967 matches
-
psihologic la SF-ul galactic actorul îl joacă consecvent pe Indiana Jones, în schimb Rutger Hauer face un rol de compoziție memorabil. Lucirea metalică a privirii se întregește în spectrul unei ironii crude, a unui semn de întrebare ipsatoriu. Zîmbetul, grimasele, gesturile, detenta posturală sunt tot atîtea fărîme prin care se recuperează arcimboldesc un profil, iar Rutger Hauer construiește minunat un interregn unde emoțiile caută manifestarea adecvată, unde toate celulele firii își caută memoria, unde desăvîrșirea inutilă nu suplinește misterioasa tensiune
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
occidentală s-a apropiat de ființa concretă și a împins cunoașterea acesteia dincolo de orice frontiere. Știința și miracolul anatomiei, arta de a da iluziei consistență materială și sondarea sufletului omenesc pînă la manifestările sale cele mai profunde sînt aici inegalabile. Grimasele fugare sau trăirile paradoxale, bucuria, suferința și disperarea și-au găsit în acest spațiu formele lor optime de concretizare în imagine. Narcis a părăsit oglinda lui statică, a ieșit din imobilitatea mortificatoare și s-a transformat într-o conștiință activă
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
cinstită, că ei așa au crescut pe cei cinci copii, muncind din noapte-n zi! Ce-ar zice dacă ar auzi minciunile rostite astăzi despre el?! Ușa se deschise cu calm și intră căpitanul Roznoveanu cu o figură la fel de calmă, grimasa aceea impenetrabilă de securist veritabil, privirea rece și voit indiferentă. Îl privi neutru și Începu cu ceea ce știa el cel mai bine: Numele? Ștefan Girovescu, tov. căpitan! Ocupația? Șef de atelier la Moldosin Vaslui, așa cum bine cunoașteți! Cine nu-l
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și cu toată starea sa de neliniște, frică și revoltă nu se putea stăpâni să nu admire Într-o stare de excitare crescândă minunata fată goală care a Îmbrățișat lățimea biroului, s-a Întins pe acesta lăsând la vedere o grimasă care exprima rușine, decădere și repulsie. Rică a asistat la o foarte scurtă partidă În care bărbatul trecut de patruzeci de ani, Încă frumos, o folosea pe iubita lui profesoară de pian. Nimic din tandrețea și săruturile pe care băiatul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
accept și iar te rog să-mi spui ce crezi despre mine? Fizic vorbind, reafirm cele spuse atunci, scena m-a impresionat foarte tare și aș fi fost tentat să te cred o „fată rea”, dar văzându-ți fața și grimasa din timpul ... posedării, pentru că dragoste nu a fost și nici măcar act sexual cu participare de ambele părți nu a fost, cred că ești forțată de Împrejurări și conjuncturi nefericite! Mulțumită? Mersi! Ai dreptate și nu Încerc să mă desculp, povestea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să nu fie deranjat pentru că avea o consultație specială. Simona nu așteptă decât închiderea ușii ca apoi să înceapă: Îți cer să mă asculți cu toată atenția! Vreau să stabilim în seara aceasta coordonatele vieții noastre comune. Doctorul făcu o grimasă în care se deslușeau semne evidente că dezaproba limbajul neadecvat al Simonei. Deși nu înțeleg, te ascult, conchise el. Nu-i nimic, vei pricepe imediat. Îți cer ceea ce ți-am mai cerut cândva: să divorțezi de Doina, să ne căsătorim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
n-ar fi suportat priveliștea. Într adevăr, Victoriei, de la durere pesemne, i se schimonosi în întregime fața într-un mod cu totul înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe chipul ei cu o repeziciune nemaipomenită, iar ochii parcă îi înțepeniseră sub pleoape, dându-și la iveală tot albul lor, întocmai ca la morți. La cum arăta ea în acele clipe, ușor ar fi reușit să bage
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase Într-un mod neverosimil trăsăturile pronunțate ale lui Grimmi, fapt care-i Îngrozi pe toți cei care văzură ciudățenia. Cineva strigă sa nu-l atingă nimeni, că era
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
