450 matches
-
mi se pare. Dar noi ne-am Învârtit fără să ne pese Încotro. Am Încălcat cumva vreo proprietate? Dante scutură din cap. - Așadar, messer Alighieri, călătorie plăcută și să ne revedem când va vrea Dumnezeu, Îi zise tânărul, trăgând de hățuri și dând pinteni calului. Dante Îi privi cum trec și cum se fac nevăzuți În direcția incendiului. - Să ne revedem când va vrea Florența, murmură el. Instinctul Îi spunea că se Îndreptau chiar spre locul unde Rigo di Cola fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
orice alt considerent? Tulburat, se pregătea să dea bice, când simți un foșnet de pași grăbiți pe lângă căruță. Pietra alerga pe furiș spre ei, uitându-se În urmă ca și când s-ar fi temut să nu fie văzută. Trase puternic de hățuri, oprind calul, care o pornise la drum. Între timp, tânăra femeie se agățase de marginea căruței ca și când ar fi vrut să o țină În loc și se uita la muta acoperită de văl. Apoi se Întoarse către poet, după o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
preotul, de-abia acuma îl vede, e un preot acolo, ridică mâna dreaptă și îi stropește cu busuiocul greu de apă sfințită, aghiazma mare, toți caii zvâcnesc, flăcăii chiuie, doar armăsarul lui stă pe loc, nu pleacă, mâinile lui țin hățurile strâns și nu îi dau voie. Rămâne pe câmpia goală, fără nimeni, pe calul transpirat. Drept, aprig și singur, iar inelul de aur e jos, în margine de drum... Și Rita, iar. — Măi, fato, tu ești nebună?, ce cauți aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se-ntoarce Ceva ce tu îi dai putere, Mii de săgeți îmi pui în arce Și mă cotrobăi de mistere. Îmi umpli golu-n amintire Și ștergi tot praful de la colțuri Iar cu o mare de iubire Mă ții cu nevăzute hățuri. Așa se face că n-am vreme De abureala-n care am fost, Sunt la apusul din extreme Si-n viață o să-mi zidesc un rost. Referință Bibliografică: Reflecții târzii / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 914
REFLECŢII TÂRZII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363976_a_365305]
-
că a cedat fără un cuvânt! În sfârșit, am lăsat-o fără replică..., adăugă el și răsuflă ușurat, trecând imediat discuția despre diverse probleme pe care le aveau de rezolvat în zilele următoare. În acest timp, Emanuela scoase hamurile și hățurile din locul în care le ținea tătăl său, la umbră, să nu le usuce soarele și le duse la căruță. Verifică cauciucurile căruței cu atenție, să nu aibă pană și să fie bine umflate, apoi scoase calul, pe Cătălin, un
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
ușor între hulubele căruței. I-a așezat hamul pe el, fără probleme, calul răspunzându-i liniștit la comenzi. Emanuela îi vorbea cu voce joasă tot timpul, mângâindu-l în timp ce îi lega curelele la hlube. După ce a terminat, i-a pus hățurile și i-a așezat ușor zăbala în gură. A căutat coasa, furca, cutea pentru ascuțit coasa, care acum era în stare pefectă, fiind probabil pregătită de tatăl ei. Pe Emanuela o mulțumea aspectul acesta, deoarece surpriza va fi deplină... Zâmbind
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
cutea pentru ascuțit coasa, care acum era în stare pefectă, fiind probabil pregătită de tatăl ei. Pe Emanuela o mulțumea aspectul acesta, deoarece surpriza va fi deplină... Zâmbind mulțumită, așeză scaunul, perna de burete, se urcă în căruță, trase de hățuri și conduse calul cu căruța astfel încât să o tragă la portiță. - Domnul tăticu, este gata? Permiteți să raportez: Provocare-am acceptat/ calul este înhămat,/ furcă, coasă am luat, / în căruță am urcat.../ și n-am timp de așteptat! Părinții Emanuelei
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
trecut la acțiuni de reprimare totală. Astfel, ierarhii ortodocși sunt urmăriți timp îndelungat, eventual pentru a se strânge materiale compromițătoare privitoare la trecutul lor. Asupra lor se exercită o presiune constantă și sistematică ca un fel de ham ale cărui hățuri le ținea Securitatea. În general se evitau răsturnările spectaculoase, toate măsurile de represiune desfășurându-se în taină, prin acțiuni care de obicei nu ajungeau la urechile publicului. Totuși în anumite cazuri, pe care le-am întâlnit, au existat ierarhi care
