210 matches
-
afla totuși la,,drum mare”, cum se exprima domnitorul Gh.Ghica, la 15 mai 1658, adică pe o cale frecventată mult. Este vorba de, ,Drumul Șipotelor”,menționat la 21 octombrie 1584, care pornea din Iași și trecea prin Tăutești, Mălăești, Gropnița, Șipote și continua prin Stroești, Drașcani, Sulița, Botoșani. Documentele vremii fac referire la importanța acestui drum, pentru că pe aici treceau solii, curierii împuterniciți cu, ,cărți domnești”,cărora șipotenii trebuiau să le asigure hrană și cai de drum. Fiind un drum
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
în sec. XIX-XX, o proporție mică de populație imigrată din ariile de maximum demografic ( Subcarpați și Podișul Central Moldovenesc). Tot din rândul populației imigrate fac parte și lipovenii și ceangăii, ultimii stabiliți în unele sate din apropierea comunei Șipote (Fântânele, Gropnița, Focuri) și în satul Iazu-Vechi. Recensământul din 1992 certifică majoritatea absolută a etniei române, precum și a populației vorbitoare de limbă română în toate satele comunei, exceptând satul Mitoc, unde o singură persoană s-a declarat ca fiind de naționalitate rusă
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
Bucium. Cum făcusem cunoștință cu Haiu? Când descărcam vagoane cu șrot și melasă pentru animale, m-am dus prin gară și el era pe peron, aștepta trenul. Am intrat în vorbă cu el și mi-a zis că fusese pe la Gropnița să verifice picherii și cantonierii. Am făcut cunoștință și l-am invitat la cantină la o ciorbă caldă, că mai era vreo oră și jumătate până să vină trenul. Nu mai era nimeni la cantină, că oamenii erau la lucru
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pentru că este un loc închis în munți, "seacă", pentru că pârâul ce și-a făcut cale pe mijlocul văii este sec aproape întregul an. Iată cum stă valea: În dreapta este un deal numit Râpoasa. În stânga sunt alte trei dealuri numite Fața, Gropnița și Aluniș. Pe Râpoasa cresc stânci; pe Fața sunt holde; pe Gropnița este satul, iară pe Aluniș subt mormintele satului, între aluni și mesteacăni... Dincolo, peste Râpoasa, este Valea Răpiții, o vale mai adâncă decât Valea Seacă și numită așa
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a făcut cale pe mijlocul văii este sec aproape întregul an. Iată cum stă valea: În dreapta este un deal numit Râpoasa. În stânga sunt alte trei dealuri numite Fața, Gropnița și Aluniș. Pe Râpoasa cresc stânci; pe Fața sunt holde; pe Gropnița este satul, iară pe Aluniș subt mormintele satului, între aluni și mesteacăni... Dincolo, peste Râpoasa, este Valea Răpiții, o vale mai adâncă decât Valea Seacă și numită așa pentru că prin dânsa curge Răpița...Primăvara când se topește neaua pe munți
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pacea?” Cel ce întreba, oferea și răspunsul: „singura cale care duce către pace - spunea C. Antonescu - pacea mult dorită este credința în Dumnezeu și dragostea către aproapele”... Despre toate acestea, publicația cuprindea articole: „Chipul lui Dumnezeu” de preot I. Ilisei; „Gropnița voievodală” versuri de D. Loghin; „Păstorului ce apără turma” versuri de parohul Tr. Bodnariu; „Despre valoarea timpului” de pr. Gh. Negură. În 1947 au apărut 12 numere, unele contopite, cum a fost cel cu nr. 10 12, pe octombrie-decembrie, fiecare
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de neuitat. Oare era chiar așa "nevinovat" sângele ticăloșilor; al jefuitorilor; al "hiclenilor" ce vindeau țara la Înalta Poartă; al boierilor ce jecmăneau țarina răzeșilor; al celor ce urzeau cu pumnalul, cu otrava să-l trimită cu picioarele înainte la gropnița de la Putna; sângele vrăjmașilor ce-i pârjoleau prin foc și sabie, țara, tot "nevinovat" era? "Să se știe! Moldova nu-i sat fără câini!" Ștefan Vodă n-a fost Țepeș Vodă. Era el iute la mânie, necruțător cu ticăloșii, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
năprasnic n-a putut-o stinge... Se vor înfrăți ei înaintea acestui altar, măcar pentru clipa în care se înalță liturghia recunoștinței?" (Nicolae Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare) Acum o sută de ani, când s-a ridicat lespedea de pe gropnița de la Putna, s-a găsit o mână de pulbere de oase amestecate cu așchii. Mă întreb: pulberea aceasta n-o fi pulbere de stele de luminează și după o jumătate de mileniu, chiar dacă deasupra mormântului candela lui abia mai pâlpâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Melancolia toamnei, au niscai cucernice daraveri duhovnicești? Mă gândesc c-or veni iar vrăjmașii ce n-au nimic sfânt. Jefuiesc sfintele altare, topesc aurul icoanelor, din clopote toarnă tunuri, pe călugări îi spânzură de barbă în livadă, pângăresc până și gropnițele voievozilor și oasele le aruncă la câini... Și multe alte batjocuri le-au fost făcând... Aiasta-i soarta noastră, Preasfinte... Dacă ne-a blagoslovit Dumnezeu cu ăst colț de lume, vad în calea răutăților, ce să facem? Să ne mutăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
