146 matches
-
manifestând grijă deosebită pentru protejarea camaradelor sale de idei și de suferință (pesemne că manuscrisul fusese redactat În anii regimului opresor) a preferat să nu precizeze numele de familie ale personajelor anticomuniste. Ancheta După ce a fost prinsă de cei doi hăitași ai Siguranței (poliție politică, devenită deja literalmente comunistă, măcar că Încă nu-și Însușise denumirea, tot eufemistică, de Securitate), operație numită arestare, Însă fără a fi prezentat vreun act ad hoc, Pazi va Începe să parcurgă, urcând, prea lungul drum al
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Dimpotrivă, am fost un amant la fel de prompt.... ca un tânăr de șaptesprezece ani cu... fata lui... Și tot atât de plin de uimire. Și uimirea asta trăia în degetele mele. Calme, întreprinzătoare, atente, degetele mele, acești... exploratori, acești... strategi, acești... cercetași, acești... hăitași, s-au desfășurat pe tot... terenul. Și toate știrile culese au fost bune... În noaptea aceea soția mea era o... sclavă tânără, în pat cu un... Împărat, aparent rămasă fără glas, aparent nefiind nici măcar în stare să rostească o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
însuși cel dentăi calul de bătălie, împlătoșat și armat până-n dinți, întinse sabia-nainte contra unui inamic ce nu se vedea încă și porni în galop, cu toată oastea tot mereu înainte, parc-ar fi mers la un vânat cu hăitași sau la vreun joc de întrecere de-a călare. Astfel alerga atât călărimea în galop cât și pedestrimea, cu grabă pripită, 30 de stadii (3/4 de milă pătrată) contra inamicului și osteniră nebunește înainte de-a se-ncepe atacul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
interpreteze atît de magistral rolul de polițist, este un pederast degenerat, iar Loew nu-l va pune niciodată sub acuzare. Loew va pune la dispoziția scenaristului serialului dosarele Procuraturii, iar tu vei fi răsplătit În felul următor: sergentul Bob Gallaudet, hăitașul de la biroul Procuraturii din L.A., se duce să studieze Dreptul și va reveni aici În calitate de procuror, după ce-și dă examenul de barou. În felul acesta vei avea șansa să-i ocupi postul. Plus gradul de locotenent. Ce zici, flăcău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
minimă securitate. Eu... se vor depune toate eforturile necesare pentru recapturarea lor cît mai rapidă. Îmi...“ Jack opri radioul. O Încheiere: cariera piosului Russ Millard. Apel: toți membrii Biroului aveau să fie sculați din pat și trimiși pe post de hăitași. Căscă tot restul drumului pînă la Karen. CÎnd sună la ușa ei, vedea dublu. Îi deschise Karen. Dragul meu, unde ai fost? Jack Îi scoase bigudiurile din păr. — Vrei să te măriți cu mine? Karen Îi răspunse: — Da. CAPITOLUL 39
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-o! Păcat! Așa trebuie!“, exclamații care o fac pe Zia Begum să se întrebe de ce își trimit englezii fii la război, în loc să-și trimită nevestele. De cealaltă parte, maiorul, mult mai introvertit ca soția sa, vânează constant, flegmatic, încuviințând strigătele hăitașilor, „Bine țintit, sahib!“, cu un mormăit și o privire în lateral către Carter de la Hodson, să verifice dacă acesta a observat ultima lui ispravă de arme. Carter a observat, desigur, dar pretinde invariabil că n-a făcut-o. Pentru maior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
roci detritice din cultura lumii, un amețitor dispozitiv de obiecte destinate tuturor folosințelor sociale. A umplut un caiet cu o singură listă lungă, sinuoasă, detaliind capsulele de semințe magice, instrumente chirurgicale, bețe chinezești de joc, tigve Naga cu coarne, un hăitaș, un pandantiv cu jad, o cască făcută din pielea unui porc țepos de localnicii din Insula Gilbert, o hârcă într-o sticlă din Gloucestershire, un fluier din os de Arapaho, un set de chakre Sikh din oțel, țigle din Maroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
