410 matches
-
liberali care s-au grăbit să sărbătorească demisia domnului Antonescu și să-și mute lingușeala către figuri noi pe care până ieri le priveau cu neîncredere și dispreț pe motiv că n-ar avea pedigree liberal. Acești colegi care se gudurau pe lângă fostul președinte al PNL și, în calitatea lor de sfetnici de taină, îi dădeau sfaturi proaste, sunt, în fapt, oameni care nu au dovedit până acum nicio performanță politică și electorală notabilă, dar tot timpul primeau funcții la masă
Un deputat PNL cere DEMISIA colegilor lingușitori by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29837_a_31162]
-
ne vom întîlni îți promit în anul 2012 cînd se va stinge al cincilea soare patruzeci și două de grade la umbră 1. în fiecare dimineață oglinda care-mi arată alt chip asta sînt eu din partea cealaltă vine căprioara se gudură pe lîngă mine nu mai am frunze am telefon așa ar putea începe poemul ca o integramă ca un rebus așa în creierul tău se naște boababul 2. "aici și acum în provincia cea mai inutilă" nodurile acestei sfori ar
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
recurs la cuvînt (formă inuzitată, topică) e o tatonare în răspăr a elementarității, o paradoxală năzuință spre ingenuitate. Panicat de senzația că poezia ,s-a lenevit", că ,toate manuscrisele au căzut în mîlc" și încurajat de împrejurarea că ,fumul se gudură să fie cioplit", autorul se reîntoarce, intuitiv, la germenele verbal ca la modul primar al Creației. Sofismul formal nu e decît o cale de împrospătare a poeziei, o revenire a sa, chiar dacă pe ocolite, la obîrșii. Ion Davideanu e un
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
oglindă; ea, femeia cu capul pe umeri, acum este dublată de o femelă cu instinct sigur, o femeiușcă simplă, carnală și care nu se mai rușinează de sentimentele lumești care o bântuie. Martina cea nouă este voluptoasă, știe să se gudure, să i se culcușească pe sub piele, celeilalte Martine. Reușește să-și ocupe locul în hârbul de trup, să-l acapareze ca pe un teritoriu de drept. Care este cea autentică! Nu știe. Fierbe sângele în arterele, pe care ea și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Cristian Teodorescu Biata Leonida Lari ! Cine a ajuns s-o terfelească ! Un tîrîș-grăpiș literar care s-a gudurat în versuri lîngă Elena Ceaușescu, pentru a ajunge poet de partid, cînd a descoperit că nu-l ia mai nimeni în serios ca poet pur și simplu. Pretinsul intelectual care, sub pseudonim a făcut liste negre cu intelectualii români care
Orgoliul tîrziu al Leonidei Lari by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10874_a_12199]
-
amenințări cu focurile iadului pentru pederaști și nu numai.Ma refer la religia ortodoxă, nu la credință în general.Credinta nu va fi niciodată anacronica.Spun asta și totuși șunt ateu. Revenind, faptul că nimeni nu e capabil să se gudure puțin pe langă Dumnezeu pentru că acesta să-și mai îndulcească atitudinea față de homosexuali, conduce, în contextul toleranței exhibate astăzi pe toate fronturile, la o concluzie fără echivoc: studiul religiei trebuie eliminat din școlile publice, și odată cu el și însemnele religioase
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
Fecioara cu cei doi câini, cum se strecoară pe sub zidurile cetății, poate să descifreze inscripțiile de pe ele oricât de lăsate ar fi în pământ. Fecioara trece printre coloane cu câinii: cel din dreapta primește îmbucătura de pâine și cel din stânga se gudură pentru carnea, ce alunecă de pe oasele omului. Albe rămân oasele pe pietrele muntelui, ca literele unui nume tăiate în piatra din zid. Din lumină, cu capul plecat, tu le citești, și nici măcar nu știi, la a câta citire ai ajuns
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
Nora Iuga Se încheie un ciclu din trecut se întorc acasă proiecte neconsumate și-ți zgîrie ușa l’eternel retour cum se gudură creierul la auzul acestor cuvinte credulitatea ta păstrată în coșulețul de cusut al mamei și cele douăsprezece rotiri ale limbilor pe cadran minute rătăcite în spațiu dîndu-se cu capul de pereți la moartea cuiva drag te gîndești la nino pînă
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
fi glumit și-ar fi continuat să-și facă vânt cu evantaiul de ebonită de acum 20 de ani, câștigat la o tombolă a Crucii Roșii și păstrat în șifonier lângă batistele cu margini brodate în mătase colorată. Rex se gudură la picioarele mele. - „Rex, vorbii, lumea asta e croită strâmb, poate de aceea, noi oamenii, ne uităm uneori spre cer: s-ar putea să fie acolo un adevăr ignorat, de care suntem însetați. Aici toate sunt așa cum sunt și pe deasupra
