4,781 matches
-
izbăvitorul miel însângerat Graiul pietrelor o tăcere de cremene cuprinde clipa ceasul și ziua câtă iarbă și frunză naude navede nagreul văzduhului nici urmă de foșnet adierile-s duse’n pierzanii și nu e duh ori arătare neștiută să desferece graiul ascuns al pietrelor iar până la miezul magic al nopții în care tremură frunza și iarba-și dezvăluie jindul și foșnetul e-o vreme amarnic de lungă ajunge-voi oare s’ascult rostirea de vrajă a pietrelor? Zariștea pierdută îngerul uitării
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
stă acolo în lumină,/ și cântă singur bucuros/ un imn ce nu se mai termină”. Ba chiar: ,,cântă atât de tare că n-auzim nimic”... Primele șase versuri din Imnul iubirii țipă dezolanta, manieră: ,,patria credinței”, ,,tărâmurile nădăjduirii”, ,,facla iubirii”, ,,graiul dragostei”. Arareori, câte un fragment te bucură, în treacăt, precum, în origine, pământul văzut ca o roză răstignită: ,,La început a fost pustia/ Și în pustie era vânt/ Și-n vânt ardea ascuns cuvântul/ Și în cuvânt era pământ// Pământul
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
de serviciu a școlii, ocrotitoarea mea fidelă, ce-mi aducea în fiecare dimineață un clondir cu lapte și o cană cu smântână, privindu-mă duios, admirativ, smerit, de parcă m-aș fi rupt de pe o frescă din pronaos, gângăvind ceva în graiul ei ocult în timp ce flutura din mâini zănatică, sperând să lege o conversație cu mine, sau numai să arunce între noi o punte miraculoasă de comunicare - efortul ei penibil de a se exprima îmi da un sentiment de disconfort, compasiune, de
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
Doamne iartă-mă!?” “Nu. Nici pe departe. Ascultă, ai un prieten bun, unul Andrew. Sunteți colegi acolo, la partid, vreau să spun... cavaleri ai mesei rotunde sau ce sunteți... mă rog. Ei bine, îl vreau! făcu baba.” Arthur rămase fără grai. “Cum adică - îl vrei?” bâigui el. “Uite așa bine, vreau ca Andrew să mă ia de nevastă, ăsta-i prețul răspunsului la întrebarea ta”. “Ești nebună? făcu Arthur. Păi Andrew este... este o cadră de bărbat, cel mai chipeș baron
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
fie căsătoria noastră, noaptea cum mă vezi acum și ziua cum mă știi, sau noaptea cum mă știi și ziua cum mă vezi acum? Dă pe gură repede, ca să văd că ești sincer!” În fața acestei dileme existențiale, Andrew rămase fără grai. Clipe grele și broboane de sudoare i se scurgeau pe față. Dar o inspirație divină îi veni repede în ajutor. “Alege tu!” strigă el, cu sufletul la gură. “Bravo, ăsta era răspunsul, hohoti baba, bătând din palmele blondei. Așa este
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
Mergeam spre o țintă necunoscută pînă atunci dar atrăgătoare. Din gara Bazargic ne-a luat un autobuz și ne-a lăsat într-o gară mică de pe peronul căreia ochii mei au deslușit marea. Totul era miraculos. Lumea, oamenii, expresia lor, graiul lor, totul făcea parte dintr-o arie geografică inedită. Lumea circula prin așezarea orientală, curgînd ca un rîu în jos spre plaja mării. După 3-4 ore de popas sub forța strălucitoare a soarelui, urcam osteniți drumul care ducea spre centru
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
și ninge spini Maica florilor de măr strâng troiene în cununi cât în urma ei rămân cu o vamă mai bătrân zăbava să-mi încunun și Fecioarei mă închin și îi cer pe guri de nai acel i din rai și grai asfințitul din Amin
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
cariere de nisip vîntul îl împrăștie-n dună tu îți ascunzi poema după cuvînt - mîinile moartea-ți adună Vișin Copil mama îmi așternea pentru somn dar numai cînd era sărbătoare patul din lemn de vișin din camera mare (adică în graiul nostru cea mai frumoasă odaie ținută doar pentru oaspeți de seamă) cel acoperit cu poneavă și strujacul cu paie mă trezeam dimineața cu ochii-nroșiți de scrumul viselor colorate de peste noapte copil vara îmi plăcea să mă urc în vișinul
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
de o sinceritate neîndoielnică. - Dar, Maestre, am rostit cu îndrăzneală, în momentul acesta reputația mea se află sub ocrotirea dumneavoastră, nu pot să-mi doresc mai mult decît acest fapt care mă onorează. Cuvintele mele păreau că i-au răpit graiul. Găsisem cea mai adevărată motivație, care pornea din sentimentele de prețuire ale Maestrului și, poate, dintr-o afecțiune a lui, care se raportau nu numai la tinerețea mea, ci mai cu seamă la izbînda ce se săvîrșise cu cîteva luni
