575 matches
-
Micu-Manolescu, Literatura, 171-181; Simion, Orientări, 238-249; Dimisianu, Schițe, 14-20; Ardeleanu, Însemnări, 43-53; Râpeanu, Noi, 204-208; Oprea, Mișcarea, 51-68; Manolescu, Metamorfozele, 35-36; Piru, Panorama, 288-299; Balotă, Labirint, 388-396; Cristea, Interpretări, 32-40; Damian, Intrarea, 67-70; Dimisianu, Prozatori, 47-59; Râpeanu, Interferențe, 176-181; Zaciu, Glose, 192-198; Ardeleanu, „A urî”, 11-14; Bugariu, Incursiuni, 94-98, 193-204; Felea, Poezie, 126-132; Martin, Poeți, 46-57; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 447-456; Popa, Modele, 58-62; Sorianu, Contrapunct, 58-61, 134-139; Caraion, Duelul, 216-222; Ciobanu, Panoramic, 107-112, 211-215; Sasu, Progresii, 162-165
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
433; Demetrescu, Însemnări, 146-165; Aurel Marin, „Lilioară”, GT, 1938, 95; Călinescu, Ist. lit. (1941), 786-787, Ist. lit. (1982), 870-871; I. Bozdog, „Efemeride”, T, 1944, 6-7; Ion Oarcăsu, Constantin Cubleșan, Mărturii literare. De vorbă cu Teodor Murășanu, TR, 1966, 38; Zaciu, Glose, 171-178; Brateș, Oameni, 201-204; Mircea Ioan Casimcea, Teodor Murășanu, TR, 1976, 40; Petru Poantă, Recitind poezia lui Teodor Murășanu, TR, 1977, 27; Antonescu, Scriitori, 183-193; Scrisoare de la Camil Mureșanu. 1980, ADLTR, M-15; Teodor Murărașu, un poet care-a trăit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
și Epicur, pe terenul cosmogoniei: teoria elementelor dezvoltată în Timaios poate fi citită fără contradicții majore cu cea a atomilor așa cum apare ea în Scrisoarea către Herodot a lui Epicur. Marsilio Ficino, care nu știe greaca dar abordează subiectul prin intermediul gloselor făcute de Guillame de Conches pe marginea acestui dialog platonician asupra genealogiei lumii, nu interzice o conciliere sau chiar o asimilare a triunghiurilor platoniciene și a atomilor lui Epicur... în mod similar, Venus, care deschide De natura rerum și care
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
conflictele politice atât de costisitoare în vieți omenești, de a renunța la luxul și la fastul vieții proprii Vaticanului, de a moraliza clerul de toate gradele din ierarhia bisericească, de a regăsi semnul mesajului evanghelic ascuns sub un morman de glose oficiale. Luther și Calvin duc lupta lor în interiorul unui organism corupt. Valla și Erasmus, printre alții, ar fi putut servi unei reînnoiri a creștinismului mai puțin legat de pulsiunea morții, mai grijuliu față de pulsiunea vieții, mai preocupat de puterea spirituală
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
arheologice cât cu o centrală atomoelectrică aflată neîncetat sub tensiune antică - dar dimpreună cu toate forțele care constituie lumea antică, nu doar cu energiile care provin de la Epicur, Seneca și Sextus Empiricus. Omul nostru nu citește pentru a alcătui o glosă suplimentară ori pentru a ne oferi o lectură în care sunt criticate ipotezele lansate de autorii precedenți. El nu scrie o teză, un memoriu, o carte așa cum au scris acei autori pedanți care introduc dezordinea într-o operă, deplasează blocurile
