888 matches
-
Pagels merge și mai departe, afirmând că însuși autorul evangheliei era un gnostic, citând pentru asta similarități cu "Evanghelia după Toma" și cu "Evanghelia după Filip". Trebuie observat că primul comentariu al Evangheliei după Ioan a fost scris de un gnostic, iar evanghelia era populară printre gnostici cel puțin la fel de devreme ca și printre „ortodocși”. Diverse obiecții au fost ridicate la adresa scrierii acestor scrieri de către Ioan. Prima dintre ele, "Evanghelia după Ioan" este o relatare foarte intelectualizată a vieții lui Isus
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
că însuși autorul evangheliei era un gnostic, citând pentru asta similarități cu "Evanghelia după Toma" și cu "Evanghelia după Filip". Trebuie observat că primul comentariu al Evangheliei după Ioan a fost scris de un gnostic, iar evanghelia era populară printre gnostici cel puțin la fel de devreme ca și printre „ortodocși”. Diverse obiecții au fost ridicate la adresa scrierii acestor scrieri de către Ioan. Prima dintre ele, "Evanghelia după Ioan" este o relatare foarte intelectualizată a vieții lui Isus, autorul fiind familiarizat cu tradițiile rabinice
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
Noului Testament, datat în jurul secolului al III-lea de către cercetătorii moderni, dar declarat pierdut până când un țăran egiptean l-a redescoperit accidental, îngropat într-o peșteră de lângă Nag Hammadi, în 1945. Evanghelia lui Filip conține o cosmogonie influențată de dualismul gnostic, în care apariția lumii materiale e privită ca o eroare. Deși, la prima vedere, părea a fi o evanghelie similară cu Evanghelia după Toma, aceasta nu este o evanghelie, ci o colecție de învățături gnostice și reflecții, o "antologie gnostică
Evanghelia după Filip () [Corola-website/Science/323544_a_324873]
-
științifice, precum și etnografice, religioase, etc. În aceeași perioadă, Alonso de Santa Cruz (1541) face primele încercări în redarea Americilor pe hartă. Alți cartografi precum Gastaldi, Zaltieri, Bertelli, Camocio, sunt angrenați în elaborarea unor valoroase Atlase geografice. Din punct de vedere gnostic, această perioadă este extrem de prolifică, marile călătorii (Magellan, etc.), introducerea triangulației, cercetările lui Copernic, introducerea planșetei topografice, primul “teodolit” utilizat de Digges, toate acestea și multe altele contribuind decisiv la dezvoltarea științei cartografice. Începând cu sec. al XVII-lea, tendința
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
filosofia era pusă în slujba credinței pentru ca aceasta din urmă să devină comprehensibilă, să încapă în explicații care nu resping rațiunea și argumentarea, în esență, limbajul și instrumentele filosofiei. Patristica a trecut prin trei etape: 1) etapa apărării creștinismului împotriva gnosticilor și a adversarilor păgâni. Această etapă acoperă secolul al II-lea al erei noastre; 2) etapa în care se constituie doctrina credinței creștine; această etapă este cuprinsă între 200 și până. pe la 450; 3) etapa reformulării doctrinei creștine (sec.V-
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
singura doctrină și religie adevărată., conștiința legitimă a tuturor doctrinelor care i-au premers sau conștiința devenită evidentă a ceea ce exista latent la filosofii greci. Lucrările lui Irineu, Hyppolitos, Tatianus, Tertullian au un net caracter polemic, îndreptat mai ales împotriva gnosticilor, și încât, pentru a-l înțelege pe cei dintâi, trebuie știut ce se datorează celor din urmă. Gnosticii au fost o sectă răspandită atât în Orient cât și în Occident caracterizată prin demersul de a elabora o filosofie a creștinismului
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
a ceea ce exista latent la filosofii greci. Lucrările lui Irineu, Hyppolitos, Tatianus, Tertullian au un net caracter polemic, îndreptat mai ales împotriva gnosticilor, și încât, pentru a-l înțelege pe cei dintâi, trebuie știut ce se datorează celor din urmă. Gnosticii au fost o sectă răspandită atât în Orient cât și în Occident caracterizată prin demersul de a elabora o filosofie a creștinismului, sau, altfel zis, de a "transforma credința în știință".Cuvântul gnosis înseamnă cunoaștere bazată. pe rațiune, control, argumente
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
a elabora o filosofie a creștinismului, sau, altfel zis, de a "transforma credința în știință".Cuvântul gnosis înseamnă cunoaștere bazată. pe rațiune, control, argumente logice; în filosofia greacă, gnosis era opus lui pistis prin care se înțelegea cunoașterea fără control. Gnosticii au îndrăznit, în timpul lor, să raționalizeze dogmele creștine, deci să facă rațional ceea ce trecea sau era ravonal, să facă deci un creștinism filosofic. Reprezentanții acestei mișcări considerate ca un mare pericol pentru religie și biserica creștină au fost Basilide din
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
