892 matches
-
îmbunătățește o colindă populară cu următoarele: "Mi-a pus mama o gutuie/ La fereastra dinspre drum/ Și o văd cum luminează,/ N-am puterea s-o consum..." În cazul de față mă interesează mai puțin cine nu poate fi consumat: gutuia sau mama. Nu mă miră nici prezența unui neologism într-o colindă, în care, dacă se consumă ceva apoi se mănâncă totuși. Mă tem de altceva: de clipa când una din adulatoarele poetului masiv își va întreba copilul: - Ionel, nu
Ce mai consumăm?... by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7841_a_9166]
-
la unele mai mult și mai iute, la altele mai încet sau deloc, și se prind de mirajul puterii pe care ideea de spectacol îl presupune. Personalitatea fiecărui personaj este extrem de clar definită de la numele pe care îl poartă - Madam Gutuie, Nicoleta Fundoianu, Francesca Pițigoi, Scoabă, Nanău, Foamete - ingenioasă traducere! La felul în care descoperă sensurile cuvîntului, la felul în care se miră, fellinian, la ritmul în care joacă, la fiecare relație, la ce trebuie să facă, la absurdul de a
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
același timp, în fiecare scenă, în dialog, în ezitările fiecăruia de a face ce scrie în text. Iar rîsul creștea, creștea pe măsură ce scenele se asamblau și atingeau cote ridicate de absurd, de ușoară jenă față de ceea ce fac. Joacă: Dorina Lazăr - Gutuie, Oana Ștefănescu - Nicoleta Fundoianu - Pyramus, Antoaneta Zaharia - Francesca Pițigoi -Thisbe, Ana Maria Moldovan - Scoabă - Leul, Paula Niculiță - Zidul, Rodica Mandache - Foamete -Zidul. Al doilea: noua limbă de lemn. Vorbe, vorbe, vorbe. Fără idei, fără mesaj, o avalanșă de cuvinte și
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
felul în care sînt pieptănați, felul în care se suspicionează unii pe alții tot timpul, tipul de neîncredere viscerală față de un altul, felul în care apar și dispar din casuțele din decor, aiuritoare. Un tablou de Frida. Joacă: Marius Damian - Gutuie, Pavel Bartoș - Fennek - Pyramus, Rodica Mandache - Pițigoi - Tisbe, Gabreil Pintilei -Scoabă - Leul, Mihai Smărăndache - Nanău - Zidul, Mircea Constantinescu - Theseus, Oana Ștefănescu -Egeus, Paula Niculiță - Hippolyta. Al patrulea spectacol. Toții actorii din distribuție, pe scenă. Ca și „curtea". O anumită solemnitate
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
de prin culise, în salopete, cu papuci-gumari, cu cîte vreo sculă prin mîini. Cu multă smerenie - condiție esențială pentru orice act artistic - încep să spună simplu, alb, textul. Ei sînt trupa de meșteșugari vîrîtă în tîlcul teatrului! Joacă: Cristian Dunăreanu - Gutuie, Victor Cociorba - Pyramus, Dan Iosif - Thisbe, Nicu Coman - Leul, Constantin Neagu - Zidul, Dumitru Neagu - Luna, Ion Iosif - Prolog. Prin ei se decodifică întreg spectacolul-studiu despre limbă și convenție, în teatru, în lume, în viață, de Alexandru Dabija, Cosmin Ardeleanu, Andrei
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
cu picioarele pe pământ, Aerostate se arată a fi un personaj ca toate personajele: „Sub acoperișul din paie și stuf, nici un foc/ nu mai adună spaimele unei nopți de iarnă.// E multă singurătate ce fierbe în oala de tuci, în gutuile/ de pe raft/ și multă îndepărtare în nasurile turtite de geamul/ ferestrei./ Nu sunt copiii viței de vie la cules de flori de salcâm și/ nici căruțașii însetându-și caii la fântână.// Bătrânul Aerostate își cheltuiește tutunul pe rotocoale/ de amintiri
Numărătoarea continuă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6026_a_7351]
-
kafkiană toată viața, Teatrul din Moscova al lui Roman Viktyuk - cu un curajos Romeo și Julieta. Shakespeare și Cameristele de Jean Genet. Teatrul din Batumi, Georgia, cu spectacolele lui comice, ironice și absențe amintind de Abuladze, „Budinca din banană și gutuie cu cognac și rom". Un spectacol semnat Petru Vutcărău după celebrul text al lui Brian McAvera- povestea Olgăi Khokhlova, singura soție a lui Picasso. „Natură moartă cu nepot obez" al lui Ion Săpdaru cu Teatrul Național din Iași, și nu
Cu Pyram în turneu by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/6249_a_7574]
-
în dicționarele ulterioare, acest sens se va impune tot mai mult: la Șăineanu, în Dicționarul universal, magiunul este și „fiertură de poame" - „magiun de prune, de struguri, de dovleac", iar la Candrea - „pastă făcută din poame fierte", „de prune, de gutui". Sinonimele sale regionale sunt povidlă (împrumut din ucraineană și poloneză) și pecmez (tot din turcă, ca atâtea alte dulciuri: peltea, șerbet etc.). Dintre celelalte cuvinte ale seriei, gem (pasta obținută din fructe fierte, cu adaos de zahăr) prezintă interes în măsura în care
Dulcețuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6139_a_7464]
-
poarta căzută și ascunsă de boscheți de liliac sălbăticit, mă instalam pe scara din dos a casei lucrată în marmură albă și citeam în voie. Tufe de crizanteme galbene cu inflorescențe sângerii mă protejau de privirile curioșilor și câte o gutuie aurie, cât un pepene, îmi cădea în cap și din cap pe carte în tăcerea complice a toamnei. Și eu citeam până uitam de mine în cea mai îmbietoare și mai confortabilă bibliotecă din lume. Trecea nea Gheorghe al Rozichii
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
dărăpănată pe unde nu treceau în inspecție decât agenții coborâți din dube. Citeam și râdeam singur, în total dispreț pentru regulile școlii. Mă întreba de ce râd mereu, apoi ștergea coasa cu iarbă umedă, mai cădea înfundat câte un măr sau gutuie marcând orele, iar eu îi povesteam de Trăsnea sau de Smărăndița popii. „Și ăla se ducea cu pupăza la târg? Hm! Mă nene, ia o carte serioasă din care să prinzi ceva, ia uite domnule ce lume, făcea nea Gheorghe
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
părintelui care zăcea în pușcărie fiindcă se opusese regimului. Și ne înjura pe toți cu plăcere și cu un soi de admirație ascunsă în timp ce își bătea coasa speriind stafiile crescute în ierburi. Dialogurile cu nea Gheorghe erau mai aromate decât gutuile și perele pergamute. Măi nene, mă lua iar la rost, ce nu înțeleg eu . Păi dacă-ți place să citești, fă citanie la școală și nu aici, pe scară! I-auzi părinte, ce zici de ăsta. Și se uita lung
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
de fructe din Republica Moldova. Anunțul a fost făcut, vineri, de serviciul federal de supraveghere veterinară și fitosanitară din Federația Rusă (Rosselhoznadzor) invocând numeroase încălcări ale normelor fitosanitare ruse, informează Interfax. Rosselhoznadzor precizează că măsura vizează importul de mere proaspete, pere, gutui, cireșe, piersici, nectarine, prune și porumbe. Serviciul fitosanitar rus anunțase deja săptămâna trecută că intenționează să interzică importul de fructe din Republica Moldova și că a trimis deja în acest sens o notificare Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentară de la Chișinău. Potrivit
Rusia interzice din 21 iulie importul de fructe din Republica Moldova by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53822_a_55147]
-
a făcut să mă gândesc să scriu o Scrisoare către urmașii mei." O poetă promițătoare, Diana Frânculescu, e prezentată în spiritul ludic de bună calitate al întregii reviste: „Diana Frânculescu începe Literele. E bolnavă de hermeneutică, dar se tratează cu gutui și pinguini. Știe să folosescă corect cuvântul decât. Atât". Cronicarul nu știe cine e realizatorul horoscoapelor tematice (horoscopul pornograf la numărul cu pornografia, horoscopușorul la cel cu literatura pentru copii, horoscopul de catifea la literatura contemporană, parafrază după Tache de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6538_a_7863]
-
cu ușurință fermecat de delicatețea cu care este redat fiecare detaliu, de știința cu care sunt alăturate culorile, de varietatea lor. Imagini din Biblie, Coran sau obscure legende islamice - Eva călărind un fazan; Iosif la un banchet regal, mâncând o gutuie; îngeri însoțind Profetul în timpul călătoriei sale printre aștri; Satan îmbrăcat în straie de curtean; poetul Sa'di descoperind mecanismul care animă un idol chinezesc - sunt toate de o pregnanță ieșită din comun. „Falnama" este una dintre acele expoziții care te
Mici expoziții la Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6485_a_7810]
-
ce visezi, când ziua pe lampa ta se curmă/ Și cade-n geam zăpada, la ceasul cunoscut,/ Tu, care-ai stat bătaia s-asculți, pe cea din urmă?". Toamna copilăriei e revederea, într-un vers, a propriei poezii: „Mireasmă de gutuie într-un iatac bătrân." Asta sunt, amintiri parfumate, ilustratele de la Florica. In fine, versul cu care se închide această rătăcire după poemul perfect, San Francesco nel deserto, e, cred, cel mai reușit: „Din cerul apei moarte cresc seara chiparoși." Imaginea
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
Sisoe, risc și această șansă: posteritatea. De ce să mă judece după vreunul dintre aceia, și să spună așa am fost eu? Ah, nu cred să înțelegi nebuniile astea! Cu altă ocazie îți voi scrie mai liniștit. Despre plânsul Magdei despre gutuie, ai dreptate. Dar n-ai motivat îndeajuns. Vezi ce înseamnă să scoți un fragment din ansamblul lui care completează și lămurește? Nu-mi citește nimeni scrisorile, ți-am spus. Absolut nimeni, chiar când lipsesc din Iași. De Paști, poate mă
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
