20,979 matches
-
-și verifica puterea gratuită de a construi în registre diferite. Și în această sărăcie extremă, în această materie deșertică, artistul găsește nenumărate surse pentru voluptăți rafinate. Gestul sumar dinainte devine acum axiomatic, un adevărat ritual de întemeiere, după cum raportarea la gol, la această metaforă a neantului, poate alimenta subtil o dorință secretă de posesiune demiurgică. Dacă umilința sau vanitatea se situează aici în primul plan, este greu de spus, dar în mod sigur ele se îngînă permanent și sînt inseparabile în
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
însă pierdută în momentul cînd ruptura de literatura română s-a produs. A avut loc atunci o modificare vizibilă, cea atît de așteptată de comentatori în perioada ’60-’80. Exilul a adus în poezia lui Ilie Constantin elemente concrete, evanescența, golul, vagul s-au umplut cu experiența umană, mai mult sau mai puțin traumatizantă. Biografia schimbată în datele ei esențiale și-a pus amprenta pe texte. Monotonia observată de critica perioadei românești a poeziei sale a devenit diversitate. Peisajele depopulate, aproape
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
text a devenit un clasic al rebeliunii violente. Un lucru însă e limpede: apelul lui Tzara nu avea în el nimic sinucigaș. Mișcarea pe care voia s-o impulsioneze rămînea deschisă tuturor actorilor modernității. Nu se mulțumea să facă un gol, ci păstra o anume încredere în viitor, un viitor însă eliberat de toate imposturile partizane și deschis la adevărata utopie. Ar merita să cităm integral valul de chemări răzbunătoare și potopul de cuvinte eliberate. Tot tineretul lumii se poate regăsi
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
fluierat un penalty care n-a fost, în prima repriză, dar danezul care l-a înduioșat a căzut în careul nostru cu o artă care i-ar fi putut păcăli și pe alții la fel de prost plasați ca Urs Meier. În privința golului cu care au egalat danezii, aici mă despart de majoritatea comentatorilor de sport. Elvețianul n-a prelungit prelungirile fiindcă așa au vrut mușchii lui de hoț și sforar, ci pentru că și în cele patru minute peste cele 90 ai noștri
Patria, Năstase și Iordănescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13500_a_14825]
-
cele patru minute peste cele 90 ai noștri au tras de timp cît au putut. Să ne amintim numai cîte zeci de secunde i-au trebuit lui Dorinel Munteanu pînă a găsit mingea de la cornerul dinaintea egalării fatale. Că înainte de gol și-a potrivit mingea cu mîna danezul coșmarurilor noastre, sînt de acord. Dar cînd a egalat Mutu mi s-a părut că și el a făcut același lucru. Nu spun asta ca să-l scuz pe arbitru, însă hențul lui Laurse
Patria, Năstase și Iordănescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13500_a_14825]
-
au avut partida în mînă după 2 - 1 și au tot ratat până le-au dat curaj danezilor să iasă din nou la atac. Pentru asta tot arbitrul e de vină ? Sau Iordănescu, cel care printre altele, la al doilea gol al nostru, a avut o reacție necontrolată, dînd să plece la vestiare, de parcă s-ar fi întîmplat o minune ? Dacă ar fi avut luciditatea necesară, Iordănescu și-ar fi luat rămas bun de la echipa națională după ratarea acestei calificări. E
Patria, Năstase și Iordănescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13500_a_14825]
-
de trecere. Dl. Meier ne-a dat o astfel de lecție nemiloasă, însă nu chiar sută la sută trucată, cum a tot urlat, zile bune, presa centrală. El ar fi fost cu adevărat „cumpărat” dacă ne-ar fi anulat vreun gol, unul din cele patru ca și făcute, ratate cu o dezinvoltură de maidan de Mutu și Bratu. Cine a mers la Copenhaga pe ideea că tot ce mișcă pe acele plaiuri, de la Hamlet încoace, va fi alături de noi, s-a
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
și acum, după două nume de mari regizori, un mare scenograf, Paul Bortnovschi. Am scris despre fiecare în parte la timpul cuvenit. Cărțile acestea, ca și cele din colecțiile revistei Teatru coordonate de criticul Florica Ichim, sînt documente ce umplu goluri, pete albe din istoria teatrului. Generațiile care doar au auzit de marile personalități ale teatrului secolului XX, au șansa acum să recupereze destine, să cerceteze aplicat dimensiunile unor trasee artistice, tendințele, stilurile unor figuri cu emblemă în creația teatrală. Demersul
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