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
bulevardul mare, pentru ca în ziua respectivă aceeași oameni să se facă a nu-l vedea”. Mă uit la Rex: - „Tu n-ai ajuns, îi spun, la o asemenea formă de perfecțiune. Tu latri pe cine ai de lătrat și te guduri pe lângă cel pe care-l știi că-ți vrea binele. Până la ipocrizie mai ai - sunt câteva milioane de ani de dezvoltare (căci așa se cheamă), a spiței tale, care înaintează, după cât se vede, foarte încet, deși ne-am ivit oarecum
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
firav se-arată-n oglindă, În câmp diavolii-ncep să se prindă, Plouă cu sânge de miel și de înger, Cerul coboară, ascultă de plângeri, Astăzi plutim pe vise, pe fluturi, Cine-ar putea să te certe? Umil ca un câine, te guduri, Fratele meu buimăcit, Nimeni nu-njură pe nimeni, se-ucid, Tragic e darul, Domnul ne uită, Din aventură în șanțuri ne scuipă, știu, puritatea e stearpă, golită de sentimente, de viață în pripă. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Un trup firav
UN TRUP FIRAV de BORIS MEHR în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361265_a_362594]
-
foc și de cenușă Aș vrea să cern apusuri roșii, din ochii-albaștri de păpușă; Mi-s irișii-adânciți în lacrimi, epave eșuate-n larg O inimă însângerată, flutură jalnic pe catarg. Pustiul și-a croit cărare, spre infinite constelații, Pervers se gudură taifunul să-i intre, cerului, în grații; Eol își scutură furia și-ngenunchează ramul gol, Galbene frunze eșuează pe buza unui vechi atol. Pândește Indra, ca o fiară, cu fulgere, stângând în brațe, Să-arunce tunete și ploaie peste grimase de
LA BEAUTÉ DU MAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384691_a_386020]
-
se respectă! S-a dus cu el la mama, fălos : -Hai, fă! Eu mi-am făcut bățul! Fă-i și tu traista! Mama, încremenită, cu mâinile încrucișate, l-a luat în primire : -Ai căpiat, mă? Ai căpiat? Tata s-a gudurat pe lângă ea, fandosindu-se : -Hai, fă! Nu vezi cât de mult dorește să colinde? Mama s-a lăsat convinsă și a râs, mai ales când a îmbrățișat-o tata : -Stai, mă, că-i fac! Dar să ai grijă de el
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
pe nisipul neted. El se coace Încă, se rumenește, respiră aburul tainic Împresurat de limfe materne, moi, opace, văluri de fecioare promise, În curînd va țîșni afară În lumină ca un gheizer, ca o coloană sonoră făcînd aerul să se gudure, trezind culorile amorțite ale obiectelor. În această noapte În care șoapta mea Îi desenează talpa piciorului, În această noapte În care o tînără femeie Îl poartă În marsupiul ei În cele patru colțuri ale casei, Închinîndu-i sîngele nou zilei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de dinții și de limba noastră, resturi care oricum erau destinate pubelelor și tomberoanelor - iată stomacul unui animal, o pungă În care Îți deșerți gunoiul cu generozitatea celui care Își permite luxul de a face fapte bune. Și cîinele se gudură, Îți linge mîinile, dă din coadă. Dar există și cîini care primesc mîncarea lor specială, ambalată frumos În conserve argintii cu fotografii de staruri canine, neîncercată de nimeni, neîncepută. Oare știu cîinii să deosebească bucuria inconfundabilă a alpinistului care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
german a dat cîndva o ciudată definiție a omului. „Der Mensch ist, was er ißt“ - Omul este ceea ce mănîncă! Nu cred să o cunoască și cîinii și mă Îndoiesc că se vor gîndi vreodată să și-o Însușească. Ei se gudură, dau din coadă, ling mîinile care le aruncă resturi. E și acesta un privilegiu. Să ne bucurăm deci laolaltă cu necuvîntătoarele. Important este să supraviețuim. În zilele de duminică și la sărbători betoniera e o biserică. Mai albă decît toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
