1,516 matches
-
GREIERI .. . Cu doi greieri nu poți scrie Niciun cântec de amor; Știți că fiecare este Cel mai bun cantautor ! Cu doi greieri nu poți ține Un concert colo, pe deal, Fiecare din ei crede Că-i artist fenomenal ! Cu doi greieri nu poți duce O căruță sau un car, N-au veleități de bivol, Nici de bou sau de măgar ! Cu doi greieri nu poți face Niciodată un duet, Știți că fiecare are Mici orgolii de poet ! Cu doi greieri, bucuria
CU DOI GREIERI... de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382326_a_383655]
-
nu poți ține Un concert colo, pe deal, Fiecare din ei crede Că-i artist fenomenal ! Cu doi greieri nu poți duce O căruță sau un car, N-au veleități de bivol, Nici de bou sau de măgar ! Cu doi greieri nu poți face Niciodată un duet, Știți că fiecare are Mici orgolii de poet ! Cu doi greieri, bucuria Seara poți să o trăiești, Să-i asculți cum singuri cântă Și în taină să-i iubești ! Referință Bibliografică: CU DOI GREIERI
CU DOI GREIERI... de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382326_a_383655]
-
doi greieri nu poți duce O căruță sau un car, N-au veleități de bivol, Nici de bou sau de măgar ! Cu doi greieri nu poți face Niciodată un duet, Știți că fiecare are Mici orgolii de poet ! Cu doi greieri, bucuria Seara poți să o trăiești, Să-i asculți cum singuri cântă Și în taină să-i iubești ! Referință Bibliografică: CU DOI GREIERI... / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502, Anul V, 10 februarie 2015. Drepturi de Autor
CU DOI GREIERI... de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382326_a_383655]
-
greieri nu poți face Niciodată un duet, Știți că fiecare are Mici orgolii de poet ! Cu doi greieri, bucuria Seara poți să o trăiești, Să-i asculți cum singuri cântă Și în taină să-i iubești ! Referință Bibliografică: CU DOI GREIERI... / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502, Anul V, 10 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CU DOI GREIERI... de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382326_a_383655]
-
duse, se îndoapă,/ Ca să mai crească-n minte și putere.// Pe gresiile calde dorm șopârle/ Subțiri, strânse-n pieptare de mătasă./ Nu le trezi. De ce te sperii? Lasă/ Vântul în față fluturi să-ți azvârle.// Vom prinde libelule, buburuze,/ Și greieri în pahare, și lăcuste.../ Roua s-o bem din florile înguste/ Și să uităm poemele ursuze.// Hai, Puck. De-acum e seară și-i departe/ Pân' la culcușul moale dintre file./ Să sărutăm miresmele fragile/ Și să pătrundem, obosiți, în
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
citire pentru clasele primare compunând pentru ele o serie de versuri potrivite. Ai avut un răgaz. Am pe birou al doilea manuscript (clasa III-a) și e necesară intervenția dtale. Alege, te rog, din ce ai câteva bucăți potrivite (Balada Greierului, ouăle de Paște, lupta între cocoși, etc.) și vină până la mine. Vină să vezi ce trebuie măcar. Stăruiesc pentru că e interesul dtale. îți asiguri, cu puțină muncă, un venit sigur, de câteva zeci de mii de lei anual. Te aștept
Sadoveanu și Topârceanu by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7763_a_9088]
-
sticluță câteva picături de "albăstreală" peste hainele albe puse la limpezit după ce fuseseră fierte -, dar derutat în același timp de sunetele copleșitoare ce veneau dinspre coama de deal ce se înălța direct din plajă. Păreau să fie - dar nu erau - greieri. Sunetul era mai grav, mai amplu și incomparabil mai puternic decât al clienților lui La Fontaine. Stranietatea provenea din faptul că era ziuă și soarele strălucea cu putere. Or, în mintea mea "temperat-continentală", greierii cântă doar pe întuneric! Am ascultat
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
Păreau să fie - dar nu erau - greieri. Sunetul era mai grav, mai amplu și incomparabil mai puternic decât al clienților lui La Fontaine. Stranietatea provenea din faptul că era ziuă și soarele strălucea cu putere. Or, în mintea mea "temperat-continentală", greierii cântă doar pe întuneric! Am ascultat fascinat acea descătușare sonoră hipnotică, plină de bună-dispoziție, ce-ți transmitea un fel de energie cu care nu știai ce să faci. Era, cu siguranță, mesagerul unei alte lumi, al altor reflexe și-al
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
