220 matches
-
organizația în întregul ei. Dar, chiar în acest caz, doleanțele muncitorilor vor fi satisfăcute în limitele impuse de organizația respectivă, perspectiva organizațională primând. Cele trei modalități concrete ale desfășurării procesului decizional evidențiază corelația dintre subiectiv și obiectiv, dintre individual și grupal și mai ales atenționează asupra necesității interpretării lui situaționale. Etapele procesului decizional Din cele două procesualități ale deciziei - lungă și scurtă - vom alege procesualitatea scurtă, pe care o vom trata dintr-o perspectivă organizațional-managerială. Aceasta înseamnă că vom insista mai
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cercetat de J.L. Janis (1972). Analizând împrejurările în care autoritățile Statelor Unite ale Americii au luat decizii în situații dramatice (în timpul atacului de la Pearl Harbour, în războiul din Coreea, în timpul pregătirii unei invazii în Cuba etc.), Janis arată cum gândirea indivizilor noncritică și grupală funcționează în detrimentul gândirii critice și independente. Beneficiile potențiale pe care le-ar putea aduce gândirea de grup (cele notate în tabelul de mai sus în coloana „avantajele gândirii de grup”) sunt înlocuite cu efecte negative dintre cele mai neplăcute (pasivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cunoștință subordonaților decizia (uneori aceste persoane nu au autoritatea și competența cerută de decizia respectivă; hotărâri importante ale conducerii sunt adeseori transmise prin persoane prost selectate sau, și mai grav, prin intermediul ordinelor și dispozițiilor scrise, evitându-se contactul interpersonal sau grupal direct); greșeli de organizare a unor întâlniri și discuții cu cei care urmează să accepte și să participe la executarea deciziilor (acestea sunt făcute în pripă, în momente insuficient de bine alese din punct de vedere psihologic, nepregătite. Ecuația deciziei
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
tehnică de schimbare propriu-zisă la Bavelas; ca o tehnică de acceptare a schimbării la Coch și French. În toate cele trei cazuri ea se dovedește a fi însă un instrument esențial în obținerea schimbării comportamentelor umane, fie ele individuale sau grupale. Aceasta ne atrage atenția asupra necesității bunei organizări a discuțiilor, asupra conducerii lor abile de oameni care cunosc bine psihologia umană și mai ales dinamica grupurilor. De cele mai multe ori, o acțiune nu este acceptată sau eșuează nu pentru că n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
bine ce anume se „ascunde” sub fiecare variabilă a ciclurilor stresului și, mai ales, de a preciza natura relațiilor dintre variabile. Astfel, Matteson și Ivancevich (1979) diferențiază stresorii în patru categorii: individuali - conflicte de rol, ambiguitatea rolului, responsabilitatea pentru subordonați; grupali - conflicte intragrupale, incongruența statutelor; organizaționali - climat, tehnologie, stil managerial, structură organizatorică; extraorganizaționali - familie, economie, calitatea vieții. Apoi ei introduc variabile moderatoare (ereditate, vârstă, sex, suportul social, coping-ul, trăsăturile de personalitate) pentru ca în final să subdividă „ieșirile” în: comportamentale (satisfacție, performanță
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mediul organizațional este foarte mare. După cum am văzut, au loc între colegi (cazul Gertrude), între subordonați și șeful lor (cazul Pierre), între șefi și subordonați (cazul Frederic). Uneori mobbing-ul este interpersonal, cel mai adesea însă el se localizează la nivel grupal − nu numai un individ terorizează un altul sau chiar un grup întreg, ci și grupul, luat ca entitate de sine stătătoare, iar prin extensie, întreaga organizație, cu tot cortegiul ei de statute și roluri, de ierarhii, poate teroriza indivizii (cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
rapidă a problemelor și mai ales conceperea colectivă a soluțiilor satisfăcătoare. În esență, inabilitatea managerului de a gestiona conflictele (tradusă prin neglijarea conflictelor, implicarea sa părtinitoare în conflict, negarea existenței conflictelor) este o rampă de lansare a mobbing-ului la nivel grupal/organizațional (Adams, 1992). Acești trei factori (organizarea, conceperea și conducerea muncii/activității) vor condiționa capacitatea socială a grupului de muncă. Este necesar astfel să se țină cont și să fie integrate activ acele elemente de specificitate psihologică a grupului considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
5. 6. 7. 1. Etapa preparatorie / predecizională Etapa decizională Etapa executării deciziei 2. Satisfacție Comportamente de căutare Valoarea recompenselor așteptate Nivel de aspirație + + A Factori psihologici Necesitatea schimbării situației Factori obiectivi și organizaționali Mecanisme de rezolvare DECIZIA Individuală Colectivă Individuale Grupale C B C C A B B A DE = QA Slabă Puternică Inferioară Superioară 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0 Problemele acestui sector implică o mare abilitate din partea conducătorilor de a obține acceptarea subordonaților. Q
