232 matches
-
semn și se bagă după o dubiță. — Se opresc. Mă uit, uitînd să mai respir, la Mercedesul care se oprește pe cealaltă parte a drumului. Șoferul deschide ușa pasagerului și Luke coboară, fără măcar să privească În direcția noastră. Consultă o hîrtiuță, apoi se Îndreaptă spre o ușă vopsită maro, cu aer insalubru. Sună la interfon și, o clipă mai tîrziu, i se dă drumul Înăuntru. Privirea Îmi rătăcește spre o tăbliță ruginită ce atîrnă la fereastra primului etaj: CAMERE. Camere? Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și pierdu. Paria printre buiote și pungi de clismă. Înconjurat de siropuri de tuse și de alifii pentru herpes, Începu să joace câte „una mare“, adică trei numere deodată. Cum se Întâmplase și În Bursa, buzunarele i se umplură de hârtiuțe. Scria liste cu numerele pe care le juca alături de date, ca să nu le repete. Jucă ziua de naștere a lui Milton, ziua de naștere a Desdemonei, ziua independenței Greciei minus ultima cifră, anul incendiului din Smirna. Desdemona, care găsea hârtiuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
hârtiuțe. Scria liste cu numerele pe care le juca alături de date, ca să nu le repete. Jucă ziua de naștere a lui Milton, ziua de naștere a Desdemonei, ziua independenței Greciei minus ultima cifră, anul incendiului din Smirna. Desdemona, care găsea hârtiuțele când Îi spăla hainele, se gândea că au de-a face cu noul restaurant. ― Soțul meu, milionarul, Își spunea ea, visând la plecarea În Florida. Pentru prima oară În viață, Lefty consultă cartea de vise a Desdemonei, sperând să calculeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Bine, atunci nici nu aveam unde să mă duc (râde). Acum firma nu prea o duce bine. Nu numai ea, ci toate firmele din domeniu. Totul este computerizat și nimeni nu mai are nevoie de tipizate. Înainte angajatul scria ficare hârtiuță de mână, acum totul se face pe calculator. Apeși un buton și scoți la imprimantă tot ce ai nevoie. Tai hârtia, o pui într-un plic și o trimiți. Nu se mai folosesc facturi, avize de expediție. De acum încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lăsat anume lacrimile să cadă pe scrisoare. Cum am terminat hârtia și-mi venise o idee impresionantă, am adăugat-o pe un petec de hârtie rupt la întîmplare de la marginea unui ziar, și am făcut reflexia, cu satisfacție, că această hârtiuță ar putea să convingă și mai mult de dezordinea nervilor mei și să provoace mila. Am scris atunci rău, mur-dar și nu fără conștiință. Cum toate scrisorile mele rămaseră fără răspuns, ca și cum le-aș fi adresat unui inexistent, am trimis
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fetiței, la plecare, câte o bancnotă de zece lei. Nașul ei, Martirie, un bărbat Înalt, frumos, rămas nebotezat, care Îi vizita destul de des, mai ales În luna premergătoare sărbătorilor, stând În prag, lipea pe fruntea Mașei un Tudor, adică o „hârtiuță“ albastră de douăzeci și cinci de lei. Uneori, dacă era Într-o dispoziție mai bună, În loc de Tudor Îi dădea un Bălcescu nou-nouț. O sută de lei reprezenta, În mintea Mașei, o sumă de-a dreptul fabuloasă. Cu o sută de lei nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sâmbătă într-un internat, departe de casă. Stăteam la rând pentru un bilet de voie pentru a putea ieși pe poartă pentru câteva ore. Pedagoga, așa cum ne învățase, mânca semințe de floarea soarelui și scuipa cojile a lehamete în timp ce semna hârtiuțele rupte dintr-un carnețel de vocabular. Îmi amintesc că era o zi călduță pentru un sfârșit de septembrie și mă gândeam că un tricou și o geacă de tercot mi-ar fi fost de ajuns pentru o plimbare prin orașul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