alta, iar ochelarii cu lentile groase Îi dădeau o expresie amară. Părul fin și cărunt era tuns scurt. Era mică și slabă, ca o vulpe flămândă. Chipul ei triunghiular Îi amintea și el lui Fima de o vulpe Încolțită de hăitași. Dar sânii Îi erau plini și atrăgători, iar mâinile extrem de frumos modelate, ca ale unei tinere din Orientul Îndepărtat. Îi Întinse o legătură cu haine de-ale lui Uri, călcate de curând și mirosind a curat, și Îi ordonă: —Îmbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vizitatoare? Fima era pe punctul să nege. De când avea el vizitatoare? Doar erau opt apartamente În blocul ăsta. Dar ceva Îl opri s-o mintă pe femeia asta stafidită, plină de amărăciune, care Îi amintea de o vulpe Încolțită de hăitași, pe care o numea uneori În gândurile sale „iubita mea“ și pe al cărei soț Îl iubea de asemenea. Coborî privirea și se justifică: —O pacientă. E În tratament la noi la clinică. Ne-am Împrietenit Într-un fel. —Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit de hăitași. învățase în ocnă semnele secrete pe care vagabonzii și cerșetorii le fac cu cioburi de cărămidă pe porțile curților și acum se slujea de acest cod. O cruce însemna bunăoară "Oamenii care locuiesc aici dau de mâncare cerșetorilor", un pătrat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
căzut de pe creștetul tău, am să răscumpăr ruginii tot fierul din care-ți voi face o nouă cazma, voi coase haine de mătase pentru isteria lumii, Îți voi șterge cu acid sinuciderea de pe fața nevăzută a medaliei, voi coborî cu hăitașii pînă-n visele tale și le voi curăța de alge, de geometria bunei vestiri, te voi hrăni cu toate notele și comentariile la cărțile sfinte să capeți puteri, să apuci cazmaua cea nouă făcută din alama trîmbițelor și să spargi odată
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pot să aud cuvintele din acest descîntec militar intonat contra mea. Mă voi prevesti Înaintea voastră, ca un vînat Încolțit de coșmar, ca o umbră a poetului necunoscut căruia astrele Îi Înfierbîntă măruntaiele de argint... Hotărîndu-mi sîngele să-mi fie hăitaș În propriu-mi corp, pe mine rănindu-mă și țintuindu-mi moartea pe piept ca pe o păpușă olandeză, Încuviințez mîinii mele dreptul de a-mi smulge viermele din suflet și de a-l roti aidoma unei cărți de tarot
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
îl pun eu cu botul pe labe. În chilie, la lumina opaițului, Petru citea din învățăturile Sfântului Chiril al Alexandriei. 59. Dumineca Tomii. Domnul contabiliza necredințele. Golgota, precum o pușcărie pustie își lingea rănile, trecuseră 7 zile de la evadarea supremă. Hăitașii adulmecau urmele, sângele Mântuitorului însemna tocul ferestrelor; complicitatea înălțării, după fiecare ușă închisă. Hăitașii desenau hartă în jurul unei coaste împunse. Duminica Tomii. Prin acoperiș, cobora acrobatul cerului: "Pace vouă!" Doi unu: îndoială, șase șase: poartă-n casă, în inimă pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din învățăturile Sfântului Chiril al Alexandriei. 59. Dumineca Tomii. Domnul contabiliza necredințele. Golgota, precum o pușcărie pustie își lingea rănile, trecuseră 7 zile de la evadarea supremă. Hăitașii adulmecau urmele, sângele Mântuitorului însemna tocul ferestrelor; complicitatea înălțării, după fiecare ușă închisă. Hăitașii desenau hartă în jurul unei coaste împunse. Duminica Tomii. Prin acoperiș, cobora acrobatul cerului: "Pace vouă!" Doi unu: îndoială, șase șase: poartă-n casă, în inimă pumn de arginți. Ultima zi din săptămâna luminată avea să aducă întuneric peste obște. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
umăr, chiar dacă singurătatea mă va striga pe nume, chiar dacă păcatul se va așterne înapoia mea precum o zăpadă de cireș. Le voi întoarce spatele până când spatele meu va fi strat pentru stânjenei, pentru liliac, pentru sămânță de lumânări. Alungă, Doamne, hăitașii aceștia ce mi-au luat până și urma cimitirului, ogarii, vânătorii... Izbăvește-mă de capcanele văzduhului, de norii pământului, de suliță cerului, de frânghia grinzilor! Nu vreau să mă rostogolesc în neant ca într-o avalanșă de frunze. Rupe, Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gărzile se apropiau și ele, dar se mișcau prea Încet ca să ajungă la timp, Împiedicându-se În lăncile care li se Împleticeau pe culoarele Înguste. Mai curând decât să Îi fie de ajutor, Îl puneau În primejdie, acționând ca niște hăitași Într-o vânătoare stranie. Se aplecă pe vine, Încercând să ia o poziție de apărare, strângând daga din răsputeri, așteptând ciocnirea cu masa care se năpustea asupra sa. Dintr-o dată, orice mișcare se opri la câțiva pași distanță, ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oricât de păgubitor i se părea să rostească adevărul, totuși buna educație nu-i dădea pace și-l obliga. Pe la unu, unu și jumătate, picii deveneau o pradă lesnicioasă pentru bunicii urniți din gospodăriile lor să-i recupereze, iar degetele hăitașilor coborau calme și exersate în apropierea urechilor nepoților lor și îi înhățau, întocmai ca niște cârlige de rufe. Pe Stoian Militaru se îmbulzeau (și din trei în trei, dădeau buzna la stînga) tot mai multe tărăboanțe, la volan cu nepoftiții