drumuri, ci cumva, asemenea miticului Atlas, povara Întregii planete. Chipul Îi găzduia un rictus preocupat, de parcă mișcarea de rotație a Pământului i-ar fi pricinuit o amețeală cronică, iar cea de revoluție un cârcel În zona cervicală, și cum respectiva grimasă a fost luată de mulțime ca semn de preocupare, seriozitate și competență, când a pus piciorul pe ultima treaptă, piața deja răsuna de urale și de strigăte de „Poliția e cu noi!“. Ajuns sus, semizeul În uniformă și-a tras
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unor mături uitate Într-o debara. „Săracii, Îi pun să vorbească Între ei“, mi-a șoptit la ureche Olaf. Din când În când, câte unul Încerca să-i adreseze altuia un cuvânt, dar gura i se pungea În mijlocul efortului, câteva grimase chinuite Înconjurau locul supliciului, iar Întreaga figură se boțea Într-un hohot de plâns devastator. „Viața Îi omoară“, a conchis cu milă Olaf. Într-un colț, alți doi indivizi stăteau față-n față, de-o parte și de alta a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a malacului care, folosită corect, putea să-i asigure un set nou-nouț de moștenitori. Cum icnetul care s-a auzit era un semnal al suspendării operațiunilor de foraj pentru o lungă perioadă de timp, figura uleioasă, Împodobită acum cu o grimasă de durere, a fost trimisă pe teren să constate dimensiunea pagubelor. Nu suficient de repede Încât să scape de urmărirea sticlei de Absolut care se pogora din Înalt, purtată de o mână care, ca să vezi!, era a mea. Muntele de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
grijă la suprafață. M-am Întors În partea din față a beciului. Vera se trezise și mormăia, Încercând să se descotorosească de sacii menajeri În care-o Înfofolisem. M-am aplecat s-o sărut, dar m-a Îndepărtat, cu o grimasă. — Iar ai băut, a zis ea. Și-a căutat cu gesturi nervoase pantofii printre butoaiele cu varză, apoi a Început să meargă, bălăngănindu-se pe tocuri ca o marionetă cu sforile Încâlcite. S-a Împiedicat și s-a lovit de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dat seama că sunt ofițer american. — Păi, nici nu ești. Medicii au grad de ofițer numai pentru a nu fi puși de caporali să facă flotări. — Ah, ție Îți arde de glumă, dar problema e foarte serioasă. Thomas făcu o grimasă, pentru a-și exprima dezamăgirea. În primii ani de carieră, lucrase el Însuși Într-un laborator de cercetări, dar renunțase la munca de cercetare În ziua cînd descoperise că știința nu va răspunde niciodată la Întrebarea simplă: de ce fac copacii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
neputincioasă Agneta. Nu mai sunt nebun, repetă Pablo. Acum știu ce am de făcut. — Te vor prinde și te vor băga la „peretele de aramă“! Așa-zisul perete de aramă consta În tratamentul cu șocuri electro-convulsive. Totuși, Pablo schiță o grimasă de nepăsare. — Trebuie să mă ajuți, trebuie să ajung la femeia aceea!... Tăcu brusc, ascultă. Apoi se Îndepărtă repede, pe vîrful picioarelor, și se sprijini de tocul ușii, așa cum stătea de obicei, fiindcă auzise pe hol pașii unui sanitar care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
propriului meu zâmbet. Am intrat în salon înaintea lor și, în dreptul căminului, ne-am depărtat unii de alții și ne-am privit. Era, pentru toți trei, un efort. Și un șoc imens. Vedeam cum Georgie încearcă să-și controleze o grimasă care-i tot alunga zâmbetul. Dar nu putea controla valul de sânge care îi aprinsese în mod vizibil obrajii. După ce-mi aruncă o primă privire scurtă, evită să se mai uite la mine. Alexander ne studia pe amândoi încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de mult Încât gura Îi stătea deschisă ca râtul unui porc de Crăciun ( Îi lipsea doar mărul glazurat din gură) și o femeie mai tânără fardată prea strident, care stătea lângă el și tocmai se Întorcea spre geam cu o grimasă musculară. Zărindu-și propria reflexie, Îsi astupă căscatul cu o mână surprinzător de dibace. Mai sus pe stradă tramvaiul o luă spre stânga unde a fost Întâmpinat de un seamăn de-al său, care purta aceeași Încărcătură de lumini palide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
