175 matches
-
și nici psalmistul nu plăsmuia mai bine deși făcea ca unul să-și contemple făptura în treime și nici un rost nu-și mai găsea limanul de-atâta fantastă mutilare de-i zice arătare. Pe ici pe colo doar câte-un grămătic se minuna prea tare făcând să i se topească și roua răcoroasă de-atâta inspirată levitare chiar Verbul, neprihănit, se opri o clipă și adăsta din neîncetata-i descălecare să vadă cum arată genunea vocalelor pe cale de transfigurare și chiar
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
vodă o așteaptă pe jupâneasa Stanca Brâncoveanu. Stanca duse degetul mâinii drepte spre buze cerându-i arnăutului să vorbească încet și se îndreptă spre treptele de marmură albă. Târgul abia se trezea. Intrând în cancelaria domnească, Constantin Brâncoveanu nu întâlni grămăticii cu care lucra de obicei, ci fețele simandicoase ale celor mai înalți dregători ai țării, unchii săi. Nașul Dinu, marele stolnic Constantin Cantacuzino, moțăi din cap la salutul răspicat al finului său, marele spătar Mihai zâmbi abia, abia prin barba
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
are în față pe cel mai bogat om din familie, care nu trebuie să-și împartă averea cu nimeni. — Mda... Așa e. Și vodă se întoarse spre ieromonahul Ștefan, rugându-l politicos: Citești sfinția ta sau poruncesc să cheme un grămătic? — O să citesc eu, e bine să afle cât mai puțini pricina care ne adună aici, hotărî preotul. Stolnicul Constantin Cantacuzino își drese zgomotos glasul. Nu știa ce să creadă: finul lui își apărase rangul, refuzând să execute un ordin care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce au fost rostite aici? bubui Șerban Vodă, fixându-l pe egumen. Ca să răspundă, acesta începu să-și dreagă glasul și să ceară ajutor din ochi de la fețele bisericești ce se aflau de față. — Stai, ordonă vodă, să vină un grămătic să scrie mărturia. — Măria ta, scrisoarea o am scrisă chiar de mâna mea, și egumenul scoase de sub rasă, de la piept, un sul subțirel. Îi tremurau mâinile și se auzeau cum îi clănțăne dinții în gură. Vodă zâmbi sigur pe el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai domnise cu atâta strălucire ca Șerban. Focul, cântându-și cântecul, arunca pale aurii prin grilajul de fier forjat al ușiței, fermecând înserarea. În momentul intrării unui slujitor și a doctorului neamț, mitropolitul a cerut permisiunea de a chema un grămătic pe care să-l trimită cu porunci la Mitropolie. După un timp, în odaie a apărut un tânăr înalt și, deși lumina puțină îndulcea toate contururile, urâțenia lui l-a făcut pe prelat să tresară. O barbă și o mustață
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Șerban i se păru, cu toată lumina puțină, că vede în ochii deja bătrâni ai mitropolitului aprinzându-se luminițe aurii. Ușa nu se închisese în urma prelatului și în odaie năvăliră trei sau patru persoane printre care doctorul grec și grămăticul cel slut. Îi lăsă pe fiecare să-și facă datoria, se lăsă condus în dormitor și masat, își dictă programul pentru a doua zi, ceru să i se dea drumul să intre ieromonahului Ștefan de cum va sosi în zori și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și pentru coconii noștri, că altfel nu știu ce-ar fi. — Ei, lasă, draga mea, că n-o fi Zamfira chiar așa de nebună. — Ba e, se ține - uite așa cât este ea de bătrână, că-i babă - cu un grămătic de la curte. Unul slut de zici „Doamne ferește” când îl vezi. Zice că slutul ei îl apără pe Șerban Vodă să nu-l otrăvească Del Chiaro și domnia sa stolnicul Constantin, adică nașul. Toată seara, la lumânare, le trage în cărți la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întrunește divanul cel mare, poruncește sfinția sa mitropolitul Ungrovlahiei și marele logofăt, adică eu, care răspundem cu capul de tot ce se întâmplă rău țării. Brâncoveanu se opri. Îi numără pe cei prezenți în sală. Erau: doamna, domnița Casandra, tremurând speriată, grămăticul cel slut, doi cafegii îmbrăcați grecește și încă două slugi de pe la Curte. Deci aceștia și dorobanții care or să iasă din post erau aceia care puteau să poarte vorba prin târg că vodă a fost ucis de frații săi. Chemă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
