234 matches
-
permanență", "actualitate", "ai noștri" favorizează dezertarea spiritului critic, opresc roata timpului, fixează prezentului limite și bariere schimbării singurul lucru cu adevărat sigur în lumea literelor". Să nu se creadă că întreaga carte este un continuu rechizitoriu; aproape fiecare autor este gratulat și cu o frază-două de apreciere. Probabil, pentru preîntâmpinarea acuzei de intenție total demolatoare. Ne încearcă bănuiala că floricele admirative sunt așezate în pagină mai degrabă "a contre coeur"; impresia ne-o induce și suspectul oftat dezamăgit "așadar, ne va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a vântului, de foșnetul discret al frunzelor, de zumzetul monoton al albinelor, aflate într-o neîncetată agitație și căutare, de ciripitul păsărelelor adăpostite în copacii rămuroși, de țârâitul invariabil al greierilor, de cântecul îndepărtat al unui cocoș, cu care își gratulează iubitele, de aerul încărcat de arome plăcute și nedefinite. Toate acestea, reunite ca într-o simfonie rustică orchestrată de Mama Natură, alcătuiesc fondul sonor care îi stimulează și susțin profesorului septuagenar gândurile și trăirile cu care își încheagă lucrarea. Pentru
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
urmă sunt de partea președintelui assad pentru că el și tatăl său le-a oferit privilegii, autoritate și putere. Astăzi, rușII Îi stigmatizează pe sunniții revoltați Împotriva regimului fundamentalist și marxist al președintelui Bashar al-assad drept „teroriști”. Dimpotrivă, alawiții șIIți sunt gratulați cu apelativele „eroi”, „luptători pentru apărarea țării” etc. SUA, având alte interese politice, economice și financiare decât Rusia, folosesc aceleași stigmate, dar în sens invers. Își construiesc un anonimat social, creează perdele de fum pentru a-și practica ritualurile secrete
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
dator să avertizeze asupra asfixiei provocate de o mentalitate perimată, provincială, fără orizont. Romantic incorigibil, stăpânit de un individualism exacerbat, H. e însă nu o dată nedrept și excesiv. Nesocotește rolul lui Maiorescu, importanța lui Eminescu și a lui Caragiale, dar gratulează literați mărunți, din preajma revistelor pe care le conducea. Rar i se întâmplă să revină cu judecăți mai echilibrate, elogiul poeziei eminesciene, rostit în 1889, fiind o astfel de excepție. Poet el însuși, profesează o artă a durității, susținută de vâna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
alternează cu câte un respiro anecdotic; totul 6 la nivel decent, discret iscoditor, cu ramificații dintre cele mai interesante - de istorie regională. Inserții lirice, repede reprimate, imprimă textului căldură, empatie, atractivitate.” Iar la începutul anilor 2000, cercetătoarea Gabriela Omăt îl gratula cu următoarele afirmații pe cel care i-a furnizat numeroase informații pentru editarea volumului V din Jurnalul lui Eugen Lovinescu: „Puțini oameni ca Dvs. mai sunt în timpul de azi. Pasiune, devotament, promptitudine în solicitări și mai ales informație...Oameni ca
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
i-am restituit banii artistului, reușind să-l conving pe Emil Satco să-mi mai dea câteva exemplare din rezerve, pe care le-am trimis la București. 300 Operă, cântăreață mezo-soprană, care nu știe cum să mulțumească persoanelor care au gratulat-o cu atâta satisfacție. Am vrut să scriu câteva rânduri de mulțumire D-lui Satco. Am să te rog pe mata să mi scrii adresa exactă, căci am să vă informez de mai multe persoane. De aceea am vrut să
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
evoluția noastră, ca ființe individuale. E pe deplin întemeiată ideea că omul trebuie să-și primească o apreciere, dacă o merită, în timpul vieții și aș zice, pentru climatul nostru cultural și pentru noi ca neam, nu e nevoie să ne gratulăm în fiecare zi unii pe alții, ar fi o chestiune stupidă, dar să ne purtăm cu mai multă atenție unii față de ceilalți, să recunoaștem în celălalt valoarea lui, să-l încurajăm. Ar fi o cale de o creație mai rodnică
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
și instructorul pe care ni l-a trimis au contribuit efectiv în munca zilnică pe care o ducem în cadrul organizației”. Iată, deci, o afirmație tranșantă care acoperă de adevăr toate speculațiile noastre referitoare la bunăstarea și îmbuibarea cu care-i gratulaseră „frații” mai mari de „suferință” proletară pe junii ucenici în ale minciunii, ce deveniseră, astfel, mai deciși și mai stimulați ca oricând să-și continue „crâncena” lor luptă cu „agenții reacțiunii” care aveau curajul de a spune oamenilor cam ce
