512 matches
-
ți clănțăneau dinții și-ți scârțâiau bocancii. După o jumătate de oră de urcat în marș forțat, ajungem la Dealul Suspinelor. Auzisem de mult de locul ăsta ,dar acum că l-am văzut, chiar că-mi venea să suspin. Găuri, hârtoape, șanțuri, noroi înghețat și mărăcini scăpați de tirul armelor. Pentru că aici făcea antrenamentul toată artileria. Și ăia de la tunuri și cei de la tancuri și cei cu AG-ul. Era câmp de luptă, după luptă. - Pe două rânduri a-du-na-rea! s-a
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
învățat să mă iubesc, Am învățat să trăiesc. Am găsit gara și m-am urcat în locomotiva vieții când credeam că am pierdut și ultimul vagon”. Între a dori și a obține este o cale lungă. Traseul poate suferi și hârtoape. Când crezi că ți se cuvine ceva, abia atunci vezi că nu ai mijloace. Cât de concludent conchide autoarea despre cartea proprie: „O viață într-o filă” - un poem tulburător care dezvăluie toate chinurile și încercările ei, până la victoria de
UN TIMP AL TRĂIRII ŞI UNUL AL MĂRTURISIRII. CRONICĂ LA CARTEA SILVIEI URLIH VIAŢA DE DUPĂ VIAŢĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358300_a_359629]
-
o găleată în mână, să se suie în remorcă. După ce m-am asigurat că toți elevii ce îmi fuseseră repartizați se cocoțaseră în remorcă, m-am urcat și eu în cabină, pe scaunul de lângă tractorist. Cu chiu cu vai, printre hârtoape și hurducături, cu o viteză de melc, am ajuns la locul faptei. Am coborât cu toții din tractor și ne-am grupat, așteptând ca inginerul agronom să ne îndrume spre parcela pe care trebuia să o recoltăm. Între timp, au mai
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]
-
comuna cu drumul național 87, în localitatea 23 August. Această șosea era făcută de către săteni din piatra scoasă din cariera locală, în zilele de corvoadă către primărie, pe când nu erau încă aduși cu forța în C.A.P. Era plină de hârtoape, însă se circula binișor, inclusiv cu autobuzul care avea curse zilnice, de la Mangalia sau spre Mangalia, făcând punte de legătură în comuna 23 August cu cele ce mergeau spre Constanța. Hurducându-se prin denivelările șoselei județene, molotovul își vedea de
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. I TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360330_a_361659]
-
munți de-ngrijorare-ai trecut fără cârtire, Când pentr-o clipă viața părea că te-a învins, Câți fluturi ai salvat din gheare de-amăgire, Și-n beznă câtor inimi credință ai aprins? Câți maci ai semănat prin miriști și hârtoape Și câte flori sfințite în suflet ai plivit, Când părăsit de semeni ce ii credeai aproape, Indiferenți, cu toții, pe rând te-au părăsit ? Cum ai răspuns ocării, cu ură sau iubire? Celui sărac și singur cât din ce-aveai i-
TE-NTREABĂ! de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360077_a_361406]
-
ne-am “îmbarcat” în căruța unui localnic destoinic trasă de doi cai, obisnuiți cu acele poteci șerpuite prin desișul pădurii. O noapte rece umedă și...neagră ca păcura ne-nvăluia. Drumul spre Domnița era de pământ, noroios și plin de hârtoape și rădăcini. Avea și o porțiune fără pădure, dar în rest circa cinci-șase kilometri șerpuiau numai printre stejari și arboret. Nu foloseam lanternele pentru că ne-ar fi trădat prezența de departe. Trebuia să ne bazăm doar pe dibăcia căruțașului și
O povestire adevărată și un…tablou! () [Corola-blog/BlogPost/340047_a_341376]
-
nu-mi miroase”. Așa cade chinopastia pe capul omului nevinovat. După cum știe toată lumea, Ferentari e un cartier plin de țigani, numai în „blocurile alea noi”, unde am locuit și noi odată, erau netuciurii. Mergeam încet, ca stradă era plină de hârtoape și linia tramvaiului ieșea din loc în loc în mod impertinent afară din caldarâm și când nu te așteptai, iti sarea în cale un puradel sau o mârțoaga de pe o stradă laterală, trăgând o cotiga plină cu rromi, cum li se
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
lor sunt clipele năluci și timpul ce se scurge un cântec e de cuci, e viața doar un drum în care la sfarsit nu vei găsi răspunsul aici de ce-ai venit? Ce lung e drumul și ce plin de hârtoape , te-afunzi și te ridici și iar mergi mai departe, tristeți și bucurii mărgele sunt pe ață și ață când se rupe tu morții-i cazi în brațe. Alergi și cauți, nu-i vreme de odihnă, mereu vrei să ajungi
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
