26. Care din următoarele analize ajută la stabilirea diagnosticului de glomerulonefrită: a. Protein C reactivă b. Testul ANCA c. Testul ANA d. Testul anticorpi- anti MGB. 27. Care din infecțiile virale sunt obligatoriu de depistat din sâhgele donatorilor și primitorilor de organ? a. Virusurile hepatitice b. Virusul HIV c. Hanta Virus
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
sau granulari - calculi ovalari și calculi coraliformi. Diagnosticul se stabilește pe investigații imagistice: - Ecografia renală depistează prezența calculilor; - Radiografie renală simplă depistează calculi radioopaci; - Urografia cu substanță de contrast; - Ureteropielografia retrogradă; - Computer tomografia. Diagnostic diferențial se efectuează cu: - Obstrucțiile endoteliale, glomerulonefrite; - Compresiuni extriseci provocate de tumori pelvine, chisturi, abcese renale, tromboza venei renale; - Rinichi polichistic. Complicațiile litiazei renale: - Obstrucții pe ureter - hidronefroză; - Anurie obstructivă pe rinichi unic funcțional; - Infecții: pielonefrită acută, pionefroză. Tratamentul litiazei urinare I. Medicamentos - Calculi de dimensiuni mici
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
celei înregistrate în medie în dializă. În plus, recurența nefropatiei diabetice se observă tardiv și progreseaza lent. Optim rămâne transplantul combinat rinichi - pancreas - cu supraviețuiri grefă, pacient la 3 ani de 74% respectiv 91% (!). - Boli renale congenitale - vezi tabelul 2 - Glomerulonefrite (GN) - 10 - 20% din GN reapar la rinichiul transplantat; există o variabilitate importantă între diferitele tipuri. Determină aproximativ 2 - 5% din pierderile de 240 grefon, în ansamblu. Relațiile tip GN - risc recuranță - caracteristici - tratament - prognostic sunt redate în tabel 3
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
cu IgA sau nefropatie diabetică incipientă. Nefropatia cu IgA are tendința să dispară când grefonul este transplantat la un primitor care nu a avut această boală anterior transplantului. b. recurența bolii de bază a primitorului: în general toate tipurile de glomerulonefrită au fost raportate că reapar pe rinichiul transplantat, dar există o variabilitate foarte mare în ceea ce privește rata recărderilor (Tabel 14). Manifestările clinice cele mai frecvente ale recurenței bolii de bază sunt apariția hematuriei microscopice și a proteinuriei care poate
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
diagnostic. c. Rejetul cronic (transplant glomerulopathy): se referă strict la afectarea grefei pe termen lung cauzată de injurii imune. Nomenclatura actuală include rejetul cronic în mult mai cuprinzătorul termen de “nefropatie cronică de allogrefă”. Histologic poate apare un tablou similar glomerulonefritei membranoproliferative tip I, cu îngroșarea sau dedublarea MBG și proliferare mezangială. Prezentarea clinică include proteinurie, hematurie microscopică și disfuncție progresivă a grefonului. d. glomerulonefrita „de novo” pe rinichiul transplantat. Apare la pacienții transplantați care nu prezintă istoric de glomerulonefrită anterior
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
în mult mai cuprinzătorul termen de “nefropatie cronică de allogrefă”. Histologic poate apare un tablou similar glomerulonefritei membranoproliferative tip I, cu îngroșarea sau dedublarea MBG și proliferare mezangială. Prezentarea clinică include proteinurie, hematurie microscopică și disfuncție progresivă a grefonului. d. glomerulonefrita „de novo” pe rinichiul transplantat. Apare la pacienții transplantați care nu prezintă istoric de glomerulonefrită anterior transplantului. Cele mai frecvente forme raportate de glomerulonefrită de novo posttransplant sunt glomerrulonefrita membranoasă care debutează la 1-2 ani posttransplant prin proteinurie nefrotică și
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
similar glomerulonefritei membranoproliferative tip I, cu îngroșarea sau dedublarea MBG și proliferare mezangială. Prezentarea clinică include proteinurie, hematurie microscopică și disfuncție progresivă a grefonului. d. glomerulonefrita „de novo” pe rinichiul transplantat. Apare la pacienții transplantați care nu prezintă istoric de glomerulonefrită anterior transplantului. Cele mai frecvente forme raportate de glomerulonefrită de novo posttransplant sunt glomerrulonefrita membranoasă care debutează la 1-2 ani posttransplant prin proteinurie nefrotică și care spre deosebire de evoluția benignă de la pacienții netransplantați, poate duce în scurt timp la pierderea grefei
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
