525 matches
-
muntele contra anilor, apărat de neuitare: Mândrulițo cu mărgele Spune-mi cât să-ți dau pe ele! Mândrulițo cu basma, Spune-mi cât să-ți dau pe ea! Spune-mi, spune-mi, mândruliță, Cât să-ți dau pe-a ta guriță? Spune-mi, mândro, cât îmi cei Pentru ochișorii tăi? Mândrulițo cu cercei, Spune-mi cât să-ți dau pe ei! Că cerceii din ureche Ei în lume n-au pereche! Tu pereche n-o să ai O guriță dacă-mi dai
NELU HUŢU. PEREGRIN PRIN LETEA VECHE A BACĂULUI DE-ODINIOARĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382917_a_384246]
-
pe-a ta guriță? Spune-mi, mândro, cât îmi cei Pentru ochișorii tăi? Mândrulițo cu cercei, Spune-mi cât să-ți dau pe ei! Că cerceii din ureche Ei în lume n-au pereche! Tu pereche n-o să ai O guriță dacă-mi dai! Că gurița de la tine E ca mierea de albine! Pentru-a ta basma-nflorată Aș da dragostea mea toată! Și mi-aș da și inima Mândro, pentru dumneata! Inima, bat-o norocu’! Că nu-și mai găsește
NELU HUŢU. PEREGRIN PRIN LETEA VECHE A BACĂULUI DE-ODINIOARĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382917_a_384246]
-
-mi, mândro, cât îmi cei Pentru ochișorii tăi? Mândrulițo cu cercei, Spune-mi cât să-ți dau pe ei! Că cerceii din ureche Ei în lume n-au pereche! Tu pereche n-o să ai O guriță dacă-mi dai! Că gurița de la tine E ca mierea de albine! Pentru-a ta basma-nflorată Aș da dragostea mea toată! Și mi-aș da și inima Mândro, pentru dumneata! Inima, bat-o norocu’! Că nu-și mai găsește locu’! Că mă-ndeamnă dragostea
NELU HUŢU. PEREGRIN PRIN LETEA VECHE A BACĂULUI DE-ODINIOARĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382917_a_384246]
-
s-o alăptez. În sfărșit cele două femei ajung la salonul de nou născuți, doar Ana mai era în pătuțul ei, plângea... Magdalena-și întinde brațele goale și-și primește cu dragoste copila la piept. Ana tace și caută cu gurița sânul hrănitor al mamei. Cu poftă suge seva groasă dăruită de trupul firav al mamei, care răsuflă ușurată. O lacrimă cade din ochii Magdalenei pe fața gingașă a fetiței care tresare și se cuibărește mai adânc la sânul ei. - Ce
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca în final să ude perna. Priveam acel trup mlădios, cu fața ovală, cu doi ochi negri, migdalați, vioi, acum obosiți, nasul drept cu nări fine fremătânde, cu buzele pline, frumos conturate, formând o guriță mică. Brațele rotunde , fără a fi grase, se terminau cu niște palme micuțe și degete lungi și fine. O priveam cum se zbuciuma în coșmarul ei, încercam să nu fac nici-un zgomot, pentru a o lăsa să se odihnească și
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
mort. Stăpâna câinelui îl apostrofează pe cioban:”cum ai putut să dai într-un animal atât de frumos? Ce ți-a făcut el, ai fost neglijent, altfel nu fura.” ”Uită-te la el cât e de scump, dă-i o guriță lu* mamii, scumpetea mea”, în timp ce îi vorbea, îi aranja hăinuțele de firmă. Ai dreptate doamnă, nu a făcut nici un rău cățelul dumneavoastră, dar noi, mieii, ce rău v-am făcut? Spuse mielul în timp ce, cu ultimele picături de sânge, viața se
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
Blânzi, cuminți și drăgălași, de-ți venea să-i săruți. Cine putea crede că, în urmă numai cu câteva clipe, drăgălașii de îngeri se păruiau reciproc, își cărau pumni în nas, se mușcau de urechi și țipau cât îi țineau gurițele? Ce minuni înfăptuise strujanul părintelui Băluță!? După ce ne-a privit cu duioșie cum arătam cuminți în bănci, probabil că s-a îngrozit de minunea pe care o înfăptuise. A aruncat cât colo resturile de strujan și a început să se
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
din piciorușe. - Niciun mmm, ai înțeles? Iar dacă nu vrei să-nțelegi, rămânem în casă! - Mmm! Mmm! Of, mamaie! Of, bineee, decât să nu mai merg afară, mai bine pune-mi și fularul! Și în timp ce bunica îi punea fularul peste guriță și năsuc, ea se foia nemulțumită, dar înduplecată de dorința de a ajunge cât mai repede, afară. Apoi, după ce bunicuța ei își luă de pe cuierul din hol o geacă groasă și o căciulă, când să iasă cu fetița pe ușă
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