În goană lor sunt clipele năluciși timpul ce se scurge un cântec e de cuci,e viața doar un drum în care la sfârșitnu vei găsi răspunsul aici de ce-ai venit?Ce lung e drumul și ce plin de hârtoape ,te-afunzi și te ridici și iar mergi mai departe,tristeți și bucurii mărgele sunt pe ațăși ață când se rupe tu morții-i cazi în brațe.Alergi și cauți, nu-i vreme de odihnă,mereu vrei să ajungi la
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
-N PUTEREA TA Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2087 din 17 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu-i greu să trăiești aproape de moarte și-obsedat că e sfârșitul-aproape, dacă al tău drum nu va avea parte doar de hârtoape. Și chiar dacă-n jur e o atmosferă sumbră, care-ți dă junghiuri de durere, tu să nu renunți. Încontinuu speră că prinzi putere. Nu ceda nicicând, zbate-te și luptă cu tot ce ar vrea lumea să-ți răpună. Să
STĂ-N PUTEREA TA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380055_a_381384]
-
ai casei...A murit peste o săptămână. Din 9 copii a supraviețuit foametei numai tata și bunica. Bunicii de pe mamă au fost oameni înstăriți în satul Vadul-Leca. Jud.Orhei. Bunicul Filimon Istrati avea pământ în trei locuri: în Rădiul Mare, Hârtop și în Valea Părului, de tot vre-o 15 ha și două perechi de cai,stupi cu albine. A scăpat de deportări datorită prietenului copilăriei și cumătru Valentin Cobalschii, secretarul sovietului sătesc...care de fiecare dată “uita” să-l întroducă
CELE 30 DE ÎNTREBĂRI DE ACASĂ ALE SĂPTĂMÂNALULUI WWW.CUVANTUL.MD de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380442_a_381771]
-
consătenilor, dar și tuturor cititorilor ziarului CUVÂNTUL din regiunea Orhei? - Că- mi este dor de toți... Dor de satul meu în floare Unde am crescut, De cireșii din ponoare Și primul sărut. Dor de drumul din livadă Ce duce - n Hârtop, Dor de mândra în năframă De horele cu foc. Dor de satul meu din luncă Și- apa din izvor, Inimioara-mi se usucă De atâta dor. Dor de poama cea din vii Și- iarba din poene, Dor de cânt de
CELE 30 DE ÎNTREBĂRI DE ACASĂ ALE SĂPTĂMÂNALULUI WWW.CUVANTUL.MD de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380442_a_381771]
-
Acasa > Poezie > Amprente > IAPA DE CUARȚ Autor: Lorena Georgiana Craia Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Rupestru, ponorul de ape, Alunecă-n brațe de iele, Brăzdând printre niște hârtoape Poiană de crude nuiele. La marginea ei, odihnește Pădurea de seculari Și-n mijloc, magnific, domnește Stejarul dintre stejari. Călare, pe-un roib de argint, Un tânăr din neguri răsare, Cătarea din noapte ferind, Ducând-o, în tropot, spre zare
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
Soarele pe după stână, El vine mereu s-o vadă La sfârșit de săptămână. Hăt din deal, de la mioare, Și până la ea acasă Face-un ceas, cât să coboare Prin pădurea-ntunecoasă. Apoi peste câmp, de-a dreptul, Mână calul prin hârtoape, Inima îi sparge pieptul Când de casa ei e-aproape. Ea-l așteaptă la fântână Cu un coș de mere coapte, Amândoi apoi, de mână, Se tot duc pe câmp în noapte. Rătăcesc așa-n neștire Sub a cerului răcoare
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
mai rău ca în pubelă. eu, român, de când sunt viu, cheltuiesc în veselie, pe tabac și pe rachiu și mai rar pe butelie. dar, cu popă, să-mi îngroape neamul meu în lux de rege și să-l ducă prin hârtoape, asta, dracu, înțelege! Referință Bibliografică: asta, dracu, înțelege! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 984, Anul III, 10 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ASTA, DRACU, ÎNŢELEGE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372867_a_374196]
-
CĂPRIOAREI Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1273 din 26 iunie 2014 Toate Articolele Autorului O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI Într-o zi, pe la jumătatea lui iunie, plec cu noaptea în cap, pentru că trebuia să ajung tocmai în Hârtop, urmând să mă întâlnesc cu Marian, pădurarul de canton și brigadierul Bencheș Ni- colae, să-mi delimiteze suprafața de pădure și să marcăm câteva lemne uscate. După ce trec de ultima casă, o tai drept prin fânul până la genunchi spre Cuculie
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
încălzea binișor. Pe drumul forestier cobora o mașină. Era un ARO pe motorină după mersul motorului. Era mașina brigadierului Bencheș. Lângă leasă nu trebăluisem zece-cincisprezece minute. Am luat toporelul, l-am băgat la brâu sub curea și mă grăbeam către Hârtop; locul nostru de întâlnire. I-am găsit. Brigadierul avea marca în mână, iar pădurarul o agendă. Am făcut cu diligență cele necesare. Ne-am omenit cum se cuvine și ne-am despărțit. La întoarcere am dat pe la leasă, să văd
