2,069 matches
-
face fără efort, aproape în joacă o literatura rafinată, plăcerea vizibilă de a scrie, ritmul narativ alert și antrenant - totul dovedește că Petru Dumitriu își trăia, la sfârșitul deceniului șase, vârsta lui de aur. Terminase de scris o operă epica grandioasă - adevărată piramida faraonica a prozei românești -, Cronică de familie, si era pentru moment un răsfățat al sumbrului regim comunist. Se putea deda fără griji îndeletnicirii de scriitor, ca unei frivolități zeiești. Nu întâmplător, în capitolul despre cafeneaua bucureșteana îi portretizează
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
decît o entitate thanatică, o cripta: "Dacă toate gîndurile duc într-o carte/ fericită carte ești pămîntule/ o moarte întreaga voi dormi în tine/ o moarte întreaga îmi vei albi oasele" (Dacă toate gîndurile duc într-o carte). Ori un grandios decor mort, o istorie provocatoare prin contrastul sau față de prezentul viu: "Oare lașitate se cheamă întîrzierea în utopii?/ Voci. Mereu voci. Stau în camera mea/ ca-ntr-un templu de cretă/ ca-ntr-un împietrit Babilon. De-o parte și
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
care trebuie să-și țină aureola din jurul capului cu mâna, ca să nu le cadă la cea mai mica adiere a spiritului critic. Gabriel Plesea, însă, este mai comic decât ei, întrucât se poartă că un om care are în spate grandioasă civilizație americană. Acuzativul pronumelui "care" Volumul Corespondențe din New York cuprinde articole scrise de Gabriel Plesea între 1993-1999 pentru publicații din România (România liberă, Luceafărul, Ziua), ca și pentru unele, tot de limbă română, din străinătate (Lumea liberă românească din New York
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
de locul de baștină, leagănul copilăriei și al adolescenței sale, de familie și de limbă, considerându- se în orașul Berna (dominat de dialectul alemanic), o exilată din punct de vedere lingvistic și chiar temperamental. După moartea soțului, a rămas stâlpul grandioasei case din luxosul cartier bernez al ambasadelor, casă vizitată adesea în tinerețe de Einstein, unde își exersa vioara cu un prieten, pe atunci proprietarul imobilului. Aici și-a desfășurat întreaga-i activitate literară, pentru care a fost distinsă cu numeroase
Françoise Choquard - Magazinul by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/2477_a_3802]
-
epave. Cel care ar scoate la iveală micile comori din marele balast. Nu sunt convins că vânătorul va fi destul de meșter ca să descopere la Boliac, precum Călinescu, „dovada unei mari imaginațiuni și a unei amplitudini lirice excepționale”, ori „aptitudinea viziunii grandioase”, „solemnitate lirică” și, oarecum oximoronic, „o artă decorativă vrednică de un Th. Gautier”. La G. Sion, într-o pagină de proză uimitor de corectă, dar și agasantă prin nasul pe sus, deodată coana Profirița lasă să-i scape un admirabil
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
atât de curajoase. Iată cum sună mărturia de atașament a autorului pentru marele scriitor căruia i-a consacrat acest demers critic: „Mă simt atașat de I.L. Caragiale ca de o rudă pe care nu am cunoscut-o, o prezență difuză, grandioasă dintr-o copilărie cețoasă și mirifică, o rudă despre care circulă o mulțime de legende în familie.” Să reținem și aprecierea lui Ioan Stanomir, care comentează volumul pe coperta a IV-a: „În tot, ea (această carte, n.n.) marchează un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
suprapun câteva detalii de vestimentație incongruente - bentițe tip karateka pe capetele solilor, cizme policrome - și o butaforie marcată de materiale și vopsele sintetice). Programul de sală, foarte reușit, a fost alcătuit de Iosif Katona și Anca Bunea. Concluzia: un spectacol grandios, debordând de energie juvenila bine pusă în valoare și îndrumata. Festivalul Mozart mi-a fortificat credință în școala muzicală a Clujului și în publicul sau mereu avid de cultură. Pentru încă o dată, divinitatea muzicii ne-a alinat sufletele însetate de
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
vor să audă de el, iar adversarii Pieței, membrii ai Alianței Naționale, au început să-și dea demisia în căutarea unei combinații personale mai sigure. S-ar putea spune, după această scurtă punere în pagină, că politicianul autohton face planuri grandioase de viitor atîta timp cît speră că ele i-ar putea aduce rezultate palpabile imediate. În momentul în care vine proba imediată a alegerilor, cu perspectiva de a nu intra în Parlament, el își ia adio de la promisa epopee și
Cooperativa meșteșugărească a Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16795_a_18120]
-
