132 matches
-
pe buzele noului musafir în timpul recitării poeziei, de parcă acesta ar fi auzit deja câte ceva despre „cavalerul sărman“. „Poate chiar el a scornit povestea“, se gândi prințul în sinea lui. Însă cu totul altceva i se întâmpla Aglaiei. Toată afectarea și grandilocvența cu care își începuse recitarea se acopereau acum cu atâta seriozitate, cu atâta pătrundere în spiritul și sensul operei poetice, cu atâta înțelegere pronunța fiecare cuvânt al poeziei, cu atâta simplitate superlativă îl rostea, încât la sfârșitul recitării nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lirică printr-un artificiu grafic. Scrierea cu literă mare a fiecărui cuvânt pe care îl consideră semnificativ reprezintă pentru el ceea ce reprezintă pentru alții superlativele: o suplinire a calității prin cantitate. Până la urmă, și această majusculomanie este o formă de grandilocvență. Ca dovadă, nu numai literele, ci și cuvintele sunt mari în versurile lui Ioan Crăciun Petrișan. Mari, răsunătoare și lipsite de acoperire: „Trăim sub semnul Elipsei! / Sub pragul de Zero / e saltul infinit spre Invers, / ca de la flacără la băț
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
De soare, visele să-mi ard, / Cum cântă valul greu în mare, / Cum roada-n verdele brocard.“ (În treacăt fie spus, forma corectă este „brocart“.) Altă regulă pe care trebuie să o respecte autorii de versuri scrise la comandă este grandilocvența. Maria Dincă respectă și ea această regulă, exhibând ceea ce este - sau doar i se pare că este - monumental în istoria noastră și lansându-se în tirade răsunătoare, asemănătoare pe alocuri cu discursurile lui Cațavencu: „Trecem prin Burebista, prin Decebal, prin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
moleșeala și căldura lor gâtul bărbatului ce se lăsa, ca un adolescent, atras în mrejele catacombice ale începutului iubirii culto monahale.“ Sunt sintagme care merită recitite: „descătușarea temperaturii genetice“, „mrejele catacombice ale începutului iubirii culto-monahale“. Limbajul științific folosit amatoristic și grandilocvența generează umor involuntar. Nici cei mai fanteziști autori de comedii nu reușesc să compună fraze atât de comice. Romancierul descrie în continuare ceea ce el numește „ploaia de pupături“. De la stilul doct, el trece pe neașteptate la unul popular: „Buzele lor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ea nu este decât o culegere de tirade exaltate, fără nici o idee demnă de interes. Autorul ține la gură un fel de pungă de plastic din care inhalează nu aurolac, asemenea copiilor străzii, ci cuvinte mari. Îmbătat de propria lui grandilocvență, el se lansează în afirmații hazardate, lipsite de relevanță filozofică: „Nedimensionalul nu poate realiza percepția nedimensională. Numai individualitatea poate percepe, înțelege, nedimensionalitatea căci ea, INDIVIDUALITATEA, este un act de trăire și nu un fenomen parametric.“ „Viața, ca act de independență
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ilie Marinescu cititorilor, pretinde că acesta a găsit ceva nou de spus despre iubire, deși subiectul părea epuizat. Ceva nou?! Nimic nu este nou în această carte: nici rimele, nici ritmul, nici figurile de stil, nici atmosfera, nici cugetările, nici grandilocvența, nici melodrama. Și atunci? Să luăm în considerare faptul că Dan Cojocaru este un prozator satiric, care de multe ori glumește păstrându-și un aer serios? Scurt Si necuprinzator Intitulată forțat-spectaculos Frigiderul cu cărți, ultima carte a lui Victor Martin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a ilustrat nici el, cu citate din poeme scrise de el însuși, „principiile de estetică“. Situația în care se află George Popa este cu atât mai surprinzătoare (și, din nefericire, și rizibilă) cu cât studiul său despre metaforă suferă de grandilocvență. Să faci risipă de cuvinte mari într-o carte cu citate din Tagore, Rilke - ca și din Shakespeare, Trakl ș.a. - este oarecum de înțeles (deși nu și recomandabil). Dar să faci risipă de cuvinte mari într-o carte în care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
magnetice - și de a compune din ele un volum este neinspirată. Discursurile de acest fel sunt destinate unui moment festiv și se evaporă odată cu el. Publicate într-o carte, ele își divulgă într-un mod dezamăgitor lipsa de spirit critic, grandilocvența, caracterul encomiastic. La Librăria Centrală din Călărași, în fața câtorva prieteni și cunoscuți cuceriți de gândul că după lansare vor fi tratați cu șampanie și pișcoturi, poți să spui că o carte mediocră a lui Dumitru Bălăeț are „o incontestabilă valoare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Franța, orațiile funebre ale lui Bossuet, considerate lecții de artă literară, sunt studiate în școală). Ceea ce dezamăgește - și de la un moment dat exasperează - este caracterul convențional al panegiricelor lui Victor Stoleru. Conștiinciosul evocator și apologet al defuncților alunecă frecvent în grandilocvență și în poetizarea ieftină. Lipsesc definițiile precise, lipsesc metaforele cu putere de individualizare. „Ajuns la ora odihnii veșnice - clamează panegiristul -, profesorul G.G. Ursu, omul de știință, profesorul, poetul brândușilor sau florilor de brumă, lasă amintirea vie a unui cavaler al
