167 matches
-
riscante ar fi părut, fiindcă avea încredere în tactul respectivilor. Odată Pomponescu vru să vadă ce localuri de perdiție frecventează Hangerliu și se lăsă călăuzit cu tot grupul, inclusiv madam Farfara, într-o grădină preferată în special de jochei și grăjdari de curse, pe lângă șosea. Așadar, madam Farfara participă ca unică femeie la masa intimă de la "Capșa" oferită de Pomponescu. Acesta se purtă cu o simplitate remarcabilă, arătîndu-se plin de atenții față de fiecare, infatuarea lui tipică trădîndu-se numai într-o oarecare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ei. Cred că Napoleon nu ar fi fost posibil dacă un Robespiere, Saint Just, Danton, Desmulins și alte mii asemenea lor, nu ar fi înroșit eșafodul cu sângele lor. Fără cei căzuți în ghearele neiertătoare al teroarei revoluționare niciodată un grăjdar nu ar fi ajuns mareșal al Franței și ginere al împăratului, urmașul unui măcelar din halele Parisului devenit general nu ar fi ajuns niciodată regele Suediei iar urmașii săi domnesc și acum pe tronul acestei țări. Tribunalele revoluționare funcționau intr-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să o zugrăvească azuriu cu stele aurii, de semăna cu priveliștea cerului pe malul Bosforului, sfat mare ținut de doamna Maria și de domnița Casandra. — Să meargă cineva la Hamie și altcineva la hanul răposatului ca să afle toți cafegiii și grăjdarii din târg că frații măriei sale, stolnicul Constantin și spătarul Mihai, l-au ucis cu bună știință pe vodă. Atât auzi Brâncoveanu prin ușa abia, abia crăpată și un gând îl străfulgeră. Trânti cu zgomot ușa grea de stejar și întoarse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dacă nu eram noi, n-avea nici lumânare. Du-te sfinția ta la divan, îl priveghez eu pân’ la toacă. Binecuvântează. Omul se lăsă într-un genunchi. Mitropolitul rosti ceva neînțeles și-l binecuvântă. Ieși repede ca să nu-i vadă grăjdarul ochii înlăcrimați. În spătăria mică abia încăpură boierii mari și cei din a doua treaptă, care după lege au dreptul „să ridice domn pământean”. Oamenii doamnei cereau adunării să-l aleagă pe beizadea Gheorghe care, spuneau ei, ar domni folosind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să spună ceva, își drese glasul și-și lăsă privirea în pământ. Se întreba dacă tânărul plin de viață din fața sa nu face un gest de impietate. Marele lui prieten zace mort și părăsit în odaia rece, privegheat de un grăjdar, care-i aprinde lumânare de la lumânare să nu stea fără lumină, iar tânărul se ridică pe treptele măririi până sus și de acolo demonstrează că este energic și capabil și chiar încearcă să arate că răposatul a greșit, el fiind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un fel de paznic al lui Breazu. Înainte de a intra în întunericul grajdului, Ștefan duse mâna instinctiv la pumnalul pe care-l purta la cingătoare. Când se obișnui cu lumina puțină, prințul îl zări în mijlocul unui grup de cinci, șase grăjdari pe Turculeț, care-l ținea pe Breazu din scurt de căpăstru și-l ștergea, masându-l cu un șomoiog de fân. —E numai o apă și mi-e că-l prinde frigul. Ar trebui călărit în galop. — Și ce mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
e cam nărăvaș și dacă mă trântește îmi scapă și o ia razna. Poruncește să mă însoțească cineva, pe alt cal. — Încalec eu pe Breazu, caută-ți un cal și urmează mă, porunci Ștefan, luând căpăstrul din mâna lui Turculeț. Grăjdarii, plecându se, încercau să se depărteze din fața beizadelei, care astăzi părea mai înverșunat decât Breazu, dar nu fură lăsați. Ordinele scurte, țipate răstit, îi treziră din amorțeală. — Șaua mea, cea cu scări de argint și un macat turcesc. Legați mi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de miercuri 2 mai sosi la Curte, într-un galop nebunesc, Turculeț care, așa plin de praf și de sudoare cum era, intră în spătăria cu stele căutându-și stăpânul. În spătărie erau doar grămăticii care-l priviră mirați pe grăjdarul mirosind a bălegar de cal. Turculeț se rugă de un dorobanț din gardă să-l ducă la prinț, dar i se comunică sec: — Beizadea Ștefan este la vodă. — Moare Smardalac, e musai să-i spun... — Smardalac? — Smardalac, armăsarul arăbesc, ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aci la palat. Pentru asta, doamna Stanca și prințul Ștefan veniseră să vadă dacă toate pregătirile erau pe măsura celor așteptați. Frățiorul mai mic, beizadea Mateiaș, sperase să scape un pic din frâul profesorilor lui și să tragă chiulul pe lângă grăjdarii de la Mogoșoaia. Speranțe zadarnice, pentru că doamna Stanca luase cu ea renumita