MBG și proliferare mezangială. Prezentarea clinică include proteinurie, hematurie microscopică și disfuncție progresivă a grefonului. d. glomerulonefrita „de novo” pe rinichiul transplantat. Apare la pacienții transplantați care nu prezintă istoric de glomerulonefrită anterior transplantului. Cele mai frecvente forme raportate de glomerulonefrită de novo posttransplant sunt glomerrulonefrita membranoasă care debutează la 1-2 ani posttransplant prin proteinurie nefrotică și care spre deosebire de evoluția benignă de la pacienții netransplantați, poate duce în scurt timp la pierderea grefei renal la pacienții transplantați. GSFS este o altă formă
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
timp la pierderea grefei renal la pacienții transplantați. GSFS este o altă formă de glomerulopaie posttransplant cu etiologie incertă (reacțional la rejetul cronic, ischemia glomerulară, hepatită cronică virală B, tratament cu globulină antilimfocitară). La pacienții cu sindrom Alport poate apare glomerulonefrită cu anticorpi anti MBG ca urmare a reacției organismului gazdei la proteinele din MBG a glomerulilor rinichiului transplantat. Boala renală Rata de recurență (%) Rata de pierdere a grefonului datorită recurenței Glomerulonefrite primitive - GSFS - Sindrom hemolitic uremic - GNMP tip I - GNMP
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
globulină antilimfocitară). La pacienții cu sindrom Alport poate apare glomerulonefrită cu anticorpi anti MBG ca urmare a reacției organismului gazdei la proteinele din MBG a glomerulilor rinichiului transplantat. Boala renală Rata de recurență (%) Rata de pierdere a grefonului datorită recurenței Glomerulonefrite primitive - GSFS - Sindrom hemolitic uremic - GNMP tip I - GNMP tip II - Purpura Henoch Shonlein - Nefropatie cu IgA - GN cu anticorpi antiMBG - GNM - 30 -60 - 20 - 50 - 20-30 - 50-100 - 15-50 - 50 - 25-50 - 10 - Frecventă - Rară - Frecventă - Rară - Rară - Rară - Rară - Rară
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
la 4 - 10 săptămâni după transplant. Poate fi asociată cu neutropenie și limfocite atipice. Infecția primară se manifestă de obicei prin pneumonie, dar poate determina hepatită, artralgii, splenomegalie, mialgii, ulcerații gastrointestinale. La nivel renal infecția poate determina deteriorarea funcției grefonuluisau glomerulonefrită. S-au raportat cazuri rare de apariție a corioretinitei la 4 - 6 luni după transplant, encefalitei, mielitei transverse, sau vasculitei cutanate. Infecțiile secundare sau reactivările sunt de obicei asimptomatice. Reinfecțiile cu tulpini diferite de CMV se manifestă ca primoinfecție. Pacienții
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
steroizi, cu azatioprină sau anticorpi am’ntilimfoctari pot favoriza progresia bolii. - Riscul de apariție al diabetului zaharat tip 2 asociat HVC este de 40 % la pacienții transplantați și crește la cei tratați cu tacrolimus. - Pacienții transplantați pot dezvolta crioglobulinemie sau glomerulonefrită secundară infecției VHC pe grefon ca și populația generală. Tratamentul HVC se face cu interferon alfa (IFN α). Administrarea lui la pacienții trasplantați asociază riscul de precipitare a rejetului acut și de pierdere a grefonului renal. Tratamentul cu interferon anterior
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
5 ± 11,7 ani, raportul B/F de 25/35, durata medie de la transplant fiind de 64,2 ± 36,8 luni. În acest grup, etiologia bolii renale nu a fost semnificativ diferită față de pacienții ieșeni, 41,1 % au avut glomerulonefrită cronică, 9.3 % au avut nefropatii tubulointerstițiale cronice , 20,9 % nefropatii congenitale și 25,5% s-au prezentat direct în faza de boală renală cronică terminală la care nu s-a putut preciza etiologia. 7.2 Comorbidități pretransplant Pacienții transplantați
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
de excreție (calicele, ureterele, vezica urinară și uretra) tulburând funcționalitatea parenchimului renal la nivelul unității numită nefron (fiecare rinichi dispunând anatomic de minimum 1 milion de nefroni). Când este afectată unitatea anatomo-funcțională a nefronului numele bolilor renale au denumirea de glomerulonefrite, când procesul infecțios se datorează stazei la nivelul căilor urinare și pornește dinspre uretră spre calice, atunci procesele inflamatorii se numesc pielonefrite, atitudinea terapeutică fiind diferită. În fitoterapie conduita de principiu este cvasiunilaterală și presupune administrarea de remedii cu efect
XII. Bolile şi fitoterapia. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
se adaugă mierea, apoi amestecăm intens și se bea călduț seara la culcare. Se repetă cât timp este necesar. Este contraindicat la dispeptici. Totuși, disponibilitățile fitoterapiei sunt limitate din acest punct de vedere mai ales în cazul litiazei renale și glomerulonefritei provenite din RAA, când evoluția bolnavilor tratați este mai mult decât favorabilă și fără restricțiile sechelare impuse de medicația alopatică. Diagnostic: NEPHROLITHIASIS XII.13. TUMORILE MALIGNE Cancerul este o tumoră cu o evoluție malignă, ce netratată la timp se dezvoltă
