411 matches
-
al comunităților științifice. Să amintim aici enciclopedia online Wikipedia, în care orice utilizator poate adăuga noi articole sau completări la articole, cu condiția ca acestea să fie aprobate spre publicare de o comisie de specialitate. O altă arie de construcție gnoseologică este reprezentată de participarea internauților la analiza datelor științifice. Mecanismul este simplu: resursele "hardware" nefolosite ale celor conectați la rețea sunt puse la dispoziția comunității internet și sunt folosite în subsidiar pentru calcularea unor segmente unice de algoritmi asignați pentru
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
-O (Sunt o) "vacă" :(|) (Sunt un) "maimuțoi" %% Noroc(os) :)> Pace :-& Mi-e rău [și figurativ] =* Te sărut Tabel 8. Exemple de emoticoni (folosiți prin Yahoo Messenger), cu precizarea semnificațiilor emoționale ale acestora (Sursa: Internet 41) Prin complexitatea procesului de acoperire gnoseologică a naturii comunicării interumane, emoticonii îmi par cel mai relevant element al simbolisticii vizuale cibernetice, reprezentând deschiderea către o presupusă "externalitate" a emițătorului. În consecință, voi apela în concluziile acestui subcapitol mai ales la relevanța comunicațională a emoticonilor. Emoticonii presupun
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
fi totuși înlocuite de "proprietatea intelectuală" protejată de structurile instituționale; însă, devine tot mai dificil de trasat granița între protecția dreptului fundamental, stipulat încă de contractualismul iluminist, la proprietatea de orice fel și restructurarea capitalului informațional sub formă de atractori gnoseologici. Într-adevăr, acești atractori funcționează, conform definiției, ca subansamble către care converg toate spațiile vecinătăților. În cazul de față, dreptul la proprietate intelectuală în ciberspațiu ar putea să conducă la creșterea benefică a cunoașterii, așa cum se întâmplă în metaversuri. De
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
clasică (v. Marx), cât în capacitatea de posesie și manipulare a resurselor informaționale. Indiferent de resursele materiale, cele informaționale definesc puterea care circumscrie clasele. Așadar, în era izomodernă, clasele sociale vor fi redefinite prin puterea lor de control asupra resurselor gnoseologice. Epoca hiperrealității presupune și restructurarea clasială. Restructurarea statului tradițional. "Privatizarea" Guvernământului versus etatizarea sferei private. Modificările de pattern cultural evidențiate mai sus nu ne pot duce decât la tulburătorul gând că statul tradițional nu va mai funcționa, în curând, după
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
redempțională raționalizată. Formalism, cercetarea formelor, morfogeneză Structurare politică Ieșirea din absolutismul puterii Societăți totalitare, sub umbrela "drepturilor omului". Societăți, prin contrast, în Occidentul evoluat. Politică a conviețuirii, cooperării și negocierii Principiul identității de sine în cadrul modernității Societatea cunoașterii axiomatice; progres gnoseologic, politic și societal Teleologia istorică; societate a căutării de cale și de sine istoricistă Societatea cunoașterii recursive, reflexive. Multiculturalism Axiologie a drepturilor fundamentale (naturale) Drepturile la viață, libertate, egalitate, securitate, proprietate Aceleași drepturi, cu interpretări alterate și variabile Corectitudine politică
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
într-o formă sau alta există: "rațiunea cere ca, tuturor celor care cad sub percepția senzorială sau sub cea a inteligenței să i se poată atribui în mod rațional existența"83. Se realizează o echivalență între cele două universuri cel gnoseologic și cel ontologic, neexistând o rupere radicală între acestea. Din această perspectivă, argumentul privind existența lui Dumnezeu dezvoltat de Anselm de Cantebury are sens: "Acesta oricum există cu adevărat astfel încât nu poate fi gândit că nu există. Prin urmare, există
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a fost dezvoltată concepția oficială în cadrul conflictului universaliilor, acesta capătă alte valențe. Majoritatea filosofilor medievali acceptă această concepție adăugând sau precizând anumite nuanțe. Duns Scotus acceptă varianta oficială susținând ideea că universaliile nu sunt fictiones intellectus și își construiește concepția gnoseologică pornind de la aceasta. Chiar dacă aceasta este de natură empiristă este potrivită cu ideea existenței unor componente universale. Cele patru feluri de cunoaștere "care ne dau în mod necesar certitudine; și anume: lucruri cognoscibile într-un mod simplu, lucruri cognoscibile prin
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a fi conduse de către natură. Pe lângă acestea mai sunt adăugate componentele pasionale și apetitivă care aparține iraționalului care ascultă de rațiune. Astfel se ajunge la cea de-a patra problemă pe care o analizează Ioan Damaschinul se referă la perspectiva gnoseologică, căutând să identifice posibilitățile de cunoaștere. În primul rând sunt enunțate cele cinci simțuri care consideră sunt considerate că realizează legătura dintre materialitate și componenta psihică umană. Ulterior sunt amintite componentele ce țin de natura umană "impulsive" și cele raționale