avea sens dintr-o perspectivă anume, dar nu și din punctul meu de vedere. Era de parcă adevărul despre ce se Întâmplase ar fi fost răsturnat câteva grade importante, sucind ceea ce ar fi putut apărea drept o imagine convingătoare Într-o grimasă distorsionată. — Oare Wickert chiar credea că eu colaboram cu Karp? Sau cu Anton? Noi care am fost ca... — „Frații“, așa ați spus, domnule Knisch? Având În vedere situația de față, s-ar putea ca asta să nu fie cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cealaltă. Dispoziția lui se Îmbunătăți puțin la vederea chipului necunoscut al tinerei. Ea nu se plânsese de nimic. — Vreți cumva un hamal pentru bagaj, domnișoară? — Mai bine nu, spuse ea. Nu Înțeleg ce vorbesc. Nu e greu. Îi aruncă o grimasă peste gulerul balonzaidului ei ieftin. — Doar dacă nu vrei să-l duci dumneata... căpitane. Provocarea ei Îl Încântă. — Ah, dacă aș fi eu tânăr, n-ați mai avea nevoie de hamal! Nu știu ce-o fi În capul ăstora. Clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tine Într-o clipă. Stăpânul tău a lăsat una din lumini aprinsă. Ești sigură că nu se Întoarce? Ea Începu să tușească, dar, Între accese, Îl informă: — E de serviciu până la miezul nopții. Anton, mai stai mult? El făcu o grimasă. — Iau doar câteva lucruri, Anna, scumpa mea. Prin fereastra deschisă, zgomotele străzii răzbăteau În Încăpere. Se auzea un sunet constant de claxoane. Josef se aplecă În afară și cercetă strada. Taxiurile rulau În sus și-n jos, cu bagaje și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dispărut aproape cu totul în norul roz și luminos al coafurii. — Liniștește-te, Mona, zice, zâmbind și măsurându-mă cu privirea de sus până jos. Haină sport maro, zice, pantaloni maro, de stofă, cămașă albă... - se încruntă și face o grimasă - și cravată albastră. Femeia continuă să spună în telefon: — Între două vârste. Un metru nouăzeci, cam vreo optzeci și cinci de kilograme. Caucazian. Castaniu; verzi. Îmi face cu ochiul și zice: — Părul e cam neglijent și nu s-a bărbierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un pat liber, la bunul Dumnezeu.“ În 1989, o bătrână a făcut-o pe Wagner curvă ordinară și a primit tratamentul cu apă. După care îngerii s-au dus să bea într-o cârciumă, au râs, au maimuțărit convulsiile și grimasele bătrânei. Un doctor care stătea alături le-a auzit. Autoritățile medicale vieneze estimează că, până în acel moment, aproape trei sute de pacienți au beneficiat de tratament. Wagner a fost condamnată la închisoare pe viață. Ceilalți îngeri s-au ales cu pedepse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu toată puterea în tocul ușii, se repede și, bucuros, ia receptorul întins spre el de tehniciană. Alo, alo! Doamna Marcu? întreabă el, auzind o voce de femeie în telefon. Vlad la telefon, vorbesc de la uzină se precipită, făcînd o grimasă de durere din cauza umărului lovit. N-aș vrea să vă alarmez, dar cursa rapidă cu care a plecat Sorina stă de ieri la Sălcii. A plecat deja autofreza, acuși vine cursa..., eu și Sorina o să vă dăm telefon imediat ce sosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
toate femeile cunoscute aiurea, de care, odată terminată iubirea, vrea să scape, sau care vor să-l vadă plecat imediat după. Rămîne așa, deasupra Mariei, ajutînd-o să-și dea jos picioarele de pe umerii lui abia cînd o vede făcînd o grimasă de durere, prin care îi sugerează că a înțepenit. Înțelege că femeia îl vrea în continuare peste ea și rămîne așa, alintîndu-i cu buzele uscate de sete obrazul, încercînd parcă să ia înapoi, mai mult pe furate, sărutările așternute mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
i-a interzis pur și simplu, amenințîndu-l cu moartea, simțind cum vorbele ei sporesc nebănuit dorința bărbatului. "Ai putea să cauți o mătură și să mă aduni cu fărașul" ar fi vrut să-i spună la final, cînd a făcut grimasa de durere, savurînd apoi gestul tandru cu care mîinile lui Mihai au ajutat-o să-și coboare picioarele de pe umerii lui, fără să-l piardă. Și abia cînd și-a dat seama că nu mai poate răsufla, s-a retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dreptul să-și simtă poziția socială amenințată și minimalizată, mai mult decât era cazul pentru Alun. Atunci, Dan s-a uitat la ea și, dintr-un motiv oarecare, i s-a părut că detectează o doză oarecare de compasiune în grimasa ospitalieră și freza lui banală cu o buclă căzându-i pe frunte. Și-au pus-o pe o saltea subțire de cauciuc. Așa cum era de așteptat, Dan o pătrunsese prea devreme, iar ea era uscată și strâmtă. Și a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]