1,082 matches
-
și chiar și asupra unor artiști ai perioadei Art Deco. Beardsley a fost unul dintre acei artiști care a trăit public viața sa, fiind privit ca un excentric al timpului. El spunea despre el însuși, " Am doar un singur țel - grotescul. Dacă nu sunt grotesc, nu sunt nimic." (conform originalului, "I have one aim — the grotesque. If I am not grotesque I am nothing."). La rândul său, Oscar Wilde afirma că Beardsley avea "fața ca o secure de argint și păr
Aubrey Beardsley () [Corola-website/Science/302458_a_303787]
-
în limba engleză, fiind și foarte corectă. Recenziile romanului au fost amestecate. Cunoscutul scriitor și critic Damon Knight a acuzat în "In Search of Wonder" (1956) "prostul gust, inconsistența, iraționalitatea și erorile" romanului, dar a catalogat sfârșitul lui ca fiind "grotesc de emoționant". Într-un profil făcut lui Bester pentru "Continuum Encyclopedia of American Literature" (2005), criticul Steven H. Gale consideră romanul o reflectare a maturizării autorului, "evoluția continuă a omenirii ca specie", o temă mai importantă decât cele tratate în
Destinația mea: Stelele () [Corola-website/Science/320495_a_321824]
-
răsar «cuvinte potrivite și leagăne...», desigur, «din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite». Arta poetică argheziană constă în valorificarea, rafinarea, sublimarea tuturor elementelor ce intră în sfera realității pure, neînfrumusețate romantic, sămănătorist etc., îndeosebi, a elementelor ce aparțin apoeticului, urâtului, grotescului, infernalului / monstruosului etc.: La Octavian Goga întâlnim o artă poetică mesianic-poporanistă chiar în „deschiderea“ volumului de "Poezii", publicat în anul 1905; este vorba despre poezia "Rugăciune". Lamura mesianismului se relevă nu numai în "Rugăciune", ci și în "Mărturisiri literare", din
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
autentică: goliciunea noastră în mașina care, după pasarelă, gonește pe străzile cunoscute. Dar cine știe de această goliciune?" Așadar o discretă călătorie inițiatică. Obosit de forme și de culori - nu întîmplător ele capătă ascuțișuri, intensități acute, paroxistice, virînd frecvent spre grotescul expresionist -, Val Gheorghiu încearcă a le depăși, aspirînd spre o altă lume - de vis, de pură închipuire? - ori chiar deschisă mîntuitor în însăși carnația realului, ca o despicare de nori prin care țîșnește, orbitor și extramundan, soarele. Echivocul se păstrează
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
starea de spirit a lui Petrică. El o povesti cu o veselie care mă intrigă, cu acea superbă nepăsare pe care o avem, când sîntem foarte tineri, față de dramele altora, din care nu reținem finalul tragic, ci amănuntul declanșator, deraierea, grotescul psihologic; puțin ne pasă că această deraiere care în mod normal nu putea să aibă cine știe ce urmări, în cazul de față flautistul dat afară se putea angaja în altă parte, da, dar omul avusese și el un vis... Petrică mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a eliberat. Și i-a repus în drepturi, i-a ridicat în grade și le-a acordat reparații materiale și statut de eroi. Și ofițerilor, și brigadierilor". Sînt de un lirism tragic și deviant, la limita anormalității psihice și a grotescului dantesc, împrejurările lustrării deținuților în a doua zi a Crăciunului anului 1959: "Pe 26 decembrie 1959 a fost o zi ca de primăvară. Soarele încălzea plăcut, vîntul se potolise, era senin, paznicii își dăduseră jos șubele și dormeau din picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sugereze, caracteristicile comunismului românesc, rezultate din demersul comparativ cu cel din restul statelor care au împărtășit aceeași experiență istorică constă nu în tragism, categorie care presupune de altfel o ciocnire violentă, ca de la egal la egal, cu destinul, ci în grotesc. Totul le apare celor care îl privesc din exterior consternant, fiindcă e îngroșat, supradimensionat, absurd. Și pentru că autorul nu uită nicio clipă că el scrie o biografie, că lucrarea lui are în centru un personaj, ceea ce apare astfel, ca o
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
apare celor care îl privesc din exterior consternant, fiindcă e îngroșat, supradimensionat, absurd. Și pentru că autorul nu uită nicio clipă că el scrie o biografie, că lucrarea lui are în centru un personaj, ceea ce apare astfel, ca o chintesență a grotescului proliferativ de-a dreptul ionescian, este grotescul acumulat în personaj: numărul de reședințe al lui Ceaușescu, numărul de omagii ale poeților de curte, numărul cadourilor, numărul hectarelor terenurilor lui de vânătoare, numărul costumelor schimbate zilnic. Sau numărul de exemplare vânate
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