trebuia să merg mai departe. Mi-am Împrăștiat, tot ce-aveam În buzunare pe masă, la intîmplare. O batistă... chibrituri... țigări... un nasture care a căzut de la mîneca hainei, ochelari de soare... o insignă mică triunghiulară... și un colț de hîrtiuță pe oare era schițat ceva. Fereastra scotea flăcări. Farurile unui autobuz mîngîiau geamul. În lumina lor, ramurile subțirele ale copăceilor, de-a lungul străzii, păreau ca o plasă cu ochiuri inegale. Mi-am ațintit privirea asupra autobuzului și am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Niță, grăi Faliboga cătră Lepădatu... ai văzut și tu pe omul stăpânirii... primarele de la comună... Domnu Vâlcu îi vulpe șireată... Cum vine boieru, adulmecă îndată spre noi... Da’ altfel, cine-l mai vede pe-aici? I-a dat boieru o hârtiuță albastră - și gata, el se chiamă că și-a făcut datoria... Altfel aici noi în de noi trăim - și n-avem nici popă, nici primar... Mai vine perceptoru o dată pe an după parale, și gata! Faliboga râdea, privind spre săniuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am șoptit: „Aș vrea să te am acum. Nu mai pot“. A pufnit, lovindu-mă cu genunchiul. M-am retras la locul meu. O disprețuiam și, în același timp, o doream cu o intensitate cumplită. I-am scris pe o hârtiuță: „După ședință, rămâi cu mine“. Mi-a întors bilețelul cu un semn de întrebare, mare cât toată hârtiuța. I-am scris din nou. „Te doresc. Rămâi.“ A subliniat rămâi, pufnind în râs. A mai pus și trei semne de exclamare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am retras la locul meu. O disprețuiam și, în același timp, o doream cu o intensitate cumplită. I-am scris pe o hârtiuță: „După ședință, rămâi cu mine“. Mi-a întors bilețelul cu un semn de întrebare, mare cât toată hârtiuța. I-am scris din nou. „Te doresc. Rămâi.“ A subliniat rămâi, pufnind în râs. A mai pus și trei semne de exclamare. Așteptând să iasă puhoiul de sală, i-am repetat: „Zău, Lia! Hai să mai stăm puțin“. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
50 unora dintre contemporanii lor intelectuali care urcau cu energie și fără scrupule pe scena socială și care, dacă ar fi aflat, i-ar fi privat pe acești urmuzieni de libertate pentru multă vreme. Aveau însă grijă să distrugă acele hârtiuțe. Ma mir cum mă suportau între ei, fiindcă după fiecare scandal plecam trântind ușa și aveam sentimentul că am rupt cu grupul lor pentru totdeauna. Nu, după un anumit timp mă invitau din nou, ca și cum nimic nu s-ar fi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
îmi era imposibil să-mi pese de asta. Uram locul ăla mai mult decât propria-mi viață. Și, de când decupasem dintr-un ziar un articol despre modalitățile de vindecare a impotenței și-l lipisem pe dulapul șefului meu alături de o hârtiuță pe care scrisesem „M-am gândit c-o să ți se pară interesant“, simțisem că făcusem câțiva pași înainte pe calea șomajului. Cu toate astea, momentul în care am fost concediată n-a fost plăcut. Iar situația a devenit și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o poveste tulbure și trăsnită. Păreau, dintr-odată, un cuplu dintr-o sectă suspectă. Șopteau, susurau toatăziua,mai mare dragul... dulcissima, țiparul unduind cu degetele lungi, albăstrii în jurul nasturelui, pe halatul închis-deschis și frater pedagogul, scoțând din buzunar mereu alte hârtiuțe magice, aduse spre dezlegare. „Evoluția psihică încetinită. Criteriile de apreciere împuținate și superficiale. Limbajul mimico-gesticular impune îngrădiri. Lipsa limbajului accentuează rigiditatea și manifestările negativiste. Invidia, gelozia, rigiditatea. Grupați într-o organizație cu reguli stricte și simple, handicapații pot dovedi, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
când mama i le-a periat, lustruit, cusut, curățat, strecurându-i În același timp necontenite bombăneli și sfaturi. Și, tot stând mai departe cu spatele la ei, Îl puteam vedea cum scoate un pumn Întreg de pastille, Înfășurate atent de mama În hârtiuțe și amestecate neglijent de el cu firimituri uscate de pâine, bilete de tramvai, clame de birou ș.a.m.d. Și, În timp ce le despacheta și le Înghițea cu nonșalanță, cu noduri, arunca o privire neliniștită spre uriașul ceas electronic și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ținut puterile, am acceptat să mă văd cu toți cei care mă căutau, mai ales cu cei cărora apucasem să le promit câte ceva la conferință și nu mai avuseseră răbdare să aștepte telefonul meu, de parcă ar fi știut că pierdusem hârtiuțele. Mă trezeam cu ei, ca și cu bietul Cristian, lângă hotel, pe holurile instituțiilor pe care trebuia să le vizitez, parlamentând cu Victor și Încercând să ajungă la mine. La un moment dat Însă, iartă-mă, am avut impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
