506 matches
-
suveniruri, anecdote, istorioare, pilde lasă să se întrevadă darul de memorialist. E, într-adevăr, postura care îi vine „regizautorului” - Jurnal (de) ludic (2000), Proze trăite... proze auzite (2002), File dintr-un jurnal teatral (2003). Ochi acut și ureche așijderea, U. glosează succint, cu maliție și de multe ori cu miez, ghiduș sau amărui, pe marginea unor întâmplări comicoase (cărora le imprimă o tușă de caricatural), a unor fapte de senzație decupate de prin ziare și a fel de fel de pătăranii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
o mișcare de somnambul” și de aceea i-a luat ceasul și medalionul și inelele etc. și dus a fost. Își recuperează În instanță lucrurile, după ce, de rușine (adică rușinându-se de propria faptă!), amicul pungaș le amanetase la cofetărie. Glosând pe marginea relației cu femeile În perspectiva trecerii anilor, naratorul din schița O conferență radiografiază relația socială prin mărcile / formele adresării utilizate de prietine: „Când eram tânăr sufler la teatru, acu vreo patruzeci de ani, damele aveau obicei să-mi
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
teatru ori la circ, călătorind, primind sau făcând vizite, ieșind la Șosea, pierzând vremea prin berării, la taclale ori mutându-se de la numărul X simplu la același număr X-bis (plasate pe aceeași stradă), mâncând și bând etc. Însă, așa cum se glosează pe tema petrecerii, din perspectiva moftangiului „petrecerile cu mult Înainte pregătite rar se Întâmplă să iasă bine; câtă vreme, cele Încinse așa din Întâmplare, pe negândite, aproape totdeauna izbutesc frumos... De ce oare? - De ce, de nece - nu trebuie să ne batem
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
dicționar bilingv tipărit privitor la aceste două limbi, nu include substantivele roșie și vânătă (fr. aubergine este tradus prin pătlagea, iar rom. pătlagea prin aubergine, în timp ce fr. tomate sau pomme d'amour lipsește), dar îl are pe înghețată s.f., cuvânt-titlu, glosat prin fr. glace à manger (dicționarul nu dă, desigur, etimologii). DEX: înghețată s.f. este trecut sub cuvântul-titlu înghețat,-ă adj., s.f., iar pentru etimologie se face trimitere la verbul îngheța; roșie s.f. este dat sub cuvântul-titlu roșu,-ie adj., subst.
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
și învățații care o slujesc (vraciul și filosoful Numidias). Drama Miros de iarbă îi oferă prilejul unei prefețe, adevărat manifest de teatru modern, inovator, în care susține specificitatea textului dramatic, insistând asupra capacității acestuia de „sugestiune și de spontaneitate”. H. glosează, de asemenea, în jurul menirii regizorului, imaginat ca un „cititor inteligent”, care „întregește” ceea ce este doar schițat în text. Dar piesa nu depășește nivelul unei demonstrații, cu personaje sacrificate tezei, lipsite de o evoluție firească. Dialogul prețios, pe alocuri nesusținut de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
și, într-o oarecare măsură, selecționerul. În rest, fiecare se spală pe mîini cum poate, rolul lui Pilat din Pont fiind jucat cu repertorii actoricești atingînd măiestria. Mircea Sandu spune sus și tare că nu e el singurul vinovat și glosează pe ispititoarea temă a ghinionului. „Ce pot să fac eu, ca președinte, cînd am ajuns să ne-o băgăm singuri în poartă?“ Reacție de om care a coborît din casă găsindu-și mașina pe jantă. De ce tocmai acum? De ce să
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
V³gbhaÚa, moscul animal e discutat de un savant jain, Hamsadeva (secolul al XIII-lea), În M•gapakÌiï³stra, vv. 653-738. Moscul - care poartă câteodată mitologicul nume de gandharva - e Întâlnit și ca •kÌa (propriu-zis „antilopă”, dar și „urs”) sau rÌya, termeni glosați de lexicografia sanscrită prin nșl³ñĂo hariña¡ („antilopa cu testicule albăstrii”). Vezi discuția lui Francis Zimmermann, La jungle et le fumet des viandes. Une thème écologique dans la médecine hindoue, Gallimard - Le Seuil, Paris, 1982, pp. 97-98 n. 31-36. 146. În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cea mai vie are loc Într-o nuvelă fantastică alcătuită sub semnul unui secret, și nu Într-un volum de istoria religiilor indiene. Jumătate din nuvela din 1940 s-ar putea numi „Zerlendi și yoga”, unde experiențele lui Zerlendi sunt glosate atent În vecinătatea lui Patañjali. Voi Încerca aici nu numai să restitui și să trasez mai accentuat granița dintre cei doi Honigberger la care face apel Eliade (inventând unul care e până astăzi și singurul cunoscut la noi), dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
accesibilă doar unui inițiat. „Ușor de Înțeles de ce doctorul Zerlendi, pasionat cum era de trecutul neamului nostru și de istoria medicinei, și-a Închinat atâția ani din viață reconstituirii și descifrării adevăratei biografii a lui Honigberger.” O Încercare de a glosa deopotrivă asupra „istoriei secrete a neamului nostru”, cum scria În 1937?1 Deja, portretul lui Zerlendi e compus din două trăsături: una Îl aseamănă cu Bologa, o alta cu Eliade, apropiat de istoria medicinei Încă de la Început, și convins, inconștient
