354 matches
-
Herescu. Intitulată cu termenul latin ce desemnează vântul de primăvară și purtând subtitlul „Revistă pentru studiul literaturilor clasice, în dezvoltarea lor și în legăturile cu literaturile moderne”, publicația își propune să revigoreze domeniul prin evidențierea valorii estetice a operelor Antichității greco-latine, privite din perspectiva omului modern. Promovând formula clasicismului în continuă devenire, revista acționează în două direcții principale: pe de o parte, cercetarea literaturilor clasice în conexiunea lor cu cele moderne, pe de alta, realizarea unor traduceri adecvate sensibilității secolului al
FAVONIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286972_a_288301]
-
Magno, Augustinianum, Roma 1991. Cu Grigorie cel Mare în Italia și Grigorie din Tours în Franța (pp. ??? și sq.) de obicei e considerată încheiată (în măsura în care pot fi valabile periodizările și diviziunile unei istorii continue, neîntrerupte) istoria literaturii creștine din epoca greco-latină și tot cu ei începe cultura religioasă a Evului Mediu. Celălalt personaj important care, deși foarte diferit de marele pontif, are în periodizarea acestei discipline un rol analog, a fost, în Spania, Isidor de Sevilia, așa cum vom vedea imediat. III
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
condus de Marcel Fontaine, la Radio Paris, posibilitățile de subzistență i s-au diminuat considerabil, iar sfârșitul a venit ca o eliberare dintr-o precară situație materială și o profundă deziluzie morală. H. a fost un eminent specialist în Antichitatea greco-latină, întreaga lui activitate în acest domeniu constituindu-se într-o pledoarie pentru clasicism, desfășurată atât în țară, cât și în străinătate, în perioada exilului. În calitate de autor al studiilor Catullo (1943) sau La Poésie latine. Étude des structures phonétiques (1960), ca
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
Augustinianum, Roma, 1991. Cu Grigorie cel Mare, în Italia, și Grigorie de Tours, în Franța (pp. 000 și urm.), de obicei, e considerată încheiată (în măsura în care pot fi valabile periodizările și diviziunile unei istorii continue, neîntrerupte) istoria literaturii creștine din epoca greco-latină și tot cu ei începe cultura religioasă a Evului Mediu. Celălalt personaj important care, deși foarte diferit de marele pontif, are în periodizarea acestei discipline un rol analog, a fost, în Spania, Isidor de Sevilia, așa cum vom vedea imediat. III
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a principiilor esteticii pozitiviste. Influențat de metoda sociologică a lui Auguste Comte, el și-a sprijinit opiniile pe cercetarea evoluției artei începând din comuna primitivă, analizând pe rând „arta simbolică” (a popoarelor orientale), „arta imitativă și ideală creatoare” (a Antichității greco-latine), arta religioasă (a Evului Mediu), arta romantică, arta naturalistă. Concluzia sa este că arta a rezultat din prisosul energiei umane și ar fi „un joc neinteresat” al facultăților sufletești. Rezultat al muncii artistului, opera conține în sine frumosul, care se
LEONARDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
banilor cheltuiți, căci viitorul stolnic era o fire meticuloasă), „câte și câte cât, pân într-una, măcar și cea mai mică” - „Adaghiile adică Parimiile lui Erajmu” (Adagioruivn chiliades a lui Erasmus din Rotterdam), „Eloghiile Domnilor Veneții”, „Iliada și Odisia Omirului”, greco-latine, „o grămatică a lui Manuel latinească” (adică De Institutione Grammatica a italianului Alvarus Emmanuel), o alta a lui „Lascari grecească” (cartea faimoasă a lui Konstantinos Lascaris, cu o primă ediție imprimată la Milano în 1476), lucrări de Titus Livius, Vergilius
