504 matches
-
cerințele unui lector interesat de coincidențe, de suprapuneri, de mentalități. Unele converg spre ceea ce prozatorul ar spune despre tulburătorul destin al eu-lui creator că viața acestuia a fost un roman. De ce? Pentru că autorul și-a fixat un epicentru pe care glosează diverse detalii, întregitoare, însă scormonind pe două fronturi al celui natural și al celui de rezonanță. Pe al doilea, îl jonglează după propria-i orientare, adesea psihologică. În acest al doilea plan, Nicolae Pârvulescu probează un atent spirit analitic, în
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
pe un făgaș mai firesc. Acum, poeta începe să se bucure de onoruri și să participe la cozeriile și coteriile republicii literelor. Revelionul din 1962 și-l face la Sinaia, împreună cu Dan Deșliu, amuzânduse de calambururile acestuia („twist, dar adevărat”, glosează autorul Minerilor din Maramureș de pe marginea ringului de dans). Cu doi ani înainte, era prezentă la cenaclul Labiș, unde asista, fără să-și dea prea bine seama de asta, la nașterea generației șaizeci. Crohmălniceanu vorbește despre Nichita Stănescu, Ilie Constantin
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
în ultimele decenii sunt de o tristă ineficiență. Un semn al inflației. Cu ele cu tot, Ivănescu rămâne și astăzi un nume vag în conștiința cititorilor ocazionali de poezie. Devorate de „fanii” poetului și doar răsfoite inerțial de „civili”, acestea glosează, în fapt, pe marginea propriei neputințe. Excepții există, bineînțeles, dar sunt neglijabile cantitativ. O descriere interesantă a fenomenului oferă tot Al. Cistelecan într-un studiu mai amplu (acesta, de la Humanitas ocupând numai șapte pagini și jumătate), apărut ca epilog al
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
de Nicolae Manolescu. Cu multă simpatie, printre tachinări, și dând citire unei scurte parabole despre oamenii de vază, pentru a ne convinge de stilul cărții. Om de vază, el însuși, Livius Ciocârlie a ținut cel mai spumos discurs al serii, glosând pe marginea lipsei sale de noroc de premii. Nu însă și lipsă de speranță, chiar când aritmetica nu-l avantajează. Simona Vasilache a prezentat nominalizarea pentru traducere, acordată lui Marin Mălaicu-Hondrari, pentru Eroul discret, de Mario Vargas Llosa. A subliniat
Gala Premiului Cartea Anului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2760_a_4085]
-
destramă după un șir de conferințe. Pictorii revin în țara zguduită, din nou, de război. Scriitorii trăiesc din amintiri. Politicienii apucă alte drumuri, iar regina moare în străinătate, trimițându-și, cu limbă de moarte, inima la Balcic. După cedarea lui, glosează cu destulă amărăciune Lucian Boia, „inima reginei Maria și-a continuat peregrinarea. După Bran, a ajuns, în 1969, la București, trecând în grija Muzeului Național de Istorie. Multă vreme părăsite într-un depozit, cele două casete sunt acum expuse în
Povestea Balcicului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2769_a_4094]
-
1890, Bacăul prezenta următoarea componentă a populației: 6122 evrei, 5110 români. Precizarea făcută de Constantin Călin, în Dosarul Bacovia. Eseuri despre om și epocă (Ed. Agora, Bacău, 1999) și preluată de Cornel Ungureanu, îl determină pe acesta din urmă să gloseze: „vecinătățile, caracterul eteroclit al orașului au stimulat ruptura, despărțirea de orizontul tradițional (...). Or, acest tip de desprindere îl apropie pe scriitorul român de Trakl, de expresioniști, îl face unul dintre modernizanții lirismului nostru. Comparațiile cu Kafka, cu Blecher, cu Fundoianu
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
istoriile literaturii, corect ar fi să îl subliniem pe acela pe care ei îl ocupă într-o latentă „istorie a lecturii”. Să mă fac bine înțeles: nu despre cantitate e vorba, ci despre un anume mod de a citi literatura. Glosam cândva, tot aici, folosindu-mă de conceptul lui Stanley Fish, pe marginea omogenității remarcabile a „comunității interpretative” optzeciste. Îmi păstrez opinia. A spune (cum au făcut-o, nu o dată, răuvoitorii) că poeții generației optzeci scriu toți la fel e o
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
natală// g. alt Petre Eremitul/ își mână turma spre Alep// h. clopot/ pe care nu îl trage nimeni” (pp. 36-37). Foarte simplu spus: Lucian Vasiliu a căzut victimă criticii literare „de poezie”, gata să exulte în fața discursului filozoficoid și să gloseze în termeni și ei filozoficoizi pe marginea lui. Or, traseul său poematic e, în mod natural, unul care întâi își edifică un inventar conceptual (mergând de la jocuri de limbaj până la raccourci-uri intertextuale) pentru ca abia apoi să-și măsoare pașii până în
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