fascinat acea descătușare sonoră hipnotică, plină de bună-dispoziție, ce-ți transmitea un fel de energie cu care nu știai ce să faci. Era, cu siguranță, mesagerul unei alte lumi, al altor reflexe și-al unui alt fel de a trăi. "Greierii mediteraneeni" - îi numeam astfel, neștiind unde să-i plasez - mi-au populat imaginația și au rămas în mintea mea legați de fantasma unui univers idilic. Îmi închipuiam că bunicii și străbunicii mei trebuie să fi trăit într-o astfel de
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
douloureux? / Et pourquoi mes reves, au bord de cette mer, / me déchirent-ils la bouche de leur mors? / Paroi brulée par des géraniums: / mon souvenir passé a la chaux. Pe muchia albă a zidului, Dumnezeu / sloboade în pace un popor de greieri / orbiți de luna plină și de vânt. / Un plânset lung, mediteranean / țâșnește // și rămâne ca o flacără / de-asupra amintirii, tremurată și statornică. // De unde, Doamne, am poposit aici, / în lumea asta de margine și de durere? / și pentru ce, la
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
Era ca și cum s-ar fi lăsat posedată în pântecele cald încă al unui animal abia doborât. Simțea iarba metalică și fructele aspre, de ghindă, ale plutelor de stejar, zdrobindu-i-se sub corp. Cunoștea insectele care îi zburau pe lângă ureche, greierii, fluturii de noapte, șopârlele, dar ce nu știa era cum să-l seducă pe bărbatul arab de deasupra ei. El îi turnase în vene tifosul Africii, pulberea de aur a stepelor, tăcerea răscoaptă a platourilor de rocă. El îi arătase
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
apropiere de Botoșani, loc mirific ce s-a identificat pentru ea cu însăși țara. Nu poate uita partidele de călărie și de vânătoare cu fratele său, "țăcănitul morii de la Stânca - și zgomotul treierătoarelor și mirosul grânelor, și clopotul bisericii, și greierii, și scârțâitul carelor cu boi..." Amintirea o resimte ca pe o rană: Sunt sunete pierdute pe vecie, pe meleagurile unde trăiesc... Ce tezaure dorm în mine, de neîmpărtășit..." Observăm că pagina solicită spontan aproape toate simțurile, captând sinestezic ecouri din
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
o fugă ușoară, alături de vânt. Florile de sânziene îi jucau pe gleznele goale ca o spumă. O spumă mirositoare care se umfla luând-o pe sus. În rest, noaptea se înălța mereu și ultimii trâmbițași ai exodului uitați pe câmp, greierii, își începuseră cântarea magică. Lungi poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Întunericul nu s-a risipit de tot, razele soarelui răzbătând cu sfială până la pământ. Își aruncă privirea de jur împrejur, doar, doar o zări pe cineva cu care să schimbe o vorbă. I se urâse peste noapte, singur, numai câțiva greieri zăpăciți îi ținuseră companie. Nu că nu i-ar fi plăcut serenada micilor trubaduri, dar nu reușise să ațipească mai deloc, istovit de aventura bruscă și neanunțată la care fusese supus. - Hei, nu e nimeni aici? Chiar nimeni? Strigătul, ușor
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
asta îmi rețin lacrimile..." Apa ar fi legată de lacrimi printr-un proces intim, ele ar fi, atât apa, cât și lacrimile, materie a disperării..."62 Râuri, nu vă mai prosternați, câmpii nebuloase, strângeți-vă sul ca un hrisov prăfuit, (...) greierul a uitat să cânte, paserile refuză să zboare și în crâng s-a sinucis un pițigoi. Într-un univers atât de obosit, unde însuși Cuvântul "colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare" (simbol al alterității artei), ele-mentele cunosc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
crâng s-a sinucis un pițigoi. Într-un univers atât de obosit, unde însuși Cuvântul "colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare" (simbol al alterității artei), ele-mentele cunosc o mișcare retractilă ("câmpii nebune, strângeți-vă sul..."), o amnezie inexplicabilă ("greierul a uitat să cânte") ori un refuz ritos de a se implica ("paserile refuză să zboare"). Versul final piruetează, atât de caracteristic operei lui Emil Botta, întreaga dramă, descoperindu-i latura ludică. În crâng s-a sinucis un pițigoi". De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Alanda arvensis), fâsa de câmp (Arthus campestris), presura (Emberiza aurea), sticletele (Carduelis carduelis), graurul (Strurnus vulgaris), cristeiul (Carex carex), vrabia (Passer domesticus) ș.a. Reptilele sunt reprezentate prin șerpi (Coluber sauromatis) și șopârlele (Lacerta agilis), iar insectele prin cosași (Lacusta viridis), greieri (Liogryllus campestris), scarabei (Scarabeus affinis), numeroși fluturi de câmp ș.a. 3. SOLURILE. Deși asupra acestei mici unități naturale nu există studii speciale de pedologie, totuși din harta editată de Comitetul geologic la scara 1:2.500.000 privitoare la zonele