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu o armonie nouă, dar cu o armonie foarte pură”. Poet cu un diapazon tematic cuprinzător, cântăreț deopotrivă al intimității și erotismului delicat, al dragostei de țară, al simpatiei față de dezmoșteniții societății, al temelor biblice ori împrumutate din mitologia Antichității greco-latine, T. a realizat și numeroase transpuneri - unele foarte libere, mai degrabă adaptări - din poezia universală. Probabil că rezultatul cel mai viabil al activității lui de traducător e o versiune, în versuri, a piesei Tartuffe de Molière, jucată în premieră în
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
la liceele „Sf. Sava” (până în 1893) și „Matei Basarab”, iar din 1899 funcționează ca profesor de elină și germană la Seminarul Central. Se manifestă activ în publicistică, axându-se pe cultura elenistică. A colaborat cu articole de popularizare a culturii greco-latine, cu versuri și proză la „Universul literar”, „Epoca”, „Revista poporului”, „Apărarea națională”, „Revista idealistă”, „Cronica”, „Secolul”, „Unirea” (Focșani), „Axa”, „Peleșul”, „Albina”, „Școala și Biserica”, „Tribuna liberală”, „Observatorul”, „Dreptatea”. În 1886 îi apare traducerea Dialogul morților de Lucian din Samosata, urmată
VANTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]
-
Adaptarea expresiei a început la români în 1990, prin intermediul mentalității anglo-saxone. Este justificată, în parte, folosirea ei de către americani. O civilizație modernă lipsită de un trecut fabulos are complexe de inferioritate culturală pe care și le lecuiește prin atare împrumuturi greco-latine, spoliate de sensuri. Dar la români împrumutul apare penibil și fără rost. Mai ales abrevierea „CV”, care nici măcar americană nu este. Cuvintele din „memoriu de activitate” sunt de origine latină și desemnează precis ceea ce trebuie, fără a schilodi mirifica sintagmă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
VItc "Capitolul VI" Supraviețuirea curriculumului polymatheictc "Supraviețuirea curriculumului polymatheic" 6.1. Școlile și marile invazii barbaretc "6.1. Școlile și marile invazii barbare" Prăbușirea Imperiului Roman de Apus (476 d.Hr.) nu a antrenat, cum se crede, dispariția educației antice greco-latine, cu curriculumul ei cvasipolymatheic. Istoriografia europeană a creat o imagine pictată în cele mai negre culori despre popoarele migratoare și „năvălirile barbare” din primele secole ale Erei Creștine. Atrocitățile războinice îndreptățeau această viziune. Nu și cele paideutice. Barbarii au distrus
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
public rămas printre ruine? Barbarii au detronat ultimul împărat apusean, au devastat Germania, Galia, Spania și Italia și au construit regate în aproape toate regiunile mediteraneene. Dar, odată așezați, s-au pomenit cufundați într-un ocean de civilizație și cultură greco-latină. Prinții burgunzi, vizigoți, ostrogoți și vandali din secolul al V-lea s-au contaminat repede. Unii erau deja mândri de relațiile lor cu romanitatea 11. Vizigoții, de exemplu, care se creștinaseră încă din secolul al IV-lea, se lăudau cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și cruzi. Renumele sângeros se potrivea doar vandalilor și hunilor, însă a fost generalizat la toți migratorii. Iar vandalii, odată așezați în Iberia și Africa, se vor dovedi pașnici și interesați să producă o „renaștere vandală” a civilizației și culturii greco-latine. 12. Despre jefuirea Romei - și, în general, despre devastările barbare - există o formulare categorică a lui Iordanes: Spoliant tantum non autem ut solent gentes in igne supporunt („Doar o jefuiesc, și nu îi dau foc, așa cum obișnuiesc alte neamuri”) (Getica
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Istoricii Bisericii au tendința de a aprecia doar dimensiunea moral-religioasă a curriculumului monastic; în schimb, istoricii educației și ai învățământului atribuie mănăstirilor rolul de matrice ale învățământului european. Dar nu poate fi așa. Existase, anterior, în Europa, școala și educația greco-latină. Nu cumva învățământul creștin s-a edificat pe cadavrul acesteia și nu pe ruinele ei mărețe? Ce legături de continuitate putem regăsi între enkyklios paideia și diferitele regula monastice? Avem de-a face cu o ambiguitate curriculară care a pendulat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
