183 matches
-
scrie HARDMUTH. În seara închegată ca sângele, marmura însăși devine brună, cu geometria scoasă-n relief de dungulițe roșii. Astfel de dungi și panglici de lumină de seară tivesc frunzele de acant din imensele capiteluri, șerpii de piatră din părul gorgonelor, sfârcurile și părul pubian al atlașilor vii, estropiați, care susțin balcoanele. Trec, mărunt ca un purice, pe sub imense porticuri, pătrund în săli cu pardoseala dulce, mozaicată, sub cupole înalte până la stele, rătăcesc prin labirinte de camere cu tapete cu desen
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se retrăgeau, bărbații iluștri coborau de pe soclurile lor, le-apucau de păr pe muze și le trânteau în boschetele din părculeț. Pătrundeau cu penisurile lor de metal lustruit între labiile de piatră umectate de rouă nopții. Atla-șii se acuplau cu gorgonele de ipsos, cu nasul spart, lăsând balcoanele cu oleandri să se prăbușească pe caldarâm. Dar m-am oprit brusc din reveria mea erotică, pentru că un astfel de balcon, la primul etaj, cu leandru și mușcate în ghivece, exista undeva, venise
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
transparentizată de soare ziua, răsfrângeau acum palid razele câtorva becuri electrice așezate în felinare de fier forjat. Pașii celor două răsunau puternic prin tunelul de clădiri albe, spectrale, având la parter prăvălii cu obloanele trase. Ornamentații bogate de stuc, măști, gorgone, ghirlande și amorași, chenare și ciubucuri încadrau ferestrele de la etaj. Mioara se opri deodată sub un felinar și se întoarse spre Maria. În iluminația artificială fața cântăreței își recăpăta aparența lunatică, sticloasă, desprinsă de lume, pe care o avea în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tramvai se așezase de-a curmezișul străzii, răsturnat pe-o parte, iar o șină ridicată la verticală, până la primul etaj, arăta parcă spre cer. Soldați prăfuiți alergau în dezordine, în brațe cu scaune, vaze, covoare făcute sul. Un cap de gorgonă de ipsos, de deasupra unei intrări, avea înfiptă direct între ochi o schijă triunghiulară de oțel vânăt, care-și ascuțea umbra, ca un ceas solar, pe obrazul, pe urechea și pe doi șerpi ridicoli din capelura încîlcită a furiei. Cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
turbioanele de vânt cald ale primăverii au început să lingă zidurile, casele s-au golit de locatari și de mobile, geamurile s-au făcut țăndări, lemnul cercevelelor a putrezit și frumoasele, tandrele, ciudatele, voluptuoasele, atrocele, spectralele triburi de ipsos ale gorgonelor și atlașilor ce sprijineau balconașele de fier forjat, femei estropiate, bărbați mutilați, spoiți otova cu aceeași tencuială roză, s-au fărîmițaț în șuierul fulgerător al alternanței zi-noapte-zi-noapte. Pereții exteriori ai vilișoarelor și caselor masive, clădite de cine știe ce arhitecți paranoici la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
până nu ajungeam la teatrul operațiunilor. Se purta un război. Dușmanul, luat prin surprindere în așternut, își apăra cu pieptul gol, cu pielea mucegăită, cu nasul spart, cu gura deschisă și ochii orbi, dar lărgiți de groază, teritoriul spectral. Deasupra gorgonelor și himerelor, adânc în cerul de primăvară, stelele scânteiau și scânceau parfumate. Pe vârtejurile lor se profilau pereți exteriori ce încă-și purtau balcoanele sub care doi atlași cu mușchi de ghips se-ncordau inutil. Cupele dințate loveau în mijlocul flăcării
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu ceară lichidă. Le apăsau ușor în calupul de ceară al focarelor electrice, cum apeși cheia ca să faci o dublură, și apoi distrugeau originalul, așa încît numai mulajele negative ale vechilor vile rămâneau în picioare, înțesate de măștile concave ale gorgonelor de altădată. Mă-ntorceam acasă noroit din cap până-n picioare, dar având în buzunar când un deget de ghips cu unghie adevărată, când o floare de fier forjat căreia-i dăduseră, între petalele negre, sta-mine delicate, de un verde translucid
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai bună (și aproape singura), pe care și-o pusese pe ea pentru prima dată. Tăiam adânc, de-a lungul coapsei ei transpirate, dezvelindu-i fluturele vinețiu de pe șold și chiloții tetra, până când trebuia să fac față figurii ei de gorgonă uluită, apoi țipetelor ei de indignare, apoi la ceva de care nu-mi mai dădeam seama dacă era râs cu lacrimi sau plâns isteric, ca al copiilor mici. Ne mutaserăm "la bloc", în Floreasca, lângă garajul de autobuze. Faptul că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
