210 matches
-
și așează gânduri, gânduri cobele pe două rânduri, vrăjile când nu mă încap găurile la ciorap lighioanele ce torn ghinioanele pe horn; nopțile întâi de mai cad șoproanele pe cai care fug ca la poruncă în concert la Gabi Luncă gureș vrăbiile saltă toată apa de pe baltă și atunci când nu mai e broaștele orăcăie Referință Bibliografică: Într-o lume strâmbă, strâmbă (capriciu) / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 502, Anul II, 16 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
ÎNTR-O LUME STRÂMBĂ, STRÂMBĂ (CAPRICIU) de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358425_a_359754]
-
accesoriu al unui partid cu ambiții populiste, culoarea mi-a părut, din start, vulgară și perversă, în ton cu politica deșănțată, înzorzonată cu promisiuni fără acoperire ori bun-simț, adresate cu precădere electoratului flămând, lipsit de orizont, dezamăgit și revoltat, de către gureșul caracalean și adunații săi, evadați de prin mai toate cele partide, ori cu state de ex-profesioniști refulați, lăsați la vatră de care mai de cari servicii. Mai ales în zilele acestea, de târguieli la nivel „înalt”, în goana după scaune
CÂT DE DISPERAT POŢI FI, CA SĂ TE ÎMBRACI ÎN VIOLET? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344681_a_346010]
-
fericită, Când mă înfrupt din gura-ți pârguită. În jur tu risipești parfum, Cum răspândește teiul floarea Și pielea ta ca mierea galben-brun M-atrage cu aroma și culoarea. Și sânii tăi, îi văd în miez de noapte, Doi grauri gureși adormiți, Ascult și-n somn cum ciripesc în șoapte, Și ochii mei îi urmăresc vrăjiți. Și tu, frumoasă ca un trandafir sălbatic, O masă plină, caldă , aburindă Cu gura care doarme surâzândă Și trupul tău zvâcnind în somn sporadic. Și
IUBEŞTE-MĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359485_a_360814]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ULTIMUL VALS Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 579 din 01 august 2012 Toate Articolele Autorului Sala de bal era o feerie de lumini. Strălucirea candelabrelor se reflecta în sclipirea bijuteriilor ce împodobeau trupurile femeilor gureșe. Discutau afectate, aruncând ocheade domnilor din jurul lor. Într-un colț, participant neimplicat, dar fin observator, bărbatul în frac negru cu plete întunecate, ușor ondulate pe gulerul imaculat al cămășii, privea indolent mulțimea pestriță din jurul său. Îl amuzau gesturile doamnelor...încercau
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
a trezit pe ramuri cerești lamuri Sfântul Zarzăr! pâlpâie lumini de raiuri zeiești graiuri în Grădină! păsări mii se așezară se-nchinară pe-al Lui Umăr! din toți porii-asudă Lumea Vin de Floare Sărbătoare! vin serafii toți în iureș vestesc gureș Mântuire! El zâmbește peste creste și din rane face strane! la Ospățul Lui s-așază ca pe-o rază Omenire! NOAPTEA SĂRBĂTORII din șopotiri se-aprind - în nopți - copacii și florile fecioare ard sub văluri: cât de bogați mai pot
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > MY LORD ( 5 ) Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Intră în sala de bal. Distracția era la apogeu. O observă pe mătușa Annie, gureșă și veselă. Discuta, râdea, dansa, era într-o continuă agitație. Alma surâse ușor. Lady M.Joseph o studia pe cumnata ei cu toleranță superioară: - Dragă mea Annie, arăți că un canar și ești la fel de zgomotoasă, o dojeni. Ai grijă, la
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
devotament stăpâna și casa. Alerga întruna de la poartă la gardul din spate unde era cireșul și lătra. Lătra cu înverșunare la orice oră din zi și din noapte și la orice mișca în jur. La frunzele care cădeau, la păsările gureșe aciuate prin cireș, la pisicile care vânau pe lângă blocuri, la copiii care se jucau în spatele acestora, la cei ce ieșeau pe geamuri și la cei ce treceau pe stradă. Câteodată, în miez de noapte, stârnea adevărate bătălii lătrătoare împotriva câinilor
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
pește când îl scoteam din cârlig. Nu avea mai mult de 9 - 10 grade. Abia așteptam să se întoarcă și perechea mea de lăstuni ce-și construieră cuibul sub streașina balconului. Cuibul rămăsese aproape intact, chiar dacă o pereche de vrăbii gureșe puseseră stăpânirea peste el, imediat cum adevărații proprietarii își luaseră zborul spre zonele temperate ale Asiei sau Africa de nord pentru a ierna, urmând ca anul următor străbătând mii de kilometri în zbor, să revină la cuibul de sub ștreașina balconului
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