consternant, fiindcă e îngroșat, supradimensionat, absurd. Și pentru că autorul nu uită nicio clipă că el scrie o biografie, că lucrarea lui are în centru un personaj, ceea ce apare astfel, ca o chintesență a grotescului proliferativ de-a dreptul ionescian, este grotescul acumulat în personaj: numărul de reședințe al lui Ceaușescu, numărul de omagii ale poeților de curte, numărul cadourilor, numărul hectarelor terenurilor lui de vânătoare, numărul costumelor schimbate zilnic. Sau numărul de exemplare vânate de el: cu o săptămână înainte de a
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
parcă sunt de știucă.” Se mai adaugă în altă versiune buzele „late, / roșii și umflate”, ochii „refecați, / roșii, bolboșați”, părul „îmbâcsit / și încârlionțit”, mustățile „de rac, / parc-ar fi un drac”. Trăsăturile dizgrațioase, puternic îngroșate, realizează o adevărată întruchipare a grotescului. Într-un viu contrast, poetul anonim conturează imaginea Chirei, folosind cele mai delicate nuanțe. Aglomerările metaforice („Frumoasă zână,/ fragedă copilă,/ tânără zambilă,/ floare din grădină,/ rază de lumină”), reluate ca un laitmotiv, pun în relief una dintre cele mai frumoase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286202_a_287531]
-
Descrierea devine o sinteză de realism, aventură și poezie. Sentimentul de plenitudine se traduce în mari fraze retorice, în plăcerea de a comunica, nu cu măsură, nu sistematizând la rece, ci capricios, schimbător de la o clipă la alta. Grandiosul, suavul, grotescul infuzează jurnalul drumețului, ce se desfășoară sinuos, între poza eroică și figurația comică. Călătorul evocă întâlniri cu gazdele de prin sate ori popasuri pe la mănăstiri, vrea să eternizeze tablouri unice: răsărituri și apusuri de soare, perspective panoramice, codrii deși, abia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
nici pentru faptele cu urmări grave și condamnabile, și la urma urmelor, nici pentru soarta sa pe care nu o poate controla. "Ca atare, el nu ar stîrni mila, ci mai curînd groaza, care nu ține de tragic, ci de grotesc" - conchide Ileana Mălăncioiu. Multe observații în ceea ce înseamnă prezența Antigonei sau a lui Hamlet mi se par a fi surse de inspirație, căi luminate și nebătute, întru receptarea și interpretarea unui regizor de teatru. Ileana Mălăncioiu pune reflectoare spectaculoase pe
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
vegetație, iar "capul" își deschide petalele și împrăștie polenul. Sărind peste parabola livrată vizual, o astfel de scenă îl relevă pe regizorul pe care mi-ar plăcea să-l revăd cu filme de talia Labirintului... și nu doar comercializîndu-și talentul. Grotescul de o anumită factură face casă bună cu umorul în filmul său, chiar dacă nici aici nu lipsesc similitudini mai mult sau mai puțin frapante; ochelarii Schufftein care permit indentificarea adevăratei identități chiar sub masca celui mai abil camuflaj mi-au
Tauromahiile lui del Toro by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7962_a_9287]
-
din fața oricui/ mâncarea gătită de mine o înghit în picioare/ știind că există cineva mai flămând” (p. 51). Concretețea imaginilor (și nu amănuntul că două dintre poeme se numesc Psalm, nici acela că dimensiunea înalt religioasă face casă bună cu grotescul și disperarea) mă încurajează să vorbesc despre arghezianism aici. Un arghezianism de fond, unul freatic, desigur. Fiindcă Marta Petreu resuscitează o direcție de efect (poate cea mai de efect) a poeziei române, fără să lase impresia de afinitate ancilară. (Așa cum
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
este uneori prezentă cu nume de personaje, cu inserturi „felliniene" alb-negru, cu o temă similară, în mod cert lipsește spiritul acestuia. Demonul fellinian este un histrion, însă unul trist, care ca și cei bulgakovieni din Maestrul și Margareta adoptă masca grotescului, a caraghioslâcului, a unei cruzimi juvenile. O singură scenă a rezonat cu sensibilitatea regizorului italian, aceea în care regizorul Guido Contini (Daniel Day-Lewis) se întâlnește cu unul dintre cardinali în spațiul intim, rezervat al unei băi, întâlnire mediată de poza
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
În aceeași ordine de idei S. Damian a vorbit despre profetismul romanelor lui Kafka, prevestitoare ale totalitarismelor epocii noastre. Mihai Sin a vorbit despre "patetismul asumat" al romanului și despre ceea ce a considerat că este, în prezent, o absolutizare a grotescului în roman. Despre romanul liric a vorbit Justin Panța, iar Aura Christi despre romanul scris de poeți. "Critica literară față cu romanul" a fost tema unei alte "sesiuni" a Colocviului, una dintre cele mai animate. Cele mai multe discuții, și controverse, le-
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