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din viața acestor timpuri ce conferă romantismului un sens cu totul particular. Din Hemingway vine una dintre liniile literare pe care arta romanului grafic a lui Pratt o va continua - dozajul de curaj și cinism, arta unui dialog ce refuză grandilocvența, înclinația anarhică de a purta propriile bătălii, în afara disciplinei pe care o preferă spiritele angajate. Lui Corto Maltese, marinarul care se ridică din Pacific ca un personaj de mitologie antică prelucrat în decor de Oceanie fabuloasă, nu îi va fi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ce evocă laconismul poetic al lui Hemingway din textele sale de proză scurtă. În marginea câmpului de luptă, singur sau alături de fotograful ce caută să salveze clipa trecătoare, Pike constituie memoria pe cale de-a se naște a secolului XX. Evitând grandilocvența și atașamentul găunos pentru patrie și sânge, Pike străbate un teritoriu al umbrelor, umbre pe care le convoacă interogând conștiința celor care au supraviețuit. Duhovnic al acestei lumi care și-a ieșit din țâțâni, Pike este personajul cel mai cinematografic
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cînd voi vrea, puteam să citesc Umbra vîntului și că, ya puestos, puteam Începe cu Începutul. În felul acesta, Încercînd a imita acele glasuri de la Radio Nacional ce recitau viniete de factură patriotică Îndată după ora de Angelus cu o grandilocvență exemplară, m-am lansat În a vizita textul romanului, Încă o dată. Glasul meu, un pic amorțit la Început, s-a relaxat Încetul cu Încetul și, În curînd, am uitat că recitam, spre a mă cufunda iarăși În narațiune, descoperind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
totuși, în șase litere, în două silabe, a reușit să traducă toată iubirea care, la un moment dat, poate să încapă într-o inimă omenească. Trebuie spus, pentru instruirea naivilor, că, în materie de sentimente, cu cât e mai multă grandilocvență, cu atât mai puțin va fi adevărul. A patra zi s-a nimerit să fie cea în care trebuia să meargă să-l ia pe Marçal de la Centru pentru odihna pe care, de obicei, am numi-o săptămânală dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
năpustește năprasnic asupra savantului care ignora filozofia idealistă germană: „judecată goală de măcelar care vrea cu nerușinare să spintece și să măsoare natura (...), fără dulcea participare a inimii...“ Von Humboldt răspunde: Schiller, cu „simțămintele lui de gelatină“, „împopoțonează într-o grandilocvență plictisitoare idei împrumutate de la alții“. Față de spiritul faustic al savanților iluminiști, pretențiile pecuniare, înfumurarea, neputința specializată a „savanților“ de astăzi (seriozitatea lor carieristă) seamănă cu dansul unor cocote. Iresponsabilitatea savantă față de „forța vitală“ va crea responsabilitatea ignoranților pentru inimaginabile suferințe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
din ce În ce mai Încântat de idee. — O să-i invit pe toți: pe doctor, pe tipul acela de la clasa a doua, ăla băgăreț (ți-l amintești?)... Ezită preț de o secundă. — Și pe fata aia. — Care fată? — Nepoata aia a prietenei tale. Dar grandilocvența lui se văzu puțin subminată de gândul că tânăra respectivă n-ar accepta niciodată invitația lui. Ea nu-i o dansatoare, se gândi el, rușinat de propria nerecunoștință. Ea nu-i drăguță și ușuratică și de rând. Ea e frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe soțul ei. Aceștia se Împleticeau În urma agentului, dezorientați și deprimați, prin aburul care șuiera și prin strigătele În limbi ciudate. Lui Josef i se păru că putea coborî din tren. Imediat Încetă să mai privească lucrurile cu umor sau grandilocvență, pentru că era ceva ce privea siguranța lui. Rotițele mici și precise ale creierului său se porniră și Începură să Înregistreze c-o acuratețe fără greș, ca o mașină de calcul dintr-o bancă, debitele și creditele. Într-un tren era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Din sălașul lui înfrigurat, năpădit de simbolice invazii de șoareci, eul liric e conectat, nu numai radiofonic, la marile dileme ale vieții moderne, cronometrate după GMT. Condiția periferică e eufemizată într-un chip agresiv-compensator, prin demitizarea „centrului”. Poetul exaltă fără grandilocvență forța intelectului de a opera și judeca pe scară mare, în pofida - sau chiar stimulat de - derizoriul contingentului imediat. Din scoriile cotidiene i se naște sufletul (căci ne plictisim). Conștientizarea marginalității, sentimentul de a trăi într-o lume bizară (de unde scăparea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
