234 matches
-
-i pe rînd cu privirea, mai Întîi pe Susan, apoi pe Julius. Julius Își duse cupa la gură și bău o Înghițitură destul de mică, fără să-l intereseze prea mult gustul băuturii, Îl interesa mai mult să se uite la grăsanul de Bello, care se Întorsese Într-o rînă, mînca Într-o parte bietul istoric, nu voia să-i vadă pe cei patru băiețandri care așezați la altă masă, se distrau pe seama lui și izbucniseră În rîs de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
te bați cu unul singur, nu cu doi odată. Cano În schimb era foarte trist; de mult trecuse vremea cînd era trist numai din cînd În cînd, acum era trist mereu și pe deasupra avea și mătreață. Sosi În sfîrșit și grăsanul Martinto, dar din nou rămăsese repetent și abia-și amintea că fusese prieten cu Julius. Soseau pe rînd toți foștii colegi și lîngă ușa care dădea În curtea mare a școlii se repeta veșnica scenă a celor care veneau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
consultat? Văzu În fața ochilor pianul cu parfumul acela minunat, de claviatură, de curațenie și dădu fuga să se alăture grupului unde erau Del Castillo și Sánchez Conuha, poate că lîngă ei o să se simtă iarăși mare, uite-l și pe grăsanul Martinto, i-ai văzut pe frații Arenas?, uite-l pe Chavez, uite-l pe Cano. Sărmanul Cano. Îi mai rămăseseră cîțiva bănuți pe care-i furase de la bunică-sa și cumpăra bomboane de la Pirat, care Își vîrÎse mîna printre gratiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
podium, alături de celelalte măicuțe. Lăsase toate clasele perfect aliniate, În rînd cîte doi și În ordinea Înălțimii, acuma o să cînte Imnul Național Peruvian și imnul colegiului. Călugărița de la pian Înălță brațul pentru a da semnalul, Încă nu Îl coborîse cînd grăsanul Martinto zbieră un SÎntem liberi! pe un ton greșit și Roșcova se repezi furioasă să-l tragă de perciuni. Nu putu, din fericire, fiindcă maica stareță hotărî că era prima zi de școală și că trebuia să considere că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atunci Beethoven o să Înceapă să plîngă și-o să-i ierte pe toți. Martinto apăru Înarmat cu o spadă de lemn imensă și-i provocă pe toți cei din grup, dar ei nici măcar nu Întoarseră capul să se uite la el. Grăsanul nu se sinchisi de disprețul lașilor ăstora, o luă din nou la goană furios și cînd ajunse În fundul curții se Încăieră pe viață și pe moarte cu un chiparos. — Și Într-o bună zi se duse cu ea acasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din nefericire incidentul n-a avut semnificația pe care cei dintr-a treia ar fi dorit-o, n-a fost nicidecum hotărîtor. Fernandito tocmai Își cumpărase furios o ciocolată și desfăcea poleiala, cînd se apropie de el nătărăul de Martinto, grăsanul. Nu-și dăduse seama de nimic grăsanul ăsta neisprăvit; nici măcar nu-și dăduse seama că Fernandito era Într-a treia și că era tot timpul furios. Observase numai faptul că era un elev nou În școală și hotărî să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care cei dintr-a treia ar fi dorit-o, n-a fost nicidecum hotărîtor. Fernandito tocmai Își cumpărase furios o ciocolată și desfăcea poleiala, cînd se apropie de el nătărăul de Martinto, grăsanul. Nu-și dăduse seama de nimic grăsanul ăsta neisprăvit; nici măcar nu-și dăduse seama că Fernandito era Într-a treia și că era tot timpul furios. Observase numai faptul că era un elev nou În școală și hotărî să-l atace tocmai cînd se grăbea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era un elev nou În școală și hotărî să-l atace tocmai cînd se grăbea să-și mănînce ciocolata. Fernandito nu se aștepta deloc la așa ceva, cînd deodată se trezi cu o spadă de lemn În piept. ZÎmbi furios și grăsanul Îi răspunse rîzÎnd fericit. „Un nou mușteriu pentru dueluri“, s-o fi gîndit el, dar Fernandito Îl privea atît de insistent, Încît bietul Martinto Începu să oscileze Între sînt un copil fericit și problema răului În lume. Fernandito era furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o fi gîndit el, dar Fernandito Îl privea atît de insistent, Încît bietul Martinto Începu să oscileze Între sînt un copil fericit și problema răului În lume. Fernandito era furios foc și zîmbetul lui Îl făcu pînă și pe grăsanul Martinto să-și dea seama că ceva nu e În regulă, deodată observă că toți cei dintr-a treia urmăreau scena de la o oarecare distanță și parcă puțin stînjeniți. Grăsanul Își pierdu veselia, nesiguranța se strecură În sufletul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