Acasa > Poezie > Imagini > VIBRATO Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1708 din 04 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului calul alb al liniștii se adapă din stele curg toamnele mele/grauri gureși în vie/ secunde silfide aburesc peste dealuri se așază la masă să tacă rotund cine se îndrăgostește în prag de toamnă are o gutuie în piept sub frunzele roșcate îmi despletesc singurătatea și-o mușc de buză cum te-aș
VIBRATO de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377439_a_378768]
-
pe sub care treceam în joacă noastră de- a viața. Eu așa cred, ca- i dădeam o stare de bine, noi, două fetițe în rochii de vară și sandalute, puse pe joacă din zori până- n seară. Seară era ocupat. Urcau gureșele găini, cocoșii roșcovani în crengile care se- ndoiau sub greutatea lor. Și vorbeau, vorbeau în limba lor păsăreasca până ce li se încețoșau ochii. Mă apropiam de ele și de copac să văd mai bine. Și le speriam. Unele cădeau de pe
GUTUIUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380021_a_381350]
-
un ultim viscol o mai ceartă încă Și vrea s-o-nchidă-n casa-i de cleștare, Dar peste toate, o liniște adâncă, Se-așează ca final la încleștare. O rază ici, un toporaș acolo, O adiere, un petec de senin, Cu glasu-i gureș, prinde un tremolo, O turturea ascunsă-n rozmarin: - E primăvară-n suflet și afară! Hai, iarnă ! Nu mai fii așa geloasă! E timpul pentru-o nouă primăvară, Oricât ai vrea să fii de pricinoasă! *** Referință Bibliografică: Iarnă pricinoasă / Ovidiu Oana
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373642_a_374971]
-
departe de vilă, se încărcau de impresii noi. Gândurile lor alergau slobozite de orice constrângere. Li se părea că lipsa cuvintelor transformase împrejurimile acestea fără de seamăn de frumoase, într-o tăcere monumentală, spartă doar de foșnetul copacilor și ciripitul vrăbiilor gureșe ascunse printre ramuri. Cuvintele acum se derulau doar în mintea fiecăruia. Ca într-un film mut ce rula în fața lor, sugerând vorbele ce le-ar fi vrut fiecare să le spună celuilalt. Erau cuvinte așternute nu pe hârtie de scrisoare
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
care ți-o oferă actul dăruirii. Poeme ale primăverii sufletești, chiar dacă vremea se-ntomnează. Găsim aici: stropi de dragoste bălaie, fericire, zâmbete, mirajul de viață, liliacul ce dă în floare, strălucirea adusă de ploaia din ajun, bănuți de păpădie, vrăbiuțe gureșe, mierlele care cântă a-nviere, poieni înflorite, o lume idilică în care natura mamă, atât de generoasă, împarte tuturor daruri minunate. Contrar așteptărilor, știind că poeții sunt, îndeobște, ființe neadaptate, însingurate, nefericite, neînțelese, poeta își află fericirea în bucuria trăirii
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
aproape că îți dorești să fii un magician ca să poți preschimba în maci roșii căldura palmelor, ale ei și ale lui. Povestea lui Carmen și a lui Robert a început demult, într-un timp în care minunile parcă dispăruseră, iar gureșa veselie a fost răpită de o tăcere surdă și înlăcrimată. „L-am așteptat cu mult dor pe Robert, iar când a venit, lumea mea căpătase alte sens”, a murmurat Carmen, privind cu ochii spre un timp al amintirilor. Bucuria panglicilor
O IUBIRE FĂRĂ SFÂRŞIT de MAURA ANGHEL în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348929_a_350258]
-
șoselei ce lega aeroportul de Torino, dar mai ales prin interiorul orașului cu străzile ce aveau în general doar două benzi de circulație și semafoare la toate intersecțiile, și multe sensuri giratorii pentru fluidizarea traficului, au sporovăit ca două vrăbiuțe gureșe, informându-se fiecare pe cealaltă despre ce s-a mai întâmplat în viața lor, de când nu s-au mai văzut. Adrianei îi fugeau ochii avizi de cunoaștere, la tot ce apărea în vizorul său, la tot ce vedea prin parbriz
ROMAN IN LUCRU , CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377045_a_378374]
-
un ultim viscol o mai ceartă încă Și vrea s-o-nchidă-n casa-i de cleștare, Dar peste toate, o liniște adâncă, Se-așează ca final la încleștare. O rază ici, un toporaș acolo, O adiere, un petec de senin, Cu glasu-i gureș, prinde un tremolo, O turturea ascunsă-n rozmarin: - E primăvară-n suflet și afară! Hai, iarnă ! Nu mai fii așa geloasă! E timpul pentru-o nouă primăvară, Oricât ai vrea să fii de pricinoasă! *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377830_a_379159]
-