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și cele proprii despre sine. În acest caz, grupul reglementează relațiile intraindividuale; copilul este determinat să-și controleze reacțiile față de alții, după cum la fel de necesar este să-și regleze imaginea despre propria persoană. - Grupul este un mijloc cert al socializării. Conviețuirea grupală oferă persoanei satisfacții sociale specifice (Krech și Crutchfield deoarece, "În timp ce nevoia de dominare se găsește doar la unii indivizi, nevoia de participare la activități comune se Întâlnește la toți membrii. Individul simte nevoia să fie acceptat, să fie admis Între
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
trăi noi experiențe eficiente de Învățare. 3. Aspecte ale managementului clasei de elevi 3.1 Forme de organizare a clasei de elevi În clasa școlară, instruirea poate să se deruleze pe fondul practicării următoarelor forme de organizare a elevilor: frontal, grupal, individual. aInstruirea frontală se bazează pe principiul nediferențierii, al tratării clasei de elevi ca și când toți ar avea aceleași caracteristici. În acest caz predominantă este activitatea educatorului care folosește mai ales metoda expunerii și a conversației, ceea ce are ca
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
Avem de-a face cu o ipostază ce limitează foarte mult activitatea de grup, parțial sau integral. Elevii execută, În același timp și În același sistem sarcini identice, dar fiecare lucrează strict individual, fără a stabili legături Între ei. bInstruirea grupală presupune organizarea elevilor În perechi sau pe echipe, În funcție de anumite criterii ce vor fi detaliate În subcapitolul viitor. Lucrul În doi este o formă de lucru În grup (perechea fiind considerată cel mai mic grup social care urmărește Încurajarea elevilor
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
specialiștii recomandă schimbarea periodică a poziției elevior, În așa fel Încât nici unul să nu stea prea mult În spatele clasei. Pavoazarea sălii de clasă reprezintă nu numai o substructură dimensională a managementului clasei, ci și un element important al culturii grupale care poate fi marcat prin 1,2,3,anumite valori expresive: un simbol/ o mascotă a clasei, o melodie preferată, un joc general agreat, o poveste reprezentativă pentru clasă, câteva seturi de fotografii cu membrii grupului, etc. Tot În categoria
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
viața grupului sau evenimente din familia copiilor (nașterea unui frate, decesul unui părinte. 3.3 Constituirea grupurilor de Învățare. Distribuirea rolurilor Într-un subcapitol anterior, atingeam tangențial problema formelor de instruire În clasa de elevi, care pot fi: frontal, individual, grupal. Modul de instruire grupal presupune organizarea elevilor (minim 2 pe echipe, În funcție de anumite criterii 2: 1 După criteriul omogenității / eterogenității microgrupurile pot fi: - omogene, ce conțin elevi cu interese, capacități, rezultate școlare comune și dispun de : - sarcini de instruire distribuite
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
din familia copiilor (nașterea unui frate, decesul unui părinte. 3.3 Constituirea grupurilor de Învățare. Distribuirea rolurilor Într-un subcapitol anterior, atingeam tangențial problema formelor de instruire În clasa de elevi, care pot fi: frontal, individual, grupal. Modul de instruire grupal presupune organizarea elevilor (minim 2 pe echipe, În funcție de anumite criterii 2: 1 După criteriul omogenității / eterogenității microgrupurile pot fi: - omogene, ce conțin elevi cu interese, capacități, rezultate școlare comune și dispun de : - sarcini de instruire distribuite diferențiat; - Îndrumarea permanentă a
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
să le promoveze reprezintă un semnal de alarmă pentru dascăli, eficiența muncii instructiv-educative este incompatibilă cu lipsa de responsabilitate și haosul. 9 Coeziunea grupului școlar Prin itemul 9 s-a urmărit verificarea gradului de cunoaștere de către cadrele didactice a coeziunii grupale. Datele obținute În urma realizării studiului arată că grupurile mai coezive sunt Îndrumate de cadrele cu experiență (46%, iar cele mai puțin coezive sunt conduse de cadrele tinere (36%. Aceeași situație se regăsește pe cicluri de Învățământ; clasele primare dispun Într-
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
În ceea ce privește frecvența utilizării observației există și Între cadrele didactice cu multă experiență (45,8% și cele cu experiență mai mică de 10 ani (29%. Chiar dacă educatorul exercită calitatea de observator al grupului școlar din interior, nu toate fenomenele grupale se lasă surprinse prin observație; nici chiar observația Îndelungată, organizată, sistematică, nu asigură cunoașterea profundă a grupului. Relevanța datelor obținute prin observație depinde de capacitatea educatorului de a sesiza cele mai subtile manifestări ale comportamentului de grup. Tehnicile sociometrice, instrumente
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
fișa de observație a copilului, fișa de caracterizare psihopedagogică, chestionarele pentru părinți. Doar un număr foarte mic (20% dintre cei intervievați au enumerat unele metode și tehnici specifice cunoașterii științifice a grupului școlar (tehnicile sociometrice, chestionare pentru surprinderea unor fenomene grupale. Analizând datele obținute prin completarea itemului 13 al chestionarului pentru cadrele didactice (ce viza evidențierea metodelor specifice de cunoaștere științifică a grupului și frecvența utilizării lor de către subiecții chestionați problema În discuție se completează cu noi aspecte. Dacă cei mai mulți dintre