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Adrian Schenker, profesor de Vechiul Testament, Universitatea Miséricorde, Fribourg, septembrie 2005 1tc "1" Originile textului biblictc "Originile textului biblic" Studiul istoriei textului ebraic al Vechiului Testament a fost determinat atât de pierderea textelor „originale”, cât și de numărul mare de variante, glose, lipsuri și greșeli întâlnite în manuscrisele biblice. Marile codice ebraice datează din perioada medievală, un mileniu mai târziu față de textele originale. Reconstruirea textului „original” al Bibliei presupune, mai înainte de toate, cunoașterea istoriei transmiterii textului biblic, din momentul în care a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
erau conștienți că notele respective nu se regăsesc în textul de bază, copiștii ulteriori nu aveau cum să știe dacă aceste note erau chiar note sau dacă un copist anterior le adăugase pentru a corecta o haplografie. Ori de câte ori vorbim despre glose, cum sunt numite aceste adaosuri textuale, trebuie să avem în vedere două lucruri: în primul rând, controlul strict asupra procesului de copiere a fost introdus abia în timpul masoreților. Așa cum am mai spus, inițial, textele biblice nu erau privite ca texte
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
se simțeau liberi să lucreze pe text. Acest lucru este pus foarte clar în evidență de istoria redactării textelor Vechiului Testament 1. În al doilea rând, de cele mai multe ori, „ipoteza încorporării” nu este susținută de nici o evidență textuală, din moment ce presupusele „glose” se regăsesc și în alte manuscrise și traduceri. Uneori, atunci când sunt scoase din text, presupusele glose fac aproape imposibil de citit textul respectiv 2. 2.8. Modificări textuale intenționatetc "2.8. Modificări textuale intenționate" Pe lângă această categorie de modificări textuale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
istoria redactării textelor Vechiului Testament 1. În al doilea rând, de cele mai multe ori, „ipoteza încorporării” nu este susținută de nici o evidență textuală, din moment ce presupusele „glose” se regăsesc și în alte manuscrise și traduceri. Uneori, atunci când sunt scoase din text, presupusele glose fac aproape imposibil de citit textul respectiv 2. 2.8. Modificări textuale intenționatetc "2.8. Modificări textuale intenționate" Pe lângă această categorie de modificări textuale neintenționate, mai există câteva modificări făcute în mod clar intenționat; textul a suferit modificări pe plan
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
copist ulterior, care folosea textul respectiv drept text de bază, nu știa dacă notele marginale reprezentau o corecție a vreunei omiteri anterioare sau dacă era o simplă remarcă a copistului anterior. Așa se face că astfel de note marginale, numite glose, au ajuns să fie incluse în textele copiate, ulterior fiind recopiate de către alți copiști ca și cum ar fi fost părți integrante ale textului de bază. Generațiile următoare de scribi, între care se numără și masoreții, nu aveau voie să schimbe nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
text. Într-un studiu devenit deja clasic, Gesenius 3 demonstrează că totalitatea variantelor Pentateuhului samaritean se poate explica prin prisma a opt categorii de modificări ale bazei textuale păstrate intactă în textul masoretic: 1. corectări conforme cu gramatica populară; 2. glose sau explicații integrate în text; 3. corectări conjuncturale ale unor cuvinte care prezintă dificultăți; 4. corectări ale unor locuri paralele; 5. interpolări mai ample plecând de la locurile paralele; 6. corectări ale unor pasaje ce prezintă dificultăți obiective și în special