n-ar fi fost să-nfrunt/ Cu visul lumea cea de mai târziu,/N-aș fi știut, pe când trăiam, că sunt.” Meditația perseverentă, deseori în variațiuni pe aceeași temă, alteori încifrată, uneori chiar confuză, coboară rar într-un fel de grandilocvență (sesizabilă și la actor) de extracție vlahuțiană. Îndeobște se ajunge la o înfiorată conștiință a singurătății, filtrată prin ipostaze metaforice cu sursa în versul lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, în folclor sau mărturisind lecturi din Baudelaire, Shakespeare, Goethe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287589_a_288918]
-
care nu pot Învăța sistematic (după metodele și principiile pedagogiei). Libertatea lor spirituală se opune oricăror constrângeri formale: dar orice exces al acestei libertăți interioare poate da naștere, În timp, unei voluptăți cerebrale, generatoare de patologie spirituală (de exemplu, obsesia grandilocvenței proprii sau, altfel spus, cea a infaibilității judecății proprii). Μ știm foarte bine un joc și totuși Îl jucăm de nenumărate ori, ca și cum ne-am delecta cu unul nou. De unde această plăcere? Din dorința noastră de a ne reîntoarce de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
că Pascal Quignard se Înșală cînd crede că el este stăpînul literaturii din umbră. Polemica lui cu lumea pare aceea a unui anahoret, dar nu e. Pentru că autorul nu se sfiește să devină adesea explicit. Nu se ferește, uneori, de grandilocvență. E drept, nici nu adoptă epigonismul proustian al unor confrați - dintre care cel al lui Makine a fost bine remarcat la un moment dat de Grete Tartler. La răstimpuri, Quignard strecoară solemne definiții ale artei, ale literaturii, ale mîinii care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
crepusculare" "ochiul soarelui alb simptomatic", "zori adorați de mine-n intermundii" etc.). Într-un studiu remarcabil, intitulat Un demonic, Gh. Grigurcu observa că Dan Laurențiu "gesticulează pseudopatetic, cu o monotonie a simțirii cu atât mai acuzată, cu cât își asociază grandilocvența, cu cât exersează prolixa hiperbolă de sine". Într-adevăr, poetul se imaginează în ipostaze pline de superbie, unele de inspirație macedonskiană: "Efebul de aur trece pe drumul de seară/ Cine-și întoarce ochii de dincolo?/ Corul robilor din Egipt aruncă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la alte reviste și ziare, precum „Convorbiri literare”, „Albina Pindului”, „Literatură și artă română”. Lirica sa este preponderent erotică. Emoțiile sunt mereu aceleași și derivă din încântarea poetului aflat pururea în fața „amorului”. Dar la Ș. cultul iubirii se degradează din cauza grandilocvenței și a galanteriei stereotipe. Producțiile i-au fost adunate postum în volumele Poezii (1902) și Poezii alese (1927). El stabilizează în literatura română un gen pe care îl inițiase Vasile Alecsandri - romanța. Merge însă pe calea lui Costache Conachi și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
Nedelciu ori cu Gheorghe Crăciun. Scriitura lui este dotată totuși cu o dicție și o „tactică” proprii, care o individualizează. Pătrunsă de un discret umor sec, autoreflexiv, caracteristic distanțării ironice, prozei îi lipsesc atât frenezia carnavalescă ori ludică, cât și grandilocvența ori exploziile sumbre. G. cultivă un anumit patos auster, implicit, aproape criptat: cel al cotidianului prozaic, observat cu autenticitate, într-o viziune predominant „rece”, ușor înflorită de o undă de romantism și sentimentalism. Textualismul practicat rezidă în deconspirarea intermitentă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
Enciclopedia marilor descoperiri, invenții, teorii, modele și sisteme (coordonator), București, 2000; Amvonul politic (în colaborare cu Petru Demetru Popescu), cu grafică de Adelaida Mateescu, București, 2001. Repere bibliografice: Ion Țugui, „Eroi de epopee”, RMB, 1978, 10 384; Dan C. Mihăilescu, Grandilocvența lirismului, LCF, 1978, 8; Laurențiu Ulici, Revizuiri și adăugiri, CNT, 1978, 13; Alexandru Bogdan, „Eroi de epopee”, CNT, 1978, 14; Laurențiu Ulici, Voci din public, RL, 1978, 17; Șerban Cionof, Patria poetului, „Scânteia tineretului”, 1978, 8 962; Șerban Cionof, Celebrarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
rămîne fidel esteticii concrete a vieții, cea care În curgerea veacurilor l-a Învățat pe român să simtă și să trăiască frumusețea covorului și a lemnului dăltuit și să cultive strălucirea smalțului copt În cuptoare de olar. Nu e pictorul grandilocvenței tematice, nici al distorsiunii poziționale, ... natura obligîndu-l să uite lecțiile de școală și aranjarea convențională a cadrului. și atunci redevine omul spațiului larg din valea Siretului, respirat În copilărie, și al vegetației Înhorbotate sărbătorește". În ultimii zece ani se simte
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]