60,324 matches
-
prea plin de el însuși, autosuficient și sigur pe el, prin însăși modestia actorului. Un transfer de personalitate, cum ar spune Dumitru Solomon. Am ținut să scriu aceste rînduri ca semn de prețuire pentru toți acei artiști care, în ciuda amestecului grav de valori, mai cred, cu toată ființa lor, în dimensiunea fundamentală a teatrului, a profesiunii pe care o pun deasupra curentelor, modelor, politicii, socialului. Această suspendare din fața tuturor agresiunilor mi se pare gestul salvator. Salut această atitudine și o îmbrățișez
Ora 11 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15542_a_16867]
-
tot parcursul reprezentației. Rodica Mandache, deși demarează mai greu, iar doamna Wurm riscă să devină patetică fără voie, își reglează ritmul în funcție de atmosfera degajată de replici și de parteneri, nederaind de pe linie. Mizînd într-un fel mai mult pe bașii gravi ai glasului, Liviu Timuș îl neglijează pe domnul Kovacic, nu-și nuanțează relațiile diferite pe care le are cu soția și cu cele două fiice (cele două tinere actrițe nici nu-l ajută foarte tare) pînă într-un punct în
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
de cronică...". Ceea ce înseamnă că evenimentele reale evocate în roman, devin cheia mizanscenelor scriitorului, dezbaterile pe multiple planuri trecute din publicistică în mărturisirile exaltate, în patetismul inspirat și nobil al schimbului de idei dintre intelectualii din paginile romanului, nota lor gravă și esențială, în ritm de poemă și mărturisire de credință, piese de teatru comentate, cu jocul actorilor adus în prim planul atenției, personaje reale trecute prin sita sensibilității scriitorului, portrete și autoportret, legate între ele de probleme literare, de experiențele
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
articol sau o carte) că a fost comunist și regretă pentru tot "răul" produs, dorit sau nedorit! De ce sînt două măsuri, două judecăți de valoare etică și morală pentru fenomene politice petrecute în aceeași perioadă istorică și cu consecințe la fel de grave?! De ce extrema dreaptă este condamnată (pe bună dreptate) iar extrema stîngă este... trecută cu vederea? De ce sînt mai importante 11 milioane de oameni morți în lagărele de concentrare naziste (evrei, țigani, polonezi, ruși, cehi) și mai puțin importante cele 60
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
mai au nici un fel de trac. Mitocănia e curentă și fără complexe. Ca să nu mai vorbesc de secăturile și nulitățile care fac carieră în politică. Să tot fii optimist! Și, mă tem, domnule Alex. Ștefănescu, că degradarea valorilor e mai gravă decât dispariția lor. Când pierzi niște valori, păstrezi amintirea lor, pe care chiar o idealizezi. Gândiți-vă cum s-a înfrumusețat în memoria românilor România interbelică în deceniile de comunism. Când valorile se urâțesc, se degradează, te înveți cu ele
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
deplină fără formele aberante, artificiale, ale prezentului verbului "a fi": sunt (lat. sum), suntem (lat. sumus), sunteți (lat. estis!). Abia la persoana a III-a plural se respectă forma originară, cea latină. Și asta e doar partea cel mai puțin gravă a problemei. Mai grav este că, nu știu din ce motive, crainici și reporteri radio sau TV, parlamentari, miniștri, președinți, profesori universitari și (nici o surpriză) academicieni pronunță "sunt" și "suntem", uitînd că, dacă au optat pentru o variantă de scriere
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
moral. Ca orice națiune, și cea a cărților e constituită pe ideea de solidaritate, dar și pe suma sacrificiilor ce s-au săvârșit, precum și a celor ce va să vină. A impune însă unei națiuni sacrificii arbitrare, gratuite reprezintă o gravă lezare a independenței și integrității ei funciare. Jertfa devine astfel un vestigiu al mutilărilor sălbatice, făcând parte din acel vechi și nefast cult al nepăsării, ce lasă în urmă mult mai multe victime decât eroi. Sacrificiul pogoară în sacrilegiu. Iar
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
alta a ne mobiliza în fața încercărilor de încălcare a lui care, slavă Domnului, nu lipsesc. Dacă unele intoleranțe, individuale sau de grup restrîns, sînt oarecum explicabile într-un cadru oprimat multă vreme de cenzură și poluat de autoritarism, mult mai grave ne apar repetatele tentative ale unor cercuri politice de-a instituționaliza controlul cuvîntului tipărit. O presă ce se respectă nu acceptă botnița. O literatură indiguită, dirijată e o literatură împinsă fără doar și poate spre sinucidere... Discuția inițiată de "criziști