strat Peste strat, ca zăpada. Ciudate coșuri și instalații, mici clădiri chiar, cu ochiuri rotunde de geam și cu ornamentele bizarei arhitecturi industriale din secolul trecut (poduri rulante împodobite cu amorași de ipsos, castele de apă susținute de atlași și gorgone de piatră, zâmbind cu ochi albi și cu mușchii jucîndu-le sub piele, fabrici cu structura de rezistență din fier forjat, răsucit ca să-nchipuie lujeri și inflorescențe delicate), se ridicau pe acoperiș, așa încît moara înfășurată strâns în cerul albastru părea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aia să te lingă blestematul ăsta de vânt umed dinspre Ij? Mai ales când ești mereu cu genunchii goi și curentul te ia pe dedesubt... Genunchii mei, Maarten..." Și deodată, aplecîndu-se atât de adânc spre tânăr încît șerpii din coafura Gorgonei începură să-i mișune pe piept, încercînd să-și strecoare capetele străvezii, cu limbi șfichiuitoare, printre nasturii cămășii lui galbene: Știi, aveam numai șase ani când mama - o sfîntă! - mi-a cumpărat o trotinetă. Muream de fericire că aveam și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
au întors la comunitate. Ia să te văd din profil! Per Baco, amice, ai fi un Nero al naibii de șic!" Cocota masculină îl ciupi ușor de gușă în semn de rămas bun și ieși ea prima, sucind din șolduri, cu șerpii Gorgonei sâsâind surescitați pe platoșa de pe piept. Înainte de-a se-nvîrti totul cu el și de-a aluneca într-o întunecime acidă, din care n-avea să se trezească decât a doua zi, Maarten apucă să vadă, în amurgul roșu ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dragoste), cu case roz, cu marchize de geam colorat, cu leandri înfloriți, cu curți, cu pisicuțe răsucindu-se-n iarbă. Ne opream să zgândărim păianjenii grași, atârnând între trandafiri, ne încîlceam prin fundături uitate de Dumnezeu, cu construcții spectrale, cu gorgone sprijinind ferestre oarbe, cu lei de piatră și dragoni de ciment, sparți și îngălbeniți, călăriți de fetițe cu ochelari. Când mai trec astăzi, din întîmplare, prin vreunul din acele locuri, văd limpede încă urma de vaccin de pe brațul ei gol
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Doamnei, stradă curbă, periculos de traversat, dincolo de care se află alte țigănii, între care cea mai pitorească e pe Maica Domnului. Știu acolo câteva case cu totul fantastice: pare că doar pereții lor exteriori au rămas în picioare, ornamentați cu gorgone de ipsos și îngeri de stuc fărâmițat, dar de fapt ruinele sânt locuite, cum o arată vreun bec aprins la etaj sau vreo hăinuță întinsă la uscat pe un balcon strâmb. Una dintre ruinele astea spectrale are o scară în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sau gospodine îngălate. îngînam ceva și coboram, ieșeam iar în soarele omogen și placid, străbăteam iar străzi vărgate de linii de tramvai, mă înfundam iar în zone neștiute ale orașului. Blocuri roz, blocuri stacojii, cu balcoane sprijinite de atlași și gorgone cu țâțe de ipsos îngălbenite de umezeală, statui coclite pe care 12 nu le mai observă nimeni - eu le îmbrățișam în singurătatea mea, le mângâiam obrazul jupuit, le ajutam să renască la o realitate mai adâncă, într-un aer metafizic
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dar se metamorfozase aici într-un heleșteu oval, cu o statuie de aramă înnegrită în mijloc și cu (aveam să-i privesc în fiecare seară) pești mari și grei, de culoarea verzuie a mocirlei de pe fundul apei. Conacul plin de gorgone și atlași de ipsos era însă, așa cum mă și așteptam, doar fațadă, butaforie, înăuntru, când am fost cazați, am găsit dormitoare banale de internat, cu câte zece paturi, totul împărțit "judicios" și funcționăresc. Fetele la parter, băieții la etaj, iar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dat pe toți afară, la înviorare, în aerul galben-strălucitor, înghețat, și ne-a luat la alergături. Ceva din spectralitatea conacului se pierdea dimineața, în schimb locurile câștigau într-un pitoresc desuet. Iedera se urca pe construcția coșcovită până aproape de cornișă, gorgonele păreau ceva mai binevoitoare, marea scară cu două brațe se desena limpede, cu urnele ei de ciment la capete încrustate cu licheni. Cupola de deasupra clădirii părea un pântec în care, ghemuit, ar fi așteptat un copil mare de piatră