strânge piciorul ca un clește. La Veneția, tata mi-ar fi descheiat șiretul, ar fi băgat mâna înăuntru și mi-ar fi masat piciorul, însă acum eu n-am voie să fac nici o mișcare și mama e mereu ocupată cu hârtiuța aceea. Dacă tata a fost arestat, înseamnă că de câteva minute e deja disident și ceva mai rău nu pot să-mi închipui. Afară de faptul că pe noi ne-ar uita aici și atunci am muri, pentru că am rămâne amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
toate secretele macro și microcosmosului. De două secole e deja la modă tot ce e oriental, În special dacă nu se Înțelege ce Înseamnă.” „Mereu fac așa. Ești Înfometat, frustrat, asuprit? Cere cupa misterului! Ține...” Și-mi făcea sul o hârtiuță. „E din cel bun.” „Vezi că vrei să te prostești și tu”. „Ba eu știu că e chimie și atât. Nu există mister. Sar peste cal chiar și cei care nu știu ebraică. Vino-ncoa”. „Așteaptă. Pe urmă Rosencreutz trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
apere de lună. Bineînțeles că n-am mai dormit în noaptea aceea. Și nopțile următoare am vegheat cu schimbul, ca să vedem ce mai are de gând Traian, dar nu s-a mai întîmplat nimic. Traian mai susținea că poate mișca hârtiuțe sau bețe de chibrit doar cu privirea și când nu-i cășuna pe coropișniță, se uita la filamentele de la becuri și ne uitam și noi până ne lăcrimau ochii ,chiar aveam impresia că ne dureau ochii la aceste tije, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
voce clară distinsă: o auzeam pentru întîia oară, și încă la telefon, unde adesea vocile sânt desfigurate, năclăite în materie. Cineva care exista în mod plenar, și știa asta, mi-am dat imediat seama. Își scoase portmoneul și răsfoi câteva hârtiuțe. Alese una din ele și o parcurse repede din ochi, ezită o clipă, apoi o mototoli între degete. Era gata s-o zvârle dar se răzgândi și o băgă în buzunar. - Nu e asta. Eram de altfel aproape sigur că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ușă care se deschise undeva, destul de departe, pe coridor și-și desprinse repede capul de oglindă. Pașii aproape nu se auzeau, și totuși, fără să privească, Adrian știu că două femei se îndreaptă spre el. Băgă mâna în buzunar, scoase hârtiuța și începu s-o învîrtească între degete. Inutil să mai citească textul: îl știa pe dinafară. Îl repetă încă o dată, încet, cu oarecare emfază, ca pe un început de poem. Una din femei se oprise în fața lui și-i zâmbea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
era cam tot atâta cât trebuie să fi fost costul ramei... - E de necrezut! exclamă Condurachi. - Dar, evident, a pus această condiție: că va veni după un an... Se îndreptă grăbit spre tablou și din spatele ramei desprinse cu grijă o hârtiuță. - Uite, scris chiar de mâna ei: 12 iulie 1930. Și azi suntem în 12 iulie 1931... Văzîndu-l că se uită nervos la ceas, Manole adăugă: - Fă un efort și mai stai încă cinci, zece minute. N-are să-ți pară rău
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pus pe trepte, numa atunci putea să-i cază jos portofelu. O ia repede din loc. Repede-repede. Iar dă colțu la bulevard, nenorocită zi, cu ghinioane peste ghinioane ! Merge ce merge, se oprește, se scormonește în țoașcă, până dă de hârtiuța unde-și ține medicamentele. Desface hârtiuța și scoate o bulină, atâta, o bulină numa, și-o înghite. Se duce greu pe gât fără apă, o-nghite greu, ca cloncanu când îi vâri grăunțe în gușă. Pe urmă, pune hârtiuța în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-i cază jos portofelu. O ia repede din loc. Repede-repede. Iar dă colțu la bulevard, nenorocită zi, cu ghinioane peste ghinioane ! Merge ce merge, se oprește, se scormonește în țoașcă, până dă de hârtiuța unde-și ține medicamentele. Desface hârtiuța și scoate o bulină, atâta, o bulină numa, și-o înghite. Se duce greu pe gât fără apă, o-nghite greu, ca cloncanu când îi vâri grăunțe în gușă. Pe urmă, pune hârtiuța în țoașcă și o pornește din nou
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de hârtiuța unde-și ține medicamentele. Desface hârtiuța și scoate o bulină, atâta, o bulină numa, și-o înghite. Se duce greu pe gât fără apă, o-nghite greu, ca cloncanu când îi vâri grăunțe în gușă. Pe urmă, pune hârtiuța în țoașcă și o pornește din nou ; acuma, baremi, e liniștită. — Să te ferești de emoții și de necazuri, madam Delcă, i-a zis aia de la circă. I-a zis și ea a băgat la cap ! D-aia umblă cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]