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
marcajul trecutului nu este totuși anulat prin atitudinea ironică, ci doar disimulat. Am putea vorbi de un dublu tragism, în cazul postmoderniștilor, cel rezultat din imposibilitatea de a se rupe de trecut, dar și din incapacitatea de a conserva atitudinea gravă față de predecesori" (p.22) sau "Poetul optzecist e rebelul ce simte nevoia eliberării de clișeele și convențiile tradiției. Mereu cu ironia la braț, el realizează o acțiune de terapie estetică, eliberând modelele de ubicuitate și reducându-le la proporțiile lor
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
purtate pe talazele unor întâmplări puține, dar determinante, profilate - ulcerate de adânci și firești neliniști - pe un decor cenușiu, îndoliat, care ne duce cu gândul, stăruitor, la andantele din "Sonata patetică", pentru pian, de Beethoven. O partitură simplă, cutremurător de gravă și îndoliată, străbătută de sfâșierile unor adânci neliniști, iată ce este, până la urmă, "Moartea cotidiană", al doilea roman al d-lui Dinu Pillat, roman care, nu numai că - pe drept cuvânt - confirmă bunele nădejdi puse, cu ani în urmă, în
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
altfel nu ar fi fost pus la monitorizarea Europei Libere. Și că avînd un asemenea trecut nu s-a sfiit să devină parlamentar. Securitatea n-a fost o instituție de binefacere în România. Iar Ristea Priboi, dacă n-are probleme grave de nivel al IQ-ului, n-a fost băgat cu de-a sila în Securitate. Și cred că știa foarte bine la ce servea instituția în care a avansat în grad, ca ofițer superior, pînă în 1989. România, aici îi
România lui Priboi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14559_a_15884]
-
timp în capacitatea ei de a fi pe înțelesul tuturor. Noutatea e totdeauna, măcar o vreme, elitistă și dificilă. Nu e corect să visezi la o literatură deopotrivă nouă și accesibilă. Dacă nu cumva promotorii acestor idei fac eroarea, foarte gravă, în opinia mea, de a reduce literatura unei epoci la varianta ei de consum, de a crede, altfel spus, că s-a terminat cu originalitatea, cu imaginația, cu erudiția și cu subtilitatea gîndirii și expresiei de dragul succesului de public. Și
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
o parte, eludat, tolerat și stimulat, pe de altă parte, diabolizat, pus la stâlpul infamiei. Să intrăm în normalitate și să judecăm proprietatea intelectuală cu rigoarea, dar și cu relativitatea inevitabilă. Să stigmatizăm plagiatul, mai cu seamă în formele sale grave, extreme, dar nu și pe plagiatori, pe care trebuie desigur să-i judecăm, să-i pedepsim, dar nu să-i înlăturăm, ca pe niște paraziți. Acum, a devenit o modă să se fure cu ajutorul internetului, unde pentru orice temă găsești
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
cu scopul de a sprijini necondiționat afirmativ și fără discuții partidul comunist" (cum sună o notă a lui Tzara din 1934), întrucât "comuniștii germani au nevoie de noi". Paralel, însă, și Tzara și foarte apropiatul său prieten René Crevel emit grave dubii privind formula moscovită a "realismului socialist", iar Congresul scriitorilor pentru apărarea culturii, organizat sub oblăduirea sovietică la Paris în 1935, face să transpară noi tensiuni, în ciuda aprobării formale de către Tzara a liniei partidului comunist: sinuciderea, puțin înainte de Congres, a
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
universitară dominată de marile nume ale literaturii, istoriei și filosofiei românești, ei prelungesc în vremurile de astăzi, marcate de tehnicism și ideologizate pînă în pragul unui nou dogmatism, largi orizonturi umaniste și o respirație culturală în care pulsează deopotrivă responsabilitatea gravă și jubilația pură. Deși, în enumerarea de mai sus, numele Ameliei Pavel apare la urmă, de fapt toate aceste considerații i se datorează în exclusivitate pentru că doar cu vreo cîteva zile în urmă ea a împlinit venerabila vîrstă de optzeci
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
în mod legitim, în vioiciunea privirilor și în agilitatea gîndirii. în fața unei prezențe de o asemenea autenticitate și vigoare, dincolo de orice moment aniversar sau convenție calendaristică, gîndurile bune și urarea simplă la mulți ani își dobîndesc ele însele o notă gravă care le scoate din stereotip și le mîntuie de banalitate. Așadar, La mulți ani, D-nă Amelia Pavel!