al problemei se aruncă prosopul, la fel ca și Patapievici care nu știa prea bine să distingă plăcerea cererii de cea a ofertei în cazul oralului. Cert este că are surse bune astfel că este de luat în seamă. Putem glosa în continuare. Dar e de lămurit măcar semnificația sintagmelor din titlu, deși este evidentă. Creșterea nesănătoasă e mai utilizată decât formula inflație negativă, care probabil e calchiată după spor negativ. S-a folosit mult spre a defini economia de pe timpul
INFLAȚIE NEGATIVĂ, CREȘTERE NESĂNĂTOASĂ, OPTIMISM INCURABIL [Corola-blog/BlogPost/92662_a_93954]
-
zidind-o în dalba Mânăstire, dar - diferit în raport cu nestemata baladă - fără a o părăsi, fără a rupe vraja unirii, autozidindu-se și el, Meșterul Manole, și el, Fănuș Neagu, în propria-i capodoperă. ,,Inițial nu a existat nicio legătură cu Brăila - glosează Viorel Coman. Apoi se întâmplă ceva miraculos: totul se raportează, ca la o nouă mitologie personală, la Brăila’’. Din acel moment astral, Brăila devine centrul lumii scriitorului, ,,amestec de realitate și ficțiune, centrul fabulos al unei Balcanii pe care o
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
născut/ Să fiu mamă pe Pământ,/ Să-mi scriu versul,/ Doar eu să mi-l cânt!...”. Dincolo de aceste mărturisiri, aproape că orice alt comentariu este de prisos. Și totuși... Conferind dimensiuni cvasi-fabuloase ,,Înțelepciunii Primarului” (titlul însemnării de la pag. 62), autoarea glosează: ,,Semeț ca roua, blând precum un miel,/ Viteaz ca fulgul alb de porumbel,/ Înconjurat de fluturi,/ Iubit de oameni, pe rânduri (n.n. deci, nu în neorânduială),/ Ascultă tot ce ei îi spun,/ Le pune cap la cap, se-așează lângă
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
persoane reale: Pia Pillat și Mihail Fărcășanu, acesta fiind și un însemnat scriitor al epocii postbelice imediate, autor al romanului Frunzele nu mai sunt aceleași (1946), semnat Mihail Villara. Despre soarta lui în exil, în esență dramatică, îmi propun să glosez într-un alt articol.
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
bărbatul lipsit de griji ce se străduiește să preia, narativ, mari părți din rolul de compoziție al sinuciderii mimate de un prieten - pe bună dreptate - misterios. Speculațiile, ca atare, pot continua la nesfârșit, explicând motivele rarefierii moleculare a personajului sau glosând în jurul straniilor efecte de lumină care-l străbat. În schimb citarea autodevoratoare a unor astfel de opinii merită întreruptă acum. Fiindcă totul se rezumă, am senzația, la nivelul rudimentelor de conexiuni logice. Ilustrația lui Cédric Le Borgne, Les voyageurs, chiar
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
naște din rarefierile la fel de entuziaste și de năucitoare ale travaliului de tip meditativ-expozitiv. Tiberiu Olah este năvalnic și atunci când acționează, și atunci când reflectează, când fructifică acele formule ritmico-melodice de certă proveniență folclorică, devenite componente structurale ale stilului său, ori când glosează pe marginea unor soluții bătătorite de muzica occidentală. Consecința? Un anume vertij profitabil asediază ascultătorul, așa cum, situat la mare altitudine, te amețește, copleșindu-te, perspectiva. Gestul componistic e unul torențial, Tiberiu Olah certându-se și împăcându-se permanent cu propria
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
a produce involuntar (s.n.) cu necesitatea indiferentă a bradului ce dă rășină, alimentată de o sevă continuă și fatală; ea e efectul unei stări sufletești ce reclamă nevoia comunicării directe a unor senzații și impresii". Arta epistolară despre care am glosat în mai multe rânduri și chiar într-o carte, acum câteva decenii, se află de aproape înrudită cu jurnalul și memoriile. Spontană, fără nici o preocupare stilistică a autorului, ea dă la iveală uneori pagini ce surprind prin expresivitate, prin caracterul
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
în cel al categoriilor eidologice dinamice. Prelegerile de estetică muzicală semnate de Ștefan Angi sunt investigate succint, dar consistent de Anamaria Călin, în timp ce Ioana Marghita explorează categoria comicului sonor și ipostazele sale fenomenologice și formale. Tot despre o categorie estetică glosează și Dragoș Călin: Pastoralul sau idilicul, ca reprezentare idealizată, sentimentală a limbajului muzical. }inându-ne în continuare de cuprinsul cărții vom constata prezența a două studii de referință în peisajul muzicologiei noastre și nu numai. Primul îi aparține Valentinei Sandu-Dediu și
Un alt fel de manual by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8611_a_9936]
-
lumii fără îndârjire, bucurându-ne de farmecul pestriț al realului, având capacitatea de-a deosebi lucrurile care trebuie luate în serios de cele care merită să le luăm în glumă. "27 mai în glumă, mai în serios". Trio "Contraste" a glosat și șuguit deopotrivă cu certitudinile gata făcute sau cu exigențele mai mult ori mai puțin ipocrite, instaurând o temeinică motivație a spiritului de îngăduință. Ansamblul "Profil ne-a ospătat cu trei feluri de bucate: 1) supa neoexpresionistă, fie cu orez