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
războaie, un ploieștean angajase un vagabond care, de câte ori îl vedea trecând pe bulevard, trebuia să strige cât îl ținea gura: „Să trăiți dom’ senator!“. Pentru a-i crește acțiunile escrocului. La fel, bețivii provinciali, pentru că le-au murit lăudătorii, se gratulează reciproc. Își laudă unul altuia producțiunile, conform unui contract de reciprocitate. Trebuie spus că ploieșteanul nu era defel senator, la fel cum nici mocofanii ăștia nu sunt scriitori, ci doar niște anonimi. Alcoolici anonimi. La ei, contează doar postura. Morga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aceasta, după cele știute. Da că-mi vor da premiul Uniunii, cum îmi sugera, îl voi refuza. S-a uitat cu mirare la mine. Poate că e destul pentru a ști să se orienteze altfel. Nu aș suporta să fiu gratulat în vreun fel în timp ce statutul scriitorului e terfelit prin înseși lașitățile Uniunii! Sînt multe de spus. Cu Bălăiță (George n. red.) am vorbit sîmbătă la telefon. Mi-a spus din nou că mă va scoate oricum spre sfîrșitul anului. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
piept” cum că ei au ,,școala vieții”, se pretind ,,oameni onorabili”, în condițiile în care trecutul lor arată oribil. Ajunși la 60-70 de ani, aceștia se mai întâlnesc astăzi prin parcuri ca niște oameni onorabili ce se pretind și se gratulează unul pe altul cu: ,,Să trăiți dom’ colonel!- cu respect dom’ academician ! “. Iar la un moment dat, ajunși pe patul de moarte (acolo unde toți ajungem), devin dintr-o dată foarte ,,religioși” , foarte ,,smeriți”, își cer iertare, cer să fie iertați
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
solemnă, protocolară, prin care îmi mulțumește că am fost atât de amabil cu dânsa, că am ascultat-o, și promite că-mi va trimite o mașină corespunzătoare calităților mele de Senior și titlurilor cu care, acum înțeleg, ea m-a gratulat, ea fiind cu siguranță autoarea scrisorilor. * După amiază, în trecere prin centru, am observat că ușa templului era întredeschisă. O mașină BMW staționa la o ușă laterală. Am tras cu ochiul și am observat un grup de persoane care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a putut face, prin ordin și presiuni de sus, pentru ca, stricând cât mai mult cu putință acest număr, măcar să se atenueze indispoziția și supărarea celor doi, s-a făcut (publicarea, pe prima pagină firește, a inexorabilului mesaj cu care „tovarășul” gratula nefericitul simpozion de la Ateneu, pretinsa telegramă adresată de participanți la simpozion aceluiași etc.). În fine, de voie, de nevoie, „forurile” (un termen pe care îl vom uita cu greu, unul din cei mai odioși din vocabularul „epocii de aur”) și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
FAȚĂ” Același N.n. DECLARAȚIA DE LA IAȘI difuzată la postul de radio Europa Liberă în ziua de 9 octombrie 1989 , orientată corect și consistentă , a fost privită de organele securității cu asprime și importanță . ”Revoluționarii din 14 decembrie 1989” ne-au “gratulat” cu epitetul “scrisoriști”folosind diverse ocazii de a ne expedia cu ostentație în derizoriu . În acțiunea de minimalizare , de calomniere au fost singurii , în afară de serviciul “D” al securității . Pag. 270 - “Asta nu înseamnă că nu se putea întâmpla ca după
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
șerban Cioculescu, Leon Kalustian, Cora Irineu, Felix Aderca, Ioachim Botez, Octav Onicescu ș.a. Ioachim Botez Îi introduce porecla Tătoiu În Vistier de noapte și-l amintește pe fiul său, Puiu (Alexandru), În Belferi elevi. Despre „Trufașul meu prieten“, cum Îl gratulează, Ioachim Botez reține: „E o faptă slăvită să știi să mănânci o tuslama fierbinte, s-asculți o chiulaba la țambal și să rupi un corsaj de pe o femee așa cum dezghioci frunzele unui porumb de lapte, zice adesea Tătoi.“ Iată cine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sosirii mele. Șeful misiunii era mare amator de lingușeală și nu prea admitea opinii diferite de ale lui, nevasta lui părea mai tăcută, dar fața ei exprima o doză de viclenie, iar zâmbetul împrumuta uneori grimasa rânjetului, economistul, cum îl gratula ambasadorul pe reprezentantul Ministerului Comerțului Exterior, era foarte reținut, își măsura cu grijă fiecare vorbă și se pronunța numai când era întrebat sau se abordau probleme din aria lui de preocupări, "sepatristul", cum era botezat lucrătorul de la cifru, se purta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Este suficient de amintit unele dintre invectivele ce și le adresau conducătorii chinezi și sovietici. Mao Zedong îi numea pe conducătorii sovietici "fasciști nedemni de moștenirea marxist-leninistă", iar