basmele lor? Și culmea e că avem chiar un împărat în viață: îl știi pe luminăția sa, Iulian, nu? E drept că supușii i-au jmanglit niște bunuri când au prins momentul, de era gata-gata să-l lase-n nudul gol - după cum bine ai văzut la televizor -, însă el tot împărat a rămas, așa că regret, da’... - Adică, vrei să spui că inclusiv Ion Iliescu și Emil Constantinescu sunt tot... Am prins eu un gol în tirada prietenului. - Nu, dragă. Ei sunt
Regi, regine și căldură... by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13581_a_14906]
-
era gata-gata să-l lase-n nudul gol - după cum bine ai văzut la televizor -, însă el tot împărat a rămas, așa că regret, da’... - Adică, vrei să spui că inclusiv Ion Iliescu și Emil Constantinescu sunt tot... Am prins eu un gol în tirada prietenului. - Nu, dragă. Ei sunt deocamdată delfini, care prind din zbor toate momelile aruncate de prințesa UE sau regentul NATO. Nu i-ai văzut de-atâtea ori? Nu ți-am făcut eu fișa lor psiho-politică? Că mă exasperezi
Regi, regine și căldură... by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13581_a_14906]
-
compoziție, extraordinară. Despre cum e construită poți scrie o carte. Există în ea toate semnele vodevilului franțuzesc de la începutul secolului al XIX-lea și acest lucru te poate induce în eroare. Cînd citești foarte atent, descoperi însă alt final - un gol. Atunci cînd personajul sare pe fereastră nu mai rămîne nimic. Simți o gaură metafizică de mari proporții, care se deschide, și rămîi înmărmurit. Pare că totul e ușor, vesel și, de o dată, ce îngrozitor final... - Departe de vodevil este și
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
izvorîte din lumina libertății ascunse”. E un răstimp al ambiguităților determinate deopotrivă de presiunea exterioară și de cedarea lăuntrică, în diverse grade, la care concedea creatorul: „Scriam mult, angajat parcă într-o cursă contra cronometru, o încercare de a recupera golurile tăcerii, o căutare de a mă regăsi pe mine însumi, cel de la începuturile poeziei mele. Umbrele duplicității și ale compromisului erau foarte greu de înlăturat. De la satisfacțiile ieftine de a strecura cîte un vers de adevăr răzvrătit sau cîte o
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
malaxoarele zilei rumegă/ iluziile celor rămași/ Iată cîmpia indiferentă/ netezindu-și grumazul” (Înainte de plecare). În cele din urmă poetul ajunge a cultiva o elegie pigmentată de o subțire deriziune, protocolară în dramatismul său ușor emfatic. Cuvintele apar ostentativ absorbite de gol, autorul urcă pe eșafod arborînd o ținută elegantă, existența e contrasă în imaginea teatrală a unei morți predispusă la un dialog monden. Acuta sensibilitate e înlocuită de-o desensibilizare („indiferență”) vădit jucată: „se face gol între cuvinte/ și mașina de
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
Cuvintele apar ostentativ absorbite de gol, autorul urcă pe eșafod arborînd o ținută elegantă, existența e contrasă în imaginea teatrală a unei morți predispusă la un dialog monden. Acuta sensibilitate e înlocuită de-o desensibilizare („indiferență”) vădit jucată: „se face gol între cuvinte/ și mașina de scris/ gîndește o execuție elegantă/ Ca să fiu sincer/ urc scările eșafodului/ nelipsit de garoafa mea roșie/ garoafa de care niciodată nu mă despart/ și care poate ține loc/ și de scuze/ și zic:/ Bună seara
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
teatrul sau, tehnici de repetiții pe care cititorul și le poate însuși, extinzandu-si astfel propriul câmp al cunoașterii. Artistul îl însoțește pe artizan de-a lungul întregului proces al căutării de sine. Dacă Brook a pus sub semnul spațiului gol prima sa carte mare, pe această o plasează sub semnul timpurilor ca să ajungă, în spirit faustic, la elogiul clipei. Să fii prezent acesta este termenul ultim al oricărui itinerar formativ. Într-o zi luminoasă de 11 noiembrie, Peter Brook însuși
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
făptura precum un lest delicat: "Mă întîlneam cu fluviul pe mal / Două trupuri străine și plînse/ Parcă de altcineva/ Care și ne șoptise/ Jocul dual: de a ne bea" ( Fluviul Athanor). Ca și: " Intram ca prin oglinzi virgine/ Goală în gol/ Dar umbra-mi rămînea pe ape" ( ibidem). Sau cochet-apoftegmatic: "Mă ascundeam după mine silit" ( Scara cărții). Pentru a dovedi că nu se ascunde de sine chiar "silit", ci ( frecvent) cu o anume dezinvoltură, cu ajutorul fanteziei în a cărei transparență îi
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
e și el o formă a materialității, o concretețe simulată din nostalgia celor reale. El nu face decît să ateste "oroarea de vid" pe care ( aidoma naturii) o are Ileana Roman. D-sa nu suportă sub nici o formă decorporalizarea, absența, golul. Drept care are grijă a umple momentele de abstragere, inevitabile în dialectica morală, cu o materie jovial-suavă: "Sunt singură, nu știu ce zici,/ Azi e duminică dang-ding./ Văd fir cu fir absența ta/ De pînză goală de paing" ( Scrisoare de duminică). Solitudinea, resimțită