furios foc și zîmbetul lui Îl făcu pînă și pe grăsanul Martinto să-și dea seama că ceva nu e În regulă, deodată observă că toți cei dintr-a treia urmăreau scena de la o oarecare distanță și parcă puțin stînjeniți. Grăsanul Își pierdu veselia, nesiguranța se strecură În sufletul lui de copil netot și cînd Fernandito Îi spuse dă-mi bățul el i-l dăduse ca un cîine care vine cu mingea În dinți la stăpînu-său, ca să i-o arunce iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcu Martinto și crezu că jocul o să continue, fiindcă acum rîdea din nou și spuse ține tu spada că eu mă duc să aduc alta și te provoc la duel. Fernandito zîmbi și mai strîmb și era din ce În ce mai furios, dar grăsanul crezu că așa era felul lui, probabil că se gîndi: „E dat dracului piratul ăsta nou“ și se Întorcea să se ducă să caute o altă spadă, cînd, deodată simți o lovitură teribilă care-i ardea șezutul. „Na“, Îi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
probabil că se gîndi: „E dat dracului piratul ăsta nou“ și se Întorcea să se ducă să caute o altă spadă, cînd, deodată simți o lovitură teribilă care-i ardea șezutul. „Na“, Îi zise Fernandito, Înapoindu-i liniștit bățul și grăsanul, Încremenit, cu uimirea Întipărită pe față, frecîndu-și dosul și avînd o expresie mai curînd de dezamăgire decît de mînie, luă bățul care nu-i mai slujea acum la nimic și descoperi tristețea În dimineața aceea de iunie. Peste puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Liniștește-te, Celso, o să dăm noi de ea. — Trebuie s-o găsim; poate cu banii ăștia Îl cumpăram pe impresar ca să-l aducă pe Briceno, interveni glumeț rotofeiul Romero și Celso Îl Înjură de mamă cu ochii scăldați În lacrimi, grăsanul ăsta libidinos nu știe decît să mănînce, să bea și să-și bată joc de toată lumea. Există unele bănuieli, Îndrăzni Celso, făcînd un pas Înainte. Spune, băiete; ce s-a Întîmplat? Întrebă Juan Lucas, amintindu-și că Celso e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
corsajul decoltat al Yvonnei de Carlo pe afișul de la Vulturul deșertului mă găsise deja lipsit de apărare -, pe atît de repede avea să Înțeleagă, dacă ne apucam să vorbim de cărți, că În acest domeniu nu eram chiar un neavenit. Grăsanul ăsta vrea să știe ce citesc acum? Fie! Pentru perioada de reculegere, am ales o lucrare recentă, scrisă de un părinte iezuit care tocmai murise la New York, Părintele Pierre Teilhard de Chardin. Cartea se numește Fenomenul uman, coperta are culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
opri, intimidat puțin, cu toată tulburarea sa. Îl urmă Lebedev, care se ținea ca umbra de el și era beat criță; intrară apoi studentul, domnul cu pumnii, Zaliojev, care făcu plecăciuni în dreapta și în stânga, și, în sfârșit, se strecură și grăsanul cel mic de statură. Prezența doamnelor încă îi mai făcea să fie reținuți și se vedea că îi deranjează foarte mult, desigur, doar pentru moment, până la primul pretext de a țipa și a începe... Atunci nici o doamnă nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și biscuiții cu smîntînă. Apoi apropiară scaunele, desfăcură șervetele și Începură să mănînce. Ce mai face tatăl tău, Vivien? Întrebă domnul Mundy politicos. Și sora ta? Cum Îi merge umflatului ăluia mic? Se referea la copilul Pamelei, Graham. Ce mai grăsan mititel! Gras ca untul! Ca micuții pe care-i vedeai cînd eram eu copil. Se pare că nu mai e la modă. În timp ce vorbea, deschidea conserva răsucind cheia cu degetele lui mari și butucănoase, dînd la iveală o fîșie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vești pentru tine: se aplică aceleași reguli de rahat. Îmi spune că vrea să mă duc imediat la el În birou. Pentru el nici nu contează rutina noastră, puțoi egoist. Nu se gândește la nimic altceva În afară de propriu-i cur grăsan și de cum să și-l acopere. Nu face nimic n pizda măsii În afară de a scrie la scenariul lui de film. Știu io ce pune la cale puțoiu. Pun jos ziarul și mă duc sus. Deja mi-e greață când ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ciufulit și rânjetul ăla larg pe față; și pe partenerul lui cu eșarfa aia extravagantă și zâmbetul lui discret. Și doamnele Stânga și Dreapta. Acum am văzut că În stânga Cancelarului Sănătății stătea Karp, zâmbind superior, În timp ce În dreapta lui Gielke poza grăsanul de Osram Röser. Cel dintâi privi spre cameră cu un sclipire ștearsă În colțul ochilor; cel din urmă stătea cu fața Întoarsă Într-o parte, așa că i se vedea doar un obraz, palid ca turta de ceară. Și pe ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