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
exista o legătură existențială între natură și cuvânt. El neagă această calitate a cuvântului, dar în același timp este și precursorul filosofiei analitice dezvoltată de Cercul de la Viena. Pentru filosoful englez, cuvântul nu are o valoare ontologică, ci doar una gnoseologică, iar capacitatea sa de a explica natura este posibilă doar dacă este clară și precisă, neexistând confuzi ale termenilor. Chiar dacă scopul filosofiei nu era de a descoperi un limbaj în conformitate cu natura totuși nu este posibilă cunoașterea fără o reevaluare a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Organum se realizează două lucruri: cenzura imaginarului prin eliminarea idolilor și reconstrucția acestuia printr-o nouă metodă. Cenzura realizată de Bacon și surprinsă de noi este una inițiatică. Purificarea realizată prin cenzură este asemenea unei morți și renașteri în universul gnoseologic. Tot acest demers seamănă cu mitul lui Acteon povestit de Giordano Bruno. Aici este descrisă aventura omului în încercarea sa de a vâna adevărul. Viziunea numai parțială a adevărului duce la sfâșierea omului de către propriile sale mijloace de cunoaștere. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
metafizic. Aceasta nu urmărește doar o modificare de imagine ci și integrarea omului în cadrul noului cosmos. Transferul în metafizică se face de la o filosofie a Ființei ca obiect extern la una subiectivată. Acest transfer face ca granița dintre ontologic și gnoseologic să fie confuză, astfel încât universul obiectiv și cel subiectiv să se suprapună. Putem vorbi în această nouă direcție despre o nouă metafizică, în cadrul căreia se realizează transferul dinspre obiect spre subiect și capacitățile sale de a cunoaște și de a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a atomilor. Deoarece Bacon nu are o scriere în care să-și prezinte pe larg teoria sa asupra naturii, nu avem nici o definiție exactă și clară dată formei. El o prezintă în Noul Organon din foarte multe perspective: ontologică, logică, gnoseologică și epistemologică. Totuși, aceste perspective sunt greu de separat una de alta. Pe cea ontologică am prezentat-o, și ea se rezumă la ideea că forma este esența naturii, prezentată ca mișcare a atomilor. Percepția gnoseologică a formei subliniază că
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
multe perspective: ontologică, logică, gnoseologică și epistemologică. Totuși, aceste perspective sunt greu de separat una de alta. Pe cea ontologică am prezentat-o, și ea se rezumă la ideea că forma este esența naturii, prezentată ca mișcare a atomilor. Percepția gnoseologică a formei subliniază că ea este scop al cunoașterii, iar metoda prin care ne putem apropia de ea este metoda inductivă. Logic, forma este cauza formală. Când vorbește despre cunoașterea prin cauze, el vorbește, ca și Aristotel, de patru tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nouă perspectivă: cea a omului. Omul devine centrul universului, iar geneza lumii se realizează în jurul capacităților sale de a cogita. Este adevărat că în acest caz nu avem de-a face cu o construcție ontică a lumii, ci cu una gnoseologică. Omul devine creatorul lumii prin propriul său "Cogito", Meditațiile devin astfel "Geneza" pentru gnoseologie. Consecințele operei sale au fost bine conștientizate în epocă fiind considerată deschizătoare de noi drumuri. Totuși nu au fost observate toate consecințele realizărilor carteziene. Meditațiile schimbă
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
este o lume a cogito-ului, dar cu toate acestea ea nu este o lume imaginară, ci dimpotrivă, una reală. Lumea născută prin ego este o lume a adevărului și a certitudinii. În meditații se împletesc perfect cele două universuri: cel gnoseologic și cel ontologic fiind de multe ori imposibilă separarea lor. Tot ce se află în cogito există, spune Descartes pe parcursul meditațiilor. Realitatea este lumea ego-ului, o lume a certitudinii. Lumea carteziană este subiectivă pentru ca adevărul la care ajungem în realitate
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cognitiv corespondența dintre idee și obiect se poate transforma în identitate. Ideea este identică cu obiectul și prin aceasta certitudinea de la nivelul cognitiv se poate transpune în realitatea obiectivă. Astfel, ideea ce există la nivelul cogito-ului devine certitudine la nivelul gnoseologic și existențial, manifestat prin obiect, la nivel ontologic. Prin cauza formală se încercă și rezolvarea legăturii temporale dintre cauză și efect. Conform acesteia cauza trebuie să fie anterioară efectului: "cauzele eficiente (mișcătoare) au (...) o existență anterioară efectelor lor"156. Pornind
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