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în copii manuscrise, este Leastvița lui Ioan Climax, sihastrul din secolul al VII-lea de la muntele Sinai. Scara raiului... este un îndreptar ascetic pentru perfecționarea în treizeci de trepte a vieții spirituale monahale. V. depășește dificultățile teologale ale textului prin glose explicative, inspirate și de versiunea amplificată a lui Maximos Margunios, Scara paradisului. Printre tipăriturile scoase de V. la Iași se află, în 1644, Șeapte taine a besearecii, traducere din slavonă de Eustratie Logofătul, la care a colaborat și mitropolitul, ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
începe să fie excitată de fapt o și ling ar merita să vezi asta apoi îmi desfac prohabul și-i bag sexul în gură". Le Roi des fées, pp. 111-112. Textul amintește discret caracterul fantasmatic al acestei enunțări, introducând o glosă în care ea se comentează pe sine ("ar merita să vezi asta"): cititorul nu poate ignora așadar faptul că scena exprimă dorințele unui aranjor atotputernic al cărui punct de vedere este constrâns să-l adopte. Se poate însă obține un
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Iorgu Iordan, Limba lui Creangă, în Contribuții la istoria limbii române literare în secolul al XIX-lea, I, București, 1956, 137-170; Bianca Bratu, Învățătorul Ion Creangă, București, 1958; Gh. Bulgăr, Un dicționar al limbii lui Creangă, LR, VIII, 1959; Lăzăreanu, Glose, 147-167; Tudor Arghezi, Creangă, TR, 1962, 11; Dima, Studii, 253-293; G. Călinescu, Caragiale și Creangă, RITL, 1962, 3-4; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Ion Creangă, București, 1963; Ion Creangă. Documente, îngr. și introd. Gh. Ungureanu, București, 1964; Const. Ciopraga, Expresivitatea lui Creangă, VR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
care supraveghează fenomenele meteorologice - vîntul, tunetul, ploaia, grindina și ninsoarea 22, „și porunci pămîntului să dea la iveală toate ființele vii, animalele, copacii și ierburile, și porunci mării să zămislească peștii și #probabil: <porunci> aerului <să producă>## păsările cerului”23. Glosa anonimă adaugă: „Păsările și peștii nu au suflet, animalele nu au nici ele suflet omenesc, dar păsările și peștii primesc ceea ce au de la apă și aer, animalele de la pămînt și de la aer”24. Celelalte izvoare sînt mai puțin precise: Cosma
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Diavolul a alcătuit lumea, Tatăl a intervenit și el În acțiune. Ființele vii s-au ivit din Înseși elementele. Animalele sînt vrednice de dispreț doar din pricină că procrează prin coit, Însă plantele În general nu, nici măcar vița de vie. Potrivit unei glose la manuscrisul vienez, vița de vie se numără printre cele douăzeci de specii pe care Diavolul le-a plantat În Paradis, care este un loc rău. Plantele nu sînt intrinsec rele; vița de vie este osîndită cu deosebire, fiindcă „Diavolul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Pan. col. 1296. 12. I. Ioh., p. 45 Bozóki. 13. Idem, p. 45 Bozóki. 14. Idem, pp. 46-47 Bozóki. 15. I. Ioh., p. 51 Bozóki. 16. O singură coadă În D. 17. I. Ioh. 60-63 V, p. 52 Bozóki. O glosă a manuscrisului de la Viena mai adaugă: „Cele șapte cozi sînt cele șapte păcate sau vicii prin care el #Sathanas## Îi mai ademenește Încă pe oameni, și anume: minciuna, adulterul, avariția, hoția, blasfemia, ura și discordia” (pp. 88-89 Bozóki). 18. I.