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
astfel evoluția ortografiei. 2. Textul. Textul primelor lucrări tipărite era foarte dens, ca cel al manuscriselor. Nu era întrerupt decît de cîteva litere ornate și de "picioare de muscă" indicînd paragrafele și se prezenta adesea pe două coloane. Adesea era glosat, textul principal, în caractere groase, fiind complet înconjurat de comentarii (glose) tipărite într-un volum mai mic. Aceasta corespundea obiceiurilor Evului Mediu, cînd operele se cunoșteau mai bine prin comentarii decît prin ele însele. Încetul cu încetul, alineatele s-au
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
național". Biografiile se standardizează nu prin rearanjarea faptelor sau prin manipularea ordinii cronologice a evenimentelor, ci prin adăugarea unei precizări legate de prezența unei pasiuni particulare. "Zelul național" nu modifică structura narațiunii sau formulările, ci intervine ca o supra-justificare care glosează înșiruirea de acțiuni. Aron Pumnul, care precizează de fiecare dată de unde și de la cine a preluat biografiile, introduce în partea finală a textelor sale, chiar înainte de bibliografie, o frază care conține, ca semn de recunoaștere, indicația "zelului național". E vorba
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
P. Hasdeu. Alteori criticul abordează analiza comparată, susținută de bogate referințe teoretice moderne, ca atunci când efectuează o lectură polisemică a lui E. A. Poe și I. L. Caragiale. Revine adesea la cei trei mari romancieri interbelici: Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, glosând asupra conceptelor „experiență”, „autenticitate”, „substanțialitate”, prezente la cel din urmă. Aceeași forță de atracție o exercită asupra interpretului marea tripletă a poeziei interbelice: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu. Dacă primele volume ale lui Z. conțin exclusiv articole de istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
plutesc în vid, apoi constituie și reconstituie forma din care s-au desprins, suntem liberi, bineînțeles, să ținem o disertație despre cartea de identitate a unui atom, cea a agregărilor sale cu alte particule indivizibile, iar unii se pricep să gloseze asupra itinerarului acestor înlănțuiri de atomi până când ajung la ochi, la nas, la gură, la urechi, la pori și dincolo de toate acestea, astfel încât ele să contribuie la crearea de imagini, de senzații, de emoții, de pasiuni, de percepții și deci
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
precum cea făcută de Mihail Bahtin între stilizarea (înțeleasă ca parodie pură, nedublată de ironie) și parodia ironică se impunea pentru a explica și în ce mod se raportează parodistul la modelul său. Atunci când stilizează pur și simplu un text, glosând pe marginea unui subiect arhicunoscut, un romancier redistribuie scrierea originară sub forma unor nuclee fie imitative, fie aluzive, folosește citarea exactă sau pastișează. Modelele parodiei variază, alegându-se în general fie forme codificate (mitul, epopeea, satira menippee, poemele epice medievale
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Stamatu discută astfel despre propagandă și adevăr, despre Congresul de la Roma al studenților români din emigrație sau recenzează „cartea unui dezamăgit” (Enrique Castro Delgado, Cum am pierdut încrederea în Moscova). Scrie, de asemenea, articolul Spania și ideea de libertate ori glosează pornind de la un volum de critică militară al lui Ignacio I. Arroya, Pretinsul eroism al soldatului rus. Altcândva sunt reținute și comentate relatările unui polonez, Mihail Piaseschi, surprins de invazia rusească din România (Nopți de groază la București). În articolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289580_a_290909]
-
realismului proletar. În ciuda dărilor de seamă kilometrice care continuă să apară și după plenara din aprilie 1960 a Comitetului Uniunii Scriitorilor ori a numerelor tematice ocazionate de pregătirea celui de al III-lea Congres al Partidului Muncitoresc Român, Eugen Simion glosează în mai multe numere (începând cu 46/1960) Despre tipologia „Scrinului negru”; la rubrica „Tineri poeți” Matei Călinescu îl prezintă pe Nichita Stănescu, despre care afirmă că este „unul dintre cei mai talentați tineri poeți” (39/1960), iar Paul Georgescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
apropiem? Ca și până acum? Și cu ce șanse de reușită?... Să continuăm să fim patrioți și unioniști la modul global și confuz, îmbinând strigătele de dragoste de țară cu trădările strategice; urmărind interesul personal și căpătuirea fără scrupule, dar glosând cu compătimire, aproape credibil, despre sărăcia cumplită a bietului basarabean; înfierând comunismul și pe comuniști la Chișinău, dar adulându-i și făcându-le campanie electorală dincolo de pod; invocând unirea tuturor forțelor democratice, dar formând în fiecare lună câte un partid