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
cutumele constă din repetiția frecventă a actelor prin care se arată milă, mai ales atunci când oamenii se comportă în același fel în fața acelorași nevoi. Motivația primară apare în discuție. Produce o deprindere la nivel individual și un obicei la nivel grupal. Cutumele (n.n.) sunt așadar, în cel mai înalt nivel, originale și primitive. Prin deprindere și obicei exercită o presiune asupra fiecărui individ din raza lor de acțiune, ridicându-se, astfel, la nivelul de forță socială, pe care o manifestă, de
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
psihice ale individului. În câmpul vieții familiale și socioprofesionale, apar de asemenea fisuri, capabile, mai ales la începutul bolii, să-l facă pe bolnav să-și modifice inserția la nivel de grup dar si a rolului și statutul său familial, grupal, profesional si social. Limitarea capacităților fizice privează bolnavul de îndeplinirea unor activități fizice și fiziologice la parametri normali dar și de exercitarea atribuțiilor profesionale care pentru majoritatea poate reprezenta o sursă de satisfacție intrinsecă, pe lângă asigurarea mijloacelor de existență. Sunt
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
spectacole Activități pe grupe consultații-meditații dirijate, cercuri de specialitate, realizate disciplinar, intra-, inter- sau transdisciplinar, sesiuni de comunicări științifice, dezbateri pe teme de specialitate, vizite cu scop de documentare științifică-pedagogică, întâlniri cu specialiști, serate literare 1. după ponderea acțiunii frontale, grupale individuale Activități individuale munca independentă și studiul individual, temele pentru acasă, studiul în bibliotecă, rezolvarea de exerciții, lucrări practice la colțul naturii, efectuarea unor desene, scheme, lectura suplimentară, întocmirea referatelor, proiectelor Activități școlare lecția, activitățile în laborator, în atelierul școlar
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
completarea unor lacune. A F 4. Lecția de recapitulare pe bază de plan este una din variantele lecției de formare a priceperilor și deprinderilor. A F 5. Lecția mixtă cuprinde toate etapele lecției. A F 6. După ponderea acțiunii frontale, grupale individuale, cursul este o activitate frontală. A F 7. Organizarea conținutului învățământului pe discipline distincte este una din caracteristicile principale ale sistemului de învățământ pe clase și lecții. EVALUARE Itemi de tip grilă Încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect pentru afirmațiile
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
proiectării oricărui proces eficient. Construirea strategiilor de instruire În literatura românească de specialitate se pot menționa mai multe perspective de abordare a construcției unei strategii instrucționale. În opinia profesorului Marin Manolescu, criteriile specifice unei asemenea construcții sunt: - organizarea elevilor: individual; grupal; frontal; - organizarea conținutului vehiculat în timpul procesului: fragmentat; integrat în unități; global. - prezentarea conținutului: expozitiv; problematizant; descoperire; - intervențiile cadrului didactic: permanente; episodice; alternante; - exerciții aplicative sau de consolidare: imediat; seriat; amânat; - evaluarea: sumativă; formativă; alternantă. După opinia aceluiași autor, în sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
organizare a instruirii, au fost înregistrate numeroase perspective de abordare. În scopul interpretării subiectului anterior din perspectiva disciplinelor juridice, a finalităților, a conținuturilor și a metodelor utilizate, am recurs la structura trinivelară prezentată în lucrarea Instruirea școlară (Iucu, 2001): frontal, grupal, individual. Organizarea frontală: pornește de la perspectiva tratării clasei de elevi ca și cum toți elevii ar fi egali între ei. Această formă organizatorică predispune la utilizarea strategiilor axate pe metodele expunerii și conversației: - sarcinile de lucru, timpul, instrumentele și suportul de inițiere
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
strategiilor axate pe metodele expunerii și conversației: - sarcinile de lucru, timpul, instrumentele și suportul de inițiere sunt de obicei comune; - pot fi introduse anumite diferențieri la nivelul tipului de întrebări formulate și la nivelul timpului de organizare a răspunsurilor. Organizarea grupală: presupune organizarea elevilor (de la 2 la mai mulți elevi) pe echipe, în funcție de anumite criterii. Astfel rezultă: - un grup omogen: elevii sunt incluși în funcție de interese, capacități, rezultate școlare comune și dispun de: • sarcini de instruire distribuite diferențiat; • îndrumarea permanentă a cadrului
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
2. Seminarultc "5.4.1.2. Seminarul" Seminarul este o formă de organizare specifică a activităților didactico-științifice din învățământul superior, desfășurată sub coordonarea și îndrumarea unui cadru didactic, în fața unor grupuri mai restrânse de lucru, fundamentată pe relații și interacțiuni grupale ori individualizate și având finalități preponderent acțional-formative. Etimologia termenului „seminar” provine din latinescul seminarium și desemnează o pepinieră. Din punct de vedere istoric, seminarul a fost practicat secole de-a rândul și s-a impus în conștiința cadrelor didactice, a
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]