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
comic e speculat, mai întâi, la nivel fonetic, prin disonanță și prin ludicul compunerii și al desinențelor, apoi prin contrastul atât de izbitor între semnificația inferioară a termenului și pretenția abordării ei serioase. Avem de-a face cu o falsă glosă în marginea unei expresii care, de fapt, se auto-descalifică și deci face orice comentariu inutil. Să privim cum demarează rezolvarea dilemei: După aspectul grafic, cuvântul răbășit se descompune în două cuvinte distincte, în particula ră, rostire românească a repetitivului re
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tehnica favorită este a retorsiunii, polemistul plasându-se pe terenul advers, pentru a-i divulga vulnerabilitatea. Din acest unghi, "Cu prilejul revoluției chineze" este un text antologic de respingere polemică, bazat, aproape exclusiv, pe citarea tip bumerang, citarea comentată prin glosa ironică și / sau ficțională și citarea complinită (M. Angenot). Iată una din mostrele incriminatorii, pensate de Arghezi din discursul iorghist: "... ei [chinezii, n.n., M.S.] s-au lăcătuit ca un învățat în cămăruța lui, ori ca o țesătoare în odăița ei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
au lăcătuit ca un învățat în cămăruța lui, ori ca o țesătoare în odăița ei, ca să lucreze"287. Prin sublinierea grafică a cuvântului "lăcătuit", Arghezi își manifestă, economisind prețiosul material lingvistic, dezacordul față de o alegere lexicală neinspirată, licențioasă a adversarului. Glosa specifică discursului polemic arghezian, prin simularea perfidă a admirației atașată enunțului citat atrage atenția însă asupra viciului expresiv care-l incriminează flagrant pe adversar: "O paranteză: comparația e superbă: domnule Iorga, ieși din cămăruță să te felicit"288. La fel
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
domnul Iorga s-o fi așteptat, după ce a opărit trandafirii cu o mie de căldări de lături, să punem stihar de atlaz alb și să sosim cu cădelniți aprinse și cu mătăuzul scufundat în apă de lavandă". În alt caz, glosa argheziană amendează, punctual, titlul neinspirat al articolului iorghist, "Un Fra Angelico român: T. Arghezi", printr-o secvență asertivă, care explicitează vulnerabilitatea expresiei adverse: "dar un titlu de erudiție nu ține loc de calitate: eticheta bună în trebile de societate nu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și sociologică imediat sesizabilă". Cu totul remarcabil ca practicant al "poeziei de idei", Eliot a fost un precursor prestigios al "poeziei-eseu..." E limpede; pe Ion Barbu l-a explorat minuțios; nu numai în Joc secund, dar și în rafinatele lui glose estetice; n-a ignorat avatarurile avangardei, ținându-se, însă, orgolios, la distanță. Autorul Necuvintelor a trecut fără oprire pe lângă Ion Pillat, europeanul și extra-europeanul atât de erudit, fin comentator și cunoscător de poezie; nu l-au ținut în loc nici Al.
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
toate: sentimentul patriei și ethnos (motive de realizări poetice cu totul remarcabile), mituri și ethos, timp, psihologie și arte, schițe de portret, fragmente de jurnal, transpoziții "în chip de vers" din O samă de cuvinte ori din Istoria Ieroglifică. Felurite glose, mai toate dând utilizare paradoxului, rostirii în contrasens, toate purtând sigiliul unui spirit nonconformist, sunt destinate, aparent, lecturii de-sine-stătătoare; ele sunt însă imperios necesare, în ansamblu, oricărui demers hermeneutic vizând fenomenul Stănescu. Chiar dacă nu toate punctele de vedere stănesciene trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pentru care m-am pregătit îndelung pentru care-am deprins fiece măsură, fiece respirație încă nu l-am cântat. Demonul său numără cincizeci și una de secvențe; în Orpheus (tot cu atâtea fragmente) se schițează o fenomenologie a existenței, de unde glose abordând ordinea cosmică, memoria lumii, "sensul spre Om" și celelalte, conexe; preocupă programatic lumea interioară, hieratismul, atingerea prin "adâncă muțenie" a "strălucirii orphice"; și nu în ultimul rând moartea. Ca la Nichita Stănescu, se vrobește de katabasis și anabasis. Câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sentimentalismul, discursul lânced. Dacă aș avea două inimi, una aș vrea să gândească..." Nu o dată Grigore Vieru se amuză la întâlnirea cu vechile dictoane și sentenții, după care el însuși, luând "pulsul proverbelor", propune dezinvolt texte sapiențiale, un fel de glose: despre ethnos și ethos, despre timp ori despre frumusețile lumii. Cine gândește până la capăt / Se dezleagă de spaimă" (Pregătindu-mă de fericire). Ar trebui citat în special grupajul Cinstirea proverbelor, text în care fiecare dintre cele douăzeci de catrene inscripționând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]