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
timid, în timp, să depășească faza obligatorie a conspectului. Restrictivul dosar de presă care însoțește, de pe ultima copertă, această ediție secundă din Originile romantismului românesc e o dovadă de necontestat. Mircea Anghelescu, Nicolae Manolescu, H.-R. Pata-pievici și Mihai Zamfir glosează pe rând, excelent și inevitabil, în jurul acestei evidențe. Fiindcă, deși bătător la ochi pentru orice lector conștiincios, caracterul fundamental al unei asemenea cărți despre romantism trebuie, prin firea lucrurilor, amintit la fiecare nouă intervenție. Constatarea o face, de altminteri, mai
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
aspecte mai mult sau mai puțin discutate ale unei moșteniri literare semnificative, precum și istoricul receptării ei critice (I. A fost odată o prefață...; II. O paranteză contextuală: III. Biografia criticii; IV. Opera; V. O antologie a abundenței livrești). Prima parte glosează pe marginea prefeței lui Hogaș pentru ediția volumului său din 1912, document literar revelator, dar care nu a fost până la urmă cuprins în volumul respectiv, din motive rămase neclare (se presupune că datorită lui Ibrăileanu, ceea ce nu e, totuși, sigur
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
acești ...domni Jourdainť ai credinței, de fapt creștini care se ignoră, virtualmente poate chiar sfinți?". Se manifestă astfel reversul, ca să zicem așa, al polemicii ce pare a constitui panașul eseistului. Demontînd ponciful, războindu-se cu "ideile primite" (acele "idees recues", glosate de Flaubert), acesta se arată apt a investi o energie și o perspicacitate echivalente în manevrele de "reabilitare", de "salvare" a celor pe care-i resimte nedreptățiți, rău înțeleși. Refuzul său e moralmente contracarat de munificență. Chiar dacă nu suntem în
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
operei integrale steinhardtiene și a altor exegeze semnate de G. Ardeleanu. El ne lasă această speranță ici-colo în voluminosul opus. Va reveni cu documente noi și va epuiza dosare rămase deschise. Un astfel de demers este anunțat: "Desigur, se poate glosa la nesfârșit pe tema experienței și "filozofiei" carcerale ale lui N. Steinhardt (ne rezervăm aceasta pentru, eventual, alt volum)"9. O altă carte în perspectivă ar putea fi referitoare la fauna mizerabilă a informatorilor, alta la chestiunea evreiască și "corectitudinea
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
a cărții se și numește, absolut neconvingător, Înainte de scris și aglomerează o serie de informații destinate construirii unui discurs în esență moralizator. Când documentele bizantine vorbesc despre lipsa de fidelitate militară a vlahilor, Manuela Tănăsescu găsește un bun prilej să gloseze asupra permanențelor verificate ale acestei metehne naționale. Când, privind de sus harta europei medievale, remarcă întârzierea culturală de care suferă teritoriul intracarpatic, autoarea găsește totuși faptului scuze alegorice: Iar dacă vrem să facem o comparație cu ce se întâmpla în
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
de altfel, pomenit chiar aici). A intra în logica acestor insurgenți fără simbrie e un joc spiritual care echivalează cu o experiență poetică. Urmărindule raționamentele stranii, Mureșan le învață tipicul și le reduce la „manierisme logice” asupra cărora se poate glosa la infinit. Avantajul său e că n-o face din exterior, că nu-și arogă postura unui diagnostician. Dimpotrivă, el, maestrul, se comportă față de ei ca un ucenic într-ale insolitului. Pasiunea de a construi utopii e doar un exemplu
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea) o dovedesc. Ele sunt astfel concepute încât să respecte exigențele profesorului (Călinescu fiind îndrumătorul ambelor), dar sună cu totul diferit, în tonalitate, de timbrul profesorului. În jurul acestui permanent ecart s-ar putea glosa la nesfârșit. George Ardeleanu o face concis și elocvent. Nu-i reiau remarcele aici, mărginindu- mă doar să le remarc. Să vedem mai bine, cum percepea Dinu Pillat însuși rezonanța (cuvântul din titlu pentru care optează editoarea, Monica Pillat, e
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
scriu"); caz în care bucuria scrisului este înlocuită de bucuria înțelegerii a ceea ce alții au gândit. Cei care gândesc cu adevărat "noul" sunt puțini (despre condițiile de posibilitate ale "noutății" voi vorbi în altă parte); cei mai mulți nu fac decât să gloseze pe marginea a ceea ce alții au reușit să gândească. Când vedem o carte să ne întrebăm mai întâi în ce categorie se înscrie autorul ei; sau, dacă nu cumva ideile originale din acea carte puteau fi prezentate într-un articol
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]