încât îi resimțim și astăzi, mai dramatic decât oricând, atât efectele benigne, cât și numeroasele consecințe dureroase. Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. În acest subcapitol încercăm să demonstrăm că a existat o continuitate între enkyklios paideia greco-latină și diversele regula ale vieții monastice. Aspectele pe care le invocăm în primele paragrafe se referă la evenimente și fapte cunoscute din istoria Bisericii creștine - există o bibliografie imensă cu privire la ele. Pentru conformitate, redăm tematic numai operele fundamentale. Rigoarea demonstrației
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
filosofie a educației trebuie aleasă pentru fundamentarea curriculumului?”. Această întrebare generală se subdivide însă în altele, întrucât orice filosofie a educației este derivată dintr-o „filosofie a omului” și o „filosofie a societății”18. Filosofiile omului (diversele „umanisme” - de la cel greco-latin până la cel renascentist și de la creștinism până la iluminism) nu au fost întotdeauna în concordanță cu societățile în care s-au dezvoltat. Umanismul existențialist al secolului XX, de exemplu, s-a dezvoltat în societatea capitalistă occidentală, profund marcată de liberalism și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
O atare „structură de rezistență” care poate fi regăsită în orice „construcție curriculară modernă” reproduce însăși devenirea paideutică a Europei. Până în secolele al XVI-lea și al XVII-lea a existat doar vectorul paideutic orientat spre păstrarea valorilor tradiției. Educația greco-latină nu avea valoare mai mare decât tradiția, iar creștinismul a reluat această obsesie pedagogică modificându-i numai conținutul intrinsec. Odată cu Renașterea, dar mai ales cu Reforma protestantă și cu Iluminismul, s-a instituit o nouă temă educativă: progresul și construirea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Valorile progresului nu au eliminat însă valorile tradiției. Educația europeană a procedat mai degrabă invers, acordând prioritate valorilor progresului. De asemenea, aceste valori sunt ele însele marcate de evoluțiile cunoașterii. Ceea ce am numit valorile tradiției includ mai ales achizițiile umanismului greco-latin și cuceririle morale ale creștinismului; în schimb, valorile progresului s-au construit mai ales din achiziții ale cunoașterii științifice și din aplicații tehnologice ale acestora. Până la jumătatea secolului XX, marile universități europene, înființate însă de la începutul celui de-al doilea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Trei concepții despre lume și idealurile ei" Fundamentul gândirii postmoderne constă într-o viziune asupra lumii radical diferită de imaginile anterioare promovate în istoria civilizației euroatlantice. Se pot distinge, în acest sens, trei tipuri de Weltanschauung. a) Viziunea antică. Antichitatea greco-latină s-a hrănit cu o imagine a lumii complet diferită de cea din zilele noastre. Lumea anticilor era divină - adică perfectă. Creată și diriguită de zei, ea le ridica anticilor probleme privind, aproape în exclusivitate, raportul dintre aparență și esență