le făcu semn și celorlalți să facă la fel. Își plimbă privirea de la unul la altul și remarcă surprins: — Jupân Ianache Văcărescu nu s-a întors de la Târgoviște? Boierii se priviră mirați între ei. Al doilea logofăt, care sta lângă grămătic, îndrăzni: — Măria ta, s-a întors. Este în spătăria cea mică cu domnia sa fostul vistiernic Constantin Știrbei. — Trimite pe cineva să-i poftească în divan. Aci am nevoie de domniile lor. Astăzi vom duce la bun sfârșit și vom judeca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stăpân peste pământ și mare a avut bunătatea să trimită un imbrohor purtător al cuvântului lui către beiul valahilor Constantin. În românește, vodă răspunse că este fericit să-l întâmpine pe trimisul padișahului, care este binevenit. Din suita domnitorului, un grămătic de cancelarie traducea în turcește, vădit emoționat, vorbele lui Constantin Brâncoveanu, care încheie spunând că imbrohorul este așteptat cu dragostea și cinstea ce i se cuvine. Călărețul salută pe domnitor și făcu drumul până la camarazii lui în același galop nebunesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mie, una ție În după-amiaza zilei de miercuri 2 mai sosi la Curte, într-un galop nebunesc, Turculeț care, așa plin de praf și de sudoare cum era, intră în spătăria cu stele căutându-și stăpânul. În spătărie erau doar grămăticii care-l priviră mirați pe grăjdarul mirosind a bălegar de cal. Turculeț se rugă de un dorobanț din gardă să-l ducă la prinț, dar i se comunică sec: — Beizadea Ștefan este la vodă. — Moare Smardalac, e musai să-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un subarhetip al codicelor medie vale și să fie În dezacord cu alte papirusuri. În Egiptul antic erau În uzul curent copii particu lare din scriitorii greci, ediții la prețuri convenabile; arhetipul codicelor medievale Însă era de regulă opera unui grămătic. Copistul din epoca bizantină alegea copia cea mai bună, eventual unicul exemplar care fusese obținut prin transferarea de pe papirus pe codice și care, prin statutul său particular, avea valoare oficială. În felul acesta, nu este surprinzător faptul că În ansam
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
accidentele transmiterii textului. Din ce a supraviețuit, rareori (cu două excepții, Theognis și Pindar) se găsește cîte o poezie Întreagă; mai adesea avem de-a face cu o strofă sau cu un vers sau cu un cuvînt (citat de un grămătic). Pentru felul În care a operat selectivitatea anticilor, poate fi relevantă o comparație sumară: opera lui Pla ton s-a păstrat În Întregime (sau chiar mai mult decît atît, sporită de lucrările apocrife); pe de altă parte, filo zoful Democrit
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
numele de grup bucurești, format în limba romînă. Gustav Weigand, care a realizat multe lucrări foarte valoroase pentru lingvistica romînească, s-a hazardat într-o ipoteză radicală: București nu avea legătură cu Bucur < bucur, ci provine de la baza bulgărească bukarŭ, „grămătic“, pentru că numele străin al capitalei noastre, Bukarest etc., nu avea cum să rezulte din forma București, ci din *Bucărești (pe care nu l-a găsit atestat niciodată și nicăieri). Etimologia a fost, bineînțeles, respinsă de ceilalți specialiști, chiar dacă pentru unii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pare foarte departe. Dac - am întoarce binoclul istoric spre anul 1654, la încoronarea lui Constantin Basarab, fiul lui Radu Șerban, am vedea tot piesa de azi, jucată în alte costume, {EminescuOpXII 106} am vedea pe ulițe mese cu câte un grămătic și la ele cei 100 000 de dorobanți și seimeni depunîndu-și jurămintele asupra formulei: Jurați pe această sfântă Evanghelie și pe această cinstită cruce că veți fi cu Constantin Vodă un suflet și un sfat, ascultîndu-l și ajutîndu-l fără viclenie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pariziană a lui Jacob Billius și apelând doar pentru anumite pasaje la redacții slavone și grecești. Formularea din titlu se datorește năzuinței exprese a tălmăcitorilor de a fi bine acoperiți în raport cu norma ortodoxă. Același a fost motivul pentru care Fota grămăticul a prelucrat titlul versiunii Kutein în copia ce cuprinde doar textul românesc. Toate sau aproape toate manuscrisele ulterioare specifică într-un fel sau altul că traducerea a fost făcută din slavonă. Năsturel a tradus, fără îndoială, de pe un original slavon
VARLAAM SI IOASAF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
Învăța și muzica psaltică. Mai exista o școală domnească de muzică psaltică, la Începutul secolului al XVIII- lea, Înființată de Constantin Brâncoveanu, condusă de „dascălul domnesc Coman“, care avea În 1704, 50 de Învățăcei. Aici Învăța și un transilvănean, Bucur Grămăticul, adus aici chiar de Brâncoveanu, care și-a Însușit atât de bine cântarea psaltică, Încât a fost pus vătaf peste copiii acestei școli. Începând cu anul 1689, Constantin Brâcoveanu dăduse preoților, diaconilor, cântăreților, grămăticilor și peveților de la Biserica Domnească din