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai bărbat decât o să fii dumneata vreodată. VINO ȘI PRINDE-MĂ - parcă asta voia să zică atunci când se holba la mine. PRINDE-MĂ DACĂ POȚI. înțelegi? Mi-a arătat un drum fără întoarcere. Nu conta că eram cel mai bun hăitaș care a trăit vreodată, căci aveam experiența a zece vieți. El avea practica unui milion de ani de fugă. Așa că acumă Acum îi respect intimitatea. Cale-Bătută Peckenpaw a sărit brusc în picioare, rotindu-și brațele ca o moară și strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să fi fost ceva greu de înghițit pentru ei. Vorbind ici cu un fermier, colo cu un măcelar își adesea frapat de nepotrivirea dintre om și meserie), Vultur-în-Zbor a aflat că târfele Iocastei nu erau plătite - și nici Peckenpaw, fostul hăitaș, acum fierarul satului. își făceau treaba și, în schimb, li se permitea să se folosească de serviciile oricărui alt locuitor și să ridice cantități generoase de alimente de la intendentul Moonshy. Orașul furniza servicii, fermele furnizau mâncare și toate oferite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nostru își schimbase sufletul. Înțelegi tu, Hassan fiule, omul ăsta își petrecuse întreaga viață predicând oamenilor că, dacă vor continua să trăiască așa cum o făceau, Cel-de-Sus îi va pedepsi și în lumea asta, și în cealaltă; transformase nenorocirea într-un hăitaș în folosul lui. Încă îmi mai amintesc un discurs al său care începea cam așa: „Când am venit azi-dimineață spre moschee, pe sub poarta Nisipăriei și prin târgul telalilor, am trecut pe dinaintea a patru cârciumi, astaghfirullah! unde se vinde aproape la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mici fabrici de prelucrare a produselor agricole. Conacul Corbenilor era, de fapt, un adevărat castel, cu zeci de Încăperi și de două-trei ori mai mulți slujitori, care făceau onorurile casei cu pricepere și rafinament. La vânătorile cu șoimi, câini și hăitași organizate de bătrânul Corbu luau parte, adesea, personalități importante din elita politică și din armata română, inclusiv obișnuiți ai casei regale. Petrecerile care Încheiau expedițiile cinegetice durau câte o săptămână și răspundeau gusturilor tuturor invitaților, care aveau de ales Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
parte sfios. „- Aaa... tu ești, măi Fa... Fa-nachi, parcă, așa îți zâce, Fanachi!“ se concentra, fostul deputat de Fălciu, să și-l aducă în minte. „- Da, da... Coani Griguță, eu sânt!, sări țăranul fericit că l-a recunoscut.“ Tu erai hăitaș, măi, parcă! Dar nu așteptă răspunsul bătrânului, și continuă tot el, nostalgic...“ Pi vremea lui Moruzi<footnote Moruzi, Alexandru, Domn în Tara Moldovei (1792-1797; 1802-1806). footnote>măi, pe vremea lui Moruzi... He, he, ce vânători făcem noi pe-atunci măi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ou ochiul acela adânc, cenușiu și lăcrimos, bătându-l pe umăr cu mâna, de-l trecură pe bietul țăran toți fiorii. - Păi,.. păi, să vânăm, Coani Griguță... să vânăm. Când vrei mata.. când vrei mata, Cuconi Griguță! , se pripi fostul hăitaș, să-i facă pe plac bietului om „bicisnic la minte“. „-...Când vrei mata, boierule, când vrei... repetă bătrânul... „-...Uite, măi Fa... Fanachi, parc‟așa îț‟ zâci! Am o carabină cu repetiție, măi, un Colt<footnote Colt, carabina cu repetiție, armă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu „damasul“ de Boston, care asigură o precizie totală armei. footnote> nou-nouț, măi... cum n-ai mai văzut!“, zise moșierul cu mândrie, netezindu-și toiagul cu palma tremurându-i... „...Sărmanu‟ di el, sărmănelul“, își zise compătimitor, cu inima frântă, fostul hăitaș. Și lacrimile îi scăldau obrajii, fără să plângă, uitându-se furiș, cu o jale fără margini, la ruina de om din fața lui, altădată bărbat falnic și vânător strașnic, cum rar a mai văzut. ... Fanachi, țăran înțelept și isteț, îi făcea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care te pătrundea neîndurat, te făcea să-l asculți și să-l respecți. ...Acum, cu mintea scăpătată, umbla himeric prin pădure, căutând lupul sur să-l ucidă. - Nu mai căta „lupu‟ sur“, boierule... c-o murit dimult!“ îi spunea fostul hăitaș moșierului, când pornea în pădure pe urmele lupului, și, hâtru cum era, pe loc îi veni o idee: „ - Chiar, domnia ta l-ai ucis, boierule!“ Moșierul tresări, ca trezit dintr-un somn adânc. ... Da, măi Fa... Fanachi, că bine zâci... recunoștea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]