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]
-
la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și a grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușuma bine cu
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
din 19 mai 2013 Toate Articolele Autorului viața noastră e pe cale trecătoare ca o boare precum apa din izvoare ce curge mereu la vale azi ori mâine tot pierim plini de griji și de răsfățuri viața nu se ține-n hățuri se oprește-n țintirim. trecem cu ultimii cai printre foc și prin cenușă închizând ultima ușă în fanfare și alai. doar acolo-n iad sau rai graiurile noastre-s goale printre oasele finale călărim mereu pe cai. o romanță-i
VIAŢA NOASTRĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350395_a_351724]
-
-n fiu, nu cunoscuseră altceva decât asprimea coarnelor plugului. Lucrau pământul atâta cât aveau și cu ce strângeau toamna de pe câmp, trebuiau să iasă din iarnă, până când da colțul ierbii. Țăranul când nu are cine să-l ajute, își trece hățurile pe după cap, apasă cu toată puterea brazda, la capul locului scoate plugul și se întoarce, rugând căluțul să fie ascultător și să nu-i dea prea multă bătaie de cap. Când rămâneam singur, chemam copiii pe la mine și ne jucam
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
și încet încet în huruitul roților pe asfalt, terminam prin a moțăi sau a dormi de-a binelea. La un moment dat am simțit că se petrece ceva cu totul deosebit și am rămas nemișcat. Unchiul a smucit calul, ținea hățul în stânga și răsucit pe jumătate a apucat cu dreapta un furcoi încercând să se apere de un țigan care alerga după noi, să se urce din mers în căruță. Mai târziu aveam să aflu că din cauza sărăciei, țiganii ieșeau noaptea
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușumă[- A freca
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
trecut la acțiuni de reprimare totală. Astfel, ierarhii ortodocși sunt urmăriți timp îndelungat, eventual pentru a se strânge materiale compromițătoare privitoare la trecutul lor. Asupra lor se exercită o presiune constantă și sistematică ca un fel de ham ale cărui hățuri le ținea Securitatea. În general se evitau răsturnările spectaculoase, toate măsurile de represiune desfășurându-se în taină, prin acțiuni care de obicei nu ajungeau la urechile publicului. Totuși în anumite cazuri, pe care le-am întâlnit, au existat ierarhi care
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE ŞI INDICII DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ŞI SECURITATEA, ÎN PERIOADA REGIMULUI COMUNIST... PARTEA I de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/344374_a_345703]
-
i se urcă la cap. El unul era un țăran cinstit, nu căuta niciodată, pentru a-și însuși, ceea ce dosiseră alții. S-a înălțat mult deasupra coamelor cailor, ridicându-se în piciore în căruță, avînd ca sprijin pentru mâini doar hățurile. Trăsese căruța lângă grămada de coceni reconfigurată de Comănescu. L-a zărit. Dormea somn adânc, obosit de căutările drumului celui mai ferit, cel mai sigur, obosit de frământările gândurilor. Nechifor a avut o tresărire vecină cu spaima realizând că ar
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
inegală, că era înfrânt. A căzut în genunchi ca o cârpă, întreaga-i ființă implorând îndurarea. Furia lui Nechifor a căpătat accente de milă. L-a legat zdravăn în căruță pe cel prins. Nu și-a pierdut vremea. A scuturat hățurile îndrumând caii să pornească la drum, oarecum mulțumit de isprava făcută, oarecum nemulțumit că nu își putea vedea de treburi. A avut norocul să dea cât de curând peste grănicerii porniți în căutarea fugarului. L-a predat și a pornit
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
Mangalia, făcând punte de legătură în comuna 23 August cu cele ce mergeau spre Constanța. Hurducându-se prin denivelările șoselei județene, molotovul își vedea de drumul său sinuos, iar nea Cârâc tot trăgea de volan să nu-l scape din „hățuri” în șanțurile de pe ambele părți ale șoselei. Cei doi tineri se tot înghesuiau unul în celălalt, iar Săndica, aflată între cei doi bărbați, îmbrăcată într-o fusta scurtă, lăsând la vedere două picioare frumoase, cu pulpele apetisante, mereu cădea peste