se înălța spre uriașul tavan boltit sprijinindu-se pe pilaștri de marmură construiți cu sudoarea poporului. Cu glas scăzut, cuviincios, invitații schimbau între ei impresii, informații, solnițe, ardei iuți. Lângă bi-vel-vornicul Drăguțescu, mărunțica sa nevastă mânca grijuliu, abia deschizându-și gurița spre a primi lichidul călduț, delicios, din lingură. înghiți cu gingășie și-și întoarse frumoșii ei ochi spre soț: — Ce frumos a vorbit Vodă! - șopti ea privindu-și bărbatul cu dragoste. — Tacă-ți fleanca! - murmură printre dinți Drăguțescu - și șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ai fost la papistași. E adevărat? — Adevărat, prea-sfinția-ta. Am fost. — Foarte bine, foarte bine - zise Nazazarie, care se ferea să facă politică. Peste masă, în fața lui Iovănuț, Despina, fata vel-logofătului Samoilă, cerca o ciosvârtă. Tocmai o ducea cu grație spre guriță, când simți privirea tânărului călugăr asupră-i. Roșindu-se, fecioara șovăi o clipă, apoi lăsă ciosvârtă să se afunde înapoi în sos și se șterse firesc pe bărbie, ca și cum ar fi fost sătulă. Iovănuț se simți vinovat. Trimisul Porții, Husain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ochi, și nas, și gură, și urechi, și puțin păr, și piciorușe, și degețele. Și nici luate în sine părțile feței nu trădau vreun defect ori nu păreau să nu fie la locul lor: ochișorii îi erau negri, năsucul drept, gurița cărnoasă, urechiușele rozalii. Când însă observai ce rezultă din coexistența acestor părți, pur și simplu ți se făcea părul măciucă. Era ceva extraordinar, o urâțenie uluitoare, fascinantă, încât abia ieșit din curtea boierului, îți venea să te întorci lângă pătuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o sanie înaltă, ca o cupă, la care era înhămat un cal uriaș acoperit cu o pătură albă. I-am propus să facem o plimbare cu sania, și Zinocika a încuviințat ca un copil, cu ochii strălucitori și țuguindu-și gurița. Birjarul era așezat în profil, sprijinit de partea din față a saniei, curbată ca un semn de întrebare. Când ne-am apropiat, a ieșit din nemișcare și, după ce ne-a cercetat de parcă ar fi luat la ochi un vânat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-i treacă, veți vedea. Același lucru îl aflaseră și de la medicul pediatru, care îl consultase pe băiat. Puștiul se plictisise să se mai joace cu jucăria de plastic și acum își mișca capul dintr-o parte în alta, umblând cu gurița după mâncare. Scâncea nemulțumit și își strâmba fețișoara, pregătindu-se să izbucnească în plâns. Ileana trebuia să sosească din clipă-n clipă, cu masa de seară pentru copil. Din camera alăturată se auzi soneria telefonului. Cristian nici nu se sinchisise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici pe drum. În acest caz, spune-mi unde ar putea fi? Nu-l căută nimeni prin văgăunile de pe lângă drum. Poate căzu pe acolo pe undeva, ori îl atacară lighioanele pădurii. De data asta, te contrazici singur. Doar, tu cu gurița ta, spuneai că orice om cu scaun la cap ar fi pornit la vale spre oraș. De ce să se abată de la drum prin pădure? Gândește-te că era întuneric și singurul loc sigur îl reprezenta drumul. Nu uitați de sălbăticiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar Pop nu o băga în seamă. La fel cum făcea și cu țigările, acasă nici nu se atingea de băutura fierbinte dar la serviciu, departe de privirea ei, situația era cu totul alta. Te-aș îmbia și cu o guriță de pălincă dar e cam dimineață pentru o tărie. Nu că mi-ar păsa mie de asta dar te știu pe tine cât de simandicos ești. No, hai, că am glumit! Nu mai așteptă răspunsul lui Cristi. Se ridică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a strigat ea. Mă doare când Îți reproșezi că nu-mi poți dărui mai mult. Comoara pe care o am ești tu - Îmi ajunge. — Spune-mi... Știi, nu-i așa? O, evident că știi... Da, dar vreau să aud din gurița ta. — Te iubesc, Amory! din tot sufletul! — Pe vecie, nu? — Toată viața. O, Amory! — Poftim? — Vreau să fiu a ta. Vreau ca familia ta să fie a mea. Vreau să avem copii. — Dar eu n-am familie. — Nu râde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