nepămîntești, iar un simbolism difuz și tardiv alunecă în imagine mînat de un vînt care bate parcă direct din lumea lui Kafka sau a lui Gustav Mhering. Iar în spațiul acestei lumi în care misterul înalt se îngînă cu un grotesc scos, uneori, direct din rigolele existenței, se așază, învăluite cu o tandrețe virilă, adică nu lipsită de o anumită cruzime, acele figuri marginale, acea populație permanent exilată în proximitatea infernului social și în numele căreia Podlipny a alergat hăituit prin Imperiu, a
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
Dar prezentul nostru de atunci nu prea se recunoaște în trecutul care ni se propune azi. Acum, asociem data de 23 august 1944 cu instaurarea comunismului și-atâta tot. Este o ultrasimplificare, o caricatură a istoriei reale. De la falsificare la grotesc nu e decât un pas În același articol al lui Aristide Ionescu (p. 225-226) se afirmă că acțiunea de suprimare a Academiei Române și de înlocuire a ei cu Academia R.P.R. a fost realizată de 20 de persoane: Parhon, Andrei Rădulescu
Cruzimea istoriei by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6880_a_8205]
-
negativă (cum era și cazul), apare, în articolul lui Zicu Ionescu (p. 198) pe lista de "titani ai culturii române, interziși total sau parțial, de scrierile cărora câteva generații au fost văduvite". Ce să mai înțeleagă cititorul din toate astea? Grotescul situației culminează cu informația de pe coperta interioară: volumul la care ne-am referit a fost finanțat de matematicianul Corneliu Constantinescu, profesor la o mare universitate din Elveția, unul dintre cei mai importanți discipoli ai lui Stoilow, care se recunoaște în
Cruzimea istoriei by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6880_a_8205]
-
era mișcat de la locul său, dar valiza și cărțile fetei arătau că familia era pe cale de a se destrăma. În acea clipă, Teo se simți ca un om singur într-un deșert, urmărit de umbre nedeslușite care îl înspăimântau prin grotescul și hidoșenia lor și care parcă voiau să-l devoreze. Zăbovi un timp în vestibul, fără să știe pe ce drum să apuce, învălmășit, răscolit, căutând parcă adăpost pentru sufletul său ce pășise într-un imperiu al întunericului. Ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-t’n!“ Ca la un semn, mulțimea ce umplea naosul se urnise, iar unii cădeau răsturnați, alții amenințau să răstoarne mașina lui Cugnot. Am auzit - așa cred, cel puțin, doar nu mi-oi fi imaginând eu un amănunt atât de grotesc - vocea lui Garamond spunând: „Vă rog, domnilor, un minim de educație...“ Bramanti, extatic, Îngenunchea În fața corpului Lorenzei, declamând: „Asar, Asar! Cine mă apucă de gât? Cine mă țintuiește la pământ? Cine Înfige pumnalul În inima mea? Sunt nedemn să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
parte. Eșecul lui Belbo și al semiologiei (de a substitui lumea cu semnele) este evident. Subiectul nu se autoconstituie decât prin acceptarea impactului natural dintre semn (cuvânt) și lucru. Altfel, secretul ontologic nu trebuie dezvăluit, Întrucât semioza extremă conduce la grotesc și nu la cunoașterea adevărată. Lumea nu poate fi răscolită până În structurile ei cele mai intime. Semiotica și semioza trebuie să aibă o limită (ceea ce Însuși Eco propune În cartea sa I limiti dell’interpretazione, Bompiani, 1990), trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
jian. Mulți, mi-am dat eu seama, erau curioși să vadă cum acoperiseră cei de la pompe funebre rana mortală. „Dumnezeule mare!“, i-am auzit șoptind clar Între ei. Sinceră să fiu, eu Însămi am fost șocată să văd cât de grotesc mă pregătiseră pentru a-mi face intrarea În moarte. În jurul gâtului mutilat Îmi legaseră o eșarfă argintie lucioasă cu o fundă imensă. Arătam ca un curcan garnisit cu folie de aluminiu, gata să fie băgat la cuptor. Ba mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
impresia că abia așteaptă semafoarele, pentru a se hrăni compulsiv cu frunze și Tolstoi. L'enfant jetable. Copilul pe care îl folosești, apoi îl arunci. Vedeta de cinema Angelina Jolie, facies în care toate trăsăturile feminine sunt exacerbate până la limita grotescului cu ajutorul bisturiului esteticianului, adoptă copii din Malaezia, Africa etc., declarând cu serenitate că, atunci când adoptatul Madox se va face mare și va intra la școala, va adopta un alt copil, și tot așa până când... până când? Informația aceasta fără de care nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
altă epocă. Mai mult, își încheie propriul circuit și lasă poezia fără obiect, iar pe poeți, cu mâinile goale, adică proprietari numai pe semnele de punctuație". Nimic nu s-ar întrevedea mai departe, poezia deja a murit fără tragicul și grotescul "trăiască poezia!". În pesimismul său absolut, Bacovia nu intuiește nici un alt început, decât, probabil, hoardele infinite de vorbe "goale, goale, goale". Or, ceea ce se întâmplă, criza contemporană vulgară, a invaziei visceralității, a pornografiei, demonstrând "moartea cea mai puțin demnă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]