142 matches
-
Graiul tău îmi îngheață azi măduva și mă izbește între umeri ca un târnăcop. - Nu ai dreptate, interveni piticul împăciuitor, trecând fățiș de partea ei. - Te-am îmbrățișat ca pe scândura corăbiei mele, sfărâmată de destin. - Nu o meriți, ticălosule! guiță încă o dată mica pocitanie, repezindu-și piciorușul ce-l ținea pe inimă, spre laringe, cu intenția de a-mi înăbuși cuvintele. - Fiindcă ocna la care m-ai îndrumat era pustie, continuai cu vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lăzi, pe gresia podelei și amestecam în jgheaburi imaginare spre stânga, spre dreapta, pe urmă încrucișat, sângele de porc care țâșnea aburind din tăietura închipuită făcută de cuțit pentru ca, apoi, doar să mai picure. Ni se părea că auzim scroafa guițând tot mai stins, că simțim căldura sângelui, că inspirăm mirosul de sânge. De îndată ce, în anii de mai târziu, eram invitat la tăierea porcului, realitatea mă dezamăgea de fiecare dată, fiindcă era mult sub aceea evocată de maestru, era doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau ca protest la unele intenții ale stăpânilor. Un păun suna alarma. Numai cocoșul țanțoș își vedea de meserie, bucuros că a scăpat și de data asta; în timp ce domnul Vasile transfera în damigenele din cramă tării cu damfuri de pergamute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau ca protest la unele intenții ale stăpânilor. Un păun suna alarma. Numai cocoșul țanțoș își vedea de meserie, bucuros că a scăpat și de data asta; în timp ce domnul Vasile transfera în damigenele din cramă tării cu damfuri de pergamute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
trainice ca astăzi, ca pe un sat, numindu-l Porceni. Și generații după generații își spun cu mândrie că sunt din Porceni. Numele lor fac parte din familia cuvântului porc: Porcaru, Porcoiu. Aporcăriței, Ascroafei, Godacu, Râmătoru, Sfârlă, Vier, Șunculiță, Mistrețu, Guiță, Casapu etc. Pe vremea colectivului au avut o fermă porcină de care s-a ales praful după ’89. Nu era prea mare, dar aveau cu ce se mândri, pentru că știau să crească grăsunii. Acum crește fiecare câte un râmător, după
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
patronului le dau pe gât. De astă dată, problema care încinge dezbaterea este directiva UE cu privire la sacrificarea porcului de Crăciun pe plaiul românesc. - Auziți, domnilor, cică să tăiem porcul fără să mai sufere. Adică să nu-l mai auzim cum guiță când îi tăiem beregata, se adresă Ascroafei, un bătrân octogenar, celor de față. Am auzit prostia asta cu vreo doi ani în urmă, dar acum vrea să se pună pe tapet. - Ce spui, moș Ghiță, replică Sfârlă, să nu mai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
beregata, se adresă Ascroafei, un bătrân octogenar, celor de față. Am auzit prostia asta cu vreo doi ani în urmă, dar acum vrea să se pună pe tapet. - Ce spui, moș Ghiță, replică Sfârlă, să nu mai sufere? Să numai guițe? - Da, bă, ce te miri așa? Poți să-l tai de Crăciun sau, mă rog, când vrei, dar să nu-l mai faci să sufere, accentuează Ascroafei. Că dacă află organele comunale, te-ai ars, amendă mare de te ustură
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ai ars, amendă mare de te ustură c.... l, mai mult decât face porcul. - Să îndrăznească primarele să-mi dea amendă, că scot șorice din el, sări Porcaru de unde se afla. - Și ce să-i facem ca să nu sufere? Întrebă Guiță dintr-un colț al barului. - Să-l anesteziem, adică să-l amorțim, cu un medicament pe care să-l cumpărăm cu banii noștri, preciză Ascroafei. - Cum? Sări ca ars Mistrețu. Alți bani pe porcul meu?... - Da, bă, ce te miri