milițieni gradați care discută ceva cu un bărbat Între două vîrste cu o șapcă În carouri pe cap. Iar mă Întorc, trec prin fața veceurilor. De-acolo ies doi băieți Încheindu-se la pantaloni. Întorc capul. Un cîine vine să se gudure la picioarele mele. Îl mîngîi, Îi vorbesc, Încerc să par cît mai naturală. Ajung din nou În locul de unde am plecat. Muncitorii nu mai sînt acolo. Mă apropii de fereastra spartă. Nu e nimeni Înăuntru. Văd un birou jupuit pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plastic plină cu sticle de bere. Pisica stătea pe ea, mieunând patetic. M-am lăsat pe vine să o mângâi. Traiul în comun o învățase să fie prietenoasă fără să discrimineze și imediat a început să lingă tot ce apuca, gudurându-se la picioarele mele ca și cum eu aș fi fost mama pierdută de mult. Prostituție ieftină. S-ar fi dat oricui pentru jumătate de conservă Whiskas. Interiorul casei arăta de asemenea a mahala. Decădere și schimbare era tot ce vedeam. Pânze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de întreg. Și omul supus intereselor despre care s-a convins că sunt mai mari decât ale lui devine robul unui stăpân nemilos. Pe acesta îl plasează în jilțul de onoare. În cele din urmă, ca un curtean care se gudură pe lângă sceptrul regal ce-i atinge umărul, omul obișnuit se mândrește cu sensibilitatea conștiinței sale. Apoi nu găsește cuvinte destul de aspre pentru cel ce nu recunoaște domnia acesteia. Căci, devenit acum un membru al societății, el își dă seama destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Mereu îl jignea pe Stroeve, atât de dureros încât acesta pleca jurând că n-o să-i mai vorbească în viața lui. Dar era la Strickland o forță solidă care-l atrăgea pe olandezul gras, în ciuda voinței lui, așa că se întorcea, gudurându-se ca un câine sfios, deși știa că singurul salut care avea să-l întâmpine avea să fie tocmai lovitura cea mai temută de el. Nu știu de ce mă suporta Strickland. Relațiile noastre aveau ceva ciudat. Într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe dedesubt, se zăreau vesta bufantă și obișnuiții săi ciorapi violeți. Jumătate zeu al războiului, jumătate satir. Măscărici, ca Întotdeauna. Celălalt părea fericit să-l vadă. Încă tremurând, Îl Îmbrățișă, acoperindu-i obrajii cu sărutări. Părea un câine care se gudură. - Prietene, știam că ne vei scoate de aici! Credincioșii se ajută Întotdeauna! Apoi, dintr-o dată, deveni bănuitor, aruncându-i o privire cercetătoare. - Tu ai dat ordinul să fim Îmbrobodiți? adăugă el. Lui Dante i se păru un reproș dureros mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mea, e pentru căței! Dar cățeii sunt fideli. Cățeii sunt fideli oamenilor, nu sunt fideli cățeilor, nu suport fidelitatea, tu ai văzut ce face o cățea pe care o mângâi pe burtă?, se întoarce repede cu burta în sus, se gudură, ți se pune la dispoziție. Ăștia sunt cățeii. Nu există dragoste, există numai sex. Ce-i aia iubire? Tu ești aeriană, femeie!... (Emma se apără, adică, NUUU!!!, nu e așa.) Vedeam că a început să se poarte aproape cu dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o dai mâine la școală. Hans și‑a întins deja ghearele în direcția banilor, iar firul subțire de salivă din colțul gurii sugerează discret lăcomia. Da, da, imediat, i se adresează Rainer. Îți stă bine când bați pe cineva, se gudură Anna pe lângă tânărul muncitor, mângâindu‑i bicepșii, așa cum mama lui nu l‑ar mângâia niciodată, pentru că oricum nu i‑ar veni niciodată în minte că ar putea s‑o facă. Mișcarea asta, în care se ascunde un dublu înțeles, devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
capul lui, prin cosmos. Înțelepciunea galaxiei spune: „Fie-orbita cât de grea, eu iubesc planeta mea!”. Să nu abdicăm de la acest principiu, căci altfel ne trezim în haos. Roca marțiană de pe birou, trezită de glasul impunător al lui Iuliu Corodan, se gudura recunoscătoare pe lângă mâna acestuia. Directorul UNIVAX-ului o mângâie mașinal și continuă: — De aceea, imediat, veți pregăti nava „Bourul” și veți porni în căutarea satelitului. O fi universul infinit, dar nici nu v-am crescut degeaba. La treabă! Roboții ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
text august și revelat. Leneșă iarăși, poezia francis-jammistă, așa de nainv instalată în orthez-uri evidente. Poezia în cădere silogistică, deșelătoare ca un tobogan. Poezia veristă, docilă, aplicată ca eroii lui Flaubert pe copia lor din enciclopedie. Poezia regionalistă: Oswald tîrgovăț, gudurând la soare o scrofuloză moștenită și un destin cabotin. * De obicei toate aceste nevrednicii își zic singure: disociative, sănătoase, vii sau vioaie. Cunosc însă nepregetul ca singura viață; singura sănătate, liniștea dincolo-luminătoare a sufletului. Singura noutate, un gând preexistent și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]