umeri, întrupate în îngeri, zburând împreună întreaga copilărie petrecută în satul bunicilor materni, Călățele, județul Cluj. Acolo a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai „măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și în ruginiul toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul ingenuu
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
umeri, întrupate în îngeri, zburând împreună întreaga copilărie petrecută în satul bunicilor materni, Călățele, județul Cluj. Acolo a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai „măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și în ruginiul toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul ingenuu
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
grăbește! După ploaia din ajun, toate strălucesc acum! O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înnoată. Prin mirosul de rășină, printre crengile de pin, Veverițe se strecoară ușurele ca un fulg! Păpădia și-a deschis iar bănuțul său aprins! Vrăbiuțe gureșe ciugulesc un arbore. Mierla cântă a-nviere și a,,bună revedere,, Iar sticletele, pe-o creangă jură că i-a picat dragă! Stropi de rouă și de ploaie, stropi de dragoste bălaie Hrănesc firele de iarbă și pe flori s-
SUNT PRIMAVARA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372781_a_374110]
-
al Violetei. O respecta și acum, în mod reverențios, o felicită pentru postul oferit, „că se știe precis , că de luna viitoare veniți la noi,!” Vorba se dusese prin târg și Violeta se simți măgulită de ceea ce auzise de la casierița gureșă și atotștiutoare... * ...Trecuseră cele trei zile de așteptare și încă o săptămână și de la Bebe nu primise telefonul promis. „Poate se întâmplase ceva, ori nu auzise telefonul sau nu fusese în casă când sunase”, gândea Violeta cu speranța că nu
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > DUMINICILE,TOAMNA Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1354 din 15 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Duminicile ,toamna, au gust de tămâie, Câmpia respiră dintre lanuri solemn, Sus pe dealuri fură grauri gureși din grâie Cerul sculptează inimi livide în lemn. Duminicile, toamna ,sunt grele, rotunde, Frunzele galbene țipă-n stol de cocori, Ochiul vânăt al cerului se scurge-n unde , Peste apele tulburi trec valuri de nori. Duminicile, toamna ,au șerpi la
DUMINICILE,TOAMNA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362176_a_363505]
-
nou, luminatul despot de azi sălta, copăcel-copăcel, pentru a ne ferici azi cu multilateralele lui abilități. Întrebarea cade firesc. Dacă Washingtonul, capitala lumii, inaugurează acum un zguduitor memorial al holocaustului verde, spre care dl. Iliescu, însoțit de pîlcul de gaițe gureșe, se îndreaptă fuguța, de ce n-ar avea și Bucureștii, capitala sîngeroasei revoluții anticomuniste, un memorial al holocaustului roșu, în care să fie prezente și Canalul, și Gherla, și Aiudul, și Piteștiul, cu sinistrul cortegiu de orori comise de cei ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un bătrîn care cîndva a avut umor. Dintre picioarele din spate, cea care l-a dus la nuntă, scula, se bălăbăne ca o țeavă de eșapament mîncată de gaze. Moșu. Două smochine cu pălărie. Știți pălăria: aia cu boruri leopard. Gureșe ca două gaițe de vîrsta a treia. Mă opresc în ultimul soare pe trotuar și privesc strada. Privesc. Le văd cum atacă ba pe unu, ba pe altu, și melițează nonstop. Ce-o fi la gura lor? Evident, nu le
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care de mare stimă beneficiază omul dintr-o bucată, mutul tenace și laborios dedîndu-se rar turnirurilor verbale (poate doar la un pahar, două...). Pentru că, iar slavă Domnului, dincolo, în teritoriile de unde pictura a iradiat planetar, pictorii au fost și gureși. Taciturnul Van Gogh simțea irepresibilă nevoie să-și detalieze, în scris, către fratele său Theo, momentele lucrului, zbuciumul, proiectele. Era, ea, sarabanda vorbelor scrise, una în sine, doar de dragul exercițiului epistolar, de altfel atît de la modă în vreme? Nu. Angoasele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a sculat de la pământ Și-nălțând spre cer o mână, Ca o cumpănă uscată de fântână.” (Otilia Cazimir, Baba Iarna intră-n sat) „Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc Cum prin gard se gâlcevesc Vrăbii gureșe, când norii Ploi vestesc.” „Uite-i, mă, căciula frate, Mare cât o zi de post... Ei, auzi! Vede-i-aș mari, Parcă trece-adunătură De tătari!” (George Coșbuc, Iarna pe uliță) În poezii, prezența dialogului, a versului scurt dă acțiunii un
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]