i pungă cu care-i învățase aritmetică pe toți copiii din neam. Așa că în caleașcă, avându-l alături pe prâslea, Stanca băga mâna adânc până la fundul pungii și scotea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era un personaj foarte mediatizat și controversat, grecul Socrate. Hanul avea treizeci de camere, băi, bucătării, sală de mese, cramă, grajduri pentru cai. Livezi și vii roditoare, cât cuprindeai cu ochii. Socrate avea zeci de servitori, bucătari, grădinari, pivniceri, rândași, grăjdari, vechili, etc. Clienții hanului erau negustori bogați care veneau din toată țara, cu probleme de afaceri, livrări de mărfuri, încasări de bani sau încheieri de contracte. -Bine-ați venit la Socrate -îi întâmpina hangiul vesel, fiind bucuros că avea clientelă. Era
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
să se întîmple mai târziu. Mie îmi plăceau de pildă istoria și matematicile, dar amândoi profesorii de la aceste materii erau personalități lipsite de har, cel dintâi era urât, cu capul mare, buzele groase, răsfrânte și cu o expresie parcă de grăjdar care petrece, deși se străduia să zâmbească și să ne atragă. Avea pe deasupra două cusururi, unul că îi plăcea prea mult materia pe care o preda și nu mai rămânea în mintea lui nici un pic de loc ca să-i mai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Windsor, Balmoral și Osborne, unde își petrecea cea mai mare parte a timpului în compania (nefirească și detestată de anturajul familial și politic al reginei) unui oarecare John Brown, un Highlander gillie**, care fusese în serviciul prințului în aceeași funcție de grăjdar. Absența reginei, timp de peste un deceniu (1861-1865 și 1867-1876), din viața politică și publică (poate cu excepția zilei de deschidere a lucrărilor sesiunii parlamentare, mai ales atunci cînd trebuia să ceară Parlamentului votarea unei noi Liste civile pentru un nou membru
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
atît mai mult cu cît bazele lemn și leamă sunt cam nepotrivite pentru toponimizare, iar finalul a la prima și „infixul“ n la cealaltă sunt explicate neconvingător. Soluția descendenței slave e bine motivată lingvistic și onomasiologic (toponimele Valea Grajdului și Grăjdari, aflate în altă zonă, sprijină o astfel de verosimilitate geografică), cel puțin pentru topicele mai relevante. „Casa izolată“ descrisă ca obiect geografic denominat pentru unul dintre toponimele omonime Leamna poate să fie urmarea unei stîngăcii din partea informatorului (și, de ce nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
tip de manipulare este motivată însă complet diferit. Interesele financiare meschine sau impunerea bunului plac al magnatului omnipotent din Ultima oră, fac din ministrul Brănescu o marionetă dizgrațioasă, un "rinocer" afundat fără pic de demnitate în mocirla compromisurilor. În schimb, grăjdarul Brană, devenit domnul Brănescu "milostivul" și ajuns ministru prin șantajele manevrate din culise de "conașul Valentin", servește drept paravan pentru scopul altruist al lui Pamfil, de distrugere din temelii a întregii șandramale politicianiste. Pe acest considerent, descoperim în Pamfil un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
apropierea trăsurii care purta pe boierul Iordache. Un rob țigan mâna îndrăcit caii, trăsura fiind urmată de un pâlc de oșteni, după rangul și importanța funcției clucerului. Trăsura urcă povârnișul din fața porților curții, oprind pe podișca din lemn, unde așteptau grăjdarii, pentru a lua animalele și a le duce să primească hrană și apă. Boierul se opinti și coborî din trăsură, pășind pe prispa acoperită a conacului, fiind întâmpinat de soția lui, Irina, o moldoveancă frumoasă din ținutul Putnei: Ce vești
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tău, puneam să se ridice și-o sfântă mănăstire, se jelui clucerul, îmbrățișându-și odrasla. Tătucă, și-o să am și paloș aurit? zise mândru Ilie. O să avem de toate, feciorașul tatei, suspină visător Grigore Iordache, care-și începuse slujba ca grăjdar la curtea unui han din Galați. Du-te să-ți pregătești hainele, ca să nu mă faci de râs! porunci cu asprime prefăcută clucerul. Pe când Ilie era îmbăiat și îmbrăcat cu veșminte potrivite pentru funcția importantă ce-o primise, iar Iordache
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