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
și se vede pe sine - ar da orice să mai aibă puțină viață într-însul cât să-mi zdrobească țeasta cu pumnu-i mare și greu. Tata-i bolnav, degeaba îi mai aduce mama ligheanul. Burta-i bolborosește și suspină în graiul ei umed-cleios: tătuca e-o damigeană în care cineva suflă printr-un furtun de plastic la 5 dimineața. Tătuca nu știe ce-i nihilismul tătuca nu i-a citit pe Nietzsche și Gottfried Benn drujba lui strălucește pe întuneric lacrimile
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
fiecare nouă clipă Care venind îmi ia din tine. Cum să te țin de timp departe? Cum să mă rog să nu te pierd? Extaz Stăteam la țărm, Tu erai marea, Te ridicai Vuind în valuri Să mă ajungi, Dar graiul tău Mi-era ca ceața... în van citeam în scoici, în alge, Cuvintele Demult desprinse, Din cartea De pe fundul apei. Silabe de nisip Mocneau în juru-mi, Cu pâlpâiri Nedeslușite. Dar ce minune - Mărunțirea Scria la infinit întregul, Fărâma, totuși Desfăcută
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
arunc pe Eréndira pe fereastra ce da către cer, să-mi ucid dușmanii cu o suliță pe care Don Quijote nici n-o avea, nici nu avea s-o știe; să-l, de asemenea,-nțeleg pe întîiul José Arcadio, lătrînd în grai străin și scoțînd spume verzui pe gură. Macondo m-a făcut să pricep că romanul, romanul ca gen, luase asupră-și moartea teatrului și-o aruncase în curtea patimilor cititorului: teatrul murise, nu însă și păcatul lui - acela de a
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
ea, nu-i leac, nici doctor. De pe casă, zboară-n beci streptopelia decaocto, - nu de răul ploii reci, de urîtul ploii octo- brale, zboară-n beci sau gang, ci pentru că decaocto streptopelia,-n beci sau gang, nu-i decît (în grai mai doct) o jumătate de Yin-Yang. De aceea,-n beci sau gang, solitar ca un paiang (pe cînd ploaia-i ține hang, sau el ploii, ploii octo- brale), - decăzut din rang și doar sieși bumerang, face-și-ar din guler
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
BIRUINȚEI, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2178 din 17 decembrie 2016. Clopotele biruinței se ridică din trecut, Amintind crâncene lupte și de sângele pierdut. Din vremuri în cari românii, înfrățiți se ridicară Și își apărară glia, și graiul își apărară. Într-o țară greu durată, prin milenii, de străbuni, AZI, se lăfăiește minciuna printre lei, tigri și huni. Încleștați în noaptea luptei de putere și averi, Cine să mai recunoască brațul clopotarilor de ieri? Români, v-ați risipit
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
ca sabia, necruțător, Și rușinea îi apasă...Ce-ați făcut din țara ... Citește mai mult Clopotele biruinței se ridică din trecut,Amintind crâncene lupte și de sângele pierdut.Din vremuri în cari românii, înfrățiți se ridicarăși își apărară glia, și graiul își apărară.Într-o țară greu durată, prin milenii, de străbuni,AZI, se lăfăiește minciuna printre lei, tigri și huni.Încleștați în noaptea luptei de putere și averi, Cine să mai recunoască brațul clopotarilor de ieri?Români, v-ați risipit
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016. În noapte, voi ați fost ascunși, Și gândul chiar v-au ferecat. De soare-n inimă pătrunși, Rupeți lanțul blestemat! Din pântec mama v-a-nvățat Același grai să îl rostiți. Și, dacă furii vi l-au luat, Nu-l lăsați, chiar de muriți! E limba sacră românească, Ce curge ca un fluviu cald Nu impostoarea moldovenească, Iar voi români sunteți în vad! Și voi sunteți copii tării
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Și-ngropați-o în adâncuri! E torța noastră spre-nainte Soarele ne reunească! Citește mai mult În noapte, voi ați fost ascunși,Și gândul chiar v-au ferecat.De soare-n inimă pătrunși,Rupeți lanțul blestemat!Din pântec mama v-a-nvățatAcelași grai să îl rostiți.Și, dacă furii vi l-au luat,Nu-l lăsați, chiar de muriți!E limba sacră românească,Ce curge ca un fluviu caldNu impostoarea moldovenească,Iar voi români sunteți în vad! Și voi sunteți copii tării!Iubiți
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