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
este forma ce convine cel mai bine acestui spirit original, care face literatura pură "din așchii smulse Timpului." Fragmentele conțin mici povești, iluminări din amintiri, vise, halucinații, citate, reflecții aparent discontinue dar legate subteran de timbrul unic al unui artist grav și profund. Modelele îndepărtate ale Ultimului regat ar fi Montaigne cu Eseurile lui și excentricul preot anglican din sec. XVII Robert Burton cu Anatomia melancoliei. În "Le Monde des Livres" din 27 septembrie, Patrick Kéchichian admiră fără rezerve edificiul în
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
Fiecare volum să fie ca o rotire de uliu în jurul acestei teme, la nivele diferite, descoperind alte și alte lucruri: grota, rîul, sălbăticiunile"... Pascal Quignard recunoaște că întreaga sa operă nu e o lectură facilă, că firea lui lentă și gravă face ca tot ce e comic, ușor sau derizoriu să-i scape total. Romanele naturaliste, psihologice, de moravuri nu-l interesează fiindcă modelele lor narative nu pot scoate din adîncuri lucrurile originare. Pentru a atinge originarul, trebuie să mergi la
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
dezvăluiri privitoare la starea poporului român după 23 august 1944, despre agonia și prăbușirea morală a națiunii, despre calvarul pribegiei, despre ineficiența Comitetului național, "conspirația trădării" după aspra cântărire de către Pamfil Șeicaru a efectelor acțiunilor sale în exil. Sub aceeași gravă percepție a unui adevăr eclipsat de mimarea ordinii lucrurilor stau denunțurile "anchilozării" Occidentului, mișcarea lui înceată în a sesiza și înțelege, în adevărata lor gravitate, pericolul amenințărilor sovietelor și al artificialului în înțelegerea raportului de forțe dintre Germania nazistă și
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
Cercetării, despre o vizită a ministrului la Iași: ambele cam la fel de scurte. Experimentatorul știe de la început că e imposibil să nu găsească ceva: norma lingvistică e plină de dificultăți și variabile; știe însă și că nu toate abaterile sînt la fel de grave, că unele sînt inevitabile, că în altele norma e depășită; că, în anumite puncte nici nu poate exista o normă. Încearcă totuși să înțeleagă cum va arăta un PROCES-VERBAL DE CONTRAVENȚIE (data: 14 octombrie, ora: 15, locul: lnternet): Subsemnatul, având
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
scrupulos linia, dând personajului o prezență feminină atractivă și autoritatea celei ce conduce jocul (doar gestica mi s-a părut cam stereotipă). Oana Andra a fost, cu grație, vesela Meg, iar Adriana Alexandru a conturat o Mrs. Quikly vicleană, cu grave bine impostate, cu inteligență muzicală și umor, dar șarjând într-o direcție care nu este a personajului. La polul opus, candida Nannetta acumulează aproape toată zestrea lirică a partiturii - Rodica Ocheșeanu a cântat puțin ezitant, dar foarte controlat, cu delicatețe
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
mai citește la cenacluri/ pe fotolii plușate,/ ci pe scaune electrice,/ troheul și anapestul sunt dictate din țevi de pușcă/ epopeile sunt grozave stripteas-uri atomice/ liderii politici sunt marii poeți ai timpului...". Dialogul între prieteni se leagă și se continuă grav și alarmant de frumos, transcriind, noi, aici, orice vers din Aleph -2, ca răspuns la provocări: Nu fi trist, fratele meu de rima-ncrustată Iakint, nu te prăbuși altfel decât liliecii o fac în ninsoare, pentru că vei exista și vei fi
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
facă slujba, nu chiar în rit greco-catolic, dar măcar într-un lăcaș revendicat mai de mult de credincioșii unioniști. De aia aveau disensiuni. Drept să vă spun, alături, cu urechea la ce vorbeau, răsuflasem ușurat. Vasăzică nu erau cine știe ce dezacorduri grave (cum ar fi să zicem unele contracte, zestrea fetei) erau doar niște neînțelegeri sentimentale, de interese imediate, niște disensiuni, nu ceva logic, ireparabil. Acasă ajungând, pusesem repede mâna pe dicționarul enciclopedic, și la litera D citisem: Discordie sau neînțelegere cauzată
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
la întîlnirea cu norul de lumină ce trecea pe atunci deasupra capetelor lor după ce, înaintea nașterii fiecăruia din cei prezenți acolo, străbătuse pentru o fracțiune pîntecele matern" (p. 216). Ideile expuse de Dan Stanca în Drumul spre piatră sînt la fel de grave și actuale ca și cele din cărțile lui Patapievici sau Hurduzeu. Impactul lor public a fost însă mult mai mic. Situație cu atît mai paradoxală cu cît, înainte de a fi tipărit în volum, romanul a apărut sub formă de foileton
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
Mircea Mihăieș Pe timp de război, muzele tac. Știm. Dar există tăceri și tăceri. Una e tăcerea gravă, conștientă, a artistului care în mod voluntar își direcționează talentul în zone mai potrivite cu momentul, și alta tăcerea provocată de călășul băgat nemilos în gură. Dar există momente - și acestea nu mai țin de pace sau de război - când
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]