380 matches
-
din acest act obiectul cercetărilor noastre amănunțite, nu vom găsi nimic nou, afară doar de unele nume iscălite sub dânsul, pe cari ne obicinuiserăm a le vedea într-altă parte, dar pe cari le întîlnim alături cu. onor. Costinescu. Aceleași glorificări vechi și de atâtea ori răsturnate a faptelor partidului, aceleași acuzări neadevărate ori nedrepte la adresa opoziției, c-un cuvânt un act cârpit din petece de reviste insipide ale,. Romînului", lipite cu platitudinea abituală a acestor oameni pe cât de lipsiți de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Academiei, episodul geometriei aplicate contează poate ca o ocazie de reconciliere... -2Un platonician hedonist! Platinician și hedonist! Performanța merită să zăbovim puțin... Evident, platonismul lui Eudoxiu nu poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor două opțiuni filosofice a priori contradictorii constă în negarea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cunună”. Este lauda unui cărturar făcută de alt cărturar, căci cronicarul, beneficiar al instrucției („eu, care m-am hrănit cu cuvintele lui duhovnicești ca și cu lapte și am fost învățat de dânsul cu dragoste părintească”), face din necesitatea acestei glorificări o importantă problemă de conștiință și meditează la responsabilitățile ce îi incumbă. În felul acesta, la nivelul retoricii textului, lângă chipul cavalerului apare - potrivit dispozițiilor vechiului topos fortitudo et sapientia - și cel al învățatului, semn al unei înțelegeri profunde a
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
în străinătate. Ca poet, M. s-a exprimat în primele două decenii de activitate pe coordonatele liricii angajate politic, cu mesaj explicit antifascist, anticapitalist și procomunist, conform ideologiei epocii. Pe lângă temele oficiale - lupta antifascistă ilegală, instituirea și construcția socialismului real, glorificarea dezvoltării industriale, înfierarea imperialismului, dezarmarea etc. -, sunt „cântate” și dragostea, peisaje evocatoare, locurile copilăriei. În anii ’60, odată cu relativa relaxare a presiunilor ideologice, poetul se regăsește pe sine și procedează la o primenire a emisiei lirice. Momentul este marcat de
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
al lui I. Observația, poate prea tranșantă (nici celelalte „ispite” nu au dispărut ulterior), este în esență corectă: se rețin în primul rând obsesia unei mitologii rustice, ancestrale, de sorginte dacică (deși sunt evocate și „săbiile izvoarelor latine”), apoi filonul glorificării măreției voievodale, celebrarea marilor momente ale istoriei naționale, mitologizate prin recursul la o retorică solemnă și totodată ardentă (câteva titluri de poeme: Mihai Voievod, Motiv de baladă, Dacica, Voievozii, Țara mea de inimă și grai...). Poezia patriotică neotradiționalistă a lui
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
epocă: „din Rebreanu e bine să citim Ion, dar e bine să nu citim Gorila. Goga a adus tancurile hitleriste la granițele țării”. Doru Pop: Se reactivează discursul naționalist, discursul de factură paseistă și se reactivează toți protocroniștii, se produce glorificarea românismului atemporal și În sensul ăsta s-ar justifica o intervenție obiectivă. Pui rezistența În acest comunism colectivizator unde individul este non-afiliat. Cum se manifestă acest individ non-afiliat? Sanda Cordoș: Toate aceste lucruri ar mai trebui cercetate. În plus, este
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de entuziasm a cititorilor. Comparând prezentul cu deceniul anterior, perioadă care, în opinia sa, a constituit momentul de maximă efervescență a literaturii române, autorul constată că „mișcarea literară, în loc să crească, se pare că a dat îndărăt”. Soluția întrevăzută rezidă în „glorificarea trecutului și a vieței proprii neamului nostru”, care „vor readuce entuziasmul din alte vremuri”. Edificatoare în privința orientării ideologice a revistei sunt și articolele lui A.C. Cuza (Ideea națională, Naționalism și cosmopolitism, Școala lui Ștefan cel Mare), unde se creionează profilul
FAT-FRUMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
cincilea. Asceții din Lérin practicau un monahism care semăna din multe puncte de vedere cu monahismul galico-creștin a cărui figură predominantă fusese până atunci Martin din Tours, mort cu câteva decenii în urmă; Sulpicius Severus abia scrisese o operă de glorificare a lui Martin când a început să ia ființă, prin truda unui nobil numit Honorat, venit dintr-o localitate necunoscută din Galia continentală, locul de asceză de la Lérin. Această localitate se găsea într-o insulă nu departe de Cannes: plasarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