ușor! Și astfel avem parte de o lucrare plină de forță și impresionantă, care cucerește în același timp prin sensibilitate." Cronica din cotidianul "Kurier" din 24 august face aceeași risipă de elogii: "în imagini foarte subtile, dublate de o muzică grandioasă (Arvo Pärt, Hildegard von Bingen și Robert Ronan), regizorul Mihai Măniuțiu reușește un miracol teatral. Calvarul Ioanei ca o călătorie în sufletul unei martire. Sfîntul Mihail ca însoțitor erotic-letal al veșnic valabilelor și profund umanelor năzuințe. Moartea și transfigurarea ca
Ioana d'Arc la KlangBogen Festival Wien 2000 by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/16809_a_18134]
-
redacția de unde își lua leafa decît pentru a și-o încasa, îndemna - de data aceasta în proză - pe colegii lui scriitori să se ducă în fabrici și uzine, să iasă din "turnul de fildeș" spre a se documenta asupra înfăptuirilor grandioase ale regimului". Sau: "Vorbind despre Delirul lui Marin Preda, Mihai Ungheanu delirează de admirație. De ce? Fiindcă în Delirul - primit cu rezerve de o parte a criticii - Marin Preda a făcut cea mai mare concesie puterii: a evocat pe adolescentul Nicolae
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
Elena Zottoviceanu În inima Alpilor, fericita îngemănare a naturii grandioase cu o arhitectură elegantă îndulcită de picturalitatea profuziunii de flori, rod al pământului binecuvântat al Tirolului împlinit de hărnicia și firea prietenoasă a locuitorilor, Innsbruck-ul este un loc miraculos în care te învăluie tihna orașului de provincie dar și animația
Întâlnirea de la Innsbruck by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16917_a_18242]
-
cum ne revoltam împreună împotriva războiului colonialist al Portugaliei și cât simpatizam poporul vietnamez", sau, cu ocazia unei excursii de 23 august, "festivitatea zilelor acestora de sărbătoare generală potența atmosfera de mulțumire sufletească. Aveam impresia că acest 23 august cinstește grandios și iubirea noastră". Spre sfârșitul narațiunii, revenind la tonul adolescentului visător, care îi reușește poate cel mai bine autorului, naratorul se dizolvă în lumea creată prin narațiune: Iar dacă aș spune că de-abia apucasem să-i povestesc astea lui
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
acest scop, posibilitatea frecventării unor centre specializate din străinătate. Dar stupiditățile anilor dictaturii comuniste s-au opus și de astă dată progresului. Apoi s-a înființat Spitalul Fundeni (unde a fost mutată clinica de chirurgie de la Colțea) croit după proiecte grandioase, dar mereu reduse din meschine motivații de economie. Dar, cu sprijinul prof. Voinea Marinescu, atunci ministru al Sănătății, s-a obținut o bună dotare a spitalului. A fost nevoie, în 1964, să renunțe (din cauza voinței aceluiași prof. Voinea Marinescu) la
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
concepută și realizată o sonoritate cu totul nouă pentru acest ansamblu, o sonoritate diferențiată timbral, colorată sobru, de o manieră proprie muzicii baroce, o sonoritate ce a îmbogățit imaginea dansurilor de epocă; uverturile suitelor au dispus de tonalitatea sărbătorească, chiar grandioasă, apropiată de fastul muzicii lui Händel, spre exemplu. Soliștii înșiși au dat importanța cuvenită momentului; mă gândesc la prețiozitatea tonului în cazul oboistului Adrian Petrescu, la coeziunea grupului solistic în cazul trioului format din violonista Anda Petrovici, flautistul Ion Bogdan
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
atâtea oferte narative, cititor obișnuit cu proza directă, fără complicații lăturalnice în raport cu interesul propriu-zis al lecturii. Deprindere accentuată în zilele noastre de invazia pe micul ecran a numitelor telenovele. Europa, s-a mai spus, ar avea la îndemână un subiect grandios în această privință; deși, pe noi, azi, grandoarea nu ne mai interesează. Un subiect totuși care ar ține omenirea cu răsuflarea oprită, săptămână de săptămână, atrasă de cadranul domestic, magic: Comedia umană. Cu toate că, pusă pe TV, această Comedie, strict redusă
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
operei. Dacă precedenta carte se strecura după preferințele culinare ale filosofiei, în aceasta din urmă (publicată la un interval de șase ani) regina de altădată a științelor se va subsuma exigențelor discursului despre funcțiile fiziologice. Proiectul este unul exhaustiv și grandios, nu doar prin numărul disciplinelor abordate (pornind de la cele filosofice, trecând prin teologie și mitologie și ajungând la psihanaliză și la referința arhitectonică), ci și prin diversitatea faptului de viață observat. Onfray, s-ar putea spune și așa, a asimilat
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
filiera unui asemenea acut discredit al originarului, cîteva trepte ale consemnării metaforice a revelării Răului (o epifanie inversată) din sînul, unei primordialități părelnic îmbietoare, însă purtînd de fapt germenele distrugerii. Tabloului edenic i se surprind echivocurile, umbrele. Din unghiul retrospecției, grandioasa inocență naturală își dă în vileag incongruențele, fie și inițial delicate, devine suspectă. Clarvăzătoare, pana poetului detectează astfel precaritățile conținute în transluciditatea îmbătătoarelor aparențe: "Un duh al răcorii renăștea din sevă; prealesne/ Rîul își mîna greutatea trunchiului în cer./ Copii