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
Aici Învăța și un transilvănean, Bucur Grămăticul, adus aici chiar de Brâncoveanu, care și-a Însușit atât de bine cântarea psaltică, Încât a fost pus vătaf peste copiii acestei școli. Începând cu anul 1689, Constantin Brâcoveanu dăduse preoților, diaconilor, cântăreților, grămăticilor și peveților de la Biserica Domnească din București, un Hrisov prin care Îi scutește de toate dările „ca să fie de treaba și slujba sfintei biserici În zi și În noapte necontenit“. Printre cei scutiți figurează și Coman, protopsaltul Bisericii Domnești de
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
București, un Hrisov prin care Îi scutește de toate dările „ca să fie de treaba și slujba sfintei biserici În zi și În noapte necontenit“. Printre cei scutiți figurează și Coman, protopsaltul Bisericii Domnești de atunci, Stoica și Vasile dascălii, 5 grămătici și Șărban pevețul, viitorul mare protopsalt al Țării Românești. Și la Mănăstirea Antim din București se Învăța muzica psaltică În limba română, după cum vedem din Așezământul Mănăstirii Antim, alcătuit din 32 de „capete“ de către Mitropolitul Antim Ivireanul, În 1713
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
și a celorlalți dascăli din neamul nostru s-au Înspăimântat și singur judecânduse că nu iaste trebuincios, nearătându-se În multe zile, s-au Întors și au murit În țara lui“. Îl Întâlnim ca peveț, În 1689, cântăreț, În 1699, grămătic, În 1714 și după 1720 protopsalt sau dascăl plin În locul tatălui său, Radu. El a tradus din grecește și a creat direct În limba română, luptând pentru introducerea limbii române În slujirea la strană. A fost și un interpret desăvârșit
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
direct În limba română, luptând pentru introducerea limbii române În slujirea la strană. A fost și un interpret desăvârșit al muzicii bizantine și un mare talent, după cum ne relatează același Macarie, dar și un excepțional pedagog În lunga-i funcție de grămătic și mai ales de dascăl, formând un număr mare de cântăreți, dintre care amintim: Ioan sin Radului Duma Brașoveanu, Constandin, nepotul și ucenicul său și Gheorghe. Cu privire la opera muzicală a lui Șărban găsim indicații tot la Macarie, care În prefața
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
un discurs În care afirmam următoarele: - Da, dragii mei, se pare că noi, mândri și valoroși scriitori români, ne-am cam păcălit În calculele pe care ni le-am făcut cu... „nea Puiu”, domnitorul nostru din ultimele două decenii. Noi, grămăticii, intelighenția de pe aceste plaiuri, ne-am aranjat totdeauna cu domnitorul și mi-aduc aminte de unul dintre argumentele regretatului meu prieten Ivasiuc - e drept, nici el un ins de prea mare consecvență și curaj civic, dar să nu uităm că
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
puneam atunci de mii de ori, de ce nu suntem noi, elita culturală românească, apți de o rezistență clară, În bloc, contra capriciilor și abuzurilor puterii și a „domnului”, Ivasiuc a remarcat că, spre deosebire de alte elite culturale, poloneză, rusă sau maghiară, grămăticii români nu au fost boieri de sine stătători și nu au avut În spate o pătură socială care să-i susțină; „grămăticii români, spunea Ivasiuc, au ținut Întotdeauna de Domn și au depins de bunul plac și de umoarea acestuia
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a asasinat pur și simplu, dintr-un reflex medieval barbar, pe Nae Ionescu l-a internat În lagăr, iar tinerii „inteligenți și insolenți” - spre norocul lor! - au fost vânturați În toată lumea!Ă - Nu, am continuat eu discursul meu Înfierbântat, noi, grămăticii de azi, ne-am Înșelat În calculele pe care mulți ni le-am făcut cu acest „Domn”: deși, tot noi, În istorie am reușit să ne acomodăm nu numai cu Carol II (care, În tot aventurismul lui politic, a susținut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
colectiv -, domnea o uriașă bucurie, aproape o frenezie a unui eveniment care Încă nu putea fi perceput, „Înghițit”, „asimilat”, numai cu argumente raționale sau istorice, de bun-simț: visul - Visul, Utopia de veacuri a acelor păstori și agricultori, preoți și umili grămătici, meseriași simpli, „primitivi”, de pe ambii versanți ai Carpaților, de a „locui Împreună”, de a avea dreptul să vorbească În limba părinților În școli și tribunale, de a avea „Îndrăzneala” să ceară să ocupe posturi mai Înalte În treburile statului, În locul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]