427-428. Scrierea descrie figura ascetului care trebuie să-l inspire și pe Ilarie care de altfel era deja monah. Deci nu e vorba de apărarea vieții călugărești împotriva detractorilor săi, care erau totuși numeroși în acea vreme, ci de o glorificare a vieții monastice în sine. În schimb, în Ieșirea din lume, scriitorul îl îndeamnă la convertire pe nobilul Valerian (care va deveni apoi Valerian din Cimiez): convertirea trebuie înțeleasă în sensul cel mai profund al termenului pe care de-acum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cam cincizeci de versuri). Primul cânt este dedicat istoriei lui Petru iar al doilea faptelor lui Pavel, cei doi apostoli care reprezintă trecutul glorios al Romei creștine. Tonul este în mod deliberat triumfal, povestirea vieții apostolilor implicând în același timp glorificarea Romei papale care se regăsește în orice miracol înfăptuit de Petru. Opera lui Arator dovedește că scriitorul citise Poemul închinat Paștelui de Sedulius (p. ???), chiar dacă nu atinge nivelul de eleganță și de inspirație poetică al acestuia; la Arator, expresia e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
putea fi la sorginte figuri reale, iar un al treilea, Anghel Imperator, este o caricatură a lui Corneliu Zelea Codreanu. Obiect al pamfletului nu este doar acesta din urmă, „insurgentul”, teroristul cu voie de la poliție, ce năzuiește la propria-i glorificare, ci și celelalte personaje, satira alunecând astfel într-o neagră mizantropie. SCRIERI: Minunea, București, 1926; Cărarea cenușie, București, 1929; Un strigăt în noapte, București, 1933. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, O nădejde literară, „Mișcarea literară”, 1925, 31; Pompiliu Constantinescu, „Minunea”, SBR
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
care piața cărții era inundată de o sub-literatură care relua temele «clasice» ale antisemitismului, printre care aceea, privilegiată, a iudeo-bolșevismului. De la noile ediții ale unei literaturi fasciste vechi până la mărturii ale supraviețuitorilor mișcării legionare despre calvarurile succesive și tentativele de glorificare a angajamentelor lor trecute prin rescrierea istoriei, s-a adăugat producția reprezentanților unei noi generații, atrasă de mitul unei rezistente naționale eroice. Celebrarea grupurilor de rezistență armata din munți (active până În 1955) era un răspuns la punerea În discuție a
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
stăpân pe inventarul procedeelor menite să asigure succes compunerilor destinate reprezentării scenice. Talentul lui e considerat îndeobște a fi fost totuși unul „minor”, limitat de o viziune fără profunzime, de complacere în frecventarea subiectelor facile, „de salon”, ori convențional-oportune, precum glorificarea unor personalități din panteonul cultural ori istoric al națiunii, prin reconstituiri evocatoare desuet-naive, în genul unor „images d’Épinal” dramatizate. Privit cu simpatie de un public deloc neglijabil, Ș. apare ca un reprezentant de elită al teatrului de bulevard. Nu
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
din Lerin practicau un monahism care semăna din multe puncte de vedere cu monahismul galo-creștin, a cărui figură predominantă fusese pînă atunci Martin din Tours, mort cu cîteva decenii în urmă; Sulpicius Severus scrisese de puțină vreme o operă de glorificare a lui Martin, cînd a început să ia ființă, prin truda unui nobil numit Honorat, originar dintr-o localitate necunoscută din Gallia continentală, locul de asceză de la Lerin. Această localitate se găsea într-o insulă nu departe de Cannes; plasarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Opera descrie figura ascetului, ce trebuie să-l inspire și pe Ilarie, care de altfel era deja monah. Prin urmare, nu e vorba de apărarea vieții călugărești împotriva detractorilor săi, care erau totuși numeroși în acea vreme, ci de o glorificare a vieții monastice în sine. în schimb, în Ieșirea din lume, scriitorul îl îndeamnă la convertire pe nobilul Valerian (care va deveni apoi Valerian de Cimiez): convertirea trebuie înțeleasă în sensul cel mai profund al termenului, pe care acum îl
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cam cincizeci de versuri). Primul cînt este dedicat faptelor lui Petru, iar al doilea faptelor lui Pavel, cei doi apostoli care reprezintă trecutul glorios al Romei creștine. Tonul este în mod deliberat triumfal, povestirea vieții apostolilor implicînd în același timp glorificarea Romei papale, care se regăsește în orice miracol înfăptuit de Petru. Opera lui Arator dovedește că scriitorul citise Poemul închinat Paștilui de Sedulius (p. 000), chiar dacă nu atinge nivelul de eleganță și de inspirație poetică al acestuia; la Arator, expresia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu mândrie: „Nu umbre cu migală-n ele țes, / Ci versuri cu lozinci și salopete.” Temele sunt, conform normativelor ideologice, construirea socialismului, ura împotriva dușmanului de clasă, intern și extern, lupta pentru pace, înfierarea „ațâțătorilor la război”, înflorirea țării noi, glorificarea trecutului, apărarea independenței naționale, veștejirea defăimătorilor patriei socialiste. Alți „fruntași”, precum Dan Deșliu ori Eugen Frunză, vor inflama stilul agitatoric, dar T. îi anticipează, iar mai târziu nu revine la poezia confesivă nici când difuzarea acesteia e tolerată. Culegerile sale