pe Hrușciov "o cismă veche" de nefolosit. La rîndul său, Hrușciov îl gratula pe Mao cu apelativul "cadavru viu". Se ajunsese, de asemenea, la ciocniri armate în zona de frontieră. Informațiile mele despre diferend, obținute din surse sigure, atât la Moscova, cât și la București, au fost bine apreciate de oficialitățile române, după cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ea poate aduce prestigiu, dar nu popularitate); curajul de a trece peste firea sa lirică și de a face o operă sistematică. După întoarcerea la literatură și Ars longa, Mitopoetica îi transformă „cognomenul” (Maestrul) în renume! (Ca studenți, el ne gratula cu vorba „Maestre”, desigur o ironie, dar spusă în chipul cel mai serios. În replică, noi - adică un șir de promoții - i am acordat acest titlu pe viață.) între vorbele sale, frecventă e, apoi, „Vă mărturisesc sincer”. Deși n-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trebuie să „mustri pe aproapele tău”. Despre el (Neagu), de pildă, a spus că e un „prost etern”! A trecut mai bine de o lună de la această întîmplare și încă nu-i dumirit ce anume l-a făcut să-l gratuleze astfel. Într-un subtitlu de carte, A. se autoprezintă ca „blînd”: așa arată „blîndețea” sa? De la mine, ar vrea să știe dacă așa-zisa „blîndețe” există sau e o formă de perfidie îndelung exersată, căci cu masca de „blînd” trăiești
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și filosofi care scriu frumos - a intervenit Sp. -, uite Blaga, Noica...” „și dumneata, dom’ Vasile”, a sărit Costică. I-am lăsat să discute mai departe. Plecînd, m-am gîndit cîtă ironie picură el în atari aprecieri. Cu unele m-a gratulat și pe mine. Să mai cred vreodată în ele? În ce a constat „greșeala tactică” a lui Genoiu? în folosirea altui „pion” decît cel necesar în actuala fază a conflictului. Suprinzătoare, plecarea lui Costin la conducerea teatrului l-a găsit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
problemelor de tot felul legate de plecarea la București acte, țoale, cărți, bani etc. Mi-am rezervat totuși timpul necesar pentru a mă da "mare" în familie și în urbe, printre prieteni și colegi, mai ales în fața celora care mă gratulaseră cu metamorfoza mea dintre dus și întors. Am plecat spre capitală fiind convins că mi-am tăiat cordonul ombilical, că am făcut bine ce am făcut. Mă preocupa doar gândul ca ministeriabilul director nu-mi spusese nimic la telefon de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aeroportul din Tel Aviv, după salutul de rigoare, ni s-a înmânat fiecăruia câte o mască de gaze, pe care am ținut-o la "purtător" pe toata durata deplasării. Având în vedere prezența noastră în perioada de "conflict", am fost gratulați cu multă atenție din partea gazdelor, iar negocierile și semnarea documentului au decurs în bune condiții. La începerea negocierilor am fost salutați de ministrul de externe, care a dorit să-și exprime satisfacția pentru poziția adoptată de "prietenii români" și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a uitat mirat la mine, știind că iar "clocesc ceva". Aveam să-i mărturisesc faptul că suma nu mi se pare enormă și dacă am prelua noi cheltuielile, am putea avea la Chișinău un Centru cultural român-român excelent! M-a gratulat și el cu prietenie ("Vasile, ești nebun!") și seara, la recepție, i-am informat pe Bistrianu și pe Ungureanu că pot trece la redactarea documentului și ulterior comunicării aprobării de la București și la semnarea lui. Recepția a fost ca "Nunta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Unite, dar și pentru a protesta Împotriva restricțiilor impuse de englezi față de emigrarea evreilor În Palestina. În sală se afla și Gheorghe Gheorghiu-Dej care, fără să fie invitat de cineva, s-a urcat la amvonul destinat rabinilor și i-a gratulat pe evreii din sală cu apelativul „dragi tovarăși evrei pe drumul democrației românești”. În treacăt, a amintit că va lua ființă o „organizație evreiască reprezentativă”. Zis În sinagogă și făcut prin cine știe ce cârciumi sau chiar la CC al PCR. Așa
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
trecerea devastatorului tăvăluc rusesc. Pe 26 iunie 1948, CDE Huși a primit de la „centru” un material propagandistic Înșirat pe patru coli și jumătate format A4, intitulat: „Teze. S’a judecat procesul criminalilor din pogromul dela Iași”. Iată ce frumos Îi gratulaseră capii comuniști ai evreimii române pe cei care au condus destinele țării după abdicarea benevolă a regelui Carol al II-lea (6 septembrie 1940) și până la 23 august 1944 (Ion Antonescu) și 30 decembrie 1947 (regele Mihai I): „Timpul dela
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]