XII. Bolile şi fitoterapia. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
etiologia fiind reprezentată de factori genetici, endocrini (secreție crescută de catecolamine, aldosteron, deficit de prostaglandine), neurogeni, retenție hidrosalină, obezitate, rezistență la insulină. Creșterea presiunii arteriale poate fi secundară atunci când constituie una dintre manifestările leziunilor nervoase centrale sau periferice, nefropatiilor (glomerulonefrite cronice, pielonefrite) sau sindromului Cushing. HTA sistolică este de cele mai multe ori consecința creșterii debitului cardiac si poate fi urmarea unei HTA diastolice provocate de creșterea rezistenței vasculare periferice. Complicațiile hipertensiunii arteriale netratate sunt ateroscleroza, accidentele vasculare cerebrale, infarctul miocardic, insuficiența
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
fumatul crește mortalitatea prin insuficienŃă renală terminală de 2,4 ori la bărbaŃii fumători și de 2,9 ori la femeile fumătoare faŃă de nefumători (246). Fumatul induce cel mai adesea nefroangioscleroză, dar s-au identificat asocieri pozitive și cu glomerulonefrita (247). Sunt descrise multiple mecanisme hemodinamice și nonhemodinamice prin care fumatul induce afectare renală, la care se adaugă ipoteza că susceptibilitatea genetică sau un polimorfism genic ar putea influenŃa magnitudinea efectelor nefrotoxice ale tutunului. Fig. 3.9. Mecanismele afectării renale
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
risc. Acești factori psihoemoționali determină creșterea TA prin activarea sistemului nervos simpatic (65). Cauzele hipertensiunii arteriale secundare conform ghidurilor actuale ale Societății Europene de Hipertensiune sunt redate în tabelul 3.2 (12). Tabelul 3.2. Cauzele hipertensiunii arteriale secundare Renală Glomerulonefrita difuză cronică, pielonefrita cronică, glomeruloscleroza diabetică, colagenoze, rinichi polichistic, tumori secretante de renină, stenoza arterei renale (hipertensiune renovasculară), transplant renal. Endocrină Disfuncția suprarenală (boala Cushing, hiperaldosteronism primar, feocromocitom), sarcina, disfuncția tiroidiană (tireotoxicoza, mixedem), acromegalia. Cardiovasculară Ateroscleroza aortei, insuficiența aortei, coarctația
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
prezența sau absența leziunii organelor țintă. Variația tensiunii arteriale este, de fapt, mai importantă decât nivelul absolut al acesteia. O creștere modestă dar bruscă, a TA poate compromite funcția organelor țintă la subiecții normotensivi anterior (de exemplu în preeclampsie sau glomerulonefrita acută). Din contra, pacienții cu HTA cunoscută, de lungă durată, pot tolera chiar creșteri severe ale TA cu riscuri mai mici de leziuni organice. Ca prioritate, nivelul TA poate să fie același în ambele situații, dar urgențele hipertensivă necesită o
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
minuțioase pentru precizarea unei anumite forme de HTA secundară. Etiologia hipertensiunii secundare este numeroasă și diversă, principalele cauze fiind prezentate în Tabelul 6.1. (3). Tabelul 6.1. Principalele cauze de HTA secundară Cauze renale 1. HTA renoparenchimatoasă: Nefropatia diabetică Glomerulonefrita acută/cronică Pielonefrita Rinichiul polichistic Uropatia obstructivă Traumatism renal Neoplazia Nefrita de iradiere 2. HTA renovasculară: Stenoza de arteră renală ateroscleroza displazia fibromusculară vasculita/disecția/tromboza/embolia 3. Retenția primitivă de sodiu 4. Tumori secretante de renină 198 Cauze endocrine
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
cea mai frecventă de hipertensiune secundară la adult (2-5% din cazurile de HTA). Afectarea renală poate fi acută sau cronică, unilaterală sau bilaterală și, în general, se asociază cu o scădere a ratei filtrării glomerulare. Până în urmă cu cațiva ani, glomerulonefritele reprezentau principala cauză a HTA renoparenchimatoasă, dar în prezent, pe locul întâi se află nefropatia diabetică. Rinichiul joacă un rol crucial în geneza HTA, precum și în răspunsul la terapia antihipertensivă. Teoria lui Guyton, conform căreia excreția urinară a sodiului reprezintă
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
destul de dificil de demonstrat o relație de cauzalitate directă între afectarea renoparenchimatoasă și HTA. Ecografia abdominală, sedimentul urinar, dozarea proteinuriei pe 24 de ore și calcularea clearance ului de creatinină, precum și o baterie de teste extinsă privind cauzele sistemice de glomerulonefrite (de exemplu, anticorpii antinucleari, ANCA, testele pentru virusul hepatic B și C) și, în anumite cazuri biopsia renală, reprezintă investigații utile diagnosticului bolii renale și, implicit în identificare etiologiei HTA renoparenchimatoase. . Creatinina serică crescută asociată cu proteinurie și/sau cu
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]