167 matches
-
mult sau mai puțin savant de verbe care-l transformă, nu o dată, într-o simplă funcție a creației. Metafora centrală în multe dintre textele cuprinse în Glorie anonimă este, deloc întâmplător, cea a crucificării. Eul scriptor se lasă crucificat în numele gramaticii poetice, după ce, desigur, truda poietică îndelungată îi dă senzația urcușului unei Golgote întunecate, la capătul căreia are viziunea însoțirii cu verbe asemeni răstignite: "prin lut și cer/ prin întuneric și sânge/ văd verbe cum ies/ din gramatici pe cruce" (Văd
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
exteriori. Se observă, în cazul copilului mic, tendința de evitare a comunicării verbale. Atâta vreme cât adulții, și nu este vorba numai de părinți, folosesc un vocabular sărac care, aparent, să fie „accesibil” copilului, comunicarea nonverbală, formele eronate din punct de vedere gramatic, etc., copilul va fi tentat tot mai mult să evite comunicarea verbală și nu-și va dezvolta vorbirea iar necunoașterea unor noțiuni elementare va avea drept consecință o capacitate de transmitere redusă a mesajelor verbale în tot cursul vieții. 2
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
am dat-o pentru a lor cu dreaptă și cu credință slujbă iar spre mai mare tărie acestei cărți, poruncit-am slugii noastre credinciosului boier Cupcici logofătul să scrie și să acățe pecetea noastră la această carte. A scris Oanță gramaticul În Suceava la anul 6931 luna Martie 31 zile. B Uric din anul 1485, luna Martie 17, de la Voievodul Ștefan cel Mare. Cu mila lui Dumnezeu Noi Ștefan Voievod, Domn Țării Moldaviei Înștiințare facem cu această a noastră carte, iată
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
înțelepciune și aplecare spre inima omului simplu, că doar despre el este vorba (Simplu și nu chiar simplu!) Succes asemănător în partea a II-a, domnule Nichita! Se îngroașă contribuția scriitorilor ieșeni la proza românească de bună calitate! CONSTANTIN HUȘANU, Gramatic și caligraf 16 septembrie, 2005 După ce am mai corectat 60 de pagini din cartea lui Nichita Danilov „Mașa și Extraterestrul” și el a intrat în posesia manuscrisului transmis prin e-mail, îmi telefonează să-mi mai spun încă părerea despre scriitura
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
fem. e alt cuvînt: taurus - vacca, aries - ovis. 3) Altele sânt comune și se pot întrebuința și masc., și fem.: bos, canis, tigris (his bos, haec bos; haec canis). 4) Altele au pentru amândouă genurile un singur și neschimbat gen gramatic. Se numesc epicoena: anser, passer, corvus masc.; felis, vulpes, anas, aquila, rana fem. Intenționând distingere pui mas sau femina: vulpes mas vulpoiul, vulpes femina vulpea. {EminescuOpXV 553} Coniugația verbului sum [... ] {EminescuOpXV 554} {EminescuOpXV 555} {EminescuOpXV 556} {EminescuOpXV 557} [EFTIMIE MURGU
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
perioada prealexandrină au cuprins Într-un singur sul opere literare de lungime considerabilă, cum ar fi poe mele homerice, opera lui Tucidide sau lucrarea Hellenica a lui Xenofon. Lectura unui sul foarte gros era Însă anevoioasă, astfel Încît, Începînd cu gramaticii ale xan drini, operele considerate prea Întinse au fost Împărțite În cărți. Se accepta pentru proză, În special pentru textele istorice, un segment de trei-patru mii de rînduri: fie care rînd avea aproximativ lungimea unui hexametru. Sulurile de poezie erau
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
o poate Întoarce pînă ce nu se usucă cerneala. Atenția sa e așadar frag mentată de Întreruperi și de perturbări diferite și inegale care, În mod necesar, Îi condiționează erorile. Rezultatul este, inevitabil, un text diferit de cel al modelului. Gramaticii (Începînd cu cei alexandrini) corectau manu scrisele, comparîndu-le cu unele bune sau În dreptîndu-le după cunoștințele lor, dacă nu aveau la Îndemînă exem plare bune. Pe un astfel de manuscris corectat ei plasau un indiciu al efortului depus: emen daui
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
poem există și un obiect, și un loc, și un moment bine definite În care obiectul se află sau evoluează. Acest lucru nu validează Însă nicicum calitatea de haiku a acelei compuneri. Identificarea, datarea și localizarea obiectului sînt operațiuni specifice gramaticii sau mecanicii. Ele validează doar faptul că obiectul (oricare-ar fi el) există realmente În niște coordonate spațio-temporale ce-i atestă concretitudinea fizică. „Obiectul” care interesează haiku-ul este unul al experienței (estetice) haiku și nu unul reperat În limbaj
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