suflet la iertarea păcatelor și pomenirea morților. Pentru o țară mică, anevoie-i a sta cu capul sus, spune Vlaicu. Mi-au povestit niște călugări de la Bistrița, începe Juga, că în Noaptea Învierii s-au auzit bătăi și vaiete în gropnița Voievodului Alexandru de li s-a ridicat părul măciucă. Vezi bine, voievodul se căznea să aridice lespedea; bag-samă, voia să ajute Moldova ajunsă la grea ananghie... Și, tot în noaptea aceea, pe cer s-au ivit arătări înfricoșate rău-prevestitoare: o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i reușesc "Patimile", nu vede de la mine o para! își înăsprește el glasul. Ștefan se oprește în pronaus, unde se cască o groapă spartă în pardoseala bisericii și săpată în pământ, adânc. Aici, deci... șoptește Ștefan cu un zâmbet crispat, "Gropnița"... Și împingând cu piciorul o sfărmătură de lespede o prăvălește în adânc bufnind surd. Ia lumânarea din mâna egumenului, îngenunchează și se apleacă deasupra gropii luminându-i adâncul. Aici deci voi visa multe veacuri", cugetă el. Se ridică și întinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gându', nici pământu'... Îi aud clopotul de îngropăciune sunând... Va fi sărbătoare și în ograda noastră! hohotește el crispat de ură. Ai?! Am! Otravă venețiană, o rămășiță -, din ea au gustat trei Mușatini ce hodinesc cu mâinile pe piept în gropnițele ctitoriilor lor... Și ce mai gropniță și-a săpat Vodă la Putna, mai mare dragul să te hodinești în ea... S-a sfârșit. Și ce-o să-i mai spălăm lespedea cu lacrimi! râde el satanic. Să nu uităm zama de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de îngropăciune sunând... Va fi sărbătoare și în ograda noastră! hohotește el crispat de ură. Ai?! Am! Otravă venețiană, o rămășiță -, din ea au gustat trei Mușatini ce hodinesc cu mâinile pe piept în gropnițele ctitoriilor lor... Și ce mai gropniță și-a săpat Vodă la Putna, mai mare dragul să te hodinești în ea... S-a sfârșit. Și ce-o să-i mai spălăm lespedea cu lacrimi! râde el satanic. Să nu uităm zama de ceapă, hohotește Alexa. Pupa-l-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plâns, se prăbușește la picioarele Doamnei Maria, care o ridică și o îmbrățișează. În genunchi, netrebnicilor!! îi brutalizează Duma. Lasă-i... și Ștefan îi contemplă, așa cum stau îngenuncheați, înfricoșați, cu capetele plecate. Cât p-aci, dragilor, să mă strămutați în gropniță, la Putna, le spune apoi cu o voce surprinzător de calmă, fără patimă, cu ironie, zâmbind chiar. Va să zică, pohtiți alt domn... mai bun, mai vrednic... Să închinăm dar, în sănătatea Măriei sale Alexandru Aron Domn și Voievod a toată Țara Moldovei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu vestea că ducele Bertold fusese ucis noaptea trecută. Tocmai dăduse poruncă să se tragă fără Întrerupere clopotul cel mare și, Împreună cu eremitul, așteptau pe părintele Bernhard pentru a hotărî amănuntele Înmormântării. Meșterii zidari Începuseră deja să pregătească În biserică gropnița. Vestea se răspândise ca flăcările unui incendiu În toată mânăstirea și călugării se strânseră Îngroziți În biblioteca cea mare. Ducele fusese foarte iubit, un stăpân bun și generos, care copleșise mânăstirea cu daruri și privilegii. Mai mult, chiar În acele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Mariei dintr-o mamă sterilă și despre aducerea ei la Templul din Ierusalim ca gest de gratitudine și umilință. O altă versiune, cu elemente inedite, va deveni celebră În Occidentul medieval, cu titlul Pseudo-Evanghelia lui Matei. Oricine vizitează, de pildă, gropnița Mânăstirii Humor, are privilegiul de a vedea fragmente ale Protoevangheliei În registru iconografic. De obicei Însă vizitatorii nu cunosc adevărata sursă a icoanelor, pe care Îmi Îngădui să o citez aici, În traducere proprie: PASAJ RETRAS Vestea nașterii Mariei Ana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
nu vor să intre în mănăstiri sau în localuri (farmacii) unde se află semnul crucii. În Bosnia ne-am oprit să vorbim cu un musulman (slav). Femeia n-a stat; s-a dus tot înainte. Bosniacul râdea: E nevastă-mea. Gropnițele de stâncă de la Tavtat în care un sculptor și-a pus viziunea unei ascensiuni de trupuri grele cătră cerul albastru, pe când marea și peștii de piatră freamătă împrejur. Nu. Toate rămân aici, bietele trupuri descompuse odată cu visurile. Nu e infern