diferit față de prima meditație. În prima meditație universul de discurs este unul metafizic, iar problema ridicată era a certitudinii. Termenii folosiți sunt adevăr - îndoială (verum vs. dubitatio). În meditația a patra universul în care se desfășoară demersul argumentativ este unul gnoseologic și cercetarea se realizează cu scopul de a descoperi adevărul. Termenii folosiți de această dată sunt adevăr - eroare (verum vs. error). Sensul cuvântului error - rătăcire greșeală - întărește ideea că demersul său este unul activ de căutare și în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Căci nu este cu cale să atribuim lui Dumnezeu acțiunile rușinoase uneori și nedrepte" (Ioan Damaschin, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993, pp. 86-87). Cum Dumnezeu în plan metafizic nu putea fi autorul răului din lume la fel și în plan gnoseologic nu putea fi cauza erorii. 165 René Descartes, Meditationes de prima philosophia, trad. C. Noica, ed. cit., p. 274. 166 În Hippias Minor (Platon, Opere, vol. II, Editura Științifică, București, 1976) Socrate susține superioritatea înțelepciunii lui Odiseu în fața forței și
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
instruire (acumulare a cunoștințelor, abilităților într-un domeniu concret de activitate), funcția de educație (formarea personalității cu un anumit nivel al culturii comportamentale, formarea concepției despre lume, formarea sistemului de valori și atitudini). 1. Competența de cercetare/investigațională; 2. competența gnoseologică (de a dobîndi și a stăpîni informația/cunoștințele dintr-un domeniu concret); 3. competența praxiologică, presupune îndeplinirea unor activități practice; 4. competența prognostică presupune aprecierea evoluției domeniului de activitate și proiectarea activității profesionale; 5 . competența managerială presupune stabilirea relațiilor, monitorizarea
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
p. 36] În elaborarea și implementarea standardelor în învățămîntul universitar se va ține cont de trei niveluri ale manifestării comportamentului, format pe parcursul anilor de studii. Primul nivel presupune ansamblul competențelor caracteristice oricărui absolvent al unei instituții superioare de învățămînt: - competența gnoseologică; - competența praxiologică; - competența de cercetare științifică/investigațională; - competența prognostică (competența de a aprecia evoluția domeniului de activitate); - competența managerială (competența de a stabili relații și a dirija activitatea profesională, competența de a coordona eforturile tuturor factorilor implicați în procesul de
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
sunteți frați... Nici învățători să nu vă numiți, că Învățătorul vostru unul este, Cel din ceruri” (Matei 23, 8, 10). Aceste idei subliniază, într-un fel, unitatea originară a cunoașterii determinată de o instanță unică, care, din punct de vedere gnoseologic, s-ar lăsa cucerită treptat, secvențial de către ființa umană. Expresia „învățătorul lăuntric” nu este o simplă figură de stil, ci se referă la principiul hristocentric, temeiul cunoașterii, scopul ultim al tuturor eforturilor spiritului uman în perspectiva desăvârșirii creștinului. II.3
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Obiect sacru (deci a ființei). Cunoașterea transdisciplinară este totodată cunoașterea sensului. Astfel, la nivel ontologic sensul (direcția, dar și înțelesul) mișcării e dat de actualizarea autoconsistenței (actualizare progresivă a integrării Subiect Obiect sacru, a "nunții", deci a ființei); în plan gnoseologic, sensul înseamnă actualizarea (progresivă) a cunoașterii (înțelegerii). Unui anumit grad de integrare (unificare) îi corespunde un anumit grad al înțelegerii. Astfel, înțelegerea naște ființa și invers. Unui anumit grad de integrare (unificare) în plan ontologic îi corespunde un anumit grad
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
înscrie în direcția acestei deveniri (adică a autogenerării întru actualizarea progresivă a autoconsistenței), cunoașterea sensului e echivalentă cu aprecierea valorii. Entitatea care, ontologic, devine integrată cu (în) sine (situându-se, prin urmare, la un anumit nivel de ființă), la nivel gnoseologic dobândește o cunoaștere transdisciplinară și, prin urmare, acționează conform sensului (direcției și înțelesului), conferind, astfel, la nivel axiologic, valoare (autentică) făptuirii sale. Sacrul este "sursa ultimă a valorilor noastre". Iar acțiunea în direcția sensului înseamnă, de fapt, creație. Astfel, a
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
spațiu este ușurată, dacă acceptăm că spațiul este un concept sau un sistem de clasificare. Astfel, în primul caz spațiul se naște print-o operație abstractă, în prezența unui subiect care-l gândește și operează cu el într-un domeniu gnoseologic, cum ar fi cosmologia, astronomia, mecanica cuantică, mecanica relativistă, geometria, topologia, sociologia, antropologia, geografia. Tentativele mai mult sau mai puțin reușite din domeniul științelor spațiului au determinat o schimbare de metodă, în care metafora conduce la ”altfel de spații,” altele
Apogeul by Mitrița Filip () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1815]
-
exclusiv căii de cunoaștere transculturale a lui Dumnezeu. Dar, inevitabil, interzicând culturii accesul transmodernist al cunoașterii, oare nu o invităm pe aceasta la abandonul lui Dumnezeu, așa cum a și făcut cultura postmodernistă? Neîndoielnic. Cred că nota cea nouă de maniheism gnoseologic în teologia transmodernistă e reflexul invers al tradiției teologice scolastice, care a dominat Occidentul și care a fost resusucitată ca teologie postmodernistă în contra apofatismului pentru care optase teologia negativă de la Karl Barth încoace. Dar am văzut cum geniul teologic al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]