și inconceptibile căreia i-a dat numele de Tată, Primul Tată, sau Mintea și Adevărul, din care provin, apoi, prin emanație Rațiunea și Viața. Din acestea apare Omul ca natură divină și Biserica, înțeleasă sub forma comunității vieții divine. Între gnostici, persanul Mani s-a impus, de asemenea, în viața spirituală a timpului său și nu numai. Inspirându-se din religia lui Zoroastru, Mani a recurs la admiterea a două principii ale lumii. Proclamându-se Paraclet el socotea că Principiul răului
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
Dacă Fiul, de pildă, este redus la Logos etc. sigur că, în acest caz, biserica a preferat să păstreze imagistica și nu conceptul, prima a fost mai apropiată de înțelegerea și sensibilitatea oamenilor simpli și nu numai ale acestora. Împotriva gnosticilor au reacționat Irineu și, mai ales, Tertullian. Primul susține că adevăratul creștinism este cel al apostolilor bisericii, că Dumnezeu este incognoscibil și că numai calea credinței și iubirii îl poate duce pe om la adevăr. El a respins ideea emanației
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
să ducă o viață pură, ei nu erau obligați decât la prescrierile unui „decalog”. Trăind în păcat, ei puteau numai să spere că vor renaște mai târziu în corpul unui ales. Această distincție a două clase corespundea celei stabilite de gnostici între „pneumatici” și „psihici”, ca și celei instaurate ulterior de către catari între „puri” și „credincioși”. Biserica maniheistă a fost, de la începuturile sale, misionară, Mani însuși călătorind mult. Mai jos de Ind, el a convertit un suveran local care l-a
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
din Babilonia către Egipt și Siria, pe de o parte, și către Khorăsăn, pe de altă parte. Maniheismul a pătruns mai intâi fără dificultate în provinciile orientale ale Imperiului Roman, cucerind Siria, Palestina, nordul Arabiei și Egiptul, unde, raliindu-se gnosticilor, s-a înrădăcinat profund. Acuzați de instigare la revoltă, maniheiștii au fost persecutați în anul 297 de Dioclețian. Din Egipt, maniheismul s-a răspândit în nordul Africii, unde Augustin, convertit la creștinism, a avut lungi controverse cu episcopul Faustus, care
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
În primele trei secole ale Bisericii, creștinii spuneau: „creștin este numele meu, catolic este prenumele meu”. Ulterior, s-a folosit termenul „catolic”, pentru a face diferența față de unele grupuri creștine ale căror doctrine diferă de dogmatica creștină (cum ar fi gnosticii). Biserica se consideră și se proclamă ca fiind însărcinată de Isus Cristos pentru a ajuta credinciosul creștin să parcurgă drumul spiritual către Dumnezeu, cu ajutorul tainelor (sacramentelor): botezul, mirungerea, euharistia, spovada, maslul, preoția și cununia, prin intermediul cărora credinciosul se întâlnește cu
Biserica Romano-Catolică () [Corola-website/Science/297536_a_298865]
-
ce a fost încununat cu un scandalos premiu al doilea la un concurs pe teme patriotice. Opțiunile literare ale lui Pessoa se cimentează încă de la începuturi: Shakespeare și poezia metafizică engleză, Edgar Allan Poe, clasicii latini, literatura ezoterică dar și gnosticii alexandrini, decadentismul sfîrșitului de veac trecut dar și cel al Romei antice. Pessoa dă, adesea, impresia că se lasă acaparat de futurism, deși el este mult mai puțin curios decît prietenul său Mário de Sá-Carneiro, exilatul benevol în cosmopolitismul parizian
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
al mâniei și al creației. Numele ebraic "Ariel" înseamnă literal "altar" sau "Leul lui Dumnezeu", și apare în Vechiul Testament, de exemplu Isaia 29,1-7, unde este folosit ca o denumire a Ierusalimului. "Ariel" a fost o denumire veche pentru Demiurgul Gnostic (Dumnezeul Creator). Ariel este în general prezentat ca un înger, cu autoritate asupra elementelor, sau chiar asupra Pământului însuși. În Thomas Heywood - "Hierarchy of the Blessed Angels", Ariel este numit atât ca un prinț care stăpânește apele cât și „"Marele
Arhanghelul Ariel () [Corola-website/Science/321030_a_322359]
-
din Orient la Roma (100 - 165). Celelalte afirmații din Liber Pontificalis sunt că a reorganizat ierarhic clerul, că a fost înmormântat alături de Sf. Petru, dar acestea nu au valoare istorică. În decursul pontificatului lui Papa Hygin, au apărut la Roma gnosticii de origine orientală Valentin și Chedron, care au cauzat apariția unor curente creștine eretice. Erezia numită Gnosticism avea o natură elitistă, aparținând doar membrilor care posedau cunoașterea supremă ("gnosa") și combina filosofia greacă cu învățătura creștinismului timpuriu transmis oral. În
Papa Hygin () [Corola-website/Science/303751_a_305080]
-
afirmă că Ioan a scris atât Apocrifonul cât și Apocalipsa. Donald Guthrie scria că dovezile oferite de Părinții Bisericii susțin identificarea autorului cărții cu apostolul Ioan. Conform lui Epifanie de Salamina, un anume Caius din Roma credea că Cerinthus, un gnostic, era autorul Apocalipsei lui Ioan. În secolul al treilea episcopul Dionisie din Alexandria respingea ideea că ea ar fi fost scrisă de un apostol, dar accepta cartea drept canonică. Dionisie credea că autorul era un al bărbat numit Ioan, și