toate suferințele. Așa ceva merită sacriciul Americii și României la un loc. Așa ceva merită totul. Roxănica, înțelegând parcă ce gândește tatăl ei, îi zâmbi știrb. Domnului Popa i se păru că Roxănica vrea să-i spună ceva. Își aplecă urechea la gurița dulce și curată: un copil minunat, curat ca moaștele unui sfânt, întrupat din cea mai înaltă dragoste ar putea, la urma urmei, să și vorbească de la două luni. Domnul Popa simți băluțe pe ureche, apoi un miros dulce de lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și Sophie asta! Parcă ar fi spălată cu un detergent special pentru lucruri de lână, sau nu, mai degrabă parcă ar fi ceva ce n‑are nevoie de spălat, fiindcă nu se murdărește niciodată. Angora. Unei fete dulci îi dai guriță pur și simplu, fără s‑o mai întrebi, zice cântecul popular și tace de‑ndată speriat, căci toate astea s‑au adeverit. Această mică scenă lasă în urma ei doi oameni satisfăcuți și alți doi nesatisfăcuți. Așa‑i mereu în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
centrul său de interes iubita: “În ferestre - ploi de soare,/ Soare e pe-ntregul plai,/ Dat-au mugurii în floare/ Și în toi e luna mai.// Tu călcând pe noi covoare,/ Mlădioasă te distrai/ Cu un braț de lăcrămioare/ Pe gurița cea de rai.” (“În toi e luna mai”). În câteva dintre poemele sale remarc efectul reușit al unui artificiu cu rezonanță în muzică și poezie - repetiția, în speță poemul “Să cânt, dar și să tac”, în care versul al patrulea
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
Alexandru Vlahuță) De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua moștenire”, devenită un laitmotiv, și care e repetată cu o frecvență supărătoare de către așa-zișii „oameni de bine”, politicieni ce încă mai au brânzică pe la colțurile gurițelor nesătule, storcând încă în batiste năsucul din care curg bobițe apoase. „Greaua moștenire a comunismului”, adică metroul, digurile Dâmboviței, Casa Poporului, Transfăgărășanul, marile edificii ale producerii electricității și câte multe altele. Despre toate acestea se spune că sunt ale lui
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
aer liber Un teatru de revista! LOVE STORY (II) O elegantă porumbiță Zâmbea spre-o jună turturică Ce țopăia pe-o rămurică Dând grațioasă din codiță; Deși era cam mărunțică, Se unduia ca o domniță Și-i promitea chiar o guriță Desigur, de nu are frică ... Urmă o dragoste fierbinte, Cu fantezie și metodă, Dorind cu zel să se alinte Căci au aflat citind în DEX C-așa perechi sunt azi la modă ... Adică de același sex! SPP ... ÎN JUNGLĂ Un
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > PUNE-ȚI LACĂT LA GURIȚĂ!... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1067 din 02 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului pune-ți lacăt la guriță, nu vorbi așa cu mine, (că nu sunt de grădiniță) sunt bărbat și știi că-mi vine! auzindu-te pe
PUNE-ŢI LACĂT LA GURIŢĂ!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363081_a_364410]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > PUNE-ȚI LACĂT LA GURIȚĂ!... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1067 din 02 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului pune-ți lacăt la guriță, nu vorbi așa cu mine, (că nu sunt de grădiniță) sunt bărbat și știi că-mi vine! auzindu-te pe tine, deodată, din cer cade, ca o pară mălăiață, sfântă binecuvântare! și te luminezi la față, aprinzi focul și ne
PUNE-ŢI LACĂT LA GURIŢĂ!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363081_a_364410]
-
pară mălăiață, sfântă binecuvântare! și te luminezi la față, aprinzi focul și ne arde, și ne arde, și ne arde, de la cap pân’ la picioare, pe-amândoi, din cerul gurii, un năduf de sărutare!... Referință Bibliografică: pune-ți lacăt la guriță!... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1067, Anul III, 02 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PUNE-ŢI LACĂT LA GURIŢĂ!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363081_a_364410]
-
Acasa > Strofe > Atasament > FRUMOASA DOAMNĂ MODERNĂ Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Frumoasa doamnă, cu a ei guriță, Este modernă și foarte drăguță, Are părul închis la culoare, Și deține studii superioare. Când te uiți la ea și o privești, De îndată vrei s-o cucerești, Și zău că merită să-ndrăznești, Pe această doamnă s-o iubești
FRUMOASA DOAMNĂ MODERNĂ de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362333_a_363662]