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
prin ceea ce e știut, comentat în legătură cu opera și cu personalitatea lor, ci prin ceea ce biografii și bibliografii lor nu vor putea cunoaște niciodată, "orele slabe ale geniului creator, fazele sale de rușinată neputință", secretul din "zonele amorfe", "de tăcere, de gol și de disperare", "orele de spaimă împietrită", neconsemnate nicăieri. Marii scriitori sînt incomozi (la fel și marii critici), ciudați, uneori reacționari și chiar neinteresanți. Salvarea noastră vine din faptul că alături de ei putem identifica o categorie interesantă, atrăgătoare, pe care
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
parcă numai pentru mine, necesar și crud pentru ieșirile mele neglorioase din izolare, acel din tinerețe vers al meu "cu mult curajul fricii", în voia căruia m-am abandonat de atâtea ori, îndurând o stare de imensă trudă interioară pe gol, sufletul meu în atingere cu somnul, cu boala, cu moartea amânată, nu știu, dar când l-am formulat m-am liniștit în ticăloșia mea. Așa că, atunci când nu apuc să renunț, când nu mai am loc de întors, nu-mi rămâne
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
realizările comparatismului românesc. Credeți că s-a făcut într-adevăr destul pentru a se evidenția convingător relațiile organice dintre termenii ecuației național-universal? S.V. - Considerarea în ansamblu a lucrărilor elaborate de universaliștii români, în temeiul metodologiei comparatiste, fie și cu unele goluri, întrucât o lectură absolut integrală este cel puțin dificilă, dacă nu imposibilă din varii pricini documentare, învederează reliefuri impunătoare. Numărul cu adevărat impresionant de volume de autor ori studii tipărite prin revistele de profil, profunzimea și diversitatea lor, indică nu
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
să mă ridici/ dacă poți eu te rog/ să mă ridici cum poți". Pe aceeași coardă sună și un îndepărtat, aproape stins ecou arghezian dintr-o Duhovnicească lipsită de metafizică, în nevoia acută a unei vecinătăți protectoare: "am ochii în gol buze uscate/ am sufletul sec/ și mă plec/ spre tine/ vecine". Nesiguranța de sine, vulnerabilitatea, marea fragilitate a ființei în fond lipsite de apărare și menite unei funciare singurătăți constituie tema obsedantă a acestei poezii care-și surdinizează cu fiecare
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
la otra esquina. Llosa mărturisește că nu este o carte document, ci o ficțiune; firește că pentru scrierea ei s-a documentat enorm și chiar a stat mult timp în Franța mergând pe urmele celor doi protagoniști, dar sunt atâtea „goluri", mărturisește autorul, lipsesc atâtea evenimente din viața lor, încât a intervenit, plăsmuind și povestind altfel cu talentu-i inconfundabil. Există deosebiri și există asemănări între cele două lumi. Dacă pentru Flora Tristán sexul reprezintă un mijloc de oprimare a femeii de către
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
reapare Alberto pe orizontul fosfenelor, din nou în fața noastră groaza de moarte în piele inedită, cu cordonul său ombilical spânzurându-ne încă o noapte, cu zâmbetul alb și inept al infirmierelor și cu gustul lacrimilor pe buze și cu acest gol arid, fără sfârșit.
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
telesclavagistă, la noi se încearcă în aceaste zile toride, când telespectatorul aproape că nu mai știe pe ce lume trăiește, să i se impună de către autorități un nou cult religios, și anume: ,hayssamismul". De-aceea, abia când ,prind" câte-un gol în bleotocărelile experților în ,hayssamism", unii reporteri teve, răvășiți și ei de căldură, dau veste către țară că, din cauza caniculei, cetățenii cu probleme cardiace intră în comă și mor. -Macar e-o moarte faină, zice soacra lui Haralampy, cu oarece
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
pentru ce? Că nici una din răutățile acestea nu sunt amare, pentru că ce este rău în lume? Nimic; vei zice moartea, dar moartea nu este rău, căci curând mergem la adăpostirea cea fără de iarnă. Dar ce? Răpirea avuției? Gol am venit, gol mă voi duce. Dar ce? Scoaterea din pământul lui? Al Domnului este pământul și plinirea lui. Dar, ce este rău, necazul? Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri, când vor zice tot cuvântul rău împotriva
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]