piept, descăleca epuizat - urmat de o escortă la fel de obosită - un curier extraordinar, un tabellarius stator din îndepărtata Romă. Cu haina lui ceruită plină de apă, curierul se lăsă să alunece de pe cal și pe când, cu mâini amorțite, încredința frâiele unui grăjdar, ceru să-i fie anunțat grabnic lui Germanicus. Neașteptatul curier fu primit imediat, plin de noroi cum era; din prag, băiețelul îl văzu înmânându-i faimosului său tată un plic oficial sigilat și scoțând apoi dintr-un buzunar interior un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la grajdurile cailor pe care-i îndrăgea atât. Incitatus cel iute, un mannulus de rasă galică, de culoarea mierii și cu osatura delicată, tipică vârstei sale fragede, îl recunoscu de departe și necheză; sforăia, nerăbdător să i se dea drumul. Grăjdarii îl ținură însă înăuntru, spunând că urma să plouă din nou. Micuțul îl îmbrățișă, ascunzându-și fața în coama lui. Îngrozitoarea taină exista, și toți se înțeleseseră să i-o ascundă. Calul percepea oarecum această neliniște, căci era scuturat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spunând că urma să plouă din nou. Micuțul îl îmbrățișă, ascunzându-și fața în coama lui. Îngrozitoarea taină exista, și toți se înțeleseseră să i-o ascundă. Calul percepea oarecum această neliniște, căci era scuturat de frisoane. Burnița, așa cum prevăzuseră grăjdarii; după agitația provocată de apariția curierului, care nu durase mult, drumurile ce se întretăiau printre baracamente rămăseseră pustii; din cauza ploii sau din cine știe ce alt motiv, se părea că toți oamenii intraseră înăuntru. Micuțul era convins că se apropia o primejdie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
glas să-l provoace, pentru a-l urmări și a-l prinde pe soldatul care se lăsa doborât de el, se arunca la pământ, rostogolindu-se amândoi în iarbă. Dar nu-l strigă nimeni; dezamăgit, copilul se îndreptă spre grajduri. Grăjdarul, care tocmai îl țesălase pe dragul lui Incitatus, se întoarse și-i spuse pe neașteptate, brutal: — Ai văzut? Și de data asta a câștigat Maștera... Vorbea despre un lucru de care el nu avea cunoștință, dar care îl făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și uimiți, apoi potcovarul murmură precaut, ca pe un lucru murdar, numele celui mai temut om din lume: — Tiberius. Împăratul. Ceilalți tăcură. Copilul se simți umilit că era singurul din castrum care nu știa asta. Nu mai întrebă nimic. Un grăjdar îi spuse, căutând parcă să-l consoleze, că Maștera era foarte bătrână. — O fi având vreo nouăzeci de ani acum - și tata îi spunea Maștera. Zaleucos dădu peste ei, îl luă pe copil și îndată începu să-i vorbească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Maștera. Zaleucos dădu peste ei, îl luă pe copil și îndată începu să-i vorbească în frumoasa lui greacă attică pe care nimeni din castrum n-o înțelegea: — Nu e bine ca tu, fiu de dux, să te amesteci printre grăjdari și să-i asculți cum vorbesc despre familia ta. Sclavul numit Zaleucos trăise probabil, sub alt cer, zile mai puțin grele; în fiecare dimineață privea melancolic norii prea deși și ploaia măruntă care, fără zgomot, îmbiba pământul, și pădurile, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sub Augustus și, mai ales, sub Tiberius, urât și ca general, dar și mai mult ca împărat. Copilul se propti însă pe picioare și întrebă de ce Tiberius preluase puterea în locul fraților mamei sale. — Dacă vrei să nu mă duc la grăjdari ca să aflu, spune-mi tu. Cultul sclav - a cărui poveste nimeni nu o știa, după cum nimeni nu știa ce nenorociri se abătuseră asupra lui și-l aduseseră în acea stare - porni pe o străduță lăturalnică și începu să povestească: Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu o știa, după cum nimeni nu știa ce nenorociri se abătuseră asupra lui și-l aduseseră în acea stare - porni pe o străduță lăturalnică și începu să povestească: Într-o zi, divinul Augustus a întâlnit-o pe femeia pe care grăjdarii o numesc Maștera. De fapt, pe ea o chema Livia. Când s-a întâmplat asta? — Acum vreo șaizeci de ani, cred. O diferență abisală pentru copil, care tăcu, neîncrezător. Grecul se grăbi să continue, ca să evite alte întrebări: Când Augustus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dezordine și din ce în ce mai furioasă. În trecut, mulți fuseseră înspăimântați de acele glasuri și de acele priviri, de forța colectivă a acelor mașini de război, conștiente de puterea lor. Mai în spate, pe Cardo, soldații ieșiseră cu toții din barăci - până și grăjdarii, vânzătorii de alimente și calones, sclavii intendenți, se îngrămădeau, umplând strada. Durii decuriones și centuriones nu interveneau. Era de-ajuns pentru a înțelege periculosul lor consens. Germanicus tăcea, pentru că oamenii lui spuneau adevărul. — Tu comanzi cele mai puternice legiuni ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]