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prea compromisă prin gândirea metafizică. Atunci gândirea slabă pornea de la ideea unei pierderi de greutate a gândirii filosofice, dar nu prin a se declara sceptică. ș...ț Eu credeam, mai ales dezvoltându-l pe Heidegger și ideea că metafizica tradiției greco-latine și metafizica hegeliano-marxistă concep ființa reducând-o la identificarea existenței prezente, că gândirea slabă ar putea fi o teorie a ființei înțelese ca destinată slăbirii sau ca destinată diminuării, micșorării în ceea ce privește emfaza pe planul normativității legilor morale, ale puterii politice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Giraudoux (La Guerre de Troie n’aura pas lieu), dar într-un registru mai degrabă burlesc, Ș. a compus o satiră dramatizată, de altfel convențională, cu un dialog spumos și replici ingenioase etc., utilizând personaje și motive împrumutate din mitologia greco-latină. Când înfloresc anemonele (1948) este o comedie lirică. Vădit conformistă, dar ceva mai consistentă sub raport dramatic este piesa Afaceriștii (reprezentată la Teatrul Municipal din București în stagiunea 1952-1953, publicată în 1953), satiră anticapitalistă vizând corupția, venalitatea și imoralitatea demnitarilor
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
a Nathaliei Sarraute și a altor reprezentanți ai Noului Roman. Încă de la începuturile artei apar caractere ce vor individualiza, la timpul lor, stilul realist și, cu specificările și rezervele de rigoare, se poate vorbi de un r. primitiv, preistoric, oriental, greco-latin, medieval, cu atât mai mult de un r. al Renașterii, al clasicismului și al romantismului. Promotorii mișcării romantice franceze de la mijlocul secolului al XIX-lea își revendicau ca precursori, între alții, pe Scarron, Diderot, Balzac, Stendhal, Dickens. Totuși, atributele existenței
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
traducând cu exactitate și fluență din Lucrețiu (Poemul naturii) și din Vergiliu (Eneida, Bucolice și Georgice). Activitatea ulterioară are însă în centrul ei cercetarea și editarea lui Mihai Eminescu. Începutul îl face tot un studiu al clasicistului, Eminescu și clasicismul greco-latin, apărut inițial în revista „Făt-Frumos” (1932), apoi, în același an, în volum. Era, după studiul lui N. Sulica din 1930, a doua încercare de a cuprinde tema în ansamblul ei și cea dintâi sondare a manuscriselor eminesciene din perspectiva preocupărilor
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
reduce la senzualismul fără de frâu și la trivialul din Cartea nunții. Un progres pe linia descriptivului pitoresc se constată odată cu Enigma Otiliei”. SCRIERI: La Poésie néo-latine et la Renaissance des lettres antiques en France (1500-1549), Paris, 1928; Eminescu și clasicismul greco-latin, București, 1932; Naționalismul lui Eminescu, București, 1932; ed. București, 1992; Eminescu și literatura populară, Craiova, f.a.; Hasdeu. Ediția Mircea Eliade, București, 1938; Lectura particulară și biblioteca școlară (în colaborare cu Dan Simonescu), București, 1939; Istoria literaturii române, București, 1940; ed.
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
suflet”. Titlul Coenaesthesicon face trimitere la sinteza lumii sub semnul esteticului, jocul livresc al etimoanelor grecești continuând în Aionios, care sugerează eternitatea. Titlul altei cărți, Eudaimonia, are similitudini cu grecescul eudaimon („norocos”), culegerea cuprinzând poeme ce invocă personaje ale Antichității greco-latine în poemele Către Aurora, Către Tais. Poetul tinde spre cunoaștere metafizică, cultivând tragicul existenței perceput în note expresioniste. El creează o geografie spirituală, lipsită însă de coerență, de vreme ce viziunea se întemeiază pe imagini poetice disparate. Se simt influențe mai cu
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
generală de melancolie, precum și atracția pentru unele specii lirice aparent desuete. Dimensiunea relativ redusă a producției poetice este întrucâtva compensată prin spațiul cultural în care se deplasează poetul, lirismul său desfășurându-se într-un perimetru delimitat de tradiția poeziei „obiective” (greco-latine, orientale și poundiene), cu discrete reverberații romantice: „E o lumină rece/ și inima-i încă/ străpunsă de vise./ În acest timp/ e din ce în ce mai frig/ o vrabie se așază pe o creangă/ înalți fruntea udă/ și o privești./ Din cer acum
OPREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]