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
mîine Columbul unei lumi cu existența virgină” (s.n.). Negația, existența Înnoirii și funcția prospectivă a avangardei aflată În permanentă căutare a ineditului, a unui obsedant „pămînt virgin” ca emblemă a inovației absolute sînt și pentru Voronca teme constante ale reflecției. Glosase pe marginea lor Încă În manifestul din 75 H.P., al cărui prim imperativ era: „Cetitor deparazitează-ți creierul”; iar „deparazitarea” Însemna radicala punere În chestiune a tuturor achizițiilor trecutului, În intimă relație cu promovarea noului; creație și invenție opuse imitației
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
opta, imnică, dedicată oglinzilor, ce urmează același model constructivist. În ansamblul său, poemul e de altminteri structurat ca suită de instantanee ale cotidianului citadin, luate ca puncte de reper și de pornire ale procesului imaginativ, ca „temă” pe care se glosează În deplină libertate, cu o inventivitate ieșită din comun și cu acea voluptate senzorială de atîtea ori remarcată la poetul nostru. Lectura gazetei de dimineață, marile bulevarde, spitalul, bazinele de Înot, sala de gimnastică, circul, terenurile de tenis, peisajele locurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
al nostalgiei comunicării, al profundei comuniuni cu universul exterior. Lamentația sa vizează, iarăși și iarăși, „această-ntemnițare a omului Într-Însul”, „somnul” oamenilor „Îngrășați de tenebre” sau „lanțul [care] Înnoadă glezna”, „apăsarea perpetuă” din gînd (În Zodiac), după ce, În Brățara nopților, glosase pe aceleași teme ale Închiderii: „Și trupul se Întoarce Într-Însul fără zare ca o barcă părăsită În nisip / Trupul se Închide În cristalul gestului mereu același / Fără mîna care să se frîngă În curelele de transmisiune ale aventurii / Fără
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
stingerea din viața a scriitorului Liviu Rebreanu. În același număr, la rubrică „Însemnări”, se remarcă un scurt articol, nesemnat, despre legăturile lui Eminescu cu Blajul. Ștefan Manciulea semnează un comentariu despre activitatea politică a lui Timotei Cipariu, iar Ioan Milea glosează asupra realismului în filosofia lui Ion Petrovici. Pe parcursul mai multor numere, Iosif E. Naghiu face cunoscute o serie de documente referitoare la istoria românilor din Transilvania. Alți colaboratori: Petru Suciu, Ionel Bârsan, Aurel Marcu, Septimiu Popa, Iosif Sângeorzan, Iuliu Maior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286572_a_287901]
-
analiză detaliată a teologiei dogmatice, care merită o lectură critică de ansamblu, vom face doar două remarci generale. Prima observație, de ordin metodologic, se referă la introducerea TDO, din volumul 1, unde, pe suprafața unei duzine de pagini, P. Stăniloae glosează redundant, într-un vag jargon filozofic (aparent de filiație fenomenologică și existențialistă), pe marginea legăturii între „revelația naturală” (artificial deosebită de cea „supranaturală”) și „credința naturală”, înțeleasă ca dorință perpetuă a omului de aflare a unui sens definitiv al existenței
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Compartimentul cel mai bine ilustrat este acela istorico-literar, cu materiale interesante, dense în informații, purtând semnătura lui Demostene Botez, George Lesnea sau a unor cercetători ca Dan Mănucă, D. Ivănescu, D. Florea-Rariște, Ovidiu Papadima. În volumul din 1985, Al. Zub glosează cu referire la domeniul istoric (Cum se scrie istoria), iar mai apoi despre Macedonski și Kogălniceanu. Ștefan S. Gorovei scrie despre Logofătul Tăutu, Haralambie Țugui despre „Duduia Otilia” (scrisori de la Otilia Cazimir), Ovid Densusianu-fiul evocă întâlnirile cu Mihai Codreanu etc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285264_a_286593]
-
Publishing House, București, 1978; Mihai Eminescu, Poemas, Editorial Minerva, București, 1980. 101 Vezi traducerile din volumul apărut în anul 1984 la Editura Minerva. În portugheză a fost realizată și soluția: Hyperion (A Estrela da manhă), deci, de data aceasta Hyperion glosat prin "Steaua Dimineții " (Mihail Eminescu, Poezii / Poesias, Selecție, traducere, prefață și note de Victor Buescu, Juni-mea, Iași, 2000, p. 149). 102 Vezi Paul Ricoeur, Despre traducere, Polirom, Iași, 2005, p. 69 și 114. 103 Vezi, în acest sens, Daniela
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
hiatusul” dintre metafizică și poezie, Eminescu ar veni ca un „catalizator” al relației. Încercare critică merge mai departe pe linia acestui determinism etnic, implicând în discuție și simbolismul Luceafărului, pus în relație cu cel din Miorița și Meșterul Manole, și glosând despre seninătatea în fața morții, unirea principiilor masculin și feminin (Hyperion ca hermafrodit) etc. În Sărmanul Dionis, celălalt text-pivot al comentariilor, ar fi tot o unire, acum între lume și Dumnezeu, la fel de reprezentativă etnic, după cum propriu românilor le-ar fi echilibrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]