266 matches
-
primul toiag și primele coarne. În timp, primul fluier și primul toiag au căpătat tot soiul de puteri. Puteau atrage către ele creaturi fel de fel care Îi ascultau vrăjite muzica sau puteau să-l ridice În aer, să se hîrjonească cu păsările cerului. În anii din urmă, bastoanele sale fuseseră făcute din lemne rare și metale scumpe, Încrustate cu nestemate. Colecționase bastone cu săbii ascunse În inima lor, mortale, de la prinți ale căror suflete le culesese. Transportase În bastoanele scobite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că o să fie lăsat să pună și el mâna; nu știu de unde venea convingerea asta a lui, clară și liniștită, dar credea dumnezeiește-n ea: „Băi-băi, odată to-tot mi-o dă și mie!“ Altfel, fetele nu lipseau din cartier. Se hârjoneau sub nasul nostru, bine-mersi, ca pe-o plajă. Unele săreau coarda (așa i-au spart lui „Bucată“ un dinte), altele plonjau de pe garduri pe barele metalice de atârnat covoarele, altele plimbau câte-un cățeluș, zâmbind mârșav, caragialian. Nu le băgam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Și cum fugeam, Ursu abia se ținea după mine. Și-ncă uneori, mi se părea că lua fuga mea drept o joacă. Se oprea, câteodată, în fața mea, mârâia ușor și-ncerca să se ridice în două labe, ca atunci când ne hârjoneam, ca doi copii zburdalnici. Eu încercam să-l fac atent, să vadă, să priceapă, să înțeleagă primejdia, care ne păștea pe-amândoi; când mă răsuflam, încercam să-l chem lângă mine, să-i întorc botul spre arătarea care venea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pricepea nimic; și faptul acesta mă scotea din sărite! Cine mi-a spus mie că el simte primul, după miros, apropierea dihaniei, că dă alarma cu mult înainte ca omul să bănuie despre ce-i vorba? De ce tăcea? De ce se hârjonea, de ce fugea nepăsător pe lângă mine? Nu mai puteam! Simțeam că și Ursu nu-mi mai este un aliat adevărat... De ce tace?... De ce nu simte primejdia? Fugeam! Și gâfâiam ca o locomotivă. Abia-mi trăgeam sufletul. Sudoarea-mi curgea gârlă peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Dornei, la o pensiune. Când ședea acasă, citea. Făcea plimbări. Mergea la comunitatea polonă din oraș. Iar în zilele de duminică era nelipsit la slujbele de la catedrala catolică din centrul municipiului. Îi plăcea liniștea. Singurătatea. Când copiii din fața blocului se hârjoneau, făceau gălăgie, Stransky devenea ursuz, nătâng. Ieșea în fața scărilor. Avea o jordie lungă de alun, pe care o lua de după ușă, și-i amenința și alunga de sub geamul garsonierei sale, strigându-le: Măi, împielițaților și neastâmpăraților, mergeți și vă vedeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ședea cu picioarele rășchirate între mânerele vehicolului. Apoi erau multe alte poze de vânătoare. Unele o înfățișau pe Thea cu diverși șoimi prinși pe brațul ei înmănușat. Câteva cu Smitty - soțul ei. Îmbrăcat în pantaloni de călărie. Sau jucându-se, hârjonindu-se cu un câine. Sau din nou cu Thea la un club de noapte - râdea cu ochii închiși în lumina blițului și îi acoperea capul chel cu degetele ei subțiri în timp ce unul din artiștii localului își arunca brațele în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
maimuță albă, fantastică. Nu am avut parte de un somn prea lung în noaptea aceea, căci spălătoresele și-au făcut apariția dis de dimineață la hârdaiele lor și au început să lovească rufele cu maiul; se râșnea porumb; animalele se hârjoneau, mai ales măgărușii, care își îndeplineau nevoile; iar biserica se umpluse de dangăt. Totuși Thea s-a trezit fericită, și s-a pus imediat pe treabă, dându-I lui Caligula cărnița de dimineață cu care-l mai îmbuna, în timp ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
specifice traficului stradal : zgomot de motor, claxoane, frâne. Lumină. Intersecția cunoscută : zebră de trecere și semafoarele care funcționează. Auzim voci de copii care cresc în intensitate. La semafor apar doi copii, Gigel și Raluca, cu ghiozdanele în spate, care se hârjonesc. Semaforul este pe 29 verde, dar ei nu traversează, se joacă și intră pe zebră când se termină culoarea galbenă și semaforul trece pe roșu. Cei doi continuă să se hârjonească. Cortină de lumină, claxon, frâne de mașină, țipete de