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
bunicule!” * * * Drumul pe care continuă să meargă Profesorul împreună cu Clara se pierde în zare, peste culmea dealului. Poate vor ajunge și acolo într-o bună zi. Deocamdată se opresc aici: ca să-și tragă sufletul și să se minuneze cum fluturii, greierii și cosașii intră de-a dreptul în visul cu ochii deschiși al Clarei, iar pe el îl „extrag” din negura viselor de adult pe care le-a savurat, le-a reprimat sau le-a uitat. Vise premonitorii, nostalgice, frustrante, absurde
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
clar obscură tulburătoare în care "biserica-n ruină" este ecoul spiritual și vocalic al vaierului, al aiuritului de jale (de aceea s-a utilizat un hemistih), se continuă apoi pe dimensiunea timpului prin mișcarea monotonă neîntreruptă pe care o fac greierul și cariul, pentru a se pierde într-un indefinit foarte îndepărtat, acela al timpului pierdut, în care depersonalizarea poetului are corespondent pe plan spațial deconturările chipurilor de pe pereții bisericii părăsite. În O, mamă cele trei mișcări perpetue din natură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
grele patimi, Deșertăciunea unui vis. Noi o stropim cu lacrimi. Neliniștile voioase ale lui George Topârceanu: neliniștea "hotentotei părăsită de amant" (Cioara); neliniștea chiriașului grăbit, nevoit să se mute mereu: Rămâi sănătoasă, cucoană,/ Că-mi iau geamantanul și plec"; neliniștea greierului mic pe care îl prinde Crăciunul fără nici o rezervă de grăunțe, iar furnica refuză să-l împrumute și îl mai și bârfește la toată lumea că "s-a dus și i-a cerut"; neliniștea tristeților provinciale, dintre care: "De panorămi cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ne tremură, dornice de aer curat, în străluminarea pură a cuțitului lunii. Astă-seară pornim din nou pe cărarea dintre vii, pășim cu anume voluptate pe hatul cu iarbă proaspăt cosită, stârnind broaște ieșite la vânat, oprind câte un cântec de greier. Cu un pas mai în față, ca totdeauna - domnul avocat Lepădatu, parcă încredințat că nu poate avea o mai bună companie decât propriul eu, simulând resemnarea în fața primejdiei, dar, în fond, copleșit de absurdul acestei situații. Știe că nu i-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pată indistinctă pe zare, a pornit parcă un hămăit, sau un urlet înăbușit. Poate că fiara stătea la pândă și ne simțise în liniștea serii?... Ori nervii noștri întinși la maxim făceau să percepem exagerat și un simplu țârâit de greier? Pe măsură ce ne apropiem, pășim tot mai rar, aproape neauzit. Din spate se aude bine gâfâitul Unchiului. Însă cine mai are acum timp pentru el? Pușca strânsă în mâini este totul, nu avem ochi și urechi decât pentru pâlcul de cătină
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
bună dreptate se numește filosofia sa ritmică, supraumană. Resimte o sfântă ură, un odium philosophicum, pentru simțul comun, despre care zice: "Simțul comun? La bucătărie!" și când ajunge la urechile sale acest stupid sfat conform căruia este o oală de greieri capul său, își recită acest fragment poetic, ce l-a compus spre a și-l oferi în dar: Iubiți greieri ce cu al vostru cânt din capul meu pe oală încântați, cântați fără măiestrie, cântați, împliniți-vă destinul, în timp ce oalele
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
zice: "Simțul comun? La bucătărie!" și când ajunge la urechile sale acest stupid sfat conform căruia este o oală de greieri capul său, își recită acest fragment poetic, ce l-a compus spre a și-l oferi în dar: Iubiți greieri ce cu al vostru cânt din capul meu pe oală încântați, cântați fără măiestrie, cântați, împliniți-vă destinul, în timp ce oalele celor mai înțelepți, ascunzători urâte de simț comun, de gândaci murdari, greieri muți, sărbătoresc abil nocturn. Răsună aceste oale de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
spre a și-l oferi în dar: Iubiți greieri ce cu al vostru cânt din capul meu pe oală încântați, cântați fără măiestrie, cântați, împliniți-vă destinul, în timp ce oalele celor mai înțelepți, ascunzători urâte de simț comun, de gândaci murdari, greieri muți, sărbătoresc abil nocturn. Răsună aceste oale de ecoul cântecului vidului. Acesta este ghidul pentru educația geniului, s-a confesat don Avito. * L-au anunțat pe don Fulgencio că îl caută Carrascal; iese filosoful în galoși, pune o mână pe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]