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de mânecă sau vârându-se pe sub poalele muierilor. Se făcură nevăzuți, pentru a reapărea într-o clipă, unul trăgând de un lanț și altul călărind un porc înnebunit de spaimă, pe care-l înțepau, făcând animalul să grohăie și să guițe a moarte și pe gospodari să se înghesuie să vadă ce se întâmplă. Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște. Simulau căderea, umplând de groază vădanele, care-și trăgeau broboadele negre peste ochi și plecau în grabă afurisind, scuipând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tăiat bucățele mărunte, mărunte de am dat la fiecare copil câte o cumenecătură de paradis din munca și speranțele noastre din care o parte rămânea și aici. Speranțele și puțina avere am încărcat-o în trei căruțe. Trei arce de unde guițau porcii, cârâiau păsările. Am luat și câinele. Doar caprele, cele două capre de ținut podina patului le-am lăsat înlocuitorului nostru. Eram un alai curios, nici vesel, nici trist, mulțime de oameni nedespărțită până la Dermendere. Ni se rupea inima. Dar
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
paie... și-a dat foc la paie, pe rând, dup-aia a început să scoată din sân ziare și să le aprindă... Ca fond muzical a fost imnul prelucrat manelistic. Mamă, ce mișto! Se-nvârtea prin fum și lătra sau guița. Din când în când se prefăcea că are crampe. Uhuuuuhuuu... Avea ceva în gură, un fel de pastilă care face bulbuci și, la urmă, i-a apărut o spumă verzuie care-i curgea pe barbă, pe piept... Îți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vreunul, îmi scapă, îmi trec pe sub brațe, printre picioarele răscrăcărate. Unul mă mușcă de pulpă! Îmi lasă pene la cap, multe pene, dar pe mine nu mă pot păcăli, știu cine sunt, nu-i pot confunda așa de ușor. - Nu guițați degeaba! Gata, fac lumină! M-am săturat de tot tărăboiul! Vreau să vomit. Sunt prea multe obiecte și cel puțin câteva tăioase în calea ta când nu ai direcție, când țeasta-ți sună ca buhaiul de Anul Nou. Și, nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și dascălul Pitac. Femeile încetează sporovăiala și-i privesc pe cei doi cu suspiciune. NIȚĂ: Aici ai zis, dascăle Pitac? PITAC (vorbește cam fornăit): Aici, la Ilinca lui Dudău, părinte. NIȚĂ: Spune acuma lămurit despre ce-i vorba, omule, că guița afurisita ceea de scroafă de parcă era mașina de la trin... n-am înțeles nimica. PITAC: Da' fie, părinte, că halal ținea isonul! Parcă nu mâncase de două zile. NIȚĂ: Lasă asta și zi. PITAC: Apoi ce să zic? Dandana mare, părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
când cele nouă fete nebune își porneau hălăduirea prin sufletele singure, să nu care cumva să cheme izmele, amarnicele rânjitoare, aducătoarele de ciumă, holeră și brâncă, să n-o lase să latre, să încalece iepurele, să cânte cocoșește sau să guițe, să nu spargă oglinda, să nu pună mâna pe tabloul cu chipul tovarășului de pe peretele dinspre răsărit, să nu dezlege ceasul când strigoii își schimbă între ei mânăturile, chiuind, jucând și dupuind de se cutremurau adâncimile nopții, să nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
FRONTUL MORȚII Frigul ierni-ncetul cobora din zare, Guițau flămânde bombele pe-ntins Un scaiete firav, ca o lumânare, Lâng-o țeastă spartă, singur s-a aprins... Înfrățiți în vecii fără de speranțe Doi dușmani de moarte, înghețau uitați, De păreau sărmanii, perforați de gloanțe, Împăcați în fine și îmbrățișați... Unul
FRONTUL MOR?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83798_a_85123]
-
idee genială! spun eu pe un ton respectuos. —Corect, completează Finn. De unde știi toate chestiile astea? — Am scris un articol cu foarte mult timp în urmă, explică ea. Mai știi și altele? întreabă Ben. —Vă învăț eu unul. Se cheamă „Guiță, porcușorule!“, ne sugerează Charlotte. Mă uit la Jennifer și începem să râdem amândouă. În acest moment, roșie ca o pătlăgică, Charlotte chiar seamănă cu o purcică. Cred că m-ar apuca isteria, dacă ar trebui să particip la jocul propus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