țară Buchisind a vietii carte Într-o limbă milenara Ni se spune-n zodiacuri Începând cu Tărtăria Limba dacilor prin veacuri S-a-nfrățit cu veșnicia! Raze duc pe-ntins de zare Suflet dac născut din glie Și-au impus spre ascultare Graiul lui pentru vecie Pomenim spre nemurire Slova emiesciană Și cu gând la re-ntregire Slăvim limba daciana. Mândri, noi rostim în lume Limba noastră cea străbuna Grâi de dac, grâi cu renume Ocrotit să nu apună --------------------------------------- New York 22 octombrie 2012 Referință
POEME DEDICATE CONGRESULUI „ACŢIUNEA UNIONISTĂ 2012” de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380614_a_381943]
-
poieni văratici unduiesc liniștea vastă nor de raze îl pogoară pe Hristos aici pe coastă și pornesc lucrări serafii și orânduiri heruvii gura mea-i pecetluită - precum deltele de fluvii: către Mare ea rostește cuvântări de Înalt Mist din drum graiul nu-l întoarce - ci-n orbiri de ametist alte capete-n coroană - alte frunți sub joc de săbii alte lumi și alte soarte - cum și vele de corăbii mână-n țarc de semne-arzânde rosturile învechite și-n noi viersuiri - noi
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
drum cinstea a ajuns doar scrum... cenușă de-otavă pâine cu otravă! ieri căruțe cu șindrilă azi - betoane și șenilă... aveam turme cât hotarul: zvârlim peste lână varul! aveam cai de fudulie aveam strai de-mpărăție - azi ne-am uitat grai și glie văzduhul ni-i colivie ...ne sufocă fierărie! foaie uscată tot arde țărâna să ne-o descoarde vin puhoi și vin în hoarde mii de coarde - „lorzi” și „loarde”! ...se-ntunecă sihăstria crește-n suflet bălăria plânge-n bunget
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
cu arma-n mână Să ne-apărăm glia La mulți ani, căci ești o zână Mamă România La mulți ani, limbă română Țării să-i fii scut La mulți ani vocea-ți răsună Dincolo de Prut La mulți ani cu bucurie Graiul meu de dor La mulți ani pentru vecie Bravul meu popor! București, 31 decembrie 2015 La mulți ani pentru vecie La mulți ani români La mulți ani cu vitejie Ai țării stăpâni La mulți ani cu arma-n mână Să
LA MULŢI ANI, LIMBĂ ROMÂNĂ! de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380647_a_381976]
-
cu arma-n mână Să ne-apărăm glia La mulți ani, căci ești o zână Mamă România La mulți ani, limbă română Țării să-i fii scut La mulți ani vocea-ți răsună Dincolo de Prut La mulți ani cu bucurie Graiul meu de dor La mulți ani pentru vecie Bravul meu popor! București, 31 decembrie 2015 Referință Bibliografică: La Mulți Ani, limbă română! / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2076, Anul VI, 06 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
LA MULŢI ANI, LIMBĂ ROMÂNĂ! de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380647_a_381976]
-
care drapează simfonia de culori / Pe-un pământ albit de gânduri într-o iarnă cu zăpezi / Aduse în miez de noapte peste munți, de caii verzi // Chem iubirile apuse din nedefinite vise / Să-mi trimită-a lor dorințe prin viu grai, nu vorbe scrise / Pregătesc la fiecare un buchet de mângâieri / Să le însoțească-n noaptea coborâtă în tăceri // Caut în singurătate întâmplări din vremi trecute / Cum am înfruntat „sistemul” să n-ajung la servitute! / Caut să găsesc cuvinte să cutremure
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
ei mocnit când arde / Frânge inimi, rupe coarde // Dragostea nu-i creștinească, / Ci trăire omenească / Vâlvătaia ei ucide / Doar plăcerile cupide // Iubirea nu-i pe vândute / În afacerile slute / Prin vibrații de lumină / Dragostea este divină”. Un melanj interesant între graiul popular și cel cult. Cât privește titlul cărții „Execuția”, poezia care se numește astfel este un exercițiu imaginativ, în spiritul „Gimnasticii sentimentale” a lui Vasile Voiculescu, în care poetul protestatar, îi „execută” pe toți tâlharii și netrebnicii care au vândut
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
mare comoară, este fondul de aur al spiritualitatii unui neam, pe care trebuie să-l păstreze cu sfințenie pentru a nu pieri. Se spune pe bună dreptate că un popor există atâta timp cât își vorbește limba. Popoarele care și-au pierdut graiul au dispărut. Dovadă sunt cele peste 100 de popoare mici din Rusia care, pierzându-și limba și scrisul, au dispărut, s-au topit în acest babilon cu numele „rosiane”. Dovezi sunt și marea parte a aromânilor din jurul României, care din cauza
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]