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
le fac s-adun mai multă viață-n mine, de-acolo arunc iubiri balast care-au mușcat adânc lăsându-mă izvor secat la liziera dinspre lume iar când pe buze-mi trece galbenul solar cu gustul de caisă coaptă, de hățuri trag și mă întorc mai altfel,către casă, mai bogată. Referință Bibliografică: Când plouă / Gabriela Blănariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2021, Anul VI, 13 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Blănariu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CÂND PLOUĂ de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366606_a_367935]
-
fie o stare profund asumată, fie ceva tainic, nedefinibil, de care nu te poți lepăda nici de voie, nici de nevoie. Dar să vedem, de mai aproape, ce a realizat dr. Vasile Șoimaru, în justificarea entuziasmului căruia i-am scăpat hățurile chiar din momentul în care am preluat în palme darul său generos. Nu e de trecut cu vederea o remarcă vizavi de partea fizică, materială a acestui superb album (cu în jur de 850 de imagini), acolo unde vezi doar
UN ALBUM MONOGRAFIC CARE FACE...UNIREA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366634_a_367963]
-
le fac s-adun mai multă viață-n mine, de-acolo arunc iubiri balast care-au mușcat adânc lăsându-mă izvor secat la liziera dinspre lume iar când pe buze-mi trece galbenul solar cu gustul de caisă coaptă, de hățuri trag și mă întorc mai altfel,către casă, mai bogată. Citește mai mult Pe crupa mânzului mă-ntind când plouăși mâinile căuș le facs-adun mai multă viață-n mine,de-acolo arunc iubiri balastcare-au mușcat adânclăsându-mă izvor secatla liziera dinspre
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
Pe crupa mânzului mă-ntind când plouăși mâinile căuș le facs-adun mai multă viață-n mine,de-acolo arunc iubiri balastcare-au mușcat adânclăsându-mă izvor secatla liziera dinspre lumeiar când pe buze-mi trece galbenul solarcu gustul de caisă coaptă,de hățuri trag și mă întorcmai altfel,către casă, mai bogată.... XX. DOR,DOAMNE,DOR..., de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016. Mi-dor de roșu,Doamne, dor de roșu ce-n august prea ușor se lasă
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
câte doi, în cosciuge, Fără mumă, fără popă, fără cruce. Strict birocratic, ritualul înmormântării decurge într-o totală apatie: Portarul în drum i-a oprit Și-i numără-n boltă cu bățul. Mort pare și calu-nlemnit Și omul ce mânuie hățul. Tot ce ține de evenimentul morții este operația scriptologică a înregistrării: În colț un condei Înseamnă cadavrul și-al unei femei. Bălaie, subțire, ea-și ține deschis Pe lespede, trupul, defunct paradis Pe când își arată gândul hâd Paznicii vii care
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
au văzut celovecii, strigau bucuroși : “Aaaa, harașo, harașo!” I-am înhămat și m-au dus la comănduirea lor care era instalată în vechea primărie, nici nu mai m-au lăsat pe mine să mân caii, au pus ei mâna pe hățuri și le-au dat bice. Caii, necunoscându-i, s-au opus să plece, săreau în sus cu amândouă picioarele de dinainte și nu mai făceau un pas. Era sâmbătă seara, tata, îngrijorat, îmi ieșise înainte și mă aștepta cu sufletul
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușumă[- A freca
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
cu greutate “alungirea” de porțiunea masiv continentală - precum forma mâzgălită a unui cap de căluț de mare, executată de un puști de primară, pus să-l deseneze repede dacă vrea să mai prindă și recreația. Căpăstrul, zăbala, cu dârlogii și hățurile prinse bine de “muștiucul” băgat în gură, sunt configurări ale desenului nevinovat și executat în grabă care pe teren, în realitate, sunt reprezentate de o rețea întreagă de șosele, drumuri desprinse de șoseaua prinicipală de pe coastă - care coboară tocmai din
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]