restul anului și că tot mai mulți indivizi ajung să prefere mirosul de napalm parfumului cozonacului cu stafide, încrederea în rațiunea antropică mi s-a șubrezit considerabil. Astfel, am decis că este infinit mai comod să reaprind flacăra credinței în grăsani joviali care se strecoară pe coș decât să-mi fac iluzii în privința bunătății naturii umane. Cu toții știm că sărbătorile de iarnă sunt inconsistente, burgheze și ipocrite. Le perpetuăm însă cu conștiinciozitate, simulăm extazul în mijlocul familiei, ne punem măști pioase, pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este mai bine, uneori, să lași neconturată granița care separă imaginația de realitate, speculativul de recele fapt. Elogiu oamenilor grași Dacă nu există nimic și suntem cu toții parte din visul cuiva? Sau, încă și mai rău, dacă nu există decât grăsanul acela din rândul al treilea? Woody Allen În Japonia, ori de câte ori mă uit în jurul meu, văd oameni extrem de subțiri, materializări ale duhurilor eterate din fanteziile shakespeareane. Fotoliile duble din autobuze și din trenuri sunt proiectate pentru ceea ce, în Europa sau în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai curat. Obiceiurile mele intime nu lasă nimic de dorit. Nefiind purtătorul nici unei boli sociale, nu văd ce-aș putea transmite crenvurștilor tăi, mai mult decât au ei și fără mine. Privește unghiile astea. Nu m-ameți cu aiurelile tale, grăsanule. Domnul Clyde ignoră labele pe care Ignatius i le întindea la inspecție. Te-am angajat doar de câteva zile. Cu alți vânzători am lucrat ani întregi și n-am ajuns să am neplăceri cu Departamentu’. — Ceilalți erau, fără îndoială, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vorba despre Cartierul Francez. Psihicul meu s-ar face fărâmițe în atmosfera aceea. În plus, acolo, străzile sunt foarte înguste și periculoase. Aș putea fi ușor trântit de o mașină sau izbit de o clădire și strivit. Fă cum vrei, grăsanule. Aceasta este ultima șansă pe care o ai. Cicatricea domnului Clyde începu să se albească din nou. — Chiar așa? Bine! Vezi să nu te apuce altă criză. S-ar putea să luneci în cazanul cu cremvurști și să te opărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Zi, ce s-a mai întâmplat cu nătărău’ ăla care a fost data trecut-aci? Al’ de lucra la Levy Pants. A mai dat p-aci? — Omu’ ăla de vorbea de-o demostrațe? — Mda, ăl’ de zicea că-i conduce un grăsan alb și le zice c-ar fi bine s-arunce o bombă nucleară p-acoperișu’ fabricii, ca să s-omoare, și ăi de scapă să-nfunde pușcăria... Nu l-am mai văzut de atunci. — Păcat. Aș vra să aflu p-un’ se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tine, care vorbește-așa frumos, vinde cârnați? — Te rog, aruncă-ți fumul în altă parte. Sistemul meu respiratoriu este, din păcate, sub media normală. Probabil că am o constituție șubredă încă de când am fost conceput. Curat noroc, se gândea Jones. Grăsanul căzuse ca din cer, tocmai când avea mai multă nevoie de el. — Pro’abil te-ai țicnit, omule. Unu’ ca tine tre’ să aibă o slujbă bună, un Buick mare și alte rahaturi. Aer condiționat, televizor color... — Ocupația mea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un lucru pe care aș dori să-l știu, domnule, spuse Ignatius. Nazista de proprietăreasă a acestei spelunci dă pe aici în fiecare noapte? — Cine? Don’șoara Lee? Nu! Jones zâmbi în sinea lui. Sabotajul îi reușea chiar prea bine. Grăsanul intenționa serios să vină la Bucuria Nopții. Zice că Harla O’Horror i-așa grozavă, i-așa perfectă că ea nu tre’ să vină sara s-o păzească. Zice că cum începe Harla, se duce-n California-n vacanță. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]