fiecare, că se înțelege perfect cine vorbește. Nici un scriitor străin nu pune ghilimele la dialog. La noi, pune numai d[omnu]l Stere 2, fiindcă așa a apucat a face de la primul volum, ș-acum îi pare rău. Scena cu gutuile e foarte bună. Să nu te sperie corecturile mele, prea numeroase. Am încercat să dau acestor pagini dintr-odată tot fini-ul necesar tipăririi lor, păcat numai că fragmentul nu se poate publica izolat. Pentru asta, după cum vezi, n-am
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3841_a_5166]
-
eu odată mai pe larg ce deosebire profundă este, după părerea mea, între o povestire și un roman. Tot acolo, fiindcă chestia principală mi-a părut un „cum se poate ca o femeie în toată firea să plângă pentru niște gutui arse”, ci alta, „cum a ajuns ca să nu bage de seamă că se ard”, căci aceasta din urmă era în directă legătură cu subiectul, am refăcut tot pasajul. Acum, dacă nu te superi, îmi permit să-ți propun aici un
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3841_a_5166]
-
pe Petru, aflând cu câtă simplitate acceptase această vertiginoasă cădere. «Îmi place foarte mult aici, îi spuse el, îmi place această lungă linie de tramvai Nr. 14, care mă aduce în colț, și toată strada asta plină de vișini și gutui. Când am venit aici, la Sf. Dumitru, era mohorât, plouase în ajun. Dar niciodată n-am întâlnit un parfum mai puternic de gutui ca atunci. Și primăvara, câți vișini în floare... » ” (s. m.). Stația de tramvai despre care vorbește Petru
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
de tramvai Nr. 14, care mă aduce în colț, și toată strada asta plină de vișini și gutui. Când am venit aici, la Sf. Dumitru, era mohorât, plouase în ajun. Dar niciodată n-am întâlnit un parfum mai puternic de gutui ca atunci. Și primăvara, câți vișini în floare... » ” (s. m.). Stația de tramvai despre care vorbește Petru, aflată în colțul străzii Mătăsari, este vizibilă pe harta atașată, situându-se la întretăierea acesteia cu Bulevardul Pache Protopopescu. Sosind cu tramvaiul 14
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
vecinul meu: De unde-o fi având material, Chiar într-atâta, bunul Dumnezeu!?" Iarnă-i Fulgii mari (că iarăși spun: Cât voinicii lați în spate!), Cad în satul meu străbun, Și-n galop și pe-ndelete. Năvălesc peste Ticfani, Rotofei ca o gutuie, Dar, fiind că-s diafani, De cucui, pericol nu e. Cad pe limbă și pe șal, Parcă-s puși pe năsărâmbe; Cad în pragu-mi pastoral Și pe gardurile strâmbe. Cad buluc, sau mai înceți, Stăruind să îmi arate Doară ei
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
în rom se-ndurerează, departe este Jamaica-n vis, șampania dansează în pahare, cum vinul se des trama, în cais se-ntemnițează mentă, busuiocul, in sapte pasiuni fără noroc. Doar ceaiul se răstește la oglindă, în roșu, negru, verde Ceylon. Gutuia în sangria se-ntărâtă, crușonul se preface n francmason! Ce vremuri magice trăiesc cu tine, la gură sobei - dor de primăvară, cafeaua da în foc și punch-ul plânge, zăpada râde pentru-ntâia oară! Stingheri de noi devălmășim hotarul și noaptea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
încă o dată, că frumusețea si valoarea artistică va salva lumea. De aceea, cine va citi poezii de Carmen Doreal, sau va vizita galeria artistei va fii mai fericit, „bucuria ei de viață si idealismul” fiind de neuitat. PICĂTURA DE CERNEALĂ Gutuia, ca un mister Gutuiul din fața casei bunicii dinspre tată făcea cele mai gustoase gutui pe care le-am mâncat vreodată. Când se coceau, erau galben-aurii, dulci, aromate și parcă se topeau în gură. Miroseau, în nopțile calde și liniștite de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
citi poezii de Carmen Doreal, sau va vizita galeria artistei va fii mai fericit, „bucuria ei de viață si idealismul” fiind de neuitat. PICĂTURA DE CERNEALĂ Gutuia, ca un mister Gutuiul din fața casei bunicii dinspre tată făcea cele mai gustoase gutui pe care le-am mâncat vreodată. Când se coceau, erau galben-aurii, dulci, aromate și parcă se topeau în gură. Miroseau, în nopțile calde și liniștite de toamnă, a parfum. Un fel de lavanda fină ce-mi năpădea nările de mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
lavanda fină ce-mi năpădea nările de mă “îmbăta”. Ceasuri întregi ședeam uneori sub pom, întins pe iarbă, și priveam printre crengile pline de rod cerul înstelat. și visam... Era o benefică delectare, o izbutită comuniune cu natura. Când, coapte, gutuile cădeau de pe ram, bunica le aduna cu grijă, ca pe niște ouă proaspete, și le punea în odaia cea bună, de la șosea. De fiecare dată când o vizitam, primeam în dar, pe lângă alte bunătăți, și câteva gutui. întotdeauna, pe aia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]