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
instruiți în cunoașterea esoterică intră treptat pe nivele tot mai subtile de înțelegere a textului. Ei văd cartea ca oferind atât o serie de avertismente date omenirii cât și o descriere amănunțită a proceselor interne, spirituale, ale sufletului individual. Cabaliștii gnostici cred că Apocalipsa (la fel ca Geneza) este o carte foarte profundă de simbolism cabalistic. Acest punct de vedere este expus de învățători cum ar fi H.P. Blavatsky, Eliphas Levi și Rudolf Steiner. Gnosticii creștini este improbabil să fie atrași
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
interne, spirituale, ale sufletului individual. Cabaliștii gnostici cred că Apocalipsa (la fel ca Geneza) este o carte foarte profundă de simbolism cabalistic. Acest punct de vedere este expus de învățători cum ar fi H.P. Blavatsky, Eliphas Levi și Rudolf Steiner. Gnosticii creștini este improbabil să fie atrași de Apocalipsa deoarece le repugnă doctrina mântuirii prin Mielul sacrificat, care este parte centrală a Apocalipsei. Gnosticii creștini „credeau în iertarea păcatelor, dar nu printr-un sacrificiu pentru păcat... ei îl acceptau complet pe
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
punct de vedere este expus de învățători cum ar fi H.P. Blavatsky, Eliphas Levi și Rudolf Steiner. Gnosticii creștini este improbabil să fie atrași de Apocalipsa deoarece le repugnă doctrina mântuirii prin Mielul sacrificat, care este parte centrală a Apocalipsei. Gnosticii creștini „credeau în iertarea păcatelor, dar nu printr-un sacrificiu pentru păcat... ei îl acceptau complet pe Hristos; viața iar nu moartea lui era nota dominantă a învățăturii și practicii lor.” James Morgan Pryse era un gnostic esoterist care vedea
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
centrală a Apocalipsei. Gnosticii creștini „credeau în iertarea păcatelor, dar nu printr-un sacrificiu pentru păcat... ei îl acceptau complet pe Hristos; viața iar nu moartea lui era nota dominantă a învățăturii și practicii lor.” James Morgan Pryse era un gnostic esoterist care vedea Apocalipsa drept versiune occidentală a teoriei hinduse a chakrelor. El și-a început lucrarea astfel: „Scopul acestei cărți este să arate că Apocalipsa este un manual de dezvoltare spirituală și nu o istorie criptică sau o profeție
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
candidând la președinție în 1996 sau la toți acei tracologi, descinși din protocronismul cel mai agresiv, care publică pretinse tratate științifice, apar la televizor, predau la obscure universități particulare și susțin congrese de dacologie. În plan (pseudo)literar, pentru kitschul gnostic al teoriilor cosmogonic-mesianic-mistico-științific-apocaliptice, o posibilă sursă de inspirație i-ar fi putut fi însuși Pavel Coruț, maestrul incontestabil al genului. Efortul epic al lui Bogdan Suceavă este, așadar, foarte legat de realitățile românești. Poate și din această cauză tonul romanului
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
ca de obicei. Nu citii mult și băgai mâna în buzunarul hainei de pe spătarul scaunului să scot cheile. Într-un sertar din dreapta îmi țineam cele trei caiete groase. Într-unui îmi conspectam lecturile, în celălalt scriam la o lucrare despre gnostici, o istorie a filozofiei acestora care trebuia să preceadă lucrarea mea originală despre o nouă gnoză, iar în al treilea scriam chiar la această lucrare, rar și fără grabă, din pricina obstacolelor: aveam lacune mari în istoria descoperirilor științifice din ultima
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
obstacolelor: aveam lacune mari în istoria descoperirilor științifice din ultima vreme, din fizică, biologie, medicină și astronomie, îmi lipseau cărțile noi care apăruseră după război în Occident, nu mă puteam mulțumi doar cu referiri despre ele... (La facultate tocmai despre gnostici predam, fără să-mi desvălui în vreun fel gândirea mea proprie, care totuși începea să prindă contur în caietul meu...) Când mă aplecai, văzui jos un ciocan și o șurubelniță. Le ridicai mirat. Șurubelnița avea vârful îndoit... Mă uitai iar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prin 1816, la Heidelberg, și cursul său devenise filozofie și spiritul său fusese stimulat de acești tineri domni care îi sorbeau avizi cuvintele. Cu ce poftă mă întorceam eu însumi acasă și făceam după notițele mele capitole la cartea despre gnostici, care creștea de la o zi la alta! Cum să-i părăsesc? Nu mai vroiam nicidecum. Măsurăm concesiile pe care trebuie să le fac (și eram gata să le fac!) numai să pot apărea în fața lor și să comunicăm împreună, chiar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]