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am putut cuprinde cu privirea o suprafață din ce în ce mai mare din zidurile masive de sticlă sau gheață sau cristal ale borcanului, care nu era nicidecum un borcan, ci un uriaș castel, o construcție obtuză, cu cornișe și stucaturi și ciubucării și gorgone și luminatoare și balcoane și creneluri și foișoare și jgheaburi numai și numai din materie rece și transparentă. Iar în mijlocul miilor de săli cu pereți străvezii mă aflam eu, trântit la pământ, și fetița în cadrul ușii larg deschise, iar în spatele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bătrânești, cu balcoane sub formă de alveolă periculos suspendată deasupra străzii, cu stucaturi, ciubuce și mascaroane, cu atlași de ipsos muced sub arcade. Pe măsură ce soarele cobora la orizont, aurul zidurilor trecea în ambră, și apoi în purpură, obrajii și nasurile gorgonelor de pe frontoane lăsau umbre ascuțite pe un zid întreg, ferestrele se umpleau de sânge, iar o fetiță în rochie albastră, oprită în poarta de fier forjat, cu sulițe, a casei sale, îți răvășea amintiri vechi, atât de vechi încît ți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care și azi îmi stârnesc o nostalgie idioată: "Intră luna pe fereastră / Intră-n odăița noastră..." Dacă urcam în podul casei și priveam prin luminator (de fapt, un fel de lunetă străjuită de încă două reprezentante ale poporului aceluia de gorgone de pe Moșilor, dintre care uneia îi lipsea un braț: întindea spre stele doar un ciot de fier care susținuse stucatura) vedeam, peste acoperișurile din jur, reclamele pâlpâitoare ale Bucureștiului, roșii și verzi, intense, aprinzîndu-se și stingîndu-se la intervale regulate. Era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se oprește; și nu se aude decât pârâitul unei lungi bășini, artificial schimonosită. S-ar putea ca masca tragică, împinsă la schița extremă a trăsăturilor ei, să fie un fel de rânjet, de caricatură strâmbă a râsului. E și cazul Gorgonei, cea mai chinezească variantă a spiritului grec, amestec de putere și groază. Ce zice omul când îi este greu? Zice, își zice, ca mângâiere: „o să treacă și asta, dacă tot este să crezi că totul este trecător“. Și nu se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
rondul. Se oprește în dreptul unui alt gladiator: — Tu nu ți-ai revenit încă de tot după rana primită săptă mâna trecută, îi spune, așa că pune-ți cnemide la ambele pi cioare. Rămâne pentru o clipă cu ochii țintă la capul Gorgonei de pe pieptul băiatului. Zâmbește întristat. Chiar își imaginează că muțunache ăsta o să-i transforme adversarii în stane de piatră? Răspunsul la întrebarea de adineaori țâșnește instantaneu. Stră moșii lui asirieni au recunoscut supremația Zeului de la Ierusalim și au devenit monoteiști
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
față din cauza curentului și mișcându-se lent, de parcă s-ar fi deplasat pe Lună. — Nu-i așa că-i fantastic? Calmează-te, Ted, Îl liniști Harry. Beth observă: — De fapt, este ciudat cât de puțină viață este aici. Ați remarcat? Nici o gorgonă, nici un melc, nici un burete, nici măcar vreun pește rătăcit. Nimic altceva decât pustietatea asta brună. Trebuie să fie una dintre acele zone moarte ale Pacificului. O lumină strălucitoare se apropie din spatele lui Norman; umbra lui se proiectă Înainte pe fundul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ciudat, spuse ea. Ții minte cât era de pustiu totul afară? Nu era nimic pe fundul apei. — Desigur. Destul de șocant. — Ei bine, m-am deplasat În jurul habitatului ca să adun vietățile astea. Iar acum, pe fundul apei erau tot soiul de gorgone, minunat colorate În albastru, purpuriu și galben. Unele dintre ele erau destul de mari. — Crezi că pur și simplu au crescut? — Nu. Trebuie să se fi aflat tot timpul În zonă, numai că noi nu am călcat pe acolo. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
am călcat pe acolo. Trebuie să cercetez asta mai târziu. Aș vrea să aflu de ce s-au localizat În special În locul acela de lângă habitat. Norman se duse lângă hublou. Aprinsese deja luminile exterioare ale habitatului, așa că văzu Într-adevăr numeroase gorgone purpurii, roz și albastre, unduindu-se ușor În curent. Se Întindeau până către limitele zonei luminate, Înspre Întuneric, — Într-un fel, continuă Beth, este o senzație liniștitoare. Ne aflăm la o adâncime prea mare pentru majoritatea formelor de viață oceanice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
gest brusc, de surpriză. — Fir-aș a naibii! — Ce este? Întrebă Norman. — Mantaua dorsală suplimentară. — Adică? — E o specie nouă, spuse ea. — Crevetus Bethus? Beth, văd că aici, În adâncul oceanului, faci descoperiri una după alta. — Îhî... Am verificat și gorgonele, pentru că păreau să aibă o excrescență radială neobișnuită. Și ele constituie o specie nouă. Asta e grozav, Beth! Ea se Întoarse către Norman, privindu-l În ochi. — Nu, nu e grozav. E straniu. Conectă o sursă de lumină de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]