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Gigel și Raluca, cu ghiozdanele în spate, care se hârjonesc. Semaforul este pe 29 verde, dar ei nu traversează, se joacă și intră pe zebră când se termină culoarea galbenă și semaforul trece pe roșu. Cei doi continuă să se hârjonească. Cortină de lumină, claxon, frâne de mașină, țipete de copii. Apoi câteva clipe de liniște totală, lumină violentă. Cei doi copii în mijlocul străzii, pe zebră, se țin de mână și plâng. În colț pe caldarâm Ana II dă ,,alarma
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
îmi tremură picioarele. ( plânge ) Ofițerul: Tu Gigele, cum te simți ? Gigel ( către sală ): Eu, cum să mă simt ? Mă simt de parcă a trecut trenul peste mine. Cortină de lumină. Lumină. Intersecția. La semafor Raluca, Gigel și Ana II care se hârjonesc. Semaforul este pe roșu. Gigel vrea să traverseze, dar este reținut ,,brutal’’ de Raluca. Raluca: Stai Gigel, nu vezi că semaforul este pe roșu ? Gigel: Ei, și ? ( vrea să traverseze iar ) Ana II îl oprește cu brutalitate. Raluca: Vrei să
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
cu mâna mea, cățea, boarfă fără căpătâi! Eu mă spetesc, ca un bezmetic, pentru tine, și tu..., tu... Insecto! Zdreanțo! Fufo! ocăra Vierme cu patos, pe când ușa se trântea din balamale, pe urmele zburdalnicului cuplu, Coco și Năică, care se hârjoneau și behăiau excitați, căprește, fugărindu-se la pas și chirăindu-se pe scări, în sus, grăbiți să nu se scape. Cărați-vă, cărați-vă, japițelor și rupeți-vă gâturile, mâinile și picioarele! Dar-ar boalele venerice-n voi, să dea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
În jur cu mirare, sîntem amîndoi la fel de amețiți de peisaj: — Pfiii, să fiu al dracului dacă mai vreau să plec din armată... — Aha, le scrii acasă că te-ai retras la tratament În Elveția. RÎde. CÎinii vin după noi, se hîrjonesc și ni se freacă de picioare. Poate că nu e chiar o gură de rai, dar cam pe-acolo. E ultima seară În infirmerie, așa că scriu scrisori. Lui Nico Îi scriu fără chef, fără să știu ce vreau să-i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
două sute de capete se ridică și coboară cu repeziciune, Împrăștiate la mese, În spațiul enorm, fac și eu ce face toată lumea, mănînc cu poftă. Dar cîinii par aceiași ca la Hațeg. Mă opresc și Îi privesc o clipă cum se hîrjonesc pe aleea prăfuită, flocoși și murdari, și un cîine semeț, cafeniu, se Îndepărtează plictisit. Îl privesc oarecum intrigat și, ca să-mi treacă, ca să-mi alunge Îndoielile, se oprește și Își Întoarce botul spre mine. Mă fixează cu doi ochi de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
doar chinuiau strunele și scoteau sunete ce zgâriau auzul, alții își exersau vocile sau descifrau notele unei bucăți muzicale pe care o aveam de pregătit pentru ora de muzică vocală, alții susțineau pe vioriști bătând tactul în pupitre, alții se hârjoneau sau jucau leapșa. Puterea de concentrare a atenției era așa de mare asupra acelor citite, încât nu auzeam și nu vedeam nimic din ceea ce se petrecea în jurul meu. Dar cele mai plăcute și mai gustate clipe de lectură erau cele
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
strâmba procitanie și urmărirea, se iscă din cauza Smărăndiței) tema morții/ învierii, motivul îngropării/ resuscitării, tema cruzimii, motivul urmăririi pe viață și pe moarte, al fugii înspăimântate, disperate. Nu e vorba nicidecum de o joacă, de niște băieți care se aleargă, hârjonindu-se. E o goană a dorinței crunte de răzbunare. Nic’a lui Costache nu numai că avea pică pe Nic’a lui Ștefan a Petrei, dar tocmai fusese sfidat în autoritatea lui de acesta, care îndrăznise să nu se supună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
-De fapt cine ești tu Grațiani, de unde vii? -Din altă dimensiune, conte. -spuse astrologul magician înghițit de neant. Groful Racoși se mai îmblânzi, acordând multe drepturi și libertăți iobagilor români. Noapte de noapte armata de draci lăsată de Grațiani, se hârjonea în jurul castelului și în castel, chițcăind, grohăind, răgând și nechezând. Contele trăi o sută de ani. Plictisit de viața amară făcută de draci, într-o zi se blestemă cu voce tare: -Să mă ia dracu. Sufletul meu să se ducă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și durabilă, m-a atras pe dealurile din apropiere. După vreo oră și ceva de mers, am trecut de prima culme și, pe un plai larg, undeva Între două case răzlețe, fără garduri, am văzut cei doi cîini care se hîrjoneau. Totul era alb, soare și ger. CÎinii se zbenguiau Îndelung, cu voluptate. Fără să le pese. Empatizam cu ei. Mai mult, Îi invidiam. Respectuos. Admirativ. Restul am pus de la mine. Și-n bună parte de la cei care, vorbind românește, mi-