uitându-se lung la mine. Fac semn că nu. E prea mare agitație și n-am încredere că pe băiețașii ăștia nu-i va lua valul; vreo doi dintre ei o și trag pe Mopsy de șnurul bikinilor, iar ea guiță vesel. Am să mai beau un pahar, mai degrabă, ca să-mi păstrez demnitatea, răspund eu. —Dar asta nu e cumva o contradicție în termeni? rânjește Finn la mine, dar nu mai așteaptă răspunsul... Ce naiba! Dacă nu le poți rezista, alătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de treabă, casa ta. O să vă Înțelegeți bine. -Taci, dihorule! N-ai ținut În viața ta un ziar În mână și mai vorbești. Ce știi tu despre progres și alinierea la cerințele occidental-europene? -Știu că tremur de frig și-mi guiță mațele de foame, de când m-am născut. Sunt o umbră, Antoniu. Îmi aduc aminte doar o singură zi fericită din viața mea: aceea, În care taică-meu a murit Înecat cu propria vomă, de beat ce era. Eu și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din sat. Mi-am șters fața de apă și printre degete am zărit un fulger care a albit totul în jur, fără zgomot, fără să se repeadă în pomi sau în iarbă. Acum eram într-o cocină, unde un porc guița neliniștit. Nu mă-ntrebam cum și când ajunsesem acolo. Mai fusesem în acel loc sau poate că visasem cândva ce-o să mi se întâmple. M-am apropiat de acel animal și cu mâinile făcute greblă îl scărpinam ca să tacă. N-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
sănătos până atunci, că am auzit că este tare bolnav, răspunse Pripone. Iar din partea noastră a păsărilor și animalelor din ogradă, porcul, cine altcineva? Nu sunt de acord cu porcul, pentru că s-ar putea ca la proces în loc să judece, să guițe că n-a primit destulă mâncare sau să doarmă dacă a primit prea multă, se împotrivi Cocone. -Atunci punem curcanul, propuse Pripone. -Nu, eu zic să punem rățoiul, a fost de părere celălalt. -Nu punem rățoiul, fiindcă are capul mic
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
toată fața și umeri lați cât dulapul. Deosebit de timid, acesta vorbi cu voce pițigăiată de fată și declară că va interpreta un cântecel pentru mama sa. Cântecul care urmă, de o frumusețe stranie, îngrozitor de trist, împietri asistența. Elvețianul mierluia și guița cu mult suflet despre o căprioară rănită și apoi înșelată la alimentară, despre turiștii care aruncă gunoaie în munții săi și apoi, meschini și invidioși în fața măreției naturii, rup dintr-o mușcătură capacul de la veceu și se dau cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
singură hârtie pe care o privi vreme de un minut fără să scoată absolut nici un sunet. - Acum încep să citesc! miorlăi ea ascuțit, cu o voce cum nu mai auzisem. - Asta face parte din text? întrebă Maro impertinent. - Nu, nu, guiță ea. Voiam să zic că de-abia acum urmează să citesc. Adică acum încep. - Aha, rosti el, luminat, făcându-mă din nou să mă înverzesc de râs. - Vă rog, domnilor, se încruntă John Epidermic. Aurora își mai roti de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
schimbau vorba, iar atunci pălăvrăgeau despre întâmplări de pomină petrecute pe meleagurile de unde veniseră sau numai în mintea lor. Povesteau despre femei cu două capete, despre rîul care urcă la deal și despre omul care mănâncă fier; despre câini care guiță, despre broaște roșii și despre licurici cât pumnul. Despre iarba fiarelor și despre cântecul păsării-stea, pasăre ce coboară din Ursa Mare odată la o mie de ani... Pâlcuri, pâlcuri, cei veniți de aiurea treceau prin dreptul orologiului; întorcându-și privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
care se resimte în privința noutății „întreprinderilor teatrale” și a „inconștienței” publicului, Tavernier respinge calificările infamante (creatorii artei noi „nu sînt monștri apocaliptici”) și propovăduiește nașterea „noii religii” artistice regeneratoare: „Și dacă nimeni nu va auzi și moloch va continua să guițe și să se bată satisfăcut pe pîntece, atunci - la Moși! Vom deschide porțile unei panorame sub corturi, vom colinda orașul anunțînd în sunet de surle și tobe noua religie ce va lua naștere pe pae și între scînduri, căci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
axa București, Londra, Washington, bătuți de vântul aspru al Vestului, acel netrebnic Vest, care ni se păruse în infantilismul nostru proverbial, un fel de El Dorado. Cozile de topor ale celor care ne-au încălecat pentru următoarea sută de ani, guiță de mama focului că direcția e bună și după părerea lor de șobolani castrați, e singura, pe care trebuie s-o luăm în calcul și pentru viitor. Vă întreb și eu acum, pentru micul meu sondaj de opinie. Mergem pe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]