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
culcat șI privea prin deschizătura geamului afară. -E rău!-zise Marin, îngândurat. -...ți-ai tăiat muierea,mă?- îl luă la întrebări un țigan care se apropie de el. -Nu!- răspunse Marin, obosit de-atâta drum cu duba poliției prin toate hârtoapele. -Atunci ce-ai făcut, mă?- se resti la el țiganul. -Nimic, stai să vezi, lăsați-mă să-mi revin, sunt obosit rău, n-am dormit de două nopți! Și n-am pus nimic pe limbă de-acum două zile... -Iote-te
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
au tras ultimele răsuflări maeștrii sufocați ai vechii generații Simonov și Ehremburg, de la titlul căruia s-a denumit epoca dezghețului și au putut apărea Voznesenski, Evtușenko, Ahmadulina, Axionov, Bokov, cu o poezie mai bărbătească, Tendreakov ne mai lăudând nimic în „Hârtoapele”, tulburătorul accent asiatic al lui Cinghiz Aimatov, Siberia adevărată și nu a marilor șantiere, inspirând grupul de la Baikal, un oarecare teatru duios ca al lui Arbuzov, postumele lui Bulgakov și înfiorătoarea stare de gulag cu care Soljenițin a spart granițele
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
-și omagieze Magistrul acasă la el. Ursitoarele veștede ale toameni însă apar pe negândite și ne țes în minte planuri noi sau vechi, dilemele curând din belșugul multiplelor posibilități. Sporovăim pe drum despre toate celea, dar fără să vrem ’’admirând’’ hârtoapele prin care șerpuiau mașinile, dăm dreptate academicianului Marinescu, decanul nostru de vârstă, care remarca că trăim în trei Românii paralele: una situată în Evul Mediu, alta în secolul al XIX-lea și ultima în secolul XX. Acum, de fapt, ne
ACADEMICIANUL IOAN HAULICA OMAGIAT LA EL ACASA, IN COMUNA IESEANA IPATELE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345107_a_346436]
-
împărătești pierdute în apele hâde ale chipului morții de sine și al deznădejdii o chinuia din ce în ce mai mult. Pur și simplu, DALIDA nu reușea să vadă cu propriii ochi ai minții un lucru deosebit de evident, anume faptul că antagonismul cert dintre hârtoapele cumplitului infern sufletesc pe care îl trăia și mulțimea nenumăratelor ei succese muzicale semnifica tocmai acea intersecție de bun augur pe care i-a încredințat-o divinitatea întru preeminența vădită a creației sale interpretative. Este foarte adevărat însă, în același
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
o sută de metri se văzu în ceață turla bisericii. Mustăciosul spuse convins: --Uite biserica! Ți-am spus eu că știm unde mergem? Acum faci la stânga! Mototolea a mers o distanță bună, până a văzut o uliță desfundată, plină de hârtoape și mocirlă. Mașina, e drept, obosită și de drumul lung, dar luată sever în primire de hârtoape și noroaie, a început să zdroncăne, să boncăne, să scârțâie și să hurducăie. Rotofeiul din spate râse: --Bre, da’ mașina matale boncăluiește ca
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
spus eu că știm unde mergem? Acum faci la stânga! Mototolea a mers o distanță bună, până a văzut o uliță desfundată, plină de hârtoape și mocirlă. Mașina, e drept, obosită și de drumul lung, dar luată sever în primire de hârtoape și noroaie, a început să zdroncăne, să boncăne, să scârțâie și să hurducăie. Rotofeiul din spate râse: --Bre, da’ mașina matale boncăluiește ca un cerb în călduri. Nervos, Mototolea nu-i răspunse, dar întrebă răstit: --Unde dracu’ este poarta verde
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > UNCHIUL VICTOR Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Mașina rula încet prin noaptea adâncă, cu farurile măturând drumul de țară plin de hârtoape. Prin geamul lateral, cei doi băieți priveau umbrele pomilor, cu dinții clănțănindu-le la fiecare hop, ascultând vocea groasă, veselă, care cânta de mama focului: - „Lele Marie, mândră floare, șa-lai-la Leagă-mi capul că mă doare, șa-lai-la Și mi-l
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
rea! Întâlnind privirea severă din oglinda retrovizoare, Sorin amuți. În liniștea mormântală se mai auzea doar sâsâitul ușor al melodiei cu care unchiul le începuse ziua, acompaniat de huruitul domol al motorului și scrâșnetul metalic produs de fiecare salt peste hârtoape. Mătușa îi echipase corespunzător, cu șosete groase, pantaloni de trening ușori, închiși la culoare și hanorace impermeabile, în care, simțeau că se sufocă. Pălăriile care urmau să îi protejeze de soare, erau fumos rulate și îndesate în buzunarul mare din
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]