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Europa Liberă pe furiș, iar Mamei i se părea mereu că nu e destul de discret și că într-o bună zi cineva ne va reclama; erau săptămânile de practică agricolă, care nu ne displăceau întru-totul, eram tineri, cântam, glumeam, ne hârjoneam, până și pestilențialele mirosuri de la fosta fabrică de conserve Fructus nu reușeau să ne strice cu totul plăcerea de a ne etala frumusețea și veselia tinereții. Încă câteva amintiri luminoase ale perioadei de studenție: în 1976 în urma unui concurs național
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
că-ți în gheța sângele-n vine...ăuiau atât de jalnic și tânguitor de-ți sfârâia inima. Prin ăuitul lor... trimiteau zărilor, jalea lor. Alteori, mai îndrăznețe, haitele de lupi intrau în sat, clănțăneau pe acoperișurile șurilor, mirosind prada, ori hârjonindu-se prin ogrăzi ca în bârlogul lor. Chiar și ziua, în amiaza mare, apăreau la marginea pădurii și, stând pe coadă, neclintiți ca niște statui, se uitau cu privirea fixă spre sat. Era fascinant... dar, și înfricoșător, ce povesteau ei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fără sfârșit, sunt vecinii infecți din apartamentul de deasupra apartamentului tău. Am avut, preț de câțiva ani, în apartamentul de deasupra niște vecini odioși, pe care mă gândeam să-i omor. În fiecare sâmbătă petreceau bezmetic. Când dansau și se hârjoneau cu oaspeții, candelabrele se clătinau. Aveau și o combină muzicală de mare putere. Când se înfierbântau și dădeau muzica tare, se zguduia întreg blocul. Niște demenți, însă niște demenți binevoitori, cu care, în restul timpului, puteai să discuți situația de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
soarelui. Doar la casa omului purtat fără voia lui prin locuri necunoscute de mârțoaga nărăvașă, ferestrele erau oarbe. Înăuntru, nevasta țăranului și copiii lui stăteau în jurul focului, așteptând. Cei mici de tot nu înțelegeau îngrijorarea celor mari, se jucau neastâmpărați, hârjonindu-se prin cotloanele odăii întunecoase...După un timp, obosiți, încetară zbenguiala alături de ceilalți, luau parte la așteptarea apăsătoare, nesfârșită. Noaptea târziu ninsoarea se potoli, un ger aspru începu iarăși să cuprindă întinderea nemărginită de zăpadă, colindătorii nu se mai auzeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cu corecțiile, îi trata fără prea multă tocmeală și fără discriminare. Bunica, deși îi certa adesea, era mai îngăduitoare. Într-o zi cu soare torid, ei, băieții, se jucau prin șură, prin ocolul și adăpostul oilor, pe după casă, alergau, se hârjoneau și făceau o hărmălaie cât o întreagă ceată. La un moment dat se lăsase o liniște suspectă și baba l-a trimis pe moșneag să vadă ce fac „împelițații de copchii”. Ce se întâmplase? Viitorul inginer dăduse foc la o
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și ridicând mâinile. Parcă ar fi dat s-o Îmbrățișeze, dar Neli se băgă pe sub mâinile lui și-l prinse de mijloc și-l trânti pe patul tare de-l făcu să icnească. Sări peste el, se luptară și se hârjoniră și cărându-și ghionți zdraveni În coaste. Să nu dai cu stânga! o somă Laur doar pe jumătate-n glumă. Știi ce tare dă cu stânga aia? Îmi spuse după ce se liniștiră. Nelișor, Neluța mea, se smiorcăi apoi, fă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
iar răspunsul este păi ce să fie, îmbulzeală, scandal, sarmale, dar acum văd că-i liniște, ordine, oricum toată lumea minte în țara asta. Țară de hoți”. Spiritul general al sindicaliștilor este mai degrabă unul bon enfant, nu încetează să se hârjonească, să rememoreze amintirile unei zile de proteste sau să se amuze încă o dată de cele mai reușite „instalații” cu care au protestat, cum ar fi de pildă o oaie mică, albă, plină de ciulini, dincolo”, M. Weber arată faptul că
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Era lună plină și senin, dar zăpada viscolită mai obtura vederea largă spre conac și ne șfichiuia fețele cu cristale dure de gheață. Uite trei lupi, spune unchiul Victor. Unde? întreabă ceilalți, oprindu-se. Acolo, între bulhace, uite cum se hîrjonesc! Lupii erau cam la un kilometru de noi, preocupați cu joaca lor, dar eu vedeam lup pentru prima oară. Părul, atît cît era de mare, s-a ridicat sub căciulă. Stăteam pe loc și în lumina aceea misterioasă pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]