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
se evita alte solidarizări ale studenților cu muncitorii. La nivel propagandistic, orașului Brașov (cu regim de asediere belică și ideologică, la propriu) i s-a impus să fie zelos în adularea figurii lui Ceaușescu, printr-o propagandă la scară uriașă, glorificare în presă etc.: izbucnise un fel de isterie de manipulare și falsificare a realității. La un an de la revolta brașovenilor, după ce zona fusese învăluită și reeducată (la fel ca în Valea Jiului), în 1988, Ceaușescu se deplasează într-o vizită de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
trimite prin titlu către sistemul normelor clasice, însă repertoriul temelor se limitează, mai evident de această dată, la prelucrări axate pe simbolul baladesc al călărețului pribeag (Cântec transilvan, Balada mezinului, Bătrânul Petru, Omul cu nume Ioan) și la imnuri de glorificare a latinității, strămoșilor traci și a țării (Scrisoare latină, România, Burebista). Mesianismul, mistica și retorica naționalistă, acordurile psaltice domină versurile din Avram Iancu sau Întemeierea prin jertfă (1984), stabilindu-se corespondențe metaforice între simboluri ale istoriei țării și personaje biblice
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
temele zilei - priorități de partid în consolidarea regimului -, cât și modelele de vers admise - de la metrul baladei populare la catrenele cu rimă regulată - se pot inventaria în variante standard, câte o imagine ingenioasă fiind anevoie de detectat: lupta pentru pace, glorificarea URSS, a lui Lenin, Stalin și a „victoriilor” poporului sovietic în construirea socialismului, eșaloanele de tineri (foști mineri ilegaliști, foști ocnași) plecând la studii în URSS, imnuri pentru Hristo Botev, Iannis Ritsos sau Nazim Hikmet, imprecarea Wall-Street-ului, ura de clasă
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
piesa într-un act Povestea vorbei (1907) și „poemul dramatic” Crăciunul (1912). Tot în categoria compozițiilor dramatice instructive se înscriu două texte ocazionale - De vorbă-n sat (1913, omagiere a memoriei lui Spiru Haret) și sceneta Veniți, copile scumpe (1918, glorificare a Marii Uniri) -, dramatizarea în versuri a unui roman de Carmen Sylva (Astra, 1905), o localizare (Bărbații noștri, jucată în 1890) ș.a. R.-N. a scris enorm și a fost citit în epocă, mai cu seamă romanele din prima perioadă
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
continuare la ele. 3.5. Inegalități: diferențiate, cumulative, dar mai ales individualizate Nimic nu-i este mai străin tranziției postcomuniste decât egalitatea. Ieșirea dintr-o epocă a structurilor întemeiate pe principii ale egalitarismului coincide cu accentuarea inegalităților și chiar cu glorificarea lor de către unii. Sigur că se urmărește și perpetuarea unor egalități de către alții. Totuși, această tentativă de menținere a unor egalități generează tot inegalități, multe dintre ele fiind structurale, ca în cazul sistemului de pensii, în care multiplicarea numărului de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
reintrare răsunătoare în scenă, după ce fusese suprimată în anii stalinismului, în numele internaționalismului proletar. În consecință, deși poezia și critica literară rămâneau domeniile discursive de prestigiu, organizate de valori și imagini apolitice, chiar anistorice, curentul cultural principal se orienta acum către glorificarea națiunii, un exercițiu mult mai atrăgător pentru intelectuali decât litania dogmatică a luptei de clasă. Schimbarea de context nu poate fi separată de o schimbare de formă: romanul și nuvela au fost revitalizate de această revoluție canonică. O conlucrare simbiotică
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Economismul, ne Învață Lenin, subapreciază teoria, promovează târârea În coada masselor, neagă revoluția și Însăși rolul partidului. Economismul proslăvește spontaneitatea, izbucnirile acestea violente și dezorganizate ca ale lui Goj sau Țugui, demascările «a la Cârnu». Economismul se ascunde sub paravanul glorificării massei, dar În fond, nu prețuiește cât de cât massa, pentru că o vede capabilă doar de acțiuni haotice, dezorganizate, nereușind să se ridice la revendicări politice și mai ales la lupta conștientă pentru răsturnarea orânduirii capitaliste. Al. Jar cade și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sfârșitul secolului trecut, valorificare care a modificat În mod esențial configurația istoriei literare. (Ă). Un alt aspect al neînsușirii spiritului de partid, ducând de data aceasta la o manifestare cu caracter opus, Îl constituie denaturarea operei unui scriitor În sensul glorificării lui integrale, prin escamotarea părților negative. Un exemplu recent În acest sens, Îl oferă un fragment de studiu Revolta socială a lui Coșbuc (Viața românească 10-11) de J. Popper. (Ă). Autorul pierde din vedere că alături de poezia lui Coșbuc, care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]