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
viziunea unei ascensiuni de trupuri grele cătră cerul albastru, pe când marea și peștii de piatră freamătă împrejur. Nu. Toate rămân aici, bietele trupuri descompuse odată cu visurile. Nu e infern, nici paradis imaginile de piatră se avântă zadarnic și fals. În gropnițe rămân aici și numai aici, câtă vreme? pulberi; și din când în când câtă vreme? câte o amintire. Când bate 12 în turnul cu cei doi soldați romani care bat cu ștangă de fier în clopotul cel mare orele, hulubii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ținuturi ale Sucevii și Cernăuților, au făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat de stat; considerând că în cuprinsul hotarelor acestei țări se găsește vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropnițele domnești de la Rădăuți, Putna și Sucevița, precum și multe alte urme și amintiri scumpe din trecutul Moldovei; considerând că fiii ai acestei țări, umăr la umăr cu frații lor din Moldova și sub conducerea acelorași domnitori, au apărat de-a lungul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
prețioase. Când veni însă la delimitare, Austria nu se mulțumi cu o fâșie de pământ, precum ceruse, ci cuprinse în „condurul ei blăstămat întreg ținutul Cernăuților și cea mai veche parte din ținutul Sucevei cu vechea cetate de la Suceava, cu gropnițele Descălecătorilor de la Rădăuți și cu însuși mormântul lui Ștefan cel Mare de la Putna, cu un cuvânt, pământul cel mai bogat în urme din trecut și din aminiri scumpe pentru întreg neamul românesc. În zădar protestară boierii și clerul în frunte
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
picioare sub pământ. Nu mai insist acum asupra stării acelor tineri și nici a lui Rotari în special și nici n-am să redau cele câteva vorbe pe care le-am schimbat în clipele respective. Am băgat scările în acele gropnițe, și fiecare dintre ei, odată ieșit afară, trăgea în piept lacom aerul curat al nopții, privindu-ne rătăcit și fără să scoată vreo vorbă. Păreau năuci, și am fost nevoiți să-i îmboldim să alerge. Erau slăbiți și hămesiți, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
duhul și este condusă pe ultimul drum de un cortegiu funerar în cap cu „părintele vlădica Theodosie și cu mulțime de părinți călugări și popi și toată boerimea și cu toate gloatele curții” spre a fi înmormântată la Mărgineni „în gropniță, ce iaste în tinda bisericii den-a-dreapta, alăturea cu gropnița a soțului ei, fericitul răposatul Constandin Cantacuzino biu vel postelnicul, care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme. Vécinoe pameat!” Bărbații aceștia se însurau Soții aduse de peste graniță
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cortegiu funerar în cap cu „părintele vlădica Theodosie și cu mulțime de părinți călugări și popi și toată boerimea și cu toate gloatele curții” spre a fi înmormântată la Mărgineni „în gropniță, ce iaste în tinda bisericii den-a-dreapta, alăturea cu gropnița a soțului ei, fericitul răposatul Constandin Cantacuzino biu vel postelnicul, care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme. Vécinoe pameat!” Bărbații aceștia se însurau Soții aduse de peste graniță încercând, într-o carte publicată acum câțiva ani, să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
părinți călugări și popi și toată boerimea și cu toate gloatele curții” spre a fi înmormântată la Mărgineni „în gropniță, ce iaste în tinda bisericii den-a-dreapta, alăturea cu gropnița a soțului ei, fericitul răposatul Constandin Cantacuzino biu vel postelnicul, care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme. Vécinoe pameat!” Bărbații aceștia se însurau Soții aduse de peste graniță încercând, într-o carte publicată acum câțiva ani, să văd de unde proveneau soțiile Voievozilor români, am apelat la o lucrare publicată
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va fi răscumpărată contra unor daruri costisitoare) rămâne fără soț (se va recăsători cu Vlad Călugărul), vom admite că Radu de la Afumați (viteazul Domn care, de dincolo de moarte, își înșiră - într-o frumoasă etopee incizată pe partea de mormânt din gropnița mănăstirii de la Curtea de Argeș - cele douăzeci de războaie purtate în doar zece an) a fost primul Domn din istoria românilor executat de niște boieri 78 care au ignorat principiul autorității voievodale și aura de sacralitate întinsă prin ungerea cu mir în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]