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
avînd loc în 8 aprilie 1885. De-abia în 3 februarie 1890 are loc premiera piesei sale, singulară ca gen, Năpasta. Cu asta, marea sa dramaturgie e încheiată, lucrînd, ceea ce nu se va repeta, din 1878 pînă în 1890 edificiul grandioasei sale opere. Dar, firește, nu prea are din ce trăi, chiar dacă devine și mic funcționar al statului, în 1884, de pildă, la Regia Monopolurilor Statului (unde se încurcă cu o Maria Constantinescu, din a cărei legătură se va naște Mateiu
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
tribunul" nu putea spune, francamente, că românii nu trebuie să călătorească în străinătate. Deși în perfectă concordață cu doctrina partidului, o astfel de declarație ar fi însemnat să le ia românilor o iluzie. Tocmai el, specialist în oferirea de iluzii grandioase! A spus doar că în străinătate vor continua să meargă tot cei care au mai fost. Se subînțelegea - miniștrii, parlamentarii și alți dușmani ai patriei, între care, desigur, intelectualii. Vadim se înșală. în noile condiții, vor pleca mult mai mulți
Îmbrățișarea de halterofil a Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15654_a_16979]
-
tot, a contribuit substanțial la alungarea trupelor răzlețite de ucrainieni și la instalarea autorităților românești. ("Entuziasmul românilor la vederea tricolorului fîlfîind pe primărie, era de nedescris"). Și ajungînd în Maramureșul natal, a făcut parte din delegația care a ajuns la grandioasa festivitate a Unirii de la Alba Iulia, ca deputat cu drept de vot în sala istorică din Cetate. A fost, apreciază bătrînul memorialist, "primul mare act politic la care am avut cinstea - deși încă tînăr - să iau parte". Și avea dreptate
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
ani în urmă, reacțiile ar fi fost vehement negative, iar argumentele nici nu trebuiau căutate cu prea mare insistență pentru simplul motiv că ele se găseau ușor în memoria noastră cea mai recentă. Anume în aceea umilitoare și frustrantă a grandiosului festival național Cîntarea României. Mentalitatea colectivistă, sentimentul de siguranță lașă pe care ți-l dă adăpostul la umbra mulțimii, statutul existențial vag și starea morală ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
în țară. Speră în schimb în ajutorul aliaților occidentali și fac proiecte utopice de informare și "sensibilizare" a guvernelor și opiniei publice din Vest. într-un fel, această corespondență e povestea dramatică a unei căderi în lume, a transformării viselor grandioase în mici realități fără prea multă consistență. Mulți dintre autorii acestor planuri făceau parte din generația care-și propusese în anii '30 să realizeze ingineria socială și nu fuseseră atinși încă de cinism și disperare. Există în literatura memorialistică chiar
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
în tot ce am citit despre acest autor. Lucrurile mi se par a sta mult mai simplu. Bujor Nedelcovici folosește într-adevăr o structură romanescă faimoasă mai ales în proza de expresie germană, o structură care oferă iluzia complexității, seriozității, grandiosului chiar. Fresca romanului realist de secol nouăsprezece e revitalizată printr-o problematizare nesfîrșită de tip dostoievskian, un hibrid interesant, care trebuie salutat cel puțin pentru efortul pe care îi presupune. în mare, formula îi și reușește scriitorului, chiar dacă stîngăciile sînt
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
cu demnitate coroana sau abdică... Mircea Rusu, acest Jack Nicholson al nostru, care nu joacă niciodată exterior, care cheltuiește ceva din propria lui ființă jucând, s-a depășit de data aceasta pe sine, făcând un Protasov de neuitat. Un Protasov grandios în umilința lui, un jucător la ruleta rusească a vieții care crede despre sine că este fricos, un învins care din nimicnicia lui încearcă dureros să-i protejeze pe alții. Mi-a plăcut foarte mult cum spune Mircea Rusu ceea ce
Grandios în umilința lui by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16237_a_17562]
-
cel de autor (Omul fără de înger), reușește să îmbine în proporții echitabile registrul grav al notelor general-umane cu tonalitatea ironică "ce nu e totdeauna nimicitoare, ci în frăție cu zona melancoliei și a lucidității" - Al. George. La poarta unei instituții grandioase care nu poate fi alta decât aceea a literaturii, eul narator "în căutarea prezentului ce se ascunde după trecut cu o obstinație de neînchipuit", își creează "un univers discreționar ce te umple de tristețe până la refuzul acelor vieți imaginare în
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]