187 urm.). Plasând diversitatea limbilor și „proprietățile frazei” la începuturi, Cantemir adaugă drept cauză principală a stării ulterioare negative a unor limbi neștiința de carte a barbarilor. Astfel, sărăcia spirituală a limbilor lor se explică „mai ales pentru că nu toți gramaticii barbari au fost prea știutori de carte, precum vedem și astăzi la albani, sircasi, abhazi și toate hoardele de sciți de dincolo de fluviul Tanais, hoardele siberiene și neamurile de dincoace de fluviul Ombius către răsărit care se întind „până la Oceanul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbi latine. Una este „gramaticească sau a învățaților”, cealaltă este a poporului. Limba latină gramaticească, „care până azi este în cărțile latine, chiar se vede că este limbă nefirească, ci meșteșugită și care nu se poate învăța fără numai cu ajutorul gramaticii”. Această limbă era știută de foarte mulți dintre romani, „mai vârtos în Roma și pre la cetățile cele mai însemnate”: romanii făceau „școli pentru odraslele lor ca să învețe limba latină cea meșteșugită, gramaticească”, care însă este în așa fel țesută
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
însemnate”: romanii făceau „școli pentru odraslele lor ca să învețe limba latină cea meșteșugită, gramaticească”, care însă este în așa fel țesută, încât „nu poate cineva să o învețe cu acea deplinire, cât să nu facă dese și grele greșeli asupra gramaticii”. Limbii culte, artificiale și nefirești, Maior îi opunea limba pe care o grăia poporul, „suptă de la mama lor, din auzite adică”: „Mulțimea nu știa fără numai limba poporului, de la mamele lor”; „Nimeni nu scria în limba poporului”. Aceste sublinieri dihotomice
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
75 H.P. poetul expediază ironic „gramatica, logica, sentimentalismul ca agățătoare de rufe”, putem citi deja într-o atare respingere voința unei răsturnări care privește în primul rând limbajul poetic. Conjugarea atacurilor împotriva logicii (ca expresie a impersonalității discursului conceptual) și gramaticii (ca sistem de reguli consfințind caracterul convențional al comunicării) atrage atenția asupra conștientizării specificului poeziei în raport cu limbajul conceptual. „Fraza - putem citi în articolul intitulat Gramatică - nu mai e o ficțiune amintind discursul electoral sau declarația de dragoste sub lună a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
societ]ților de mici dimensiuni. Totuși, în cadrul acestora, orientarea moral] poate fi realizat] într-un mod oarecum diferit. Reluând studiile lui Schapera privind obiceiurile și legile Tswana, Comaroff și Roberts susțin c], pentru acest popor, legile și tradiția „reprezint] o gramatic] simbolic] pe baza c]reia realitatea este neîntrerupt construit] și gestionat] în interacțiunile și confrunt]rile cotidiene” (1981, p. 247). Ele nu sunt (așa cum se prespune adesea) precepte ale comportamentului ideal, ci, măi degrab], un cod de interpretare a semnificațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Ienăchiță Văcărescu, „Revista nouă”, 1889, 4; Lazăr Șăineanu, Istoria filologiei române, București, 1895, 85-116; Nicolae Predescu, Poeți și artiști, București, 1900, 299-301; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 120-122; N. Iorga, Versuri nouă ale lui Ienăchiță Văcărescu, București, 1913; Romulus Ionașcu, Gramaticii români, Iași, 1914, 25-43; Ibrăileanu, Opere, VII, 287-296; Densusianu, Lit. rom., I, 101-111; Giorge Pascu, Istoria literaturii române din secolul al XVIII-lea, București, 1927, 96-132; I. E. Torouțiu, „Hermann și Dorothea”. Ienăchiță Văcărescu și Goethe, București, 1931; Iorga, Ist. lit.
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
alte scheme, specifice, pentru că se revarsă în gândirea unei comunități, precum într-o albie, cu un întreg "instrumentar" de memorare. La fel se întâmplă și cu "sistemul semiotic al puterii" (cum îl numește Le Goff), care se creează pe baza "gramaticii" imaginarului. Spre exemplu, schema ceremonialului înscăunării (descris într-o cronică) se formează prin cumularea arhetipului (întemeietorul) cu narațiunea mitică (cucerirea unui nou teritoriu, civilizarea), cu ritualul (sacrificarea unui animal) și cu simbolul (heraldica, tronul, sceptrul, coroana); codurile scenografice, scenariile ceremonialurilor
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
condiție esențială a relației interlocutive. Din perspectiva lucrării de față, problematica sa este foarte prețioasă, deoarece caută să explice comportamentele inovatoare la nivel transcultural. Într-adevăr, și noi credem, Împreună cu autorul citat, „că o reflecție asupra canoanelor dialogului sau asupra gramaticii asentimentului este unul dintre răspunsurile cele mai adecvate În epoca diseminării culturale și a disparității conceptuale a discursurilor” (Jacques, 1985, p. 16). Și aceasta pentru că, În cadrul dialogului, violența verbală este cel puțin suspendată. Poziție irenistă, ar putea gândi cineva. Jacques
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
din litere etc.) care denumește o mărime, o entitate, un tip de relații sau de operații. Notația simbolică este un mijloc vizual de reprezentare a unităților constitutive ale unui limbaj sau ale unui metalimbaj (de exemplu, simbolurile matematicii, logicii, chimiei, gramaticii generative). O natură total diferită are simbolul poetic, care este folosit în construcția discursului literar, dar remarcat mai întîi pe terenul retoricii ca figură realizată de un nume concret destinat să sugereze o clasă de realități, o idee abstractă, o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Pacient, dar nu au aceeași corespondență între cazuri și relațiile gramaticale ca limbile acuzative − subiectul unui verb intranzitiv și obiectul unui verb tranzitiv poartă același caz, absolutivul (din analiză, rezultă că autoarea recunoaște existența categoriei subiectului în limbile ergative). În cadrul gramaticii relaționale, Palmer (2007 [1994]: 1) afirmă că sistemul gramatical al limbilor familiare nu este specific și altor limbi, iar terminologia tradițională nu este potrivită pentru descrierea tuturor limbilor. Palmer (2007 [1994]: 14−16) susține că, în sistemele ergative, trebuie făcută
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
TIPURI DE ABORDĂRI Analiza fenomenului inacuzativității are o istorie de aproximativ patruzeci de ani. În acest timp, evoluția cercetărilor în domeniu s-a suprapus peste evoluția teoriei lingvistice (mai ales a sintaxei și a semanticii). De la Ipoteza Inacuzativă, formulată în cadrul gramaticii relaționale, la Generalizarea lui Burzio, legată de programul GB, și apoi la numeroasele studii de gramatică generativă de orientare minimalistă și de semantică formală, imaginea clasei de verbe inacuzative a căpătat din ce în ce mai multă consistență, constituind obiectul de studiu a foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
arată că una dintre limitele teoriei lui Dowty este aceea că propune o soluție parțială pentru realizarea argumentelor, ocupându-se numai de verbele tranzitive și de regulile care stabilesc care argument e Agent și care e Pacient. (b) Macroroluri. În cadrul gramaticii rolurilor și a referinței, Van Valin și LaPolla (1997) definesc macrorolurile ca fiind grupări de argumente care sunt tratate la fel în gramatică. Există două macroroluri: Actor și Suferitor (engl. Undergoer). În acest tip de gramatică, se postulează un nivel
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Agent, ci Posesor/Experimentator/Beneficiar. Sensul de posesie a apărut prin mutarea accentului dinspre acțiune spre rezultatul său. Între localizare, existență și posesie (valorile semantice cele mai frecvente ale verbelor avute în vedere în această secțiune), Benoist (1994)15, în cadrul gramaticii rolurilor, vorbește despre "localizarea existențială", pornind de la principiul că afirmarea existenței este același lucru cu situarea în spațiu și în timp. Bertolussi (1998: 74) consideră că predicația de posesie este o subclasă a predicației existențiale, care contribuie și la localizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Press și adaptată. 49 C. Fillmore, "The Case for Case", în: E. Bach, R. T. Harms, editors, Universals in Linguistic Theory, New York, Holt, Rinehart, and Winston, 1−88. 50 Stan (2005: 171) arată că termenii Agent și Pacient sunt vechi: gramaticii modiști au utilizat lat. agens cu referire la subiect (nominativ), iar lat. patiens, cu referire la obiect (acuzativ); distincția derivă din vechea opoziție stabilită de greci între "activitate" și "pasivitate". 51 J. S. Gruber, Studies in Lexical Relations, teză de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Speranță (Ploești 1893 și 1899), Ghibănescu (Iași 1895, 1897, 1899), Ionescu (București 1898), Borgovanu (1898), Eichenkatz (Iași 1899), Simionescu și Popescu (București 1900), Gr. Filipide (Galați 1902), Simionescul (București, 1903), Lupu-Antonescu (București 1904), Gîrboviceanu, Chelaru și Ghiață (București, 1913).” (cf. Gramaticii români, Iași, 1914: III). Motivele pentru care am dorit să publicăm această lucrare sînt de ordin profesional și personal. Profesional, am considerat că avem o tradiție pe care nu trebuie să o uităm, ori să o negăm, ci pe care
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
analiză Exemplele din texte au fost excerptate manual. Metoda preponderentă de analiză este metoda calitativă. Metoda cantitativă (statistica) a fost folosită în măsura în care rezultatele cantitative sunt edificatoare pentru a susține o anumită analiză / perspectivă de analiză. De exemplu, în dezbaterea asupra gramaticii V2 a limbilor romanice vechi, un important criteriu pentru delimitarea acestui fenomen este asimetria propoziție principală / propoziție subordonată; cea mai bună cale de aplicare a acestui diagnostic sintactic este, evident, analiza frecvenței inversiunilor în propozițiile principale și în propozițiile subordonate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
VP, sunt disponibile și în româna veche, ceea ce permite susținerea unei analize a deplasării verbului ca grup (i.e. VP-movement) (§III.2) și pentru fazaveche a românei. În §3 vom analiza gramatica V2 a românei vechi, raportându-ne la cercetările asupra gramaticii V2 a altor limbi romanice vechi și extinzând diagnosticele sintactice propuse în aceste cercetări la datele românei vechi și, pe scurt, la datele latinei dunărene. În §4 discutăm și analizăm fenomenul